ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3461/2013

Asupra recursului civil de față, constată următoarele. Prin sentința civilă nr. 670 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată invocată de pârâte. S-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamantul C.L. în contradictoriu cu pârâtele D.F. și D.L.I. având ca obiect principal pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare. În motivarea sentinței s-au reținut următoarele. Obiectul principal al cererii reclamantului îl reprezintă obligarea pârâtelor la executarea unei promisiuni sinalagmatice de vânzare cumpărare ce a intervenit intre antecesorul in drepturi al pârâtelor, numitul C.P.

în calitate de vânzător promitent și reclamantul C.L. in calitate de cumpărător beneficiar al promisiunii, mai concret pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare cu privire la bunurile ce fac obiectul antecontractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată intervenit între părți în 08 august 1993 și al cărui obiect in constituie următoarele bunuri; imobilele cuprinse in C.F., clădire cu întregul aparat de fiert țuică, integral, imobilul - un hectar de pădure din valea L., pământul de pe V.M. situat lângă C.I. Valoarea acestor bunuri la care se referă promisiunea sinalagmatică unică se ridică la suma de 52.180 RON, potrivit prețuirii reclamantului.

Raportat la această valoare instanța a stabilit o taxă de timbru de 9.329 RON și 5 RON timbru judiciar și constatând că s-a achitat o taxă de timbru de 10 RON și 0.3 RON timbru judiciar a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a achita taxă de timbru de 9.319 RON și 4.7 RON timbru judiciar. Cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant a fost admisă prin încheierea de ședință pronunțată in cameră de consiliu din 10 ianuarie 2012, prin care s-a admis in parte cererea s-a dispus reducerea taxei de timbru datorate cu 50% la valoarea de 4.659,5 RON și s-a dispus plata eșalonată în 15 tranșe a sumei datorate, reclamantul fiind obligat să achite lunar câte o sumă de 310,63 RON cu titlu de taxă de timbru în data de 11 a fiecărei luni.

Reclamantul a achitat o singură tranșă in sumă de 311 RON pe care a depus-o la dosar în ședința publică din 07 martie 2012. În ședința publică din 04 aprilie 2012 constatând că deși era scadentă la 11 martie 2012, a doua rată a taxei judiciare de timbru eșalonate și reduse, reclamantul nu a achitat-o instanța a pus in discuția părților excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecată. Potrivit art. 2 2 din Legea nr. 146/1997, în cazul unei cereri ce are ca obiect o acțiune in realizarea a unor drepturi patrimoniale, taxa de timbru se calculează la valoarea pretențiilor după prețuirea reclamantului. Potrivit art. 20 din același act normativ, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit sancționându-se cu anularea acțiunii sau cererii.

Instanța reține că față de obiectul cererii de chemare în judecată reprezentat de o acțiune în realizare, contestatoarele aveau obligația să achite, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr 146/1997, o taxă judiciară de timbru de 9.329 RON și un timbru judiciar de 5 RON, în baza art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, obligație de care a luat la cunoștință prin citația primită. Această taxă de timbru a fost redusă la suma de 4659.5 RON prin încheierea camerei de consiliu din 10 ianuarie 2012 fiind eșalonată in 15 tranșe lunare de 310,63 RON scadente in data de 11 a fiecărei luni, tranșe din care până la 04 aprilie 2012 s-a achitat o singură tranșă, deși reclamantul avea cunoștință de scadența acestora și i s-a atras atenția că neachitarea acestora la termenele scadente va atrage anularea cererii.

Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, instanța a admis excepția insuficientei timbrării acțiunii și a anulat cererea de chemare a reclamantului ca insuficient timbrată, potrivit dispozitivului prezentei. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței apelate ca nelegală și netemeinică. În motivarea apelului critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în cuprinsul cererilor înregistrate pe rolul Tribunalului Bihor precum și în precizările ulterioare depuse în cauză că, în mod greșit instanța de fond a anulat cererea formulată de acesta, ca insuficient timbrată, neputându-se reține culpa sa pentru neachitarea în termen a tranșelor din taxa de timbru stabilită în cauză.

Menționează că prin chitanța din data de 7 martie 2012 a achitat, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în încheierea din data de 10 ianuarie 2012 prima tranșă lunară din taxa judiciară de timbru, în valoare de 311 RON, urmând ca lunar să achite restul taxei de timbru stabilită de instanță. Susține că nu a avut cunoștință despre termenul fixat în cauză ulterior termenului din 7 martie 2012, dată la care i s-a comunicat faptul că s-a formulat cerere de strămutare a dosarului, necunoscând nici soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la cererea de strămutare și nici contul în care urmează a se achita taxa de timbru stabilită, deși a solicitat comunicarea acestor aspecte, astfel încât nu i se poate reține vreo culpă pentru neachitarea următoarei tranșe din taxa de timbru, soluția de anulare a cererii ca insuficient timbrată fiind astfel incorectă.

Solicită reluarea judecății în Dosar nr. 2720/271/2010 și comunicare contului în care se va plăti taxa de timbru. Prin înscrisul intitulat "întâmpinare" și precizările depuse la data de 1 noiembrie 2011 apelantul reiterează faptul că a solicitat în primă instanță să se specifice contul în care să achite taxa de timbru de la domiciliul său din A. pentru a nu se mai deplasa lunar din localitatea A. în mun. Oradea, iar Tribunalul Bihor a emis o adresă către Primăria A. fără a specifica acest cont, Primăria neîncasând taxa de timbru. Mai arată că a solicitat prelungirea termenelor pentru achitarea taxei de timbru în mai mult de 15 tranșe, în condițiile în care, potrivit O.U.G. nr. 51/2008 eșalonarea plății taxelor de timbru se poate face până la 48 de rate lunare.

Subliniază că, a prezentat în instanță la termenul din 22 iunie 2012, chitanța în valoare de 622 RON, din care rezultă că a plătit taxa de timbru și pentru luna restantă, iar pe de altă parte termenul final pentru achitarea taxei de timbru în cuantum de 4.659,5 RON a fost stabilit pentru data de 11 aprilie 2013. Intimata D.L.I., prin reprezentant, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Bihor în totalitate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 62 din 14 noiembrie 2012 Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins ca nefondat apelul. În motivarea deciziei s-au reținut următoarele. Prin încheierea dată în cameră de consiliu din 10 ianuarie 2012 instanța de fond a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar în materie civilă formulată de reclamant, dispunându-se în temeiul O.U.G.

nr. 51/2008, reducerea taxei judiciare de timbru stabilită în cuantumul de 9.319 RON și 4,7 RON timbru judiciar (în ședința publică din 23 septembrie 2011) la suma de 4659,5 RON și 4,7 RON timbru judiciar și eșalonarea plății acesteia în 15 tranșe a câte 310,63 RON, în prima tranșă urmând a se achita suma de 310,63 RON, taxă judiciară de timbru și 4,7 RON timbru judiciar până la data de 11 februarie 2012, în a doua tranșă suma de 310, 63 RON taxă judiciară de timbru, ce se va achita până la data de 11 martie 2012,în a treia transă suma de 310,63 RON taxă judiciară de timbru ce se va achita până la data de 11 aprilie 2012, stabilindu-se în continuare cuantumul sumelor ce vor achita până la a cincisprezecea tranșă precum și data până la care urmează a fi achitată fiecare tranșă, această încheiere fiindu-i comunicată reclamantului - apelant la data de 17 ianuarie 2012, conform dovezii de comunicare depusă la dosarul de fond.

Prin încheierea dată în camera de consiliu din 24 februarie 2012 a fost respinsă ca tardivă cererea de reexaminare formulată de reclamant împotriva încheierii dată în camera de consiliu din 10 ianuarie 2012, cerere prin care acesta a solicitat ca taxa de timbru redusă să fie eșalonată în 30 de rate lunare în loc de 15 tranșe. După cum rezultă din actele dosarului, până la termenul de judecată din 4 aprilie 2012 reclamantul a achitat o singură transă în sumă de 311 RON și timbru judiciar în cuantum de 5 RON, conform chitanței depuse la dosar emisă la data de 7 martie 2012, deși la data de 11 martie 2012 era scadentă a doua tranșă a taxei judiciare eșalonată și redusă, taxă neachitată însă, nefiind depusă o dovadă în acest sens, situație în care se apreciază că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, criticile formulate de apelant sub acest aspect fiind apreciate ca nefondate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Potrivit art. 20 alin. (3) neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, dispoziții apreciate ca fiind incidente în cauză, în mod temeinic și legal reținând instanța de fond că reclamantul nu ș-ia îndeplinit obligația prevăzută de lege privind plata taxei de timbru astfel cum a fost eșalonată și la termenele stabilite în acest sens, situație în care intervine sancțiunea anulării acțiunii ca insuficient timbrată, dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 neputând fi aplicabile în cauză.

Susținerile apelantului privind imposibilitatea achitării taxei de timbru pe considerentul că nu a avut cunoștință despre termenul fixat în cauză la data de 4 aprilie 2011, nefiindu-i comunicat acest termen, urmează a fi înlăturate, neavând relevanță sub aspectul obligației sale de a achita taxa de timbru scadentă la data de 11 martie 2012, conform încheierii din 10 ianuarie 2012, despre care acesta a avut cunoștință și ale cărei dispoziții privind termenele de plată și cuantumul taxei de timbru ce se va achita la fiecare dată stabilită în acest sens se impunea a fi respectate întocmai. Pe de altă parte, aceste susțineri nu pot fi primite, apelantul reclamant fiind prezent la termenul de judecată din 7 martie 2012 când cauza a fost amânată pentru termenul din data de 4 aprilie 2012, conform mențiunilor din încheierea de ședință.

În același sens, nici argumentele apelantului cum că nu a cunoscut contul în care urmează a fi achitate ratele lunare din taxa de timbru stabilită de instanță, nefiindu-i aduse lămuriri în acest sens, sunt apreciate ca nefiind de natură a atrage nelegalitatea sau netemeinicia sentinței apelate, Legea nr. 146/1997 stabilind modalitatea de plată a taxelor de timbru, apelantul nefăcând, de altfel, nici o dovadă în sensul imposibilității achitării taxei de timbru în localitatea de domiciliu. Cât privește chitanța invocată de apelant, prin care s-a achitat taxă de timbru în cuantum de 622 RON, se reține că această chitanță a fost emisă la data de 22 iunie 2012, ulterior pronunțării sentinței apelate, nefiind însă achitată întreaga taxă de timbru scadentă, conform calendarului stabilit, această dovadă nefiind făcută nici până la data soluționării prezentului apel.

Împotriva deciziei menționate anterior a declarat recurs reclamantul. În motivarea recursului s-a arătat că nu i s-a indicat contul în care să achite taxa de timbru eșalonată, că dată fiind situația sa materială precară trebuiau stabilite mai multe rate pentru achitarea taxei, că termenul de achitare a taxei s-a prelungit cu vacanța judecătorească, că a făcut dovada achitării ratelor datorate, că judecătoria a admis punerea sub sechestru a bunurilor. Recurentul a mai arătat prin cererea depusă la data de 5 iunie 2013 că este de acord să i se rețină din pensie suma datorată cu titlu de taxă de timbru. Înalta Curte a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos. Înalta Curte va analiza recursul prin raportare la prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. Potrivit art. 21 2 din Legea nr. 146/1997 "(1) în cazul încuviințării cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, prin încheiere se vor stabili, după caz, cota de reducere sau cuantumul redus al taxei, termenul sau termenele de plată și cuantumul ratelor. (2) Eșalonarea plății taxelor judiciare se poate face pe parcursul a cel mult 2 ani. (3) În cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, Ministerului Economiei și Finanțelor/organelor competente pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite.

În titlul executoriu se vor menționa și codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal, precum și orice alte date de identificare a debitorului. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Economiei și Finanțelor în a căror rază teritorială își are sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare. " Din acest text de lege rezultă că încheierea de încuviințare a cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, cum este și cea prin care s-a eșalonat plata taxei de timbru în cadrul mai multor rate, cu termene de plată succesive, este titlu executoriu.

De asemenea s-a prevăzut o procedură pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor/organelor competente ale unităților teritoriale subordonate acestuia. Ca atare, nu îi mai revine instanței judecătorești care a încuviințat cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru obligația de a verifica achitarea la scadență a ratelor corespunzătoare din taxa de timbru datorată și aplicarea sancțiunii corespunzătoare în cazul neîndeplinirii obligației.

De asemenea, atâta timp cât organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Economiei și Finanțelor sunt împuternicite să execute silit încheierea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru cu finalitatea satisfacerii taxei de timbru datorate nu se mai justifică aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit căruia neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, care pornește de la premisa neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit. În acest caz, dacă petentul căruia i s-a încuviințat cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru nu achită rata corespunzătoare din taxa de timbru la termenul stabilit organele fiscale vor declanșa procedura executării silite a încheierii.

Această reglementare este specială și ca atare, derogatorie de la prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 care reprezintă dreptul comun în materia sancțiunilor aplicate pentru neachitarea taxelor de timbru până la termenul stabilit de către instanțele de judecată. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica decizia atacată în sensul că, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., va admite apelul declarat de reclamantul C.L., va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C.L. împotriva deciziei nr. 62A din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamantul C.L. împotriva sentinței civile nr. 670C din 11 aprilie 2012 a Tribunalului Bihor, secția civilă, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.