ÎCCJ, Decizia nr. 157/2013

I. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, rejudecând în fond cauza, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1414 din 27 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații:

- D.I.  sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte);

- B.D.  sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte);

- D.E.  sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/000, raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte);

- D.M.L.  sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- V.S.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- D.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- C.C.  sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- S.B.F.sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat art. 13

2

din Legea nr. 78/000, raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Regia Națională a Pădurilor - R.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariile cuvenite, parțial, avocaților desemnați ca apărători din oficiu pentru inculpatul S.B.F., în sume de câte 100 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că faptele reținute în sarcina inculpaților D.I., B.D., D.E., D.M.L., V.S.M., D.M. și C.C. au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 38/P/2005 al Secției de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție a Direcției Naționale Anticorupție aceștia fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul din 28 februarie 2006, dosarul, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, având numărul 3578/1/2006.

Înalta Curte, secția penală, a constatat că învinuirile din rechizitoriu au fost stabilite în baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, respectiv a adresei din 13 decembrie 2005 a R.N.P. de constituire parte civilă, procesul-verbal intermediar al A.N.A.F., din 13 septembrie 2005, raportul de constatare întocmit de specialistul Direcției Naționale Anticorupție, documentații achiziții, procese-verbale consiliu de administrație R.N.P., program de investiții - liste de investiții, documente bancare, autorizări traduse din limba rusă, contract furnizare, hotărâri ale comisiei de evaluare adjudecare, proces-verbal predare-primire, pagini descărcate de pe internet, curs valutar an 2004, cereri de oferte, procese-verbale de adjudecare, a declarațiilor martorilor N.G., B.C., N.N., E.G.D., C.D., I.I., T.I., I.T., C.L., D.A.M., M.C., P.I., B.S., S.B., P.G., (...), B.C., a fișelor posturilor inculpaților, ordine de plată și facturi, acte privind repartizarea, componența comisiei de evaluare, documente privind firmele administrate sau controlate de A.F., S.M., circuitul banilor încasați, respectiv facturi și alte instrumente de plată, documente ridicate de la direcțiile silvice, declarații inculpați care nu s-au considerat vinovați.

S-a reținut, de asemenea că, în faza urmăririi penale, inculpatul D.I. a depus în apărarea sa printre altele, un raport de expertiză extrajudiciară cuprinzând cifre și date statistice privind rezultatele economice ale R.N.P. R., raport de evaluare a buldomanipulatorului întocmit de evaluatorul C.G.M., referat al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice Brașov (pentru armele tranchilizante).

În declarațiile date în cursul cercetării judecătorești inculpații au arătat că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, precizând că au desfășurat, strict, activități în realizarea atribuțiilor posturilor deținute și a dispozițiilor managerului-director general, a reglementărilor Regulamentului de Organizare și Funcționare a R.N.P., a Hotărârii de Guvern, nr. 1105/2003 privind organizarea și funcționarea R.N.P., a hotărârilor Consiliului de Administrație "R.", că achizițiile s-au plătit din fonduri proprii, sursele acestora provenind din valorificarea bunurilor din domeniul de activitate a regiei, plățile nu s-au făcut din surse bugetare, regia nefiind autoritate contractantă, astfel încât nu aveau obligația să respecte prevederile O.U.G. nr. 60/2001, toate bunurile achiziționate erau necesare și utile, iar nefolosirea sau utilizarea lor sporadică nu le este imputabilă, în patrimoniul R.N.P. neproducându-se vreun prejudiciu.

Inculpații D.M.L., D.M., V.S.M., și C.C. au recunoscut că, fie nu au participat, faptic, la lucrările comisiei de selecție a ofertelor, dar au semnat procesul-verbal pentru că așa se întâmpla, fie că la acele date erau angajați în alte atribuții specifice posturilor, respectiv că inculpatul V.S.M., consilier juridic, nici nu avea obligații cu privire la achiziții.

Toți inculpații au relevat indicatorii de performanță înregistrați de R.N.P. R. până în anul 2005, când, schimbându-se puterea politică, unii au fost înlăturați din posturile deținute, alții, față de profesionalismul lor au fost fie reîncadrați, fie, chiar dețin și la această dată posturi de decizie în cadrul R.N.P. R.

Partea civilă Regia Națională a Pădurilor - R. nu a înțeles să dea declarații pe parcursul cercetării judecătorești.

În cauză, la cererea inculpatului D.I., au fost ascultați martorii P.G., R.E., (...), T.G.I., iar inculpații au depus înscrisuri. De asemenea, au fost audiați martorii din lucrări, avuți în vedere de procuror la trimiterea în judecată, cu excepția martorei V.E., decedată după sesizarea instanței, la termenul de judecată din 2 iunie 2011, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen. dispunându-se citirea depoziției date de aceasta în cursul urmăririi penale.

La cererea inculpaților D.I., B.D., D.E., la termenul de judecată din 04 noiembrie 2010, prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, obiectivele acesteia fiind stabilite inclusiv cu acordul procurorului, inculpații B.D. și D.E. formulând și câte un obiectiv suplimentar, de asemenea încuviințate și, totodată, la același termen, s-a încuviințat ca expert parte, expertul C.P.M.; cererea de efectuare a expertizei contabile a fost susținută și de către ceilalți inculpați, obiectivele fiind stabilite prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 13 decembrie 2010.

La termenul de judecată din 06 mai 2011, s-au admis obiecțiunile procurorului la raportul de expertiză contabilă, la 27 mai 2011 înregistrându-se răspunsurile expertului.

Prima instanță, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, fie în forma autoratului, fie în cea a complicității, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, obținerea unui avantaj material pentru altul, prevăzută de art. 248, raportat la art. 248

1

C. pen., cu referire la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și la art. 41 alin. (2) C. pen. în ce-i privește pe inculpații D.I., B.D., D.E., S.B.F.

Astfel, s-a constatat că pentru a se realiza conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, este necesară existența cumulativă a unei situații premisă și întrunirii elementelor privind conținutul constitutiv, impunându-se, deci existența, ca premisă, a unui serviciu competent să efectueze acte de natura acelora care condiționează abuzul, iar conținutul constitutiv trebuie să fie dat de manifestări obiective și atitudini subiective ale subiectului activ.

Cu privire la elementul material al laturii obiective prima instanță a arătat că acesta poate consta din acțiune sau inacțiune, respectiv îndeplinirea defectuoasă sau din neîndeplinirea unui act care intra în atribuțiile de serviciu ale subiectului activ, manifestările trebuind să îmbrace, ca urmare imediată, cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al funcționării unui organ, instituție de stat sau unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. pen., sau o pagubă în patrimoniul acesteia de peste 200.000 RON în cazul formei calificate a infracțiunii.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu, s-a menționat că legea impune ca fapta să fie comisă cu intenție, fie directă, fie indirectă.

Sub aspectul calității RNP R. de autoritate contractantă și a obligativității aplicării de către inculpați a prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 a căror ignorare abuzivă a determinat o pagubă însemnată regiei, prima instanță, din examinarea actelor normative incidente R.N.P. "R.", respectiv Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P. "R.", Legea nr. 212/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, a constatat că, la art. 5 alin. (1) lit. c) din anterior menționatul act normativ, se arată că este autoritate contractantă, oricare persoană juridică care a fost înființată pentru a desfășura activități de interes public, fără caracter comercial sau industrial și care se află cel puțin în una din următoarele situații: este finanțată din fonduri publice, se află în subordinea sau sub controlul unei autorități sau instituții publice, în componența Consiliului de Administrație/organului de conducere, mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiți de către o autoritate ori instituție publică.

S-a mai reținut că, potrivit art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P. "R.", aceasta funcționa sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, deci nu era în subordinea sau sub controlul unei autorități sau instituții publice, raporturile dintre cele două entități fiind reglementate de Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, care în art. 11 prevedea că R.N.P. R. funcționează pe bază de gestiune economică și autoritate financiară.

Art. 7 din H.G. nr. 1105/2003 privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor - R. prevedea că R.N.P. "R." avea ca obiect de activitate aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii și acționarea pentru apărarea, conservarea, dezvoltarea durabilă a fondului forestier prin acte și fapte de comerț, a produselor specifice fondului forestier, în condiții de eficiență economică, exercitând și atribuții de serviciu public cu specific silvic.

Prima instanță a constatat că art. 3 lit. h) din O.U.G. nr. 60/2001 cu privire la achizițiile publice, definește fondurile publice ce reprezintă una din sursele de finanțare a achizițiilor publice și le individualizează ca fiind sumele alocate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele locale, bugetul instituțiilor publice, ajutoare financiare externe, credite externe contractate sau garantate de stat sau de autorități, precum și împrumuturi interne contractate de autorități ale administrației publice locale, iar Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, definește similar fondurile publice, administrarea acestora revenind în responsabilitatea instituțiilor publice implicate în procesul bugetar.

S-a reținut că art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1103/2003 privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor - R. definește R.N.P. "R." ca fiind persoană juridică ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, text similar cu cel din H.G. nr. 173/2001, iar art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare al R.N.P. "R." - anexă a H.G. nr. 1103/2003, prevede că aceasta asigură acoperirea cu venituri provenite din activitatea proprie a cheltuielilor, inclusiv dobânzile, amortizarea investițiilor, obținerea de profit.

Prima instanță a ținut seama, de asemenea, că Ministerul Finanțelor, prin adresa din 01 februarie 2002 - Direcția de Reglementare a Achizițiilor Publice și Monitorizarea Investițiilor Publice, având în vedere dispozițiile legale în vigoare la datele achizițiilor de genul celor din cauză, a apreciat că R.N.P. nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001, aceeași poziție fiind exprimată și de către Direcția Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului (adresa din 13 iunie 2006), și aceasta funcționând în cadrul Ministerului Finanțelor, ambele adrese fiind comunicate regiei la cererea conducerii acesteia de a se formula precizări referitoare la aplicarea sau nu a prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice.

Având în vedere și dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 1103/2003 cu privire la organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor - R., care stabilește că R.N.P. "R." aplică strategia națională pentru gospodărirea fondurilor de vânătoare atribuite, pentru recoltarea și valorificarea, prin acte și fapte de comerț, produsele specifice fondului forestier, prevederile H.G. nr. 12/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, coroborate cu cele ale H.G. nr. 173/2001, prima instanță a concluzionat că R.N.P. R. nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001.

Prima instanță a apreciat că, fondurile folosite pentru plata achizițiilor ce formează obiectul cauzei fiind din surse proprii, nu din surse bugetare, licitația și ofertele puteau fi desfășurate astfel cum s-a detaliat de toți martorii audiați în cauză sub acest aspect, unii membrii în consiliul de administrație, alții profesioniști (economiști, șef direcții - P.G., membru în Consiliul de Administrație perioada 2003 - 2005 - 2009 - 2010, R.E., aceeași calitate, G.G. și actual director al Direcției economice, T.N., P.C., reprezentant al Ministerului Finanțelor în Consiliul de Administrație al R.N.P. R.).

Totodată, prima instanță a arătat că expertiza contabilă (incluzând răspunsurile expertului la obiecțiunile parchetului la Raportul de expertiză contabilă judiciară) a ajuns la concluzia că R.N.P. "R.", din punct de vedere al Legii nr. 82/1991 - Legea contabilității, folosește Planul de conturi general aferent activităților economice, diferit de Planul de conturi specific instituțiilor publice, finanțate de la buget (bilanț, cont de profit și pierdere, anexe) celelalte, bilanț, cont de rezultat patrimonial cu execuția bugetului de venituri și cheltuieli, iar performanța activității entităților economice, cum este R.N.P. "R.", este reflectată în Contul de profit și pierdere, rezultatul putând fi profit sau pierdere, pe când instituțiile publice sunt finanțate din alocații bugetare, rezultatul exercițiului putând fi excedent sau deficit. În mod identic, disponibilitățile de la sfârșitul exercițiului în cadrul primelor entități, deci și R.N.P. "R.", rămâne la dispoziție, cel de la instituțiile publice virându-se la buget, și, de asemenea, instituțiile din prima categorie putând avea conturi deschise atât la bănci comerciale, cât și la trezoreria statului, iar celelalte, numai la trezorerie.

În ce privește achiziționarea utilajului terasier de tip buldomanipulator și a armelor tranchilizante și accesoriilor, s-a arătat că anunțul de participare la licitație preciza "Finanțarea derulării contractului se va face din surse proprii ale Regiei Naționale a Pădurilor R.", la fel menționându-se în hotărârea Comisiei de evaluare cu privire la adjudecarea licitației, din 27 septembrie 2004, plata efectivă realizându-se cu ordin de plată prin R. Bank - Sucursala Călărași.

Referitor la necesitatea achiziției de arme tranchilizante și accesorii, martorii relevanți acestui aspect și expertiza contabilă judiciară efectuată au evidențiat că potrivit Legii nr. 103/1996 privind fondul cinegetic și protecția vânatului, R.N.P. "R." era menționată ca administrator al fondurilor de vânătoare, iar Raportul întocmit de Direcția de Specialitate din cadrul regiei, privind obligațiile contractuale de administrare a parcurilor naturale și Referatul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice Brașov din 08 octombrie 2004, au determinat ca Programul anual de investiții pe anul 2004 din fonduri proprii, aprobat de Consiliul de Administrație, să se deruleze, armele fiind necesare și utilizate pentru repopularea parcurilor, eliberarea animalelor din capcane, salvarea lor, transportarea dintr-o arie în alta, protejarea comunităților de exemplare de mistreț ș.a., iar plata, având în vedere că bugetul rectificat prin H.G. nr. 1526/2004 cuprindea suma de 9.254.535 milioane lei fonduri proprii, s-a făcut prin virarea către direcțiile silvice, din contul regiei deschis la C. București.

Cu privire la modul de desfășurare a procedurii de achiziție și necesitatea achiziționării armelor tranchilizante și accesoriilor, au fost avute în vedere declarațiile martorilor T.N., director al Direcției Silvice Suceava, membru în Consiliul de Administrație al R.N.P., P.C., reprezentant al Ministerului Finanțelor în același organism, T.G.I., director al Direcției Silvice Buzău, C.A., director al Direcției Conservare, Biodiversitate și Relații Internaționale al regiei, I.O. și V.P., director economic la Direcția Silvică Argeș.

S-a reținut în fapt că, pentru achiziționarea utilajului terasier și a armelor tranchilizante și accesorii, managerul director general și inculpatul B.D., director investiții, au împuternicit o comisie de specialiști din compartimentele funcționale (economic, juridic, tehnic, vânătoare) pentru desfășurarea achizițiilor și acceptarea de oferte, criteriul economic urmărit fiind cel al ofertei mai avantajoase din punct de vedere tehnico-economic (utilaj) și performanța calității pentru celelalte articole.

Prima instanță a apreciat că probatoriul administrat, inclusiv cel de la urmărirea penală, nu a evidențiat că vreun inculpat ar fi urmărit sau acceptat, cu știință, să săvârșească abuz în serviciu și obținerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial, aceasta și prin prisma exercitării controlului financiar preventiv asupra documentelor prin care se efectuau plăți din fonduri proprii, întrucât dispozițiile art. 23 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevedeau că auditul intern și controlul financiar preventiv propriu se exercită asupra operațiunilor care afectează fondurile publice și/sau patrimoniul public, procesul-verbal de control al Curții de Conturi din 23 februarie 2006 menționând: "Din control, nu au rezultat deficiențe în legătură cu această activitate, documentele verificate purtând această viză", de altfel, deoarece produsele achiziționate au fost finanțate din fonduri proprii exercitarea controlului financiar preventiv nu era o chestiune imperativă. Cu privire la susținerea acuzării, sub acest aspect, referitoare la Decizia nr. 418/2003 a Direcției Generale a R.N.P. R., prima instanță a invocat împrejurarea că pe factura fiscală din 22 octombrie 2004 privind achiziția utilajului buldomanipulator, exista viza de control financiar preventiv.

Referitor la utilitatea achiziționării buldomanipulatorului, prima instanță a reținut că martorii și expertiza contabilă au menționat existența, în cadrul R.N.P. R., și a activităților de construire, întreținere, reparații drumuri forestiere, decopertare, îndepărtare vegetație amorfă, transbordare a buștenilor, (martorii I.I., B.G.A., P.C., A.T.) și că în procesul-verbal de recepție din 17 decembrie 2004 la nivelul Direcției Silvice Călărași, Ocolul Silvic Lehliu, s-a menționat că au fost executate cu buldomanipulatorul lucrări de decopertare a solului conform instrucțiunilor tehnice.

Prima instanță a constatat că raportul de expertiză contabilă, precum și înscrisurile depuse în apărare de către inculpatul D.I., au relevat că utilajul menționat a fost închiriat în noiembrie 2007, urmare cererii Consiliului județean Dâmbovița, către SC C. SA, pentru întreținerea drumului forestier aflat în administrarea acestuia, situat pe traseul Glod - Sanatoriul TBC Moroieni - Peștera, (contract din 10 noiembrie) pentru 12 luni (pentru activități de decopertat pământ, umpluturi de pământ, profilat platformă drum și nivelare, dislocat elemente de fundație).

În ceea ce privește semnarea ordinelor de plată de către inculpatul B.D., fără ca acesta să aibă o delegare din partea ordonatorului de credite, s-a arătat că acesta, având drept de semnătură în bancă, alături de directorul economic, inculpata D.E., era considerat "delegat prin delegare nereglementară", iar în fapt, pentru că R.N.P. nu era autoritate contractantă, prin semnarea ordinelor de plată către direcțiile silvice, apare mențiunea "alimentat sume prin redistribuire", iar plățile efective erau consecința încheierii și derulării contractelor semnate de directorii direcțiilor silvice, potrivit normelor, la acestea ajungând obiectul achizițiilor.

S-a subliniat de către instanță că prin aceeași expertiză contabilă, răspunzându-se obiecțiunilor parchetului (bazate numai pe Raportul de constatare din 01 iunie 2007 al specialiștilor Direcției Naționale Anticorupție, actul de control al A.N.A.F. și cele două adrese ale R.N.P. R. de constituire parte civilă la urmărirea penală) și analizându-se datele reținute în actele de control ale A.N.A.F., Gărzii Financiare și Curții de Conturi, nu s-a identificat existența unui prejudiciu nominalizat ca atare în urma achiziționării buldomanipulatorului, a armelor tranchilizante și accesoriilor.

În ce privește participația, sub forma complicității, a inculpaților D.M., V.S.M., D.M.L., C.C., instanța a constatat inexistența unei obligații a comisiei de evaluare de a respecta O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, reținând că, sub aspectul elementului material, inculpații sus-menționați și-au încălcat îndatoririle speciale ce le-au revenit, dar, subiectiv, datele cauzei nu au evidențiat că ei ar fi știut sau acceptat că astfel cauzează un prejudiciu, astfel că poziția lor subiectivă nu îmbracă forma intenției.

Din actele aflate la dosar și din aproape toate declarațiile martorilor relevanți sub acest aspect, prima instanță a reținut că achiziționarea utilajului buldomanipulator a fost aprobată în Consiliul de Administrație al A.N.P. R., care potrivit art. 14 din Regulamentul de organizare și funcționare - anexă a H.G. nr. 1105/2003, consiliul de administrație avea ca atribuții, printre altele, analizarea și aprobarea programelor de activitate economică, de dezvoltare și retehnologizare pe termen scurt, mediu și lung pentru care finanțarea este asigurată din sursele proprii.

Astfel, s-a reținut că la data de 14 iulie 2004, Direcția de Investiții a R.N.P., a propus aprobarea achiziționării unor utilaje performante pentru reparații de drumuri forestiere și exploatarea lemnului, din care un utilaj de tip buldomanipulator dotat cu lamă frontală reglabilă pe mai multe poziții de lucru și un braț telescopic, care putea servi la scoaterea de cioate și cu macara pentru ridicarea de diverse obiecte, util și în exploatări forestiere în parchete cu tăieri rase din zona de luncă în care se face pregătirea mecanizată a terenului pentru reîmpădurire și în parchete constituite din arborele de salcâm, necesitatea lui fiind dată și de existența, în cadrul R.N.P. R., a activității de construire, întreținere și reparații de drumuri forestiere. La 16 iulie 2004, Consiliul de administrație, prin Hotărârea nr. 7, a aprobat solicitarea de a se achiziționa utilaje pentru reparații de drumuri forestiere. La 22 iulie 2004, s-a transmis la M. Of. anunțul de participare la licitație, la care s-au prezentat SC E.T. SA Târgu Jiu și SC G.F.C. SRL București, iar în 15 septembrie 2004, s-a înaintat procesul-verbal de deschidere a ofertelor nr. 13855, la 27 septembrie 2004 redactându-se hotărârea comisiei de evaluare pentru adjudecarea licitației, câștigătoare fiind oferta SC E.T. SA Târgu Jiu, celălalt ofertant având un preț mai mare.

S-a reținut, de asemenea că, la 11 septembrie 2004, Direcția Silvică Călărași, sub nr. 2911, solicitase și se aprobase în 27 septembrie 2004, modificarea listei mașinilor și utilajelor independente pe anul 2004, cu buldomanipulator în valoare de 7.300.000.000 lei vechi și un altul, pentru exploatări forestiere, valoare 6.700.000.000 lei vechi.

Buldomanipulatorul fusese importat de către S.T. SRL la 24 septembrie 2003. Ministerul Apărării Naționale - Departamentul pentru Armamente - Oficiul de Control al Importurilor și Exporturilor de Produse Speciale, cu avizul din 02 septembrie 2003 autorizând pe SC S.T. SRL, să efectueze operațiuni de comerț exterior cu produse militare, inclusiv utilaj forestier tip IMR Buldozer U. cu macara hidraulică pe șenile, acesta fiind permis a fi importat și de Agenția Națională de Control al Exporturilor Strategice încă din 9 septembrie 2003; cartea tehnică a utilajului îl prezintă ca fiind vehicul multifuncțional de intervenție în caz de urgență, fiind conceput pentru crearea drumurilor în teren accidentat și în păduri, amenajarea de pasaje peste râpe, gropi, terasamente, pentru asigurarea accesului și ieșirii pe malul râurilor și îndepărtarea bucăților de rocă, a depunerilor de zăpadă.

Prima instanță a constatat că SC E. SRL Târgu Jiu a cumpărat acest utilaj conform contractului din 22 septembrie 2004 pentru 2.936.448.760 lei vechi, iar la 06 octombrie 2004 l-a vândut lui SC E.T. SA (contract nr. 213) pentru 8.626.195.760 lei vechi, inclusiv T.V.A., societate care a încheiat cu Direcția Silvică Călărași, în aceeași zi, contractul de furnizare a unui buldomanipulator M. la prețul de 8.685.695.760 lei vechi, inclusiv T.V.A., acest act fiind semnat de către A.T., director, V.M., director tehnic și V.E., director economic. La 24 noiembrie 2004, în procesul-verbal de predare primire și punere în funcțiune a buldomanipulatorului M., s-a menționat că "utilajul buldomanipulator M. a fost predat în condiții de funcționare bună și corespunde cerințelor tehnice pentru care a fost achiziționat, făcându-se și punerea în funcțiune cu ocazia probelor, efectuate la operațiuni de amenajări terasiere, nivelări, decopertări, încărcări ale trunchiurilor de arbori în mijloace de transport. S-a efectuat instruirea personalului care deservește buldomanipulatorul M. S-a predat cartea tehnică a buldomanipulatorului".

Sub aspectele vizând derularea achiziției, utilitatea și necesitatea buldomanipulatorului și starea sa tehnică, prima instanță a avut în vedere documentele anterior menționate precum și declarațiile martorilor din lucrări, precum și a martorilor propuși de inculpatul D.I. (B.G.A., P.C., A.T., G.I., V.M., S.M., C.G.M., T.N.).

În legătură cu reținerile din rechizitoriu, în sensul că, deși pentru participarea la licitația organizată pentru achiziționarea utilajului, au mai intrat în posesia caietului de sarcini alte opt societăți comerciale, acestea nu au participat la licitație ca o consecință a direcționării licitației, astfel încât să câștige societatea spre care se "direcționase" documentația, prima instanță a apreciat că, ascultați fiind la cercetarea judecătorească, martorii, reprezentanți ai acelor societăți, au declarat fie că au cumpărat caietul de sarcini pentru a testa dacă societatea lor ar putea cumpăra un astfel de utilaj pe care să-l vândă R.N.P. R., dar având ca specific de activitate alte domenii, fie nefiind niciunul specializați pentru domeniul silvic, fie procedau astfel pentru a-și asigura, eventual, clienți, dar niciunul nu era specializat pentru partea forestieră sau pentru un utilaj care să fie din gamele lor de producție.

În ceea ce privește transferul ulterior al buldomanipulatorului M. la Direcția Silvică Dâmbovița, martorii relevanți au declarat că această operațiune a fost determinată de utilitatea lui mai mare în zona respectivă, aceasta și pentru că în acea zonă drumurile forestiere erau supuse unui proces mai mare de degradare urmare inundațiilor, alunecărilor de teren (martorii S.M., C.G.M., I.T., S.D., P.C., P.C.).

Referitor la acuzația că R.N.P. R. și direcțiile silvice nu aveau dreptul legal să achiziționeze arme tranchilizante și accesorii, instanța a apreciat că probatoriul administrat a evidențiat că Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor și al munițiilor, la art. 73 alin. (1) lit. a) prevede că pot folosi arme și muniții autoritatea centrală care răspunde de silvicultură, prin Regia Națională a Pădurilor și subunitățile acesteia, iar Regulamentul de organizare și funcționare a R.N.P. R. - anexa I la H.G. nr. 1105/2003 cuprinde în art. 5 alin. (1) lit. a) dispoziții privind atribuțiile acesteia pentru gospodărirea fondurilor de vânătoare și pentru administrarea parcurilor naturale și naționale.

Totodată, s-a apreciat că art. 6 din același regulament, statuează sub acest aspect că R.N.P. R. organizează și execută paza fondului forestier împotriva faptelor păgubitoare, paza și gospodărirea pădurilor, conservarea biodiversității din ariile forestiere, gestionează fondurile de vânătoare atribuite, răspunzând de realizarea efectivelor optime de vânat (selecție, înmulțire, repopulare, recoltare efective, combatere braconaj), organizează creșterea intensivă a vânatului în spații special amenajate.

În același sens au fost avute în vedere prevederile cuprinse în art. 4 din Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic și protecția vânatului care dispune, între altele că atribuția de gestionare a fondului de vânătoare aparține și Regiei Naționale a Pădurilor, art. 12 alin. (3) stipulând că 30% din fondul cinegetic al României delimitat în fonduri de vânătoare se atribuie R.N.P.

S-a concluzionat, astfel, că pentru realizarea acestor atribuții, conducerea R.N.P. trebuia să dispună măsuri privind inclusiv fondurile de vânătoare și parcurile naționale/naturale, să analizeze eficiența economică în complexele de vânătoare, în acest domeniu existând în structura sa organizatorică Direcția Conservarea Biodiversității și Relații, Direcția Tehnică și Direcția Comercială. Aceste direcții, au prezentat în anul 2004 consiliului de administrație prognoze și date referitoare la eficiența economică și efectivele de vânat și întrucât Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Brașov era singura entitate care deținea o armă tranchilizantă, dar veche (astfel cum au declarat martorii G.I., C.A., I.O.), s-a decis ca pentru acțiunile de tranchilizare și eliberare a urșilor la diferite direcții silvice și pentru siguranța personalului de teren implicat, să se ia măsuri privind activitățile de management cinegetic, printre care cumpărarea de astfel de arme, utilitatea, folosirea lor, raportul calitate - preț fiind detaliate atât de toți martorii ascultați, cât și de expertiza contabilă efectuată în cauză.

De altfel și anterior achiziției de astfel de arme, în anul 2004, Direcțiile Silvice Argeș, Deva, Mureș, Buzău, Harghita au avut în dotare un asemenea tip de arme, cumpărate în anii

'

90, amortizate integral până în 2004.

Prima instanță a concluzionat că atribuția de conducere și organizare a activității R.N.P. R. era de competența consiliului de administrație, managerul - director general, directorul de investiții și directorul economic având, în general, atribuții de organizare, conducere, gestionare curentă, managementul aprovizionării și sarcini specifice fișelor postului și că niciunul dintre cei trei inculpați (D.I. (director general), D.E. (director economic), B.D. (director investiții) nu erau obligați să efectueze fiecare activitate a R.N.P. în sensul desfășurării concrete, fie a procedurilor, fie a operațiunilor de achiziție, în absența unei proceduri care trebuia stabilită de Ministerul Agriculturii, optându-se pentru licitație deschisă, cu ghidarea după unele prevederi ale O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice (transparență și publicitate pentru buldomanipulator), oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic urmând a fi declarată câștigătoare și pentru oferte în cazul armelor tranchilizante și accesoriilor.

S-a apreciat totodată că, nefiind incidente dispozițiile O.U.G. nr. 60/2001, nu puteau fi primite susținerile din rechizitoriu în sensul că procedurile s-au desfășurat în perioade scurte, că prețul de achiziție era sensibil egal cu cel din oferte, că nu s-au cerut ofertanților date esențiale, respectiv informații privind experiența, cifră de afaceri, personal angajat, lichiditatea, solvabilitatea patrimonială, dovedirea capacității tehnice, economico-financiară, alte date tehnice.

Prima instanță a subliniat că, la momentul la care s-a hotărât adjudecarea utilajului ori s-au acceptat ofertele pentru arme tranchilizante, s-au trimis adrese prin care s-a comunicat fie câștigarea licitației, fie oferta, reprezentanții fiind invitați să semneze contractele (SC E.T. SA și SC H.V.E. SRL (declarațiile martorilor G.I., S.B.F., O.O.), iar descalificarea SC G.F.C. SRL București, nu a fost contestată.

Cu privire la susținerile din rechizitoriu, potrivit cărora a fost favorizată firma câștigătoare și s-au stabilit oferte numai ale SC H.V.E. SRL, instanța a menționat că acestea nu au corespondent în realitățile de fapt ale cauzei, nedovedindu-se că ofertanții ar fi influențat pe inculpatul D.I., inculpatul B.D. sau comisia de evaluare în procesul de selecție și evaluare a ofertelor sau în hotărârea de declarare a ofertei câștigătoare prin practici corupte sau frauduloase în sensul art. 41 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 461/2001 dată în aplicarea O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, acte normative pe care s-a fundamentat acuzarea.

Referitor la aprecierile din rechizitoriu relative la executarea contractelor, în sensul că inculpații ar fi încălcat cele două acte normative cu privire la stabilirea cuantumului garanției și plata avansului, s-a menționat că, în derularea licitației și apoi în executarea contractelor, R.N.P. R. nu era ținută să le respecte, nefiind autoritate contractantă, raportul de expertiză contabilă constatând că produsele au fost însoțite de facturi.

În legătură cu aprecierile din actul de sesizare vizând prețurile de achiziție (cu privire la buldomanipulatorul M. reținându-se adaosul foarte mare pentru firma în contul căreia s-au virat banii, și în mod similar, pentru armele tranchilizante cu accesorii, prin raportare la prețul altor produse stabilit prin comparare aleatorie, fără o similitudine de tip și performanțe), prima instanță a arătat că acestea nu pot constitui argumente că inculpații (D.I., B.D., D.E., S.B.F.) au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248

1

C. pen. în condițiile infracțiunii continuate sau infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248

1

C. pen. (inculpatul S.B.F.).

Prima instanță a mai arătat că, în cauza care a format obiectul Dosarului nr. 3578/1/2006 privind pe șapte dintre inculpați, prin Sentința nr. 331 din 19 februarie 2009, s-a reținut că, având în vedere prevederile actelor normative indicate și în cauza de față, Regia Națională a Pădurilor nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice și, în consecință, nu se supune prevederilor acesteia, sentința amintită rămânând definitivă prin respingerea, de către Completul de 9 judecători al instanței supreme, a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție prin Decizia nr. 686 din 28 septembrie 2009.

S-a avut în vedere, de asemenea, chestiunea prejudicierii RNP R. - rechizitoriul enumerând acte de control care ar fi stabilit că prin aceste achiziții, R.N.P. R. a fost prejudiciată - instanța reținând că în actele de control indicate nu a fost identificat vreun prejudiciu în contabilitatea R.N.P. R. în anul 2004 ca urmare a încheierii și derulării contractelor de achiziție buldomanipulator, arme tranchilizante și accesorii.

Cu referire la numărul armelor tranchilizante cu accesorii, instanța a menționat că probatoriul a evidențiat că la direcțiile silvice cărora le fuseseră întâi repartizate a rămas numai câte o armă, celelalte fiind distribuite acolo unde a apărut necesitatea și utilitatea lor.

Așadar, prima instanță a concluzionat că cercetarea judecătorească nu a confirmat că inculpatul D.I. ar fi determinat pe vreunul dintre inculpați, sau că inculpatul S.B.F. l-ar fi cunoscut, astfel încât să accepte practici corupte sau frauduloase în achiziția produsului buldomanipulator M., o astfel de constatare neconfirmându-se nici în ce privește ofertele SC H.V.E. SRL referitoare la arme cu tranchilizante și accesorii.

În ce privește reținerea din rechizitoriu că prin faptele săvârșite, s-a asigurat avantaj patrimonial firmelor care au livrat produsele, prima instanță a apreciat că aceste sume sunt profit obținut de către un comerciant de pe piața liberă și nu s-a evidențiat că acele firme ar fi comis acte și fapte de comerț ilicite nedovedindu-se nici existența de practici corupte sau frauduloase, neprobându-se că în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpații, cu știință, au săvârșit fapte ce au produs prejudiciu deosebit de grav în patrimoniul R.N.P. R.

Având în vedere considerentele arătate, prima instanță, în baza dispozițiilor art. 345 alin. (3) C. proc. pen., a dispus, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din același cod, achitarea inculpaților și, deoarece nu a fost probată existența unui prejudiciu, așa cum s-a stabilit prin actele depuse și cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată, concluziile raportului nefiind combătute de partea civilă Regia Națională a Pădurilor "R.", în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de această parte civilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs:

a. Cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen., constând în incompatibilitatea unuia dintre judecătorii care au participat la soluționarea cauzei în primă instanță, respectiv a domnului judecător G.F., față de care era incident cazul de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., domnul judecător făcând parte din componența completului de 9 judecători care a soluționat, prin Decizia nr. 686 din 28 septembrie 2009, recursul declarat împotriva Sentinței nr. 331 din 19 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în speță fiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care sancționează cu nulitatea absolută nerespectarea prevederilor legale referitoare la compunerea completului.

b. Cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpaților, respectiv:

- greșita reținere a împrejurării că RNP R. nu avea calitatea de autoritate contractantă, deși această calitate subzista, potrivit art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 60/2001 și art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, RNP R. fiind instituție publică autonomă, de interes general, a cărei activitate era reglementată de dispozițiile H.G. nr. 1105/2003, a Regulamentului de organizare și funcționare, Legea nr. 500/2002, O.U.G. nr. 119/1999, în sensul că RNP R. avea statutul de instituție publică fiind și dispozițiile art. 4 alin. (1) din Codul Silvic (Legea nr. 26/1996) și art. 145 C. pen., cu consecința greșitei concluzionări că inculpații nu aveau obligația de a se conforma prevederilor O.U.G. nr. 60/2001, RNP R. fiind inclusă pe lista autorităților contractante cuprinsă în Decizia nr. 97/2006 a Consiliului Uniunii Europene;

- aprecierea eronată a naturii fondurilor utilizate de RNP R., acestea fiind fonduri publice și nu fonduri proprii, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 27 coroborat cu art. 1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 500/2002, prevederile O.G. nr. 119/1999, eficiența utilizării acestora și respectarea sistemului concurenței supunându-se dispozițiilor O.U.G. nr. 60/2001, activitatea RNP R. fiind reglementată și de prevederile Legii nr. 82/1991, obligația de a aplica o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică derivând din calitatea de autoritate contractantă a instituției;

- încălcarea legislației referitoare la achizițiile publice și a legislației financiar contabile, cu consecința prejudicierii bugetului RNP R. (față de dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 12 din H.G. nr. 1105/2003 și ale O.G. nr. 64/2001), cu ocazia achiziționării prin practici corupte și frauduloase, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, a utilajului terasier tip buldomanipulator M., a armelor tranchilizante și a accesoriilor, desfășurarea procedurii de licitație și atribuirea contractelor de achiziție încălcând prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 și Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1012/2001;

- netemeinicia concluziei și motivarea contradictorie în sensul că acțiunile inculpaților, de nerespectare a atribuțiilor de serviciu nu îmbracă forma intenției, deoarece aceștia nu ar fi cunoscut că astfel determină producerea unui prejudiciu, concluzia contrară rezultând din probele administrate (rezoluția inculpatului D.I. aplicată pe oferta SC E. SRL - dosar urmărire penală, nota întocmită de inculpatul B.D. cu propunerea de achiziționare a două utilaje pentru scoaterea cioatelor, cuprinzând prețurile și caracteristicele utilajelor incluse în oferta SC E. SRL, aprobarea acesteia de inculpatul D.I., dosar urmărire penală, includerea de prevederi nelegale în anunțul de participare la licitație, declarația inculpatului D.M., dosar urmărire penală, declarația martorului T.F. - dosar urmărire penală, declarația martorului D.V. - dosar urmărire penală, declarația martorului C.C., dosar urmărire penală, oferta SC E.T. SA - dosar urmărire penală, declarația martorului G.I., declarația martorei C.M. - dosar urmărire penală, declarația dată inițial în calitate de martor de către S.B.F., declarația martorului C.D. - dosar urmărire penală, organizarea licitației fără includerea utilajului în programul de achiziții al R., adoptarea hotărârii comisiei de licitație fără îndeplinirea condiției de cvorum, relevante fiind declarațiile inculpaților D.E., C.C., D.M.L. și V.S.M., încheierea contractului având ca obiect cumpărarea utilajului de către inculpatului S.B.F. cu SC C.G. cu 5 zile anterior adoptării hotărârii de adjudecare, folosirea speculativă a solicitării de utilaje martorului A.T. - directorul Direcției Silvice Călărași pentru repartizarea buldomanipulatorului, înscrisurile întocmite de inculpatul B.D. în numele Direcției Silvice Călărași referitoare la investițiile din anul 2004 - aprobate de inculpatul D.I., declarația martorului A.T. - dosar urmărire penală, declarațiile martorilor V.E., B.M., - dosar urmărire penală, B.I., S.D., V.M., înscrisurile din care rezultă valoarea de intrare în țară și cea de achiziție a utilajului - dosar urmărire penală, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC E. SRL - dosar urmărire penală, tabelul întocmit de numitul C.V., privind utilizarea armelor tranchilizante - dosar urmărire penală, înscrisurile din care rezultă adaosul comercial practicat de SC H.V.E. SRL și alți distribuitori - dosar urmărire penală, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC H.V.E. SRL).

În temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare condamnarea inculpaților la pedepse privative de libertate cu executare și obligarea în solidar a inculpaților D.I., B.D., D.M.L., V.S.M., D.M., C.C. și S.B.F. la plata sumelor de 868.569,57 RON (contravaloarea utilajului buldomanipulator), 1.785 RON (contravaloarea combustibilului), iar a inculpaților D.I., B.D. și D.E. la plata în solidar a sumei de 10. 713.200.000 ROL (adaos comercial practicat de SC H.V.E. SRL, de la care au fost achiziționate armele tranchilizante și accesoriile).

- necunoașterea persoanelor care dețineau funcții de conducere la RNP R. și nici a celor ce făceau parte din comisiile implicate în achiziționarea utilajului, cu consecința imposibilității ca inculpatul să acționeze în calitate de complice al acestora, ci doar pentru obținerea de profit de către societatea pe care o administra, prin realizarea de demersuri uzuale în relațiile comerciale;

- achiziționarea utilajului din fonduri proprii ale RNP R., cu respectarea legislației în vigoare, cu consecința imposibilității reținerii vreunor încălcări a atribuțiilor de serviciu ale inculpaților;

- neproducerea vreunui prejudiciu, ceea ce exclude reținerea în sarcina inculpatului a faptei pentru care a fost cercetat, fapta neexistând;

- parcurgerea legală a etapelor pe care le presupunea finalizarea procedurii de achiziție a utilajului.

A solicitat admiterea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea sentinței atacate exclusiv sub aspectul temeiului juridic al achitării inculpatului și schimbarea acestuia din art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a constatat că acestea sunt întemeiate.

Astfel, prin Decizia penală nr. 125 din 25 aprilie 2012 Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, pronunțată în Dosarul nr. 822/1/2012 a admis recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și inculpatul S.B.F. împotriva Sentinței penale nr. 1414 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 6355/1/2007, a fost casată sentința atacată, cauza fiind reținută spre rejudecare în fond.

Instanța de recurs, analizând cu prioritate cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen., invocat de către parchet, respectiv incompatibilitatea unuia dintre judecătorii care au participat la soluționarea cauzei în primă instanță, respectiv a domnului judecător G.F., față de care, în opinia parchetului, este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat că acesta nu este întemeiat.

S-a constatat, sub aspectul menționat că respectivul judecător a participat ca membru al completului care a pronunțat Decizia penală nr. 686 din 28 septembrie 2009 în Dosarul nr. 4552/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători prin care au fost soluționate recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul B.D. împotriva Sentinței nr. 331 din 19 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Însă, acea cauză diferă de prezenta prin obiect, deoarece pricina soluționată definitiv se referă la modalitatea de încheiere și derulare a opt contracte de achiziții publice în perioada august - decembrie 2004, având ca obiect echipament de lucru, de protecție, armament, accesorii și echipament de vânătoare.

Așadar, în speță, s-a reținut că nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Este real că, în soluționarea cauzei anterior amintită, instanța de recurs a dat o interpretare prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 60/2001, pronunțându-se în sensul că RNP R. nu are calitate de "autoritate contractantă" și că dispozițiile normative menționate nu erau incidente în respectiva cauză.

Din oficiu, instanța de recurs a constatat, sub acest aspect, că soluția dată acestei probleme de drept de către o altă instanță penală nu atrage incidența dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și nici incidența prevederilor art. 44 alin. (3) C. proc. pen.

În speță, Înalta Curte, Completul de 5 judecători a apreciat că oferirea unei interpretări a prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 printr-o hotărâre definitivă a instanței penale nu îndeplinește condițiile prevăzute în art. 44 alin. (3) C. proc. pen., întrucât textul de lege se referă, în mod explicit, la o hotărâre definitivă a instanței civile, și nici condițiile de existență a