ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2738/2021

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 16.05.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Universitatea Nicolae Titulescu și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice în principal, anularea Hotărârii CNCD nr. 191 emisă la data de 22.03.2017 si comunicată la data de 03.05.2017 în Dosarul x/2016 având drept obiect anularea concursului pentru ocuparea postului didactic de asistent universitar, poziția 13, organizat de Universitatea N. Titulescu, la data de 29 februarie/1 martie 2016.

În subsidiar a solicitat anularea concursului organizat, precum și a tuturor actelor administrative emise de pârâta Universitatea Nicolae Titulescu, cu nerespectarea legii și a procedurilor prevăzute pentru concursurile desfășurate în vederea ocupării posturilor didactice în învățământul superior.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 495 pronunțată în data de 9 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, a respins capătul de cerere având ca obiect anularea concursului organizat, precum și a tuturor actelor administrative emise de pârâta Universitatea Nicolae Titulescu, cu nerespectarea legii și a procedurilor prevăzute pentru concursurile desfășurate în vederea ocupării posturilor didactice în învățământul superior, ca inadmisibil și a respins, în rest, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Universitatea Nicolae Titulescu și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 495 pronunțată la 9 februarie 2018 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost motivată.

În susținerea căii de atac și după o prezentare amplă a istoricului speței, recurentul-reclamant a arătat următoarele:

- instanța de fond a încălcat mai multe principii și drepturi stabilite prin Convenția CEDO, respectiv soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, dreptul la un proces echitabil, principiul nemijlocirii și readministrării probelor în fața instanței, etc.;

- consideră că nu este posibilă soluționarea cauzei prin respingerea tuturor probelor solicitate ce îndeplineau condițiile de admisibilitate prevăzute de lege;

- apreciază că excepția de inadmisibilitate însușită de judecătorul fondului este neîntemeiată, întrucât a contestat modul de organizare al concursului, conflictul de interese existent între membrii comisiei de concurs în calitate de colegi de departament cu unul dintre candidați, subiectivismul acestora în ceea ce privește notarea, fapte ce pun la îndoială serios obiectivitatea lui etica universitară.

Susține că în mod eronat, CNCD a respins prin hotărârea contestată petiția sa e motiv că nu există contract de muncă încheiat între candidatul intern și pârâtă anterior concursului, întrucât d-na B. activa încă din anul 2013 în calitate de cercetător în cadrul Departamentului de Drept Public al UNT.

În acest context exista în cauză un conflict de interese, ce trebuia soluționat potrivit eticii universitare, conform art. 295, 297 din Legea nr. 1/2011, aspect asupra căruia CNCD trebuia să se pronunțe, respectiv trebuia să constate nelegalitatea și netemeinicia concursului pentru încălcarea egalității de tratament.

- în ceea ce privește fondul cauzei susține că a solicitat și i s-a respins cererea de administrare de probe, deși CNCD preciza că în procedura administrativ-jurisdicțională este permis doar părților să propună probe;

Mai mult, este vădit neîntemeiată concluzia pârâtei și a instanței de fond în sensul că probele administrate nu sunt apte să demonstreze legătura de cauzalitate între criteriul de discriminare invocat și tratamentul diferențiat constând în favorizarea candidatului intern în detrimentul candidatului extern, față de aspectele invocate.

Reiterează necesitatea audierea dl. C., candidatul cu cel mai mare punctaj menționat în fișă și confirmat de pârâtă, care în mod surprinzător a depus o cerere de retragere din concurs și a fost omis din Raportul asupra concursului.

- instanța de fond nu a observat că a fost impus un criteriu discriminatoriu, criteriul vechimii, deși este interzis prin lege, pentru selecția/departajarea candidaților dacă nu este justificată obiectiv de către pârâta UMT, situație în care singurul răspuns ar fi că a fost introdus pentru respingerea unui candidat extern;

- problema în speță este aplicarea unui tratament nediferențiat între candidați și evaluări în baza unor criterii aparent neutre care disimulau de fapt preferința inițială pentru un candidat intern și discriminarea vădită a oricărui candidat extren;

- pârâta nu a respectat calendarul de concurs, încălcând termenul prevăzut de metodologia de concurs MT 36-02 și nu a format Comisia de Etică, contestația recurentului fiind respinsă formal și nemotivat de Comisia de concurs.

Solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii lui admiterera acțiunii astfel cum a fost completată și precizată și în subsidiar, întrucât instanța de fond a soluționat greșit excepția de inadmisibilitate și a refuzat sa incuviințeze și să adminstreze probele solicitate în dovedirea acțiunii, admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea adminstrării probelor cerute.

1.4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Universitatea Titu Maiorescu a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Intimatul-pârât Ministerul Educației a depus întâmpinare, în cuprisul căruia a invocat excepția lipsei calității sale procesuale și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 23 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 11 mai 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației apreciază că este neîntemeiată și o va respinge pentru considerentele următoare:

Calitatea procesuală este una dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acțiunii civile. Conținutul acestei noțiuni este precizat în cuprinsul art. 36 din C. proc. civ., potrivit căruia "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

În consecință, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanțial dedus judecății.

Potrivit doctrinei, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).

În speță, Înalta Curte constată că prin sentința nr. 495 pronunțată în data de 9 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, a respins capătul de cerere având ca obiect anularea concursului organizat, precum și a tuturor actelor administrative emise de pârâta Universitatea Nicolae Titulescu, cu nerespectarea legii și a procedurilor prevăzute pentru concursurile desfășurate în vederea ocupării posturilor didactice în învățământul superior, ca inadmisibil și a respins, în rest, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Universitatea Nicolae Titulescu și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca nefondată.

Pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a fost parte în primul ciclu procesual, având calitate procesuală în cauză (pârât), context în care, Înalta Curte constată că are calitate procesuală pasivă, făcând parte din conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

Pentru aceste considerente, instanța de recurs va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul-pârât Ministerul Educației prin întâmpinare.

2.2. Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzute la punctul 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Reclamantul a supus controlului de legalitate a instanței de contencios administrativ Hotărârea Consiliului Național de Combaterea Discriminării nr. 191 din data de 22.03.2017.

Prin Hotărârea nr. 191/22.03.2017 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a stautat că aspectele sesizate de reclamant nu intră sub incidența prev. art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Instanța de fond a respins acțiunea reținând că actele emise de către pârâta Universitatea Nicolae Titulescu, a căror anulare o solicită reclamantul prin capătul de cerere accesoriu, sunt acte distincte de hotărârea nr. 191 din data de 22.03.2017 emisă de CNCD și care nu au stat la baza emiterii acestei hotărâri, sens în care capătul vizând anularea acestora este inadmisibil. În ceea ce privește capătul principal de cerere, a apreciat că nu există elemente în baza cărora să se poată reține că persoana care a promovat concursul a fost preferată reclamantului pentru faptul că aceasta desfășurase anterior cercetare științifică în cadrul Universității Nicolae Titulescu, astfel că în mod corect CNCD a reținut că aspectele sesizate nu intră sub incidența prevederilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Împotriva acestei soluții, reclamantul a declarat recurs apreciind că instanța de fond a încălcat normele de drept material.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal judecătorul fondului a respins acțiunea fără a observa că în cauză sunt îndeplinite toate elementele pentru a se constata existența discriminării, în sensul existenței raportului de cauzalitate între candidatul intern și tratamentul diferit aplicat prin respingerea candidaturii sale pentru postul de asistent universitar.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, iar instanța de fond a aplicat corect normele de drept material incidente în cauză.

Este nefondată critica recurentului în ceea ce privește netemeinicia și nelegalitatea actului administrativ emis de CNCD și contestat în prezenta cauză, în sensul că nu este posibilă soluționarea cauzei prin respingerea tuturor probelor solicitate ce îndeplineau condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.

Sub acest aspect trebuie observat că, prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel București a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și a respins probele cu interogatoriul pârâtei Universitatea Nicolae Titulescu și martori, solicitate de reclamant, "având în vedere că nelegalitatea actului administrativ atacat se analizează în funcție de actele care au stat la baza emiterii acestora și de probele administrate de autoritatea pârâtă, neputându-se solicita în cadrul unei astfel de acțiuni în contencios administrativ ca instanța să exercite atribuțiile pe care nu le-a exercitat CNCD și să administreze instanța probele în locul CNCD".

Având în vedere că în cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri, este nefondată critica recurentului vizând respingerea în integralitate a probelor solicitate la instanța de fond.

În ceea ce privește susținerea că excepția de inadmisibilitate a fost însușită în mod greșit de către judecătorul fondului, întrucât ar fi existat conflict de interese între membrii comisiei de concurs care erau colegi de departament cu unul dintre candidați, Înalta Curte reține că este nefondată.

Astfel, cum în mod corect a statuat judecătorul fondului, instanța investită cu verificarea unei hotărâri a Comisiei Naționale pentru Combaterea Discriminării poate să respingă cererea sau să o admită și să anuleze Hotărârea contestată și să oblige instituția să emită o nouă hotărâre, și doar după ce va exista o hotărâre a CNCD care să constate o faptă de discriminare se va putea pune în discuție actele care au stat la baza ei.

Se observă că reclamantul a solicitat, ca și capăt subsidiar cererii de anulare a deciziei emisă de Comisia Națională pentru Combaterea Discriminării, anularea concursului ca o consecință a admiterii contestației, dar actele emise de către pârâta Universitatea Nicolae Titulescu sunt distincte de hotărârea a cărei anulare se solicită, ele nefiind legate de această hotărâre și nici nu au stat la baza emiterii ei. Din actele dosarului rezultă că dosarul nr. x/2016 al Tribunalului București are ca obiect anularea actelor administrative emise de pârâta Universitatea Nicolae Titulescu.

Susținerea că a contestat modul de organizare al concursului, întrucât exista un conflict de interese existent între membrii comisiei de concurs în calitate de colegi de departament cu unul dintre candidați, subiectivismul acestora în ceea ce privește notarea, fapte ce pun la îndoială serios obiectivitatea lui etica universitară, nu poate fi reținută de către instanța de recurs, întrucât celălalt candidat la concurs nu a avut niciodată contract de muncă cu universitatea, astfel că nu poate fi considerat coleg cu membrii comisiei sau candidat din interiorul instituției.

În ceea ce privește fondul cauzei nu se poate reține că probele administrate nu sunt apte să demonstreze legătura de cauzalitate între criteriul de discriminare invocat și tratamentul diferențiat constând în favorizarea candidatului intern în detrimentul candidatului extern, față de aspectele invocate, că audierea candidatului C., candidatul cu cel mai mare punctaj menționat în fișă ar fi esențială.

Înalta Curte precizează că instituția - pârâtă, Comisia Națională pentru Combaterea Discriminării poate face verificări doar prin raportare la prevederile O.G. nr. 137/2000, prevederi ce nu vizează legalitatea/nelegalitatea concursului sau actele emise de către Universitatea Nicolae Titulescu.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 "(...) prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice".

Inițial reclamantul a susținut că există un criteriu de discriminare, și anume criteriul provenienței candidatului, reclamantul fiind un candidat extern instituției care a organizat concursul, în timp ce celălalt candidat și care a promovat concursul este un candidat intern, ca ulterior să aprecieze că s-a mai introdus un criteriu discriminatoriu, acela al vechimii. Mai mult a susținut discriminarea sa prin aplicarea unei practici neutre, care disimulau de fapt preferința inițială pentru un candidat intern și discriminarea vădită a oricărui candidat extern.

Nici aceste critici nu sunt fondate, întrucât este necesar să existe o legătură de cauzalitate între faptele reclamate (evaluarea/ocuparea psotului) și criteriul invocat de petent (candidat intern), dar în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul a fost discriminat în raport de celălalt candidat care desfășurase anterior, fără contract, cercetare știițifică în cadrul Univesității Nicolae Titulescu.

În mod legal instanța de fond a reținut că universitatea a prezentat în concret motivul alegerii celuilalt candidat în detrimentul reclamantului, respectiv postul era pentru disciplina Drept constituțional - Instituții Politice, iar cei doi candidați aveau specializări diferite, respectiv reclamantul era specializat în principal în domeniul penal fără activitate didactică, în timp ce candidatul câștigător era specializat în domeniul dreptului constituțional, cu activitate didactică.

Referitor la practicile neutre prevăzute în cuprinsul O.G. nr. 137/2000 și Directiva CE 78/2000, Înalta Curte verificând actele cauzei constată că nu rezultă o favorizare a unei persoane în raport de un anumit criteriu de discriminare.

Susținerea că intimata-pârâtă nu a respectat calendarul de concurs, încălcând termenul prevăzut de metodologia de concurs MT 36-02 și nu a format Comisia de Edică, contestația recurentului fiind respinsă formal și nemotivat de Comisia de concurs, nu poate fi cercetată de către instanța de contencios administrativ, investită cu verificarea legalității hotărârii emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Referitor la lipsa de competență a CNCD în ceea ce privește legalitatea constituirii comisiei, Curtea reține că și această soluție este corectă întrucât competența pârâtei CNCD privește constatarea faptelor de discriminare în baza O.G. nr. 137/2000, fără ca această instituție să poată verifica aspectele invocate de reclamant privind nelegalitatea.

În aceste condiții, soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, este legală și este împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Ca o consecință a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituție, la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și la jurisprudența CEDO, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică, pe care o va menține.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul-pârât Ministerul Educației prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 495 din data de 9 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 mai 2021.