ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3316/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 31/F din 12 martie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, plângerea formulată de petentul P.T. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 22 septembrie 2011 în Dosarul nr. 179/P/2010, menținându-se soluția atacată. A obligat petentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la această instanță la nr. de mai sus, formulată de petentul P.T.

împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 22 septembrie 2011 în Dosarul nr. 179/P/2010, s-a solicitat desființarea acestei rezoluții ca netemeinică și nelegală, reținerea cauzei spre rejudecare și în subsidiar, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov pe considerentul că procurorul nu a îndeplinit obligațiile impuse de instanță motivele fiind pe larg dezvoltate la dosar.

În esență petentul a arătat că activitatea infracțională a persoanelor față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale constă în îndeplinirea procesului-verbal de cercetare la fața locului în mod defectuos, fără să conțină elemente cu privire la măsura dispusă față de mașină, omiterea de a încheia, cu bună știință, a procesului-verbal de custodie a mașinii, ceea ce a facilitat dispariția acesteia, desemnarea primului expert R.S., au dispus revocarea imobilizării mașinii, dispoziție ce era în sarcina procurorului sau instanței de judecată, toate acestea pentru a se evita adevărata dinamică de producere a accidentului, ce a fost produs din culpa conducătorului auto și nu din pricina existenței unui cauciuc cu dimensiuni neconforme, în cauză fiind efectuate două expertize tehnice auto, iar cea de-a treia nu se mai poate efectua datorită dispariției autoturismului.

Petentul a arătat că dispariția mașinii a fost facilitată de activitatea infracțională a acestor persoane, ce aveau obligația, conform art. 96 C. proc. pen. de a ridica obiectele ce pot servi ca mijloc de probă, autoturismul constituind mijloc de probă deoarece a fost implicat într-un accident rutier în care și-au pierdut viața 2 persoane, că învinuiții nu au înregistrat măsura ridicării mașinii în procesul-verbal întocmit la fața locului, nici măsurile ce țin de transportarea și depozitarea sa, au dispus ca mașina să fie ridicată de numitul T.T. fără a verifica dacă există sau nu loc în spațiul din parcul auto din incinta poliției, unde, de regulă, erau depozitate mașinile avariate supuse expertizei, în cauză nu există probe că s-au efectuat verificări privind lipsa spațiului, că numitul S.C.

a dispus ridicarea mașinii fără ca transportatorului să-i fie date indicații cu privire la conservarea acesteia, fără să verifice dacă locul depozitării este prielnic, nu au încheiat proces-verbal de custodie a mașinii, nici procurorii ce au efectuat cercetarea penală nu au dispus întocmirea acestui act, astfel încât T.T. nu a fost responsabilizat pentru conservarea și imobilizarea mașinii. Petentul a mai precizat că efectuarea celor două expertize tehnice nu poate fi asimilată cu terminarea urmăririi penale și că dispariția acestuia nu mai poate modifica sau influența constatările deja efectuate, deoarece contradicțiile între cele două expertize au dus la aprobarea efectuării celei de-a treia expertize, că desemnarea experților s-a realizat la indicația comisarului B.M.

în lipsa sa și nu s-a procedat la tragerea la sorți a experților, acesta efectuând acte de cercetare, respectiv numirea expertului V. la data de 5 noiembrie 2009, deși prin ordonanța din 22 septembrie 2009 s-a dispus înlocuirea organului de cercetare penală. Verificând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului s-a constatat că plângerea este nefondată. Prin rezoluția nr. 179/P/2010 din data de 22 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: C.S., M.P. și L.P.C. relativ la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., pe considerentul că faptele nu există; B.M.

S.C., C.C. și R.M. relativ la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii; B.M., S.C., C.C. și R.M. relativ la săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În considerentele rezoluției, s-a arătat, în esență, că petentul, a formulat la data de 16 iunie 2010, o plângere penală împotriva numitului B.M., comisar șef în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Covasna sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția nr. 179 din 16 noiembrie 2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de polițiștii B.M. și S.C. sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Petentul a formulat plângere, admisă de Curtea de Apel Brașov, care prin Sentința nr. 27/F din 11 martie 2011 a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în vederea începerii urmăririi penale față B.M. și S.C. sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și continuarea cercetărilor.

Prin sentința penală menționată, instanța a reținut că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă indicii în sensul existenței unor deficiențe în activitatea desfășurată de organele de cercetare penală cu prilejul instrumentării dosarului penal având ca obiect săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. (2), (5) C. pen. și art. 93 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, indicii care nu au fost verificate în cadrul cercetărilor efectuate în Dosarul penal nr. 179/P/2010. În acest sens, în cauză, declarațiile luate de procurorul învestit nu cuprind referiri asupra unor chestiuni esențiale, necesar a fi stabilite pentru formularea unei concluzii asupra săvârșii vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Nu a rezultat din declarațiile furnizate de B.M. și S.C. și nici din alte acte premergătoare efectuate în cauză, care erau atribuțiile de serviciu ale acestora în legătură cu activitatea desfășurată în dosarul penal, data de la care au fost desemnați drept organ de cercetare penală și modalitatea concretă în care au efectuat actele specifice. Deși în cuprinsul rezoluției din data de 16 noiembrie 2010 s-a arătat că S.C. ar fi declarat că din dispoziția sa autoturismul implicat în accident ar fi fost dus în curtea locuinței lui T.T., s-a constatat că, în depoziția olografă aflată la dosarul cauzei, nu rezultă această împrejurare: "După ridicarea cadavrelor, întrucât se înserase și se impunea ridicarea autoturismului implicat în eveniment și pentru a nu rămâne în câmp, unul dintre colegii de la circulație aflați la fața locului a dat telefon numitului Ț.T.

din Sf. Gheorghe, care se ocupă de tractări auto și a fost solicitat să vină la fața locului pentru ridicarea autoturismului (...)". Având în vedere că în data de 18 iulie 2008 a avut loc un accident rutier în urma căruia au murit două persoane, existând așadar indicii ale comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, ridicarea autoturismului implicat în evenimentul rutier era impusă nu doar de dispozițiile art. 117 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 216 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, ci mai ales de dispozițiile art. 96 C. proc. pen., fiind de notorietate că pentru stabilirea cauzelor accidentului și, implicit a decesului victimelor, era necesară expertizarea tehnică a autoturismului.

Prin urmare, despre ridicarea și depozitarea autovehiculului organul de cercetare penală trebuia să întocmească un proces-verbal, conform art. 108 C. proc. pen., având posibilitatea dispunerii măsurilor prevăzute de art. 109 C. proc. pen. În cauză nu s-a stabilit persoana în ale cărei atribuții de serviciu intra întocmirea actelor procesuale și procedurale menționate, nici cauza din care acestea nu au fost întocmite sau scopul acestei omisiuni, motive pentru care instanța apreciază necesar ca procurorul să procedeze la reaudierea făptuitorilor asupra aspectelor menționate, precum și a organelor de cercetare penală prezente la cercetarea la fața locului, respectiv, cms. șef C.C., cms. șef H.I., ag.

pr. C.C., ag. pr. B.C. și a martorului asistent G.I.. Față de împrejurarea că rezoluțiile contestate de petent au reținut faptul că "dispariția" autoturismului nu poate fi imputată făptuitorilor, întrucât T.T. nu a avut acordul acestora pentru înstrăinare, este necesară și audierea depozitarului autoturismului, T.T., pentru a se stabili identitatea persoanei care i-a încredințat bunul respectiv, cu ce titlu l-a primit și dacă a fost încunoștințat despre obligația de a nu înstrăina autovehiculul fără încuviințarea organului de cercetare penală. Completarea actelor premergătoare în sensul celor menționate anterior este necesară pentru a decide asupra începerii sau nu a urmăririi penale, având în vedere imperativul lămuririi cauzei sub toate aspectele, precum și obligația organului de urmărire penală de a manifesta rol activ, prin strângerea de date de natură să servească la soluționarea cauzei (art. 202 C. proc.

pen.). În considerarea aceleiași obligații, este necesar ca faptele afirmate de petent, să fie verificate și sub aspectul încadrării juridice, dat fiind faptul că, din cele anterior expuse, rezultă indicii ale comiterii unor fapte de neglijență în serviciu. Relativ la susținerile petentului privind modul de derulare a actelor de cercetare penală sau de administrare a probatoriului în cauza în care este învinuit pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. (2), (5) C. pen. și art. 93 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în mod legal și temeinic s-a reținut că acesta are la îndemână procedura specială reglementată prin dispozițiile art. 275 - 278 C. proc. pen., la care, de altfel, petentul a și recurs.

Instanța a stabilit că în cauză se impune efectuarea următoarelor acte: stabilirea atribuțiilor de serviciu ale celor doi făptuitori în legătură cu activitatea desfășurată în dosarul penal având ca obiect uciderea din culpă, data de la care au fost desemnați drept organ de cercetare penală și modalitatea concretă în care au efectuat actele specifice; identificarea persoanei care avea ca atribuții de serviciu luarea măsurilor de ridicare și depozitare a autovehiculului și întocmirea procesului-verbal în acest sens, conform art. 108, 109 C. proc. pen., cauza din care actele procesuale și procedurale menționate nu au fost întocmite sau scopul acestei omisiuni; stabilirea identității persoanei care a încredințat în mod efectiv autoturismul numitului T.T., cu ce titlu acesta l-a primit și dacă a fost încunoștințat despre obligația de a nu înstrăina autovehiculul fără încuviințarea organului de cercetare penală.

Instanța a mai statuat că pentru stabilirea împrejurărilor de mai sus și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, inclusiv cel al încadrării juridice, este necesar ca organul de urmărire penală să procedeze la reaudierea făptuitorilor, a numiților C.C., H.I., C.C., B.C., G.I. și T.T., precum și la efectuarea oricăror alte acte premergătoare pe care le va considera utile scopului anterior indicat. După reluarea cercetărilor, la data 23 mai 2011, petentul a depus o plângere penală împotriva procurorilor care instrumentează Dosarul 609/P/2008 sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. "și după caz de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., motivat de faptul că "au permis prin inacțiune sau poate voit, proliferarea abuzurilor din cadrul cercetării penale, cel mai evident abuz fiind dispariția mașinii implicate în accident.

În motivarea plângerii, petentul a susținut că abuzul procurorilor și al polițiștilor, constă și în aceea că au refuzat administrarea unor probatorii, respectiv audierea martorului M.G., nepreluarea diagramei Tirului depășit de S.S., neluarea măsurilor de conservare a autoturismului, acordarea permisiunii de a părăsi țara cetățenilor italieni anterior finalizării cercetărilor, refuzul efectuării unui experiment judiciar, dispunerea unei a treia expertize în defavoarea sa, precum și implicarea anchetatorilor în "dispariția mașinii". În plângerea depusă, petentul a susținut că drepturile sale au fost vătămate prin aceea că l-a recuzat pe "prim procurorul M.", iar acesta a ignorat dispozițiile art. 49 - 50 C. proc.

pen. și a soluționat prin Ordonanța 75A/II/1/2010 propria cerere de recuzare, precum și faptul că polițiștii B.M. și S.C. au continuat să facă acte de cercetare după "ce au fost înlocuiți" prin Ordonanța 343/II/2 din 22 septembrie 2009. De asemenea, petentul a mai declarat că procurorul L.P. și polițistul B.M. au comis un abuz prin aceea că au dispus o altă expertiză, fără a avea autoturismul și magistratul nu a respectat ordonanța șefului său nr. 75A/III/1/2010, prin care i s-a admis accesul la dosar și xerocopierea înscrisurilor solicitate. În vederea lămuririi stării de fapt reclamate și în executarea celor dispuse prin Sentința nr. 27/F din 11 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, procurorul a dispus atașarea Dosarului nr. 609/2008, precum și a lucrărilor nr. 343/11/2/2010 și nr. 75/VI11/1/2010 și îndeplinirea actelor dispuse de către instanță, anterior enumerate.

Din cercetările efectuate a rezultat că la data de 18 iulie 2008, în jurul orelor 20:45, pe DN 11 la km 44+900, pe direcția Brașov - Târgu Secuiesc a avut loc un eveniment rutier în urma căruia a rezultat decesul cetățenilor italieni C.S. și M.P., pasageri în autoturismul marca M., condus de numita S.S., cetățean italian.în vederea cercetării la fața locului, s-a deplasat o echipă operativă formată din cms șef C. C., cms. șef H.I., scms S.C., ag. pr.C.C. din cadrul IPJ Covasna, agenții principali B.C., D.P. și tehnicianul criminalist ag. Șef C.B.. Cu privire la acest aspect, cms șef C.C. și cms. șef H.I. au declarat că deplasarea lor la fața locului s-a datorat faptului că victimele erau cetățeni străini și evenimentul rutier trebuia raportat la Direcția Rutieră din cadrul IGPR, dar nu s-au implicat în cercetarea la fața locului.

În calitate de șef serviciu rutier în cadrul I.P.J Brașov, cms. șef H.I. a declarat procurorului că după efectuarea cercetării la fața locului, cauza a fost preluată din dispoziția inspectorului șef C.C. de lucrătorii serviciului cercetări penale. În declarația dată procurorului, inspectorul șef C.C. a declarat că autoturismul a fost transportat la un service, dar nu cunoaște cine s-a ocupat de predarea autoturismului, iar în ziua următoare accidentului a dat dispoziție verbală ca dosarul să fie preluat de cms șef B.M.. Cu privire la baza legală a acestui ordin verbal, inspectorul șef C.C., pensionat în prezent, a anexat cauzei Dispoziția nr. 127/4 din 2 iulie 2008, potrivit cu care cms șef B.M., în calitate de lucrător al Serviciului Cercetări Penale "va soluționa lucrările primite de la comanda inspectoratului". Privind procedura autoturismelor implicate în accidente rutiere, cms.

șef H.I. a declarat că "nu am avut cazuri în care imobilizarea autovehiculelor să se fi făcut pe bază de proces-verbal de lăsare în custodie, deoarece aceste autovehicule se lăsau în curtea Inspectoratului, fiind o cutumă din lipsă de spațiu", iar în prezenta cauză "din lipsă de spațiu" autoturismul a fost lăsat unei persoane fizice. Acest aspect a fost confirmat în declarația dată și de scms S.C.. Din cercetările efectuate a rezultat că primul echipaj care a ajuns la fața locului a fost format din agenții de poliție D.N. și C.C.. Audiat în legătură cu obiectul prezentei cauze, agentul de poliție D.N. a declarat că la data producerii accidentului s-a deplasat, potrivit programării de serviciu, la fața locului, dar nu a participat la cercetarea în teren, întrucât s-a deplasat la Spitalul mun.

Sf. Gheorghe pentru a i recolta probe biologice conducătorului auto implicat în accident, iar după recoltare a inventariat la sediul poliției rutiere bunurile victimelor (deși agentul de poliție D.N. a fost prezent la locul evenimentului, numele său nu a fost menționat în procesul-verbal de cercetare la fața locului). Cu privire la aceleași împrejurări, agentul de poliție C.C. a declarat că s-a deplasat la fața locului, potrivit programării de serviciu, și a efectuat activitățile specifice, respectiv identificare martori asistenți, martori oculari, măsurători, schița locului accidentului, iar autoturismul a fost ridicat din câmp cu ajutorul martorului Ț.T., timp în care a dirijat circulația împreună cu colegii intrați în schimb la orele 22:00.

Acest aspect a fost confirmat de agentul de poliție R.M. care după intrarea în schimbul III, la orele 22:00, s-a deplasat la locul producerii accidentului unde împreună cu agentul de poliție C.C. au dirijat traficul, timp în care "Ț." a ridicat autoturismul implicat în accident, iar după acest moment s-au întors la sediul poliției; niciunul dintre cei doi polițiști nu au întocmit vreun înscris privind predarea mașinii. În declarația dată procurorului, agentul de poliție R.M. a declarat că nu a întocmit acte de predare primire a autoturismului, întrucât nu intra în atribuțiile sale prevăzute în fișa postului, prezența sa la fața locului fiind datorată necesității de a dirija traficul. Audiat în cauză, T.T.

a declarat că a ridicat autoturismul de la fața locului și l-a depozitat în curtea firmei sale, iar "doi polițiști" i-au spus să-l depoziteze în condiții de siguranță, întrucât urmează să fie expertizat. în legătură cu acest aspect, scms. S.C. a declarat că din dispoziția sa autoturismul a fost tractat în ziua producerii evenimentului rutier de către martorul T., dar nu a întocmit vreun înscris, întrucât nu s-a întâlnit cu depozitarul și nici nu știa în aceea seară unde va fi tractată mașina, deoarece I.P.J Covasna nu deține un spațiu în acest sens. Procesul-verbal de cercetare la fața locului nu conține vreo mențiune privind transportul autoturismului și nici locul depozitării. În declarația dată procurorului, scms.

S.C. a menționat că în cei 10 ani de zile de când lucrează la poliția rutieră nu a întocmit proces-verbal de indisponibilizare pentru autoturismele implicate în evenimente rutiere, iar în speță, a doua zi după accident, dosarul a fost repartizat din dispoziția șefului inspectoratului cms. B.M., astfel că nu a întocmit vreun înscris privind depozitul mașinii. Audiat în cauză de către procuror, B.M. a declarat că nu a participat la cercetarea la fața locului și nu avea obligația de a indisponibiliza autoturismul, care la momentul repartizării dosarului fusese ridicat de polițistul care a efectuat cercetarea la fața locului. Prezent la cercetarea evenimentului rutier, ofițerul de poliție B.D.C.

a declarat că a participat la cercetarea la fața locului, potrivit programării de serviciu, iar în cazul accidentelor rutiere autoturismele sunt ridicate de la locul producerii evenimentului de către lucrătorii din cadrul Serviciului Poliției Rutiere. Martorul asistent G.I., audiat în cauză de către procuror a declarat că a asistat la cercetarea la fața locului, fiind oprit în trafic de către unul dintre polițiști, iar la plecarea sa autoturismul avariat nu fusese ridicat. În consecință, din dispoziția verbală, mai exact la rugămintea smc. S.C. autoturismul a fost tractat în ziua producerii evenimentului rutier în curtea firmei numitului T.T., iar a doua zi autoturismul a fost examinat din punct de vedere tehnic de către expertul tehnic T.I..

În declarația dată procurorului, T.T. a declarat că după prima expertiză, polițistul S.C. i-a spus să nu încredințeze mașina vreunei persoane, dar după a doua expertiză a restituit-o persoanei trimisă de P.T., care a ridicat-o, fără a-i achita cheltuielile aferente transportului. Martorul T.T. a susținut în declarația dată că autoturismul în cauză a fost ridicat de la fața locului la data de 18 iulie 2008 și l-a depozitat până în luna septembrie 2009, când a fost predat în schimbul sumei de 350 lei unei persoane care s-a prezentat drept delegat al proprietarului autoturismului și a ridicat autoturismul cu un tractor cu nr. de înmatriculare de Bacău. Cu privire la motivul predării autoturismului, în condițiile în care polițistul S.C.

i-a pus verbal în vedere să nu-l predea T.T. a declarat că după cea de "a două expertiză" la care S.C. nu a participat, una dintre persoanele prezente i-a spus, în prezența proprietarului P.T. și a avocaților săi că poate preda bunul; de asemenea, sus-numitul a susținut că P.T. i-a spus că îl va contactata telefonic, ceea ce a făcut în luna septembrie 2009, când la cererea acestuia a predat mașina unui conducător auto care venise cu o platformă. Audiat de către procuror cu privire la afirmațiile numitului T.T., P.T. a declarat că afirmațiile făcute procurorului de către T.T. sunt neadevărate, întrucât nu a trimis vreo persoană să ridice autoturismul în cauză, întrucât B.M. i-a interzis să ridice mașina până la finalizarea cercetărilor.

Astfel, P.T. a menționat în declarația dată că polițiștii B.M. și S.C. nu au întocmit vreun înscris de ridicare și predare a autoturismului către T.T., aspect care a dus la "dispariția" mașinii. Urmare accidentului, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc a fost înregistrat Dosarul penal nr. 609/P/2008, în care la data de 22 iulie 2008, procurorul C.S. a confirmat măsura dispunerii începerii urmăririi penale față de S.S. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (2) și (5) C. pen., constând în faptul că în seara zilei de 18 iulie 2008, în jurul orelor 20,45 în timp ce conducea autovehiculul marca M. în afara localității Cernat, pe direcția de mers Brașov - Târgu Secuiesc a pierdut controlul asupra autovehiculului a părăsit partea carosabilă și s-a lovit lateral de un pom situat pe partea stângă a sensului de deplasare, iar în urma impactului a survenit decesul celor două pasagere menționate.

La data de 16 septembrie 2008, prim procurorul M.P. a confirmat măsura dispunerii începerii urmăririi penale față de P.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (2) și (5) C. pen. și de punere în circulație a unui autovehicul cu defecțiuni tehnice prevăzută de art. 93 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în faptul că, în calitate de administrator al SC D.S. SRL Moinești a închiriat autoturismul marca M. pe perioada 12 - 22 iulie 2008, autoturism cu o stare tehnică necorespunzătoare la momentul producerii accidentului.

În consecință, în vederea stabilirii cauzei reale a producerii accidentului s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, iar după depunerea raportului, ca urmare a contestării concluziilor s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice; concluziile celor două rapoarte de expertiză au fost apreciate de către organul de urmărire penală contradictorii, fapt pentru care s-a procedat la efectuarea unei a treia expertize tehnice. În data de 5 noiembrie 2009, s-a dispus de către comisarul de poliție B.M. efectuarea celei de-a treia expertize tehnice auto, iar ca urmare a recuzării acestuia de către P.T. a fost desemnat să efectueze cercetarea penală agentul O.N. din cadrul Serviciului Rutier IPJ Covasna.

Prin ordonanța nr. 343/II/2/2009, prim procurorul unități de parchet a admis plângerea petentului P.T. împotriva ordonanței nr. 609/P/2008 din 8 iulie 2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc de respingere a probelor propuse și a dispus refacerea acestei soluții, în sensul pronunțării cu privire la fiecare capăt de cerere. Dosarul penal în cauză s-a aflat în supravegherea procurorului C.S., a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, M.P., iar la data de 14 mai 2010, prin ordonanța nr. 75/VI11/1/2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc s-a dispus desemnarea procurorului L.P.T. în vederea supravegherii cercetărilor.

Din conținutul ordonanței nr. 75/VIII/1 din 14 mai 2010, a rezultat că P.T. a depus o cerere de recuzare în Dosarul 609/P/2008 "a procurorului și a persoanei care efectuează cercetarea penală"; cererea de recuzare a fost admisă, astfel că nu a existat o vătămare a intereselor sus-numitului. La data de 2 iunie 2010, procurorul L.P.T. a dispus efectuarea unei alte expertizei tehnice, ocazie cu care la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc s-au prezentat, alături de expertul tehnic desemnat V.V. și reprezentantul învinuitului P.T., avocat R.D., care a solicitat participarea la efectuarea expertizei a domnului expert G.R., expert tehnic autorizat sub nr. x/1992, în calitate de expert consilier din partea învinuitului P.T.

și de asemenea reprezentantul învinuitei S.S., avocatul V.S.. Față de obiectivele propuse de reprezentantul învinuitei S.S., avocatul R.D., apărătorul învinuitului P.T. a solicitat explicitarea obiectivelor numerele 11, 12, 13 din cuprinsul prezentei ordonanțe. La data de 2 iunie 2010, prin ordonanța nr. 609/P/2008 s-a dispus respingerea cererii privind amânarea efectuării expertizei tehnice auto până la efectuarea audierii învinuitei S.S. și a martorilor oculari prin comisie rogatorie, respingerea cererii privind înlocuirea expertului tehnic V.V. desemnat în cauză prin ordonanța 212370 din 5 noiembrie 2009 și respingerea cererii privind efectuarea unui experiment judiciar, aspect comunicat apărătorului învinuitului P.T..

La data de 4 februarie 2011, învinuitul P.T. a solicitat numirea expertului tehnic consilier T.O., iar cererea a fost încuviințată prin ordonanța din 7 februarie 2001; la data de 16 februarie 2011, a solicitat copii ale procesului-verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului, cerere care i-a fost aprobată. Prin ordonanțele din 5 mai 2011 și 9 mai 2011, s-au respins cererile formulate de învinuitul P.T. prin memoriile depuse la 5 aprilie 2011, 7 aprilie 2011, 27 aprilie 2011. Analizând conținutul Dosarului nr. 609/2008, procurorul a constatat că aspectele reclamate de către P.T. privind refuzul administrării de probatorii se circumscriu prevederilor art. 275 - 278 C. pen.

în plângerile penale formulate, P.T. a solicitat efectuarea cercetărilor față de procurorii de caz și față de B.M., motivat de faptul că nu au conservat și nu au indisponibilizat autoturismul marca M., care ulterior a dispărut, aspect în raport de care i s-a încălcat dreptul la apărare. Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constă în "fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane". Emiterea sau pronunțarea unei soluții, în detrimentul uneia dintre părți, nu echivalează însă cu o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, prin care ar fi lezate interesele legale ale persoanei.

Persoana desemnată să rezolve diferendul astfel ivit (polițist, procuror sau, după caz, judecător) examinează justețea aspectelor sesizate, prin prisma elementelor probatorii strânse în cauză, iar pe baza acestora își formează o convingere fermă asupra temeiniciei acuzațiilor și pronunță o soluție care, în mod invariabil, este nefavorabilă pentru cel puțin una dintre părți. În consecință, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune (neîndeplinirea unui act), fie printr-o acțiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act), care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane, aspecte care, așa cum rezultă din starea de fapt expusă, nu se confirmă în cauză, întrucât pentru respingerea unor probatorii părțile pot formula plângere în condițiile art. 275 - 278 C. proc.

pen.; în cauză nu a rezultat nici un indiciu că polițiștii și procurorii reclamați ar fi implicați în predarea mașinii de către T.T. unei persoane necunoscute. Procurorul a mai constatat că potrivit art. 117 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, "imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier în cazul săvârșirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre următoarele fapte: cu conducerea unui vehicul despre care există date sau indicii că face obiectul unei fapte de natură penală"; Conform alin. (2) al aceluiași articol "imobilizarea unui vehicul se dispune și în cazul în care conducătorul acestuia ori unul dintre pasageri săvârșește o faptă de natură penală sau este urmărit pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Art. 216 alin. (1), (2) din Hotărârea nr. 1391/2006, prevede că imobilizarea unui vehicul se dispune și se efectuează de către poliția rutieră, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, în prezența unui martor asistent, prin folosirea, în interiorul sau în exteriorul vehiculului, a unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare, care se consemnează în procesul-verbal de constatare a faptei pentru care s-a dispus măsura. Pentru a se conchide dacă se reține răspunderea penală a polițiștilor reclamați s-a impus a fi analizate împrejurările și condițiile care i-au determinat pe polițiști să nu încheie un act de ridicare din teren a autoturismului, raportat la obligațiile prevăzute în fișa postului.

Astfel, din fișele postului anexate în format declasificat la dosar rezultă că agenții de poliție C.C. și R.M. din cadrul Serviciului Poliției Rutiere "îndrumă, supraveghează și controlează respectarea normelor de circulație", "participă la cercetarea la fața locului în cazul accidentelor grave și ușoare de circulație, soluționează evenimente rutiere cu pagube materiale". Din fișa postului smcs. S.C. rezultă că ocupă funcția de ofițer principal I și are ca atribuții îndrumarea, supravegherea și controlarea respectării normelor de circulație, controlează subordonații din cadrul biroului și răspunde de eficiența și calitatea lucrărilor efectuate de subordonați. În calitate de șef serviciu cercetări penale, cms.

șef B.M. se subordonează direct inspectorului șef și execută la ordinul acestuia sarcini specifice participând nemijlocit la cercetarea cazurilor cu complexitate deosebită, verifică legalitatea probatoriului administrat în dosarele prezentate în vederea începerii urmăririi penale și efectuează activități de cercetare penală în dosarele penale aflate în lucru. Așa cum a rezultat din conținutul actelor de cercetare penală efectuate a existat între polițiștii o lipsă de fluență în comunicare, aspect în raport de care s-a omis scriptic imobilizarea autoturismului și niciunul dintre ei nu a avut posibilitatea de a anticipa că T.T. va preda mașina unei persoane necunoscute, în condițiile în care i se comunicase că predarea va avea loc după finalizarea cauzei.

Din probele administrate, a rezultat elemente de alterare a reperelor volitive ale persoanelor reclamate, în condițiile în care voința de săvârșire a actului de conduită este o condiție esențială pentru existența vinovăției, ca trăsătură a infracțiunilor reclamate; în prezenta cauză, se conturează imputațiunea de fapt, respectiv pe fondul unei realități alterate, lipsește conținutul constitutiv al infracțiunii de elementul său subiectiv. În fapt, deși scms. S.C. a dat dispoziție verbală de ridicare a autoturismului, nu a încheiat vreun înscris în acest sens, încălcând prevederile legale menționate, dar nu a avut reprezentarea comiterii vreunei fapte penale; stările de anormalitate din sistemul judiciar, în speță, lipsa unui spațiu destinat depozitării autoturismelor implicate în evenimente rutiere, impune adaptarea polițiștilor la condițiile date și la găsirea unor soluții de moment.

În lipsa mijloacelor adecvate transportului autoturismelor implicate în accident și a unui spațiu amenajat în acest sens, organele de poliție apelează la diverși agenți economici. Răspunderea penală, poate fi angajată, în cazul comiterii unui fapt material prevăzut de legea penală, numai dacă se constată îndeplinirea condițiilor de vinovăție și responsabilitate cerute de lege. În actualul context, răspunderea penală a polițiștilor putea fi angajată doar în situația în care ar lăsat autoturismul la locul comiterii faptei și pe fondul acestei neglijențe mașina ar fi dispărut. Așadar, procurorul a reținut că răspunderea penală este condiționată de existența culpabilității și a imputabilității. Ca prim element al vinovăției, responsabilitatea presupune aptitudinea subiectului de a adopta o conduită conformă cu exigențele ordinii juridice, cu alte cuvinte, capacitatea de a înțelege semnificația antijuridică a faptei sale și de a-și dirija conduita în consecință.

În speță, sub aspectul laturii subiective, având în vedere lipsa vinovăției, s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina persoanelor reclamate comiterea sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. Față de conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. (1) C. pen., respectiv încălcarea din culpă, de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin "neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori a unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă a patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane", procurorul a reținut că elementul material al acestei infracțiuni, precum și urmarea imediată nu subzistă.

De asemenea, procurorul a mai reținut faptul că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între lipsa unui înscris de ridicare a mașinii și dispariția mașinii, acest din urmă aspect fiind datorat atitudinii numitului T.T., care fără acordul polițiștilor a predat mașina unei persoane necunoscute. Împrejurările în care autoturismul a fost predat unei persoane necunoscute face obiectul dosarului nr. 1580/P/2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf.G. și are ca obiect plângerea depusă de SC D. SRL, reprezentată de P.T. împotriva numitului T.T. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 213 C. pen. (la dosar s-a anexat rezoluția 1580 datată 30 martie 2011 și ordonanța de infirmare a rezoluție cu nr. 221/II/2/2011).

Procurorul a mai stabilit că pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză sunt necesare două condiții, respectiv prima, constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit o infracțiune, iar cea de-a doua condiție rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b 1 ); în cauză, se constată existența cazului prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin rezoluția 957//II-2/2011, din data de 2 noiembrie 2011 a constatat că plângerea este neîntemeiată, că soluția procurorului este conformă cu art. 203 C. proc.

pen. și că în mod corect s-a apreciat că în speță nu sunt incidente textele legale menționate în cauză. În lucrarea menționată s-a mai arătat că nu a fost încălcat dreptul la apărare al petentului, câtă vreme apărătorul acestuia, avocatul D.R., a depus memorii vizând completarea probatoriului, audierea unor martori și clarificarea condițiilor și împrejurărilor de producere a accidentului, plângeri împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală, iar procesul-verbal de verificare a stării tehnice a autovehiculului implicat a fost întocmit în prezența avocaților părților, expertului auto și a unui martor asistent, care au semnat pentru conformitate. De asemenea, s-a mai reținut că au fost respectate dispozițiile instanței de judecată, în sensul că procurorul a întocmit toate actele de procedură indicate și administrat probele, în urma cărora s-a constatat că există un impediment legal în punerea în mișcare și exercitare acțiunii penale față de persoanele menționate.

Verificând plângerea formulată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., s-a constatat că plângerea este lipsită de temei. În primul rând, instanța constată că raportat la starea de fapt, petentul a contestat modul în care s-a derula urmărirea penală în Dosarul penal nr. 609/P/2008, respectiv soluția de începere a urmăririi penale împotriva petentului sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2), (5) C. pen. și de punere în circulație a unui autovehicul cu defecțiuni tehnice prevăzută de art. 93 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în faptul că, în calitate de administrator al SC D.S.

SRL Moinești a închiriat autoturismul marca M. pe perioada 12 - 22 iulie 2008, autoturism cu o stare tehnică necorespunzătoare la momentul producerii accidentului. În acest sens, petentul a susținut că autoturismul nu prezenta defecțiuni tehnice și nici nu avea un cauciuc cu dimensiuni necorespunzătoare, ce ar fi favorizat pierderea controlului volanului de către S.S., singura cauză a accidentului fiind viteza cu care aceasta rula și nerespectarea dispozițiilor legale de către această persoană.

S-a observat că în cauză au fost efectuate două expertize tehnice privind dinamica producerii accidentului, acestea constatând că autoturismul implicat în accident prezenta următoarea echipare cu anvelope: față stânga, anvelopă C.; față dreapta, anvelopă G.; stânga spate, anvelopă P.; spate dreapta, anvelopă A. Această echipare cu anvelope nu a fost inițial contestată de petent, așa cum se constată din memoriul depus la dosar u.p., pentru Dosarul nr. 292/P/2008, în care sunt formulate obiective pentru un supliment la expertiză tehnică M.S., prin care petentul, prin avocat alea R.D.

a solicitat explicitarea valorilor de marcare pentru anvelope, în sensul de a lămuri ce reprezintă fiecare dintre reperele tehnice ale anvelopelor, unitatea de măsură aplicabilă fiecăruia, în special cu privire la reperele de 70, respectiv 65, deoarece, din analiza proprie, rezultă că reperele menționate reprezintă înălțimea anvelopei și se măsoară în milimetri, context în care diferența între cele 2 anvelope ar fi de 5 mm. Instanța a apreciat necesară această precizare, deoarece poziția petentului nu este foarte clară, acesta susținând că i s-a încălcat dreptul la apărare și că acel autovehicul era echipat cu anvelope corespunzătoare.

Fără a proceda la stabilirea acestei împrejurări, care excede prezentului dosar, instanța are a analiza, dacă în raport de activitatea proprie efectuată de fiecare dintre persoanele reclamate, se conturează indicii de comitere a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, ceea ce ar conduce la admiterea plângerii.în acest context, s-a stabilirea, în primul rând, dacă procurorul a efectuat toate actele și probatoriile indicate de instanța de judecată și apoi, de a se stabili, în ce măsură, activitatea persoanelor menționate s-ar circumscrie infracțiunilor precizate. Astfel, referitor la lipsa întocmirii procesului-verbal de indisponibilizare, s-a constatat că primul echipaj care a ajuns la fața locului a fost format din agenții de poliție D.N.

și C.C.. Agentul de poliție D.N. a declarat că la data producerii accidentului s-a deplasat, potrivit programării de serviciu, la fața locului, dar nu a participat la cercetarea în teren, întrucât s-a deplasat la Spitalul mun. Sf. Gheorghe pentru a i recolta probe biologice conducătorului auto implicat în accident, iar după recoltare a inventariat la sediul poliției rutiere bunurile victimelor (deși agentul de poliție D.N. a fost prezent la locul evenimentului, numele său nu a fost menționat în procesul-verbal de cercetare ala fața locului). Cu privire la aceleași împrejurări, agentul de poliție C.C.

a declarat procurorului că s-a deplasat la fața locului, potrivit programării de serviciu, și a efectuat activitățile specifice, respectiv identificare martori asistenți, martori oculari, măsurători, schița locului accidentului, iar autoturismul a fost ridicat din câmp cu ajutorul martorului Ț.T., timp în care a dirijat circulația împreună cu colegii intrați în schimb la orele 22:00. Acest aspect a fost confirmat de agentul de poliție R.M. care după intrarea în schimbul III, la orele 22:00, s-a deplasat la locul producerii accidentului unde împreună cu agentul de poliție C.C. au dirijat traficul, timp în care "Ț." a ridicat autoturismul implicat în accident, iar după acest moment s-au întors la sediul poliției; niciunul dintre cei doi polițiști nu au întocmit vreun înscris privind predarea mașinii.

Agentul de poliție R.M. a declarat că nu a întocmit acte de predare primire a autoturismului, întrucât nu intra în atribuțiile sale prevăzute în fișa postului, prezența sa la fața locului fiind datorată necesității de a dirija traficul. Martorul T.T. a declarat că a ridicat autoturismul de la fața locului și l-a depozitat în curtea firmei sale, iar "doi polițiști" i-au spus să-l depoziteze în condiții de siguranță, întrucât urmează să fie expertizat. În legătură cu acest aspect, scms. S.C. a declarat că din dispoziția sa autoturismul a fost tractat în ziua producerii evenimentului rutier de către martorul T., dar nu a întocmit vreun înscris, întrucât nu s-a întâlnit cu depozitarul și nici nu știa în aceea seară unde va fi tractată mașina, deoarece I.P.J.

Covasna nu deține un spațiu în acest sens. Procesul-verbal de cercetare la fața locului nu conține vreo mențiune privind transportul autoturismului și nici locul depozitării. În declarația dată procurorului, scms. S.C. a menționat că în cei 10 ani de zile de când lucrează la poliția rutieră nu a întocmit proces-verbal de indisponibilizare pentru autoturismele implicate în evenimente rutiere, iar în speță a doua zi după accident dosarul a fost repartizat din dispoziția șefului inspectoratului cms. B.M., astfel că nu a întocmit vreun înscris privind depozitul mașinii. B.M. a declarat că nu a participat la cercetarea la fața locului și nu avea obligația de a indisponibiliza autoturismul, care la momentul repartizării dosarului fusese ridicat de polițistul care a efectuat cercetarea la fața locului.

Prezent la cercetarea evenimentului rutier, ofițerul de poliție B.D.C. a declarat că a participat la cercetarea la fața locului, potrivit programării de serviciu, iar în cazul accidentelor rutiere autoturismele sunt ridicate de la locul producerii evenimentului de către lucrătorii din cadrul Serviciului Poliției Rutiere. Martorul asistent G.I., audiat în cauză de către procuror a declarat că a asistat la cercetarea la fața locului, fiind oprit în trafic de către unul dintre polițiști, iar la plecarea sa autoturismul avariat nu fusese ridicat. În consecință, din dispoziția verbală, mai exact la rugămintea smc. S.C. autoturismul a fost tractat în ziua producerii evenimentului rutier în curtea firmei numitului T.T., iar a doua zi autoturismul a fost examinat din punct de vedere tehnic de către expertul tehnic T.I..

În declarația dată procurorului, T.T. a declarat că după prima expertiză, polițistul S.C. i-a spus să nu încredințeze mașina vreunei persoane, dar după a doua expertiză a restituit-o persoanei trimisă de P.T., care a ridicat-o, fără ai achita cheltuielile aferente transportului. Martorul T.T. a susținut în declarația dată că autoturismul în cauză a fost ridicat de la fața locului la data de 18 iulie 2008 și l-a depozitat până în luna septembrie 2009, când a fost predat în schimbul sumei de 350 lei unei persoane care s-a prezentat drept delegat al proprietarului autoturismului și a ridicat autoturismul cu un tractor cu nr. de înmatriculare de Bacău. Cu privire la motivul predării autoturismului, în condițiile în care polițistul S.C.

i-a pus verbal în vedere să nu-l predea T.T. a declarat că după cea de "a două expertiză" la care S.C. nu a participat, una dintre persoanele prezente i-a spus, în prezența proprietarului P.T. și a avocaților săi că poate preda bunul; de asemenea, sus-numitul a susținut că P.T. i-a spus că îl va contactata telefonic, ceea ce a făcut în luna septembrie 2009, când la cererea acestuia a predat mașina unui conducător auto care venise cu o platformă. Audiat de către procuror cu privire la afirmațiile numitului T.T., petentul P.T. a declarat că afirmațiile făcute procurorului de către T.T. sunt neadevărate, întrucât nu a trimis vreo persoană să ridice autoturismul în cauză, întrucât B.M. i-a interzis să ridice mașina până la finalizarea cercetărilor.

Astfel, P.T. a menționat în declarația dată că polițiștii B.M. și S.C. nu au întocmit vreun înscris de ridicare și predare a autoturismului către T.T., aspect care a dus la "dispariția" mașinii. Prin ordonanța nr. 343/11/2/2009, prim procurorul B.T.O. a admis plângerea petentului P.T. împotriva ordonanței nr. 609/P/2008 din 8 iulie 2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc de respingere a probelor propuse și a dispus refacerea acestei soluții, în sensul pronunțării cu privire la fiecare capăt de cerere. Dosarul penal în cauză s-a aflat în supravegherea procurorului C.S., a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, M.P., iar la data de 14 mai 2010, prin ordonanța nr. 75/VIII/1/2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc s-a dispus desemnarea procurorului L.P.T.

în vederea supravegherii cercetărilor. Din conținutul ordonanței nr. 75/VIII/1 din 14 mai 2010, a rezultat că P.T. a depus o cerere de recuzare în Dosarul 609/P/2008 "a procurorului și a persoanei care efectuează cercetarea penală"; cererea de recuzare a fost admisă, astfel că nu a existat o vătămare a intereselor sus-numitului. La data de 2 iunie 2010, procurorul L.P.T. a dispus efectuarea unei alte expertizei tehnice, ocazie cu care la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc s-au prezentat alături de expertul tehnic desemnat V.V. și reprezentantul învinuitului P.T., avocat R.D., care a solicitat participarea la efectuarea expertizei a domnului expert G.R., expert tehnic autorizat sub nr. 10412589/1992, în calitate de expert consilier din partea învinuitului P.T.

și de asemenea reprezentantul învinuitei S.S., avocatul V.S.. Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. În consecință, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune (neîndeplinirea unui act), fie printr-o acțiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act), care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Emiterea sau pronunțarea unei soluții, în detrimentul uneia dintre părți, nu echivalează însă cu o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, prin care ar fi lezate interesele legale ale persoanei. Persoana desemnată să rezolve diferendul astfel ivit (polițist, procuror sau, după caz, judecător) examinează justețea aspectelor sesizate, prin prisma elementelor probatorii strânse în cauză, iar pe baza acestora își formează o convingere fermă asupra temeiniciei acuzațiilor și dă o soluție care, în mod invariabil, este nefavorabilă pentru cel puțin una dintre părți, așa cum corect a constatat procurorul în rezoluția atacată.

În consecință, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune, fie printr-o acțiune, astfel cum s-a precizat anterior, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane, aspecte care, așa cum rezultă din starea de fapt expusă, nu se confirmă în cauză, întrucât pentru respingerea unor probatorii părțile pot formula plângere în condițiile art. 275 - 278 C. proc. pen., ceea ce petentul a și făcut, exercitându-și drepturile procesuale; în cauză nu a rezultat nici un indiciu că polițiștii și procurorii reclamați ar fi implicați în predarea mașinii de către T.T.

unei persoane necunoscute, or, în lipsa unor astfel de indicii, nu se poate contura vreo intenție de a vătăma interesele legale ale petentului, cunoscut fiind că această infracțiune se comite numai cu intenție directă, în sensul că făptuitorul urmărește vătămarea intereselor legale ale acelei persoane. Intenția directă rezultă din care legiuitorul a înțeles să utilizeze textul de incriminare, expresia "cu știință", astfel încât comiterea faptei cu intenție indirectă este exclusă. Este adevărat că potrivit art. 216 alin. (1), (2) din Hotărârea nr. 1391/2006, se prevede că imobilizarea unui vehicul se dispune și se efectuează de către poliția rutieră, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, în prezența unui martor asistent, prin folosirea, în interiorul sau în exteriorul vehiculului, a unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare, care se consemnează în procesul-verbal de constatare a faptei pentru care s-a dispus măsura.

În acest context s-a impus