ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1495/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 45 A din 11 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul Teritorial Cluj, împotriva sentinței penale nr. 178 din 16 aprilie 2010. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 178 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj în Dosarul nr. 4411/117/2010 în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului P.A.Z. pentru comiterea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev.de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 pc.2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d)) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului P.A.Z., de sub învinuirea comiterii infracțiunii de șantaj,prev și.ped.de art. 194 alin. (1) C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile civile cu titlu de daune morale în sumă de 100.000 de euro formulate de partea civilă D.I.A.. A fost respinsă solicitarea privind confiscarea specială de la inculpat a sumei de 400.000 de euro. În temeiul art. 192 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă D.I.A. la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj,s-a dispus trimiterea în judecată,în stare neprivativă de libertate, a inculpatului P.A.Z.

pentru comiterea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat.prev. și ped.de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și șantaj, prev. și ped.de art. 194 alin. (1) C. pen.,cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut, în actul de sesizare al instanței .faptul că acest inculpat, în perioada 2004-2006,a susținut financiar grupul infracțional condus de inculpatul M.L.A., prin finanțarea sub diverse forme a publicațiilor aparținând trustului „G." cunoscând componența grupului și modul de operare și a folosit publicațiile trustului în interesul său (personal sau al societăților sale),orchestrând șantajul exercitat de către grupul infracțional pentru a determina societățile concurente să facă sau să nu facă anumite activități, să renunțe la participarea la unele licitații sau să încheie contracte în scopul de a obține foloase materiale în scop ilicit, inclusiv față de partea vătămată D.I.

De asemenea, s-a reținut în același act de sesizare faptul că, în perioada ianuarie-noiembrie 2006 .același inculpat a determinat o campanie denigratoare prin intermediul publicațiilor „trustului G." la adresa părții vătămate D.I., pe care a constrâns-o prin amenințări să-i cedeze, pentru suma derizorie de 10.000 de euro,o suprafață de 13.974 mp situată în mun. Cluj-Napoca, în zona „între Lacuri",cu o valoare de circulație de 400.000 de euro. Astfel, în preambulul actului de inculpare s-a reținut că, într-o altă cauză, prin rechizitoriul din data de 19 ianuarie 2007 în Dosar nr. 403/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, au fost trimiși în judecată inculpații M.L.A., G.A., P.C.D., M.A., V.D.A., C.A., O.l., A.A.

și O.M.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și șantaj calificat în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Aceștia au fost acuzați, în esență, de faptul că, în calitate de ziariști la mai multe publicații apărute sub sigla „T.G.", de la începutul anului 2004 și până în luna noiembrie 2006, în cadrul unui grup infracțional organizat, prin acte materiale repetate,dar în baza unei rezoluții infracționale unice, au constrâns -prin amenințări cu darea în vileag în publicațiile aparținând trustului de presă "G." a unor fapte sau împrejurări compromițătoare,- un număr total de 53 persoane și părți vătămate la încheierea unor contracte de publicitate cu trustul de presă.

Prin Ordonanța din data de 10 februarie 2007, în cauză s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de numitul P.A.Z. Înainte de a trece la analiza materialului probator și stabilirea stării de fapt, instanța de fond a reținut că inculpatul P.A.Z. a solicitat cu ocazia cuvântului în dezbateri judiciare, înlăturarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale până la data de 30 martie 2007, apreciindu-le ca fiind obținute în mod nelegal și având un caracter părtinitor și subiectiv. în acest sens, s-a susținut că urmărirea penală a fost efectuată până la data de 30 martie 2007 de procurorii D.D. și M.H., în condițiile în care d-na procuror D.D. ar fi verișoară primară cu martora P. (fostă A.) R., aceasta fiind avocata părții vătămate I.D.

în litigiul civil al acestuia cu inculpatul și care a condus la deposedarea părții vătămate de terenul amintit mai sus. De asemenea, s-a invocat că procurorul ar fi nepoata numitei P.M. (mama martorei P.R.), aceasta fiind la data derulării faptelor secretara generală a Consiliului Județean Cluj, iar C.) Cluj a fost parte în respectivul litigiu și a fost condus la acea dată de numitul M.N., martor în prezenta cauză și cu rol important în desfășurarea evenimentelor. Inculpatul a susținut că,urmarea acestor aspecte,a formulat o cerere de recuzare a procurorului la data de 30 martie 2007 invocând faptul că ar avea un interes în cauză, cererea fiindu-i respinsă, dar la aceeași dată a fost admisă o cerere de abținere a procurorului D.D.

Urmare a admiterii acestei cereri de abținere, inculpatul a considerat că în cauză s-a făcut dovada existenței unui caz de incompatibilitate a procurorului ce a efectuat urmărirea penală, a faptului că urmărirea penală a fost desfășurată cu încălcarea garanțiilor privind imparțialitatea și obiectivitatea organului de urmărire penală, iar toate mijloacele de probă administrate în condițiile incompatibilității procurorului ar trebui înlăturate ca fiind obținute în mod nelegal. Instanța de fond a reținut că aspectele de rudenie invocate de inculpat sunt reale, fiind recunoscute de martora P. (fostă A.) R., dar la fel de adevărat este și că la data de 30 martie 2007 a fost admisă cererea de abținere formulată de doamna procuror D.D., astfel cum rezultă din Ordonanța nr. 21/11/2/2007.

Chiar dacă prin admiterea unei cereri de abținere se face dovada că la momentul respectiv a existat un caz de incompatibilitate, instanța de fond a reținut că cererea inculpatului nu este fundamentată legal și nici temeinică. Astfel, instituția înlăturării unor mijloace de probă, dedusă din dispozițiile art. 68 C. proc. pen. nu își are aplicabilitate în situația dată (referindu-se la obținerea de probe prin constrângeri, amenințări etc). încălcarea dispozițiilor referitoare la cazurile de incompatibilitate ar fi putut atrage sancțiunea nulității relative a actelor îndeplinite cu încălcarea acestor dispoziții, dar inculpatul nu numai că nu a invocat o asemenea sancțiune, dar nici măcar nu ar fi fost îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri.

Pe de altă parte, prin desfășurarea cercetării judecătorești în condiții de publicitate și contradictorialitate se asigură eliminarea oricăror suspiciuni, iar starea de fapt s-a stabilit pe baza întregului material probator. De asemenea, inculpatul a solicitat înlăturarea ca mijloace de probă a declarațiilor părții vătămate I.D., susținând că acestea au fost obținute prin constrângere sau îndemnuri. în acest sens, au fost invocate declarațiile martorilor H.l. și M.l. (din 12 aprilie 2010, respectiv 15 martie 2010), potrivit cărora partea vătămată nu ar fi intenționat să depună plângere împotriva inculpatului, fiindu-i sugerat acest lucru sau fiind determinat de organele de anchetă. Instanța de fond a considerat că și această solicitare a inculpatului este neîntemeiată, neexistând o dovadă neechivocă în sensul acelor susțineri, iar pe de altă parte, cu ocazia formulării pretențiilor civile partea vătămată D.I.

și-a menținut poziția, respectiv că ar fi fost constrâns de inculpat la cedarea terenului în suprafață de 13.947 mp. În consecință, instanța de fond a luat în considerare declarațiile părții vătămate I.D., pe care le-a valorificat numai în condițiile legii, respectiv ale art. 75 C. proc. pen. care prevăd că pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Procedând la analizarea învinuirilor aduse în raport cu întregul material probator administrat, instanța de fond a reținut următoarele : Cu privire la infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat, s-a reținut în rechizitoriu că, în concret, în perioada 2004-2006, inculpatul P.A.Z.

a virat societăților aparținând inculpatului M.L.A. diverse sume de bani, sub pretextul finanțării ziarului, pentru înființarea de noi publicații. De asemenea, că i-a închiriat la prețuri modice mai multe birouri din „Complexul S.C." pentru a asigura spațiul necesar desfășurării activității trustului de presă. Cu privire la relația de finanțare a publicațiilor trustului de către inculpat, prin rechizitoriu s-a făcut trimitere la procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice de la fila 174 vol. 1, dos. u.p. De asemenea, s-a mai reținut în actul de inculpare că din declarațiile martorilor H.V.O., A.A. și N.N.N. a rezultat că inculpatul a finanțat deschiderea ziarului „G.B."cu suma de 200.000-300.000 de euro, conform discuțiilor din mediul jurnalistic.

Abordând cronologic și punctual această învinuire și analizând-o prin prisma probelor existente, instanța de fond a analizat mai întâi împrejurarea că inculpatul ar fi închiriat la prețuri modice spațiu pentru birouri inculpatului M.L.A., „conducătorul trustului". Astfel, așa cum rezultă din contractele depuse încă din faza de urmărire penală dar și în instanță, SC E. SA,în care inculpatul are participare, ca o practică obișnuită, uzuală, închiria spațiu pentru birouri mai multor societăți care editau diverse publicații, închirierea făcându-se în regim barter, adică în schimbul chiriei .respectivele publicații prestau publicitate firmelor inculpatului.

Din contractele depuse, unele încheiate încă din anul 2000, se poate observa că această practică a inculpatului era una normală, fiind aplicată și altor firme, nefiind o situație excepțională în cazul contractului încheiat cu societatea care edita „G.C." În acest sens, instanța de fond a indicat cu titlu exemplifîcativ, contractul de închiriere între SC E. SA și SC E. SRL prin care în schimbul asigurării spațiului necesar în aceeași clădire, locatarul asigura spațiu de publicitate locatorului în ziarul „E.Z. "ediția de Transilvania în valoare de 500 dolari SUA + T.V.A. (2001-2005 inclusiv). La fel, prin contractul de închiriere dintre SC E. SRL și SC C.M. SRL sau dintre SC E. SRL și Grupul de presă M S.R.L., s-a asigurat spațiu de funcționare contra prestării de publicitate în ziarul „M.C.

"(2000-2009). De altfel, martorii P.V. și P.G. au confirmat în calitatea lor de ziariști că inculpatul, obișnuia să-și facă reclamă firmelor sale în schimbul chiriei oferite unor întreprinderi media. în plus, așa cum a rezultat din probele administrate, “G.C.” a înlocuit în spațiu o altă publicație, mai exact este vorba de societățile ce le editau, iar legătura în vederea încheierii contractului de închiriere a fost intermediată de numitul D.F., fost director al “E.Z.”, ediția de Cluj. Din probele existente, rezultă cu certitudine că închirierea de spațiu “G.C.“contra publicitate s-a făcut în cadrul unor relații comerciale desfășurate de inculpat și cu alte publicații și cu mult timp înaintea contractului încheiat cu societatea ce edita ziarul amintit (2005), fără a exista vreo dovadă că această faptă ar avea o altă semnificație decât de natură comercială.

În consecință, față de probele administrate care nu dovedesc altceva decât strict existența unui contract de închiriere tipic, uzitat de către societatea inculpatului, instanța de fond a reținut că,sub acest aspect nu s-a identificat o faptă de sprijinire a unui grup infracțional organizat, mai exact a “trustului G.” În ceea ce privește sprijinirea grupului infracțional condus de M.L. prin finanțare, prin virarea unor sume de bani, instanța de fond a apreciat că învinuirea formulată este deosebit de vagă și lipsită de conținut. Astfel, în rechizitoriu nu sunt indicate sume concrete virate de inculpatul P.A.Z. în scopul finanțării “trustului G.”, nu se indică modalitatea concretă de plată, nu se face referire la un mijloc concret de plată, la data virării unei sume, după cum nici nu sunt indicați martori, care să fi perceput direct alocarea de către inculpat a unor sume de bani respectivului grup și nici a scopului în care să fi fost alocați.

Lipsa unor dovezi palpabile și concrete sub aspectul analizat, face ca această învinuire să pară lipsită de consistență,chiar numai având în vedere formularea din actul de sesizare a instanței, deoarece potrivit prevederilor legale instanța este obligată să stabilească adevărul numai pe bază de probe și prin mijloace de probă. Instanța de fond a constatat că pentru a se face dovada finanțării grupului infracțional, îndeosebi a faptului că inculpatul a finanțat deschiderea ziarului “G.B.” cu suma de 200.000-300.000 de euro, în rechizitoriu sunt invocate în acuzare declarațiile martorilor H.O., A.A. și N.N.N.

Și în ceea ce privește această susținere învinuirea are un caracter cel puțin relativ, de generalitate, fără a mai intra în analiza probelor la care se face trimitere, deoarece se precizează că a fost formulată pe baza „discuțiilor purtate în mediul jurnalistic". Ori conținutul unei învinuiri nu se poate baza pe „discuții", fără nici o concretizare sau indicare de probe detectabile în materialitatea lor. Procedând la verificarea și analizarea declarațiilor martorilor la care s-a făcut trimitere, instanța de fond a reținut că martora N.N.N. a arătat în faza de urmărire penală că din diferite discuții,fără a preciza cu cine au fost purtate, aflase că în spatele “trustului G.” s-ar afla inculpatul și că acesta ar fi finanțat deschiderea “G.B.”, fără a preciza vreo sumă și vreo sursă de informare( filele 78-83 vol. I). În fața instanței de judecată, martora N.N.N.

a precizat că tot ce a declarat și declară cu privire la așa-zisul sprijin financiar oferit de inculpat nu reprezintă decât „discuții purtate la o cafea", fără elemente de confirmare și că finanțarea pe care a avut-o în vedere s-a limitat strict la oferirea unui spațiu “G.C.” și la plata chiriei prin publicitate. Fiind întrebată asupra unui exemplu concret de finanțare, martora a arătat că nu cunoaște.(filele 135-136).De remarcat că martora nu a indicat nici în faza de urmărire penală și nici în cea a cercetării judecătorești suma de 200.000-300.000 de euro, mai exact nu a indicat nici o sumă alocată de inculpat deschiderii “G.B.” Față de conținutul declarațiilor martorei,instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada unei fapte de finanțare sau sprijinire a “trustului G.” de către inculpat.

În privința martorului H.O.V., s-a remarcat existența cel puțin a unei animozități în relația cu inculpatul, acesta din urmă afirmând că a fost rugat de martor, fie să preia ziarul “Z.C.”, fie să-i acorde un împrumut de zeci de mii de euro, fiind refuzat, iar apoi relațiile dintre ei s-au deteriorat. Acest fapt a fost confirmat de martorii M.I., P.A., M.L. (filele 316, 317, 314, 315 dos. instanță de fond ). Martorul H.V.O. a arătat inițial, în faza de urmărire penală, că a aflat că inculpatul și M.L. sunt asociați la “G.C.”, fără a da vreo informație în acest sens. (filele 89,90 vol. I, dos. u.p.). În fața instanței de judecată, cerându-i-se lămuriri sau explicații asupra acestei afirmații, martorul H.O.

a arătat că nu are nici un fel de date concrete, dar a văzut niște hârtii descărcate de pe internet de o altă persoană, că el personal nu a văzut conținutul acelor hârtii, dar persoana care le-a descărcat ar fi dedus că inculpatul și M.L. sunt asociați (filele 288-289).Se poate observa că martorul a prezentat cu titlu de date certe, de cunoștințe dobândite personal, unele supoziții care nici măcar nu-i aparțineau și care oricum nu-și au acoperire în realitate. Același martor a avansat în faza urmăririi penale ideea unei finanțări din partea inculpatului a ziarelor “trustului G.”, fără a oferi însă un exemplu concret în acest sens, după cum a avansat aceeași idee a finanțării, dar prin oferirea de spațiu pentru birouri în mod gratuit.

Și acest martor și-a limitat presupusa finanțare strict la spațiul asigurat pentru birouri (despre care s-a dovedit că s-a făcut pe bază de contract identic ca și în cazul altor publicații), fără a releva un exemplu concret de finanțare (filele 288-289). Referitor la afirmația făcută în faza de urmărire penală cum că a auzit că, inculpatul finanțase deschiderea “G.B.„ cu suma de 200.000-300.000 de euro, trebuie precizat în primul rând că este singulară în cazul acestui martor, nici un altul nu a făcut o atare declarație. Dar, ceea ce este cel mai important, este faptul că martorul H.V. a precizat în fața instanței de fond că, ceea ce a declarat nu are nici un suport, că nu a vrut să facă o atare declarație, dar i s-a cerut să confirme acest zvon din mediul ziaristic.

Personal, martorul a considerat că mediul jurnalistic nici nu este demn de încredere. După analizarea declarațiilor martorului se desprinde concluzia că acesta nu a oferit nici o informație concretă sau de departe credibilă cu privire la presupusa finanțare de către inculpat a “trustului G.”, nu a oferit nici măcar un indiciu cu privire la un eventual sprijin din partea inculpatului. în ce privește depozițiile martorului A.A., în faza de urmărire penală acesta a arătat că numitul M.A., coleg cu el la ziar, i-ar fi spus că în spatele ziarelor “G.C.” și “B.Z.A.” s-ar afla inculpatul, care ar fi finanțat deschiderea “G.B.”(fără a indica o sumă concretă), iar martora C.R. i-ar fi spus că inculpatul și M.L.

sunt asociați.(filele 66,67 vol. l).Se poate observa că sub aspectul finanțării, al sprijinirii “trustului G.”, declarațiile acestui martor sunt lipsite de conținut. Nu numai că nu exemplifică o finanțare și nu o poate concretiza, dar relatările sale le atribuie unor foști colegi. Toți aceștia au fost audiați ca martori, iar fără nici o excepție au negat asemenea discuții, asemenea relatări făcute acestui martor. în acest sens, sunt declarațiile martorilor C.R., M.A., dar și P.M. (filele 133, 264-265, 313, dos. instanță de fond). Fiind audiat în instanță, martorul A.A. a declarat că personal nu a sesizat și nu și-a dat seama că inculpatul ar finanța “G.C.”, că nu poate identifica un sprijin financiar al inculpatului decât .eventual chiria plătită prin publicitate.(filele 37, 138).Atât din declarațiile date în cursul urmăririi penale cât și din declarațiile date în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat că martorul A.A.

nu a învederat o faptă concretă de sprijin financiar sau material a inculpatului față de ziarele “trustului G.”, nu a sesizat sau perceput personal și direct o asemenea faptă, iar relatările atribuite altor persoane (de asemenea fără conținut concret) nu au fost confirmate. De altfel, în instanță, inculpatul P.A.Z. a contestat credibilitatea acestui martor, invocând existența unor relații cel puțin de antipatie reciprocă și de dușmănie cu unii dintre angajații ce activează la firmele sale.

Ca o scurtă concluzie, deși prin rechizitoriu se consideră că prin declarațiile acestor trei martori ar rezulta că inculpatul a finanțat „trustul G.", inclusiv deschiderea “G.B.” cu suma de 200.000-300.000 de euro, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unei sau unor fapte de sprijinire financiară a respectivului grup, după cum nu s-a dovedit nici existența unei finanțări de către inculpata “G.B.” În susținerea învinuirii de sprijinire a unui grup infracțional organizat se invocă în actul de inculpare că angajații ziarelor trustului “G.”, dar și alți martori, erau convinși că inculpatul susținea financiar aceste ziare. în acest sens, în afara declarațiilor celor trei martori de mai sus, sunt amintite declarațiile martorilor N.M., P.M., S.D., C.S., C.R., D.S.

(filele 60-65, 68-77, 91-93. 94-96, 103-104). Analizând declarațiile tuturor martorilor, inclusiv cele date în faza cercetării judecătorești (filele 133-134, 264-265, 261-263), instanța de fond a constatat că nici prin acești martori nu s-a făcut dovada existenței unei fapte de sprijinire a grupului intitulat “G.” Nici unul dintre acești martori nu a furnizat informații despre o faptă concretă, determinabilă, nu au furnizat date despre vreo sumă concretă acordată de inculpat spre finanțare și în vederea realizării unui anume scop. Cel mult, unii martori au prezentat zvonuri fără acoperire. Mai mult, martorul P.M. a arătat că zvonurile care circulau, discuțiile din mediul ziaristic, indicau ca finanțator nu numai pe inculpat, dar la fel de bine, chiar pe partea vătămată I.D.

sau un parlamentar de la București. Martorul N.M. a afirmat că niciodată nu a crezut și nu a susținut că inculpatul ar sta în spatele “trustului G.” și că el nu a auzit că inculpatul ar finanța ziarele trustului. Din declarațiile tuturor martorilor rezultă că, totul se rezumă la bârfe, la discuții de cafea, cum a declarat martora N.N.N., și că aceste zvonuri vehiculate în mediul jurnalistic nu au avut și nu au nici o acoperire faptică, probantă, iar instanța de fond a apreciat că pe baza acestora se poate reține doar inexistența oricărei fapte de sprijinire a grupului infracțional intitulat “G.” În susținerea învinuirii de sprijinire a publicațiilor trustului “G.” se face trimitere în rechizitoriu și la procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice de la fila 174 vol. 1 dos.

u.p. în această convorbire telefonică se poartă discuții între M.L. și inculpat în legătură cu compensarea sau achitarea unor facturi, în condițiile în care s-a făcut dovada existenței unor relații comerciale între SC L.P. SRL - care edita “G.C.” și mai multe firme ale inculpatului în favoarea cărora se presta publicitate. în condițiile în care sunt dovedite astfel de relații comerciale, este absolut normal, conform legislației contabile, să se emită facturi între societățile implicate. De altfel, niciodată inculpatul nu a negat acele convorbiri, arătând că sunt consecința firească a derulării relațiilor comerciale în baza cărora firmelor sale li se presta publicitate, iar în faza de urmărire penală a și depus mai multe documente doveditoare.

Ceea ce însă trebuie subliniat, este faptul că, din cuprinsul acelei convorbiri telefonice rezultă că inculpatul P.A.Z. nici măcar nu cunoștea denumirea firmei prestatoare a publicității, respectiv nu cunoștea denumirea firmei lui M.L., iar într-o asemenea situație nu se poate susține cu putere de convingere că ar fi finanțat acea firmă în sensul prezentat de acuzare. Față de cele arătate, instanța de fond a considerat că nici acele convorbiri telefonice nu fac sub nici o formă dovada existenței vreunei fapte de sprijinire prin finanțare sau prin altă modalitate nelegală a grupului “G.”. Tot la capitolul învinuirii de sprijinire a “trustului G.”, s-a reținut prin rechizitoriu că, publicația “G.C.” este un săptămânal editat de SC L.P.

SRL Cluj Napoca, la care asociați sunt M.M. (soția lui M.L.) și un off shore „L.E. L.L.C." înregistrat în SUA. Din datele deținute de către parchet s-a arătat că, în data de 26 martie 2003, la B.I.C.E. Ltd din Budapesta, L.E. L.L.C. a deschis un cont în valoare de 30.000 de dolari SUA pentru finanțarea publicațiilor aparținând “trustului G.” Pentru a lămuri totala neconcludență a acestei „probleme" reținute în rechizitoriu, instanța de fond a constatat că învinuirea de sprijinire a unui grup infracțional se susține a fi fost săvârșită de inculpat În perioada 2004-2006, iar deschiderea contului ca aspect de sprijinire a grupului infracțional s-a făcut în martie 2003, adică anterior perioadei infracționale indicate.

în consecință, fapta fiind anterioară infracțiunii pentru care s-a făcut trimiterea în judecată, nu poate intra în conținutul infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat. Și înființarea SC L.P. SRL este anterioară perioadei în care se reține că ar fi fost săvârșită infracțiunea, astfel că nu poate avea legătură cu dovedirea acestei infracțiuni. Totuși, pentru a elimina orice dubiu, instanța de fond a procedat la analiza materialului probator sub acest aspect, reținând din declarațiile inculpatului (filele 177-181, 45-48) coroborate cu declarațiile martorilor M.L., P.I., P.G. și actele depuse, că în perioada 1998-1999 inculpatul a intermediat într-un cadru public legătura dintre numitul J.W.

și M.L., acesta intenționând să inițieze un proiect media, fără dovedirea unei implicări de altă natură a inculpatului. Ulterior a fost înființată în baza acestor tratative M.W., SC L.P. SRL Cluj Napoca, asociați fiind M.M. și L.E. L.L.C., în cote egale. Cetățeanul american l-a rugat pe inculpat să-i pună la dispoziție în vederea înființării societății, un jurist sau un economist, situație în care a fost desemnat martorul P.I. (fila 132, fila 5 vol. II).

SC L.P. SRL

este societatea care a editat “G.C.” și care a avut contract de închiriere contra publicitate pentru firmele inculpatului. Aceste fapte nu au legătură cu învinuirea, fiind anterioare perioadei infracționale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Pe de altă parte, chiar dacă se reține în rechizitoriu că s-a deschis un cont în data de 26 martie 2003 la o bancă din Budapesta (anterior deci anului 2004), nu s-a făcut dovada unei participări a inculpatului, după cum nu se reține că acest cont ar fi fost deschis ori alimentat de inculpat ori societățile sale. Față de cele arătate, instanța de fond a reținut că aspectele invocate în rechizitoriu privind înființarea SC L.P. SRL și deschiderea unui cont la o bancă din Budapesta la data de 26 martie 2003 nu pot face parte din conținutul infracțiunii de sprijinire a grupului infracțional intitulat “G.” și oricum, nu au fost probate în sarcina inculpatului.

în susținerea învinuirii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, respectiv „trustul G.", s-a mai reținut în rechizitoriu că, inculpatul P.A.Z. a folosit publicațiile acestui trust în interesul său personal, orchestrând șantajul exercitat de grupul infracțional pentru a determina societățile concurente să facă sau să nu facă anumite activități, să renunțe la participarea la unele licitații sau să încheie contracte în scopul de a obține foloase materiale în scop ilicit. De asemenea, s-a arătat că angajații publicațiilor trustului au confirmat faptul că inculpatul exercita prin intermediul lui M.L. un control asupra informațiilor publicate, nefiindu-le permis să publice articole negative la adresa inculpatului sau a apropiaților săi, în schimb cerându-li-se să scrie articole cu caracter calomnios și tendențios la adresa persoanelor sau firmelor concurente inculpatului.

În privința acestor împrejurări sau fapte, se impune precizarea că nici acestea nu pot face parte din conținutul infracțiunii de sprijinire financiară sau în alt mod a grupului infracțional “G.” Toate cele invocate prin rechizitoriu la acest punct nu țin de sprijinirea grupului infracțional “G.”, pot constitui doar motivația acordării unui sprijin, care până la acest moment nu a fost dovedit. Sprijinirea, în contextul dat, presupune alocarea unor fonduri pentru asigurarea realizării scopului infracțional al grupului, noțiune cu totul distinctă de un eventual control al articolelor publicate, așa cum a fost sugerat.

Oricum, analizând și din această perspectivă declarațiile martorilor, instanța de fond a reținut că,în cursul urmăririi penale aceștia au arătat că nu era permis să scrie negativ la adresa inculpatului, subliniind însă în fața instanței de fond că nici măcar nu au încercat acest lucru, fiind o regulă în activitatea lor faptul că nu pot scrie negativ despre persoanele sau firmele care prestează publicitate prin publicația lor, iar inculpatul nici nu era singura persoană despre care nu scriau articole negative, fiind indicate și multe altele. (în acest sens sunt declarațiile martorilor H.V.O., filele 288, 289, C.R., filele 264-265, P.M. filele 133-134, N.N. filele 135-136, A.A. filele 137-138).

Nici unul dintre martorii ziariști nu l-au indicat pe inculpat ca fiind implicat în politica redacțională a ziarului, nu au cunoscut nici măcar o împrejurare în care acesta să fi solicitat personal, direct, publicarea sau nu a unor articole. Nici unul dintre martori nu a arătat că M.L. le-ar fi impus articole referitoare la inculpat, în speță pozitive, după cum nici nu cunosc ca inculpatul să fi cerut atacarea unor persoane sau societăți. Mai mult, ziariștii martori au arătat că își asumă răspunderea articolelor pretins denigratoare, nefiind scrise la cererea lui M.L. sau a inculpatului. Tot pentru susținerea controlului exercitat de inculpat asupra ziarelor trustului, s-a făcut trimitere prin rechizitoriu la procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat și M.L.

și dintre M.L. și martorul N.M., de la filele 161-167, 171-174 vol. l dos. u.p. Referirea la aceste convorbiri este prematură, dacă se are în vedere că vizează în mod direct infracțiunea de șantaj exercitată asupra părții vătămate D.I. și presupune cunoașterea și analizarea probelor administrate în legătură cu această infracțiune. Dar, fiindcă au fost invocate, instanța de fond a precizat că din materialul probator ce a fost analizat pe larg la tratarea învinuirii de șantaj a rezultat în mod clar că inculpatul P.A.Z. avea suspiciunea "aranjării" unei licitații de către N.M. și Dascălu lulian.datorită unor motive temeinice, iar în acest context este explicabil și firesc că a încercat să-și procure dovezi în acest sens pentru a le folosi într-un eventual demers în justiție.

Pe de altă parte, din cuprinsul acestora, nu rezultă dictarea unei anumite conduite a colectivului redacțional, a impunerii unui anumit conținut al articolelor publicate. Ca o concluzie asupra aspectelor analizate, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada indubitabilă a unui control exercitat de inculpat asupra ziarelor trustului “G.”, iar acest control nu intră în conținutul infracțiunii de sprijinire a grupului infracțional “G.”, neavând deci concludentă pentru dovedirea existenței unor fapte de sprijinire a grupului. În fine, raportat la învinuirea de sprijinire a trustului “G.”, s-a considerat prin rechizitoriu că, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul P.A.Z. a cunoscut structura grupului infracțional, modul de operare și scopul constituirii acestuia.

Față de întreg materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, instanța de fond a constatat că susținerea de mai sus rămâne la stadiul declarativ, neavând fundament probator. Nici declarațiile martorilor și nici înscrisurile depuse în probațiune nu au demonstrat cu nimic că inculpatul ar fi cunoscut membrii grupului infracțional, atribuțiile acestora, modalitatea de operare, că ar fi cunoscut anumite activități concrete ale grupului, scopul urmărit de aceștia ori foloasele dobândite prin acțiunile întreprinse.

Din contră, din declarațiile martorilor ziariști la publicațiile trustului, fără excepție, rezultă că nici ei și nici membrii grupului nu-l cunoșteau pe inculpat decât ca persoană publică, nu au purtat discuții cu acesta, nu știu să se fi implicat în activitatea redacțională și să fi trasat anumite direcții urmărind un scop concret, după cum nici unul dintre ei nu a relevat ca activitatea grupului să fi fost în folosul inculpatului, ori acesta să fi cunoscut scopul în care acționau membrii grupului. Oricum, primordial pentru existența infracțiunii ar fi fost dovedirea unor acte concrete de sprijin financiar sau material, dar analiza aprofundată a mijloacelor de probă conduc la ideea inexistenței unor fapte de sprijinire a grupului infracțional organizat.

Abia după ce s-ar fi conturat anumite fapte concrete, s-ar fi putut discuta cu temei despre latura obiectivă sau subiectivă a infracțiunii. În consecință, față de considerentele expuse în analizarea infracțiunii de sprijinire a grupului infracțional cunoscut sub denumirea de „trustul G." și care au rezultat din materialul probator prezentat pe larg, instanța de fond a constatat că nu s-a dovedit existența unor fapte concrete, determinate, de sprijinire financiară sau materială a acestui grup infracțional, și cu atât mai mult în scop infracțional, astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

în ceea ce privește infracțiunea de șantaj, s-a reținut prin rechizitoriu că în perioada ianuarie-noiembrie 2006 inculpatul a determinat o campanie denigratoare prin intermediul publicațiilor “trustului G.” la adresa părții vătămate I.D. și a constrâns-o prin amenințări să-i cedeze, pentru suma de 10.000 de euro, o suprafață de teren de 13.974 mp situată în Cluj Napoca, cu o valoare de circulație de 400.000 de euro. în cauză, amenințările au constat în inducerea unei temeri că inculpatul are pârghiile necesare pentru a bloca investițiile părții vătămate și a-i provoca astfel, pierderi de ordinul milioanelor de euro. În primul rând, referirea la faptul că inculpatul P.A.Z. ar fi determinat o campanie denigratoare la adresa părții vătămate I.D., prin intermediul publicațiilor trustului “G.”, este de remarcat că această susținere nu se bazează pe nici o probă concretă.

Aceasta deoarece, nu există nici un martor care să fi arătat că are cunoștințe concrete și directe că inculpatul ar fi determinat poziția ziarelor față de partea vătămată I.D. și deși inculpatului i-au fost monitorizate convorbirile telefonice, din înregistrări nu au rezultat astfel de împrejurări. Din contră, așa cum s-a arătat, martorii nu afirmă implicarea inculpatului în politica redacțională a ziarelor trustului, nici unul nu a acționat la îndemnul lui sau la cererea indirectă a acestuia. Pe aceeași linie, este de reținut că potrivit declarațiilor martorilor-ziariști responsabili cu redactarea unor articole la adresa părții vătămate, se pare că o parte din articole au fost preluate din alte publicații din Iași și Timișoara (I. și B.).

Astfel, martorul P.M. a arătat că a preluat și publicat în ziarele trustului “G.” mai multe informații referitoare la afacerile părții vătămate I.D., că a luat legătura cu un anume domn S. responsabil de acele informații, acesta constituind sursa articolelor publicate, (filele 133-134, filele 76-77 vol. I). De altfel, martorul a arătat că își asumă răspunderea articolelor respective, bineînțeles a conținutului acestora. La fel, martora N.N.N. a arătat că a scris despre firmele părții vătămate I.D., dar că a publicat informații reale și verificate personal, astfel încât nu sunt calomnioase (denigratoare), sens în care stă declarația de Ia fila 135. Nici martorii C.S., S.D., A.A., M.A. (filele 94-96, 91-93 vol. I, filele 137-138, 313) nu au declarat că inculpatul le-ar fi cerut să scrie într-un anume mod despre partea vătămată I.D., ori despre firmele sale.

Pe de altă parte, Ia dosar au fost depuse mai multe articole din diferite ziare sau preluate de pe internet, din care rezultă că mai multe publicații au inserat articole mai puțin binevoitoare Ia adresa părții vătămate. În consecință, neexistând probe care să îndreptățească în mod cert, indubitabil ideea că inculpatul ar fi determinat campania negativă împotriva părții vătămate D.I., instanța de fond a constatat sub acest aspect învinuirea adusă, ca neîntemeiată. Instanța de fond a considerat pe de altă parte, că această campanie negativă împotriva părții vătămate I.D. nu se încadrează în latura obiectivă a infracțiunii de șantaj pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

Aceasta deoarece infracțiunea de șantaj se săvârșește prin amenințări ori violențe, iar prin rechizitoriu s-a arătat că partea vătămată a fost constrânsă prin amenințările inculpatului (fără legătură cu campania de presă care nu a fost cauză a înfrângerii voinței părții vătămate în raporturile cu inculpatul), amenințări ale căror conținut este dezvăluit Ia fila 22 în actul de inculpare, constând în folosirea pârghiilor necesare pentru blocarea investiției. La modul concret, s-a reținut în rechizitoriu, și acest aspect a fost reținut și de către instanța de fond, că în toamna anului 2005, partea vătămată prin intermediul SC l.G. SRL și inculpatul prin intermediul SC S.E.E. SRL, au participat Ia o licitație organizată de Consiliul Județean Cluj având ca obiect edificarea unui complex multifuncțional de tip „mall", în cartierul G. din Cluj-Napoca.

Ceea ce nu s-a reținut în rechizitoriu și a rezultat din materialul probator administrat în faza cercetării judecătorești, este faptul că anterior organizării licitației, la cererea părții vătămate, cu sprijinul martorului N.M., președintele Consiliului județean Cluj, s-a încercat atribuirea directă a terenului din cartierul G. pentru construirea de către partea vătămată, prin firmele sale, a unui mall. Acest aspect este deosebit de important pentru întreaga derulare și interpretare a faptelor reținute în sarcina inculpatului. Astfel, la dosarul cauzei a fost depusă declarația numitului S.R., martor și în acest dosar, angajat în cadrul C.J. Cluj, la acea dată în funcția de arhitect șef, declarație dată în Dosar nr. 93/P/2007 al D.N.A., secția de combatere a corupției, dosar la care se face referire și în prezentul rechizitoriu.

Din declarația acestui martor rezultă că, la începutul anului 2005 a fost chemat de către președintele Consiliului județean Cluj- martorul N.M. în cabinetul său, unde se afla și partea vătămată D.I. După ce i s-a prezentat intenția realizării de către partea vătămată a unui mall în Cluj Napoca, martorul N.M. i-a cerut să-i prezinte părții vătămate terenurile disponibile din administrarea C.J. Cluj. La cererea președintelui C.J. Cluj, S.R. a identificat terenul pe care se putea realiza mall-ul ca fiind terenul din zona U.T. din cartierul G.. Tot la solicitarea martorului N.M., S.R. a însoțit-o pe partea vătămată la primăria Cluj - Napoca pentru a verifica dacă terenul corespunde din punct de vedere urbanistic construcției vizate.

în baza rezoluției președintelui C.J. Cluj, S.R. a întocmit un referat de specialitate, iar ulterior Direcția juridică a C.J. a întocmit un proiect de hotărâre pentru atribuirea directă a terenului către SC l.G. SRL, inițiativă care a fost respinsă, hotărându-se organizarea unei licitații pentru atribuirea terenului. Martorul N.M. s-a dovedit a fi nesincer, deoarece în fața instanței a afirmat că a cunoscut-o pe partea vătămată,doar ulterior declanșării procedurilor licitației, negând și faptul că a cerut identificarea unui teren pentru construirea unui mall de către partea vătămată, după cum și partea vătămată a ascuns aceste aspecte. Instanța de fond a reținut că .anterior licitației, martorul N.M., în calitate de președinte al C.J.

Cluj,a sprijinit-o pe partea vătămată în demersurile sale de a construi un mall în Cluj Napoca, sens în care a încercat atribuirea terenului din zona „U.T.", către firma părții vătămate. Din faptul că martorul și partea vătămată au ascuns aceste aspecte s-ar putea trage concluzia că acest martor a fost interesat în continuare de sprijinirea părții vătămate. Din declarația arhitectului șef din cadrul C.J. Cluj se desprinde ideea că, organizarea licitației a fost ulterioară încercărilor de mai sus și, ceea ce se poate reține cu certitudine și trebuie reținut anterior abordării licitației, este faptul că organizarea licitației a fost consecința demersurilor părții vătămate și a martorului N.M. În ceea ce privește SC S.E.E.

SRL, asociați erau în cote egale F.C. și M.D. L.L.C., entitate juridică de naționalitate americană. Din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor F.C., V.F., F.Z., B.C. (filele 131,132, 135-136, 318,319, 320) rezultă că inițiativa constituirii SC S.E.E. SRL, ca societate de proiecte, a aparținut inculpatului. în momentul în care societatea ar fi fost angajată într-un proiect imobiliar, conform înțelegerii relevate, inculpatul ar fi preluat părțile sociale ale martorei F.C., în funcție de amploarea proiectului. Inculpatul P.A.Z. a fost desemnat reprezentantul în România al potențialilor investitori americani, aspect cunoscut de martorii indicați. Din avizul de prezență depus (filele 198,199 vol. 1) rezultă că inculpatul P.A.Z.

este reprezentantul acționariatului M.D. L.L.C. în consecință, în virtutea calității în M.D. L.L.C. și a înțelegerii făcute și probate, inculpatul era îndreptățit și interesat în promovarea intereselor SC S.E.E. SRL Referitor la licitația organizată de C.J. Cluj și având ca obiect edificarea unui mall pe terenul din zona Univers „T", instanța de fond a reținut ca stare de fapt, rezultată din declarațiile martorilor P.A., F.Z., M.l., B.C. (filele 314-318), coroborate cu declarațiile inculpatului, că după depunerea ofertelor de către cele două firme concurente, martorul N.M. a încercat în mai multe rânduri să-l contacteze pe inculpat prin intermediul martorului P.A., la aceea vreme viceprimarul municipiului Cluj - Napoca.

Astfel, cum arată martorul P.A., martorul N.M. îi cerea să transmită inculpatului P.A. să-și retragă oferta de la licitație urmând ca,în schimb, să-i fie atribuite alte terenuri pe Calea T. sau lângă Liceul G.C., cerându-i totodată să-i intermedieze o întâlnire cu inculpatul. Conform declarațiilor martorilor, coroborate și cu ale inculpatului, urmare a cererii lui N.M. a avut loc o întâlnire între acesta și inculpat, desfășurată la hotelul Victoria din municipiul Cluj Napoca. Cu ocazia acelei întâlniri, martorul N.M. i-a atras atenția inculpatului că nu poate avea încă un mall în Cluj (alături de P.), inculpatul înțelegând prin aceasta că nu poate câștiga licitația. Tot cu ocazia întâlnirii de la hotelul V. au fost reiterate propunerile transmise prin martorul P.A., respectiv de atribuire a altor terenuri în favoarea inculpatului, în schimbul renunțării într-o formă sau alta la licitație, propunere refuzată de inculpat.

Refuzul inculpatului este dovedit prin declarațiile martorului P.A., care a arătat că în perioada următoare, în cadrul întâlnirilor sale cu martorul N.M., acesta îi reproșa încăpățânarea inculpatului pe care nu-l poate determina să-și retragă oferta de la licitație în schimbul atribuirii altor terenuri. După examinarea ofertelor celor două societăți concurente, timp în care a avut loc întâlnirea menționată, a fost anunțat câștigătorul licitației, în persoana SC l.G. SRL. Din dispoziția inculpatului.al cărui interes a fost analizat mai sus, SC S.E.E. SRL a atacat rezultatul licitației, prin avocați, prima dată pe cale administrativă, apoi prin acțiune în justiție. Cu privire la licitația desfășurată, la modul în care s-a realizat punctajul și a fost desemnat câștigătorul, instanța de fond a apreciat că nu fac obiectul acestui proces.

Ceea ce interesează însă cauza, este dacă inculpatul a fost îndreptățit să atace rezultatul licitației, dacă a avut motive întemeiate, sau dacă a acționat doar din dorința de a șicana partea vătămată I.D. și a-l determina pe această cale să-i cedeze terenul de la baza sportivă C.U.G., respectiv terenul reținut la încadrarea faptei de șantaj. În rechizitoriu s-a reținut (fila 19) că inculpatul a prezentat o ofertă net inferioară celei prezentate de partea vătămată D.I., după cum au constatat toți membrii comisiei de licitație și de examinarea a contestațiilor, iar din acest fapt rezultă că inculpatul nici nu a urmărit câștigarea licitației.

De asemenea, se reține ușurința cu care inculpatul a renunțat la procesul intentat, de unde ar rezulta că acțiunea în justiție a fost gratuită, urmărind constrângerea părții vătămate la cedarea terenului.(fila 19). S-ar putea așadar trage concluzia că inculpatul a promovat acțiunea în justiție cu scopul șicanării părții vătămate, ulterior a constrângerii acesteia prin riscul unor pierderi financiare la care ar fi fost expusă și cedării pe cale de consecință a terenului din baza sportivă C.U.G. Este adevărat că au fost audiați membrii comisiei de licitație și a celei de soluționare a contestațiilor (C.S., T.V., M.L., M.J., P.l., T.M., S.R., M.P., T.C. etc), iar din declarațiile lor a rezultat că desemnarea câștigătorului s-a făcut în urma analizării obiective a celor două oferte, câștigătorul fiind desemnat cu o majoritate covârșitoare.

Cu toate acestea, trebuie constatat faptul că inculpatul a avut motive temeinice, serioase, indubitabile, care l-au îndreptățit să promoveze acțiune în justiție raportat la câștigătorul licitației. Fie și numai propunerile martorului N.M. de a renunța la licitație ar fi constituit motive de netrecut. Mai mult de atât, a fost depus la dosarul cauzei un raport de constatare întocmit în Dosar nr. 93/P/2007 al D.N.A. București, din octombrie 2007, care a avut ca și obiective, printre altele, stabilirea faptului dacă punctajul acordat de către comisia de licitație este corespunzător ofertelor făcute de cei doi participanți, SC l.G. SRL și SC S.E.E. SRL. Conform acestui raport de constatare punctarea a fost arbitrară, net în favoarea SC l.G.

SRL Din recalcularea făcută de specialistul din cadrul D.N.A. a rezultat că SC S.E.E. SRL ar fi trebuit să obțină 194,45 puncte, față de 118,5 puncte cât ar fi trebuit să obțină SC l.G. SRL S-a concluzionat, prin raportul de constatare întocmit, trucarea evidentă a licitației în favoarea lulius Group, adică a părții vătămate. Din acest raport de constatare se pot trage unele concluzii certe, în sensul că oferta depusă de inculpat prin SC S.E.E. SRL era o ofertă serioasă, că inculpatul a avut intenția serioasă, indiscutabilă de a câștiga licitația în condițiile în care era cunoscut ca un investitor imobiliar cu realizări de amploare, inclusiv de tip mall și, ceea ce interesează în mod deosebit, că a avut o motivație temeinică de a ataca în instanță rezultatul licitației, departe de a fi interpretată ca o acțiune gratuită, șicanatoare.

În concluzie, față de cele analizate, în contradicție cu cele reținute prin rechizitoriu, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu bună credință și cu intenția de a câștiga licitația, inclusiv pe calea acțiunii Injustiție. După declanșarea acțiunii în justiție, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor F.Z. și B.C.- avocații inculpatului, s-a formulat cerere de strămutare a cauzei, dat fiind faptul că una dintre părți era C.J. Cluj, inclusiv motivat de poziția președintelui C.J. Cluj, cauza fiind strămutată la instanțele din Mureș. Prin încheierea din data de 9 iunie 2006 în Dosar nr. 2069/2006 al Tribunalului Mureș, s-a admis cererea de suspendare a actului administrativ formulată de SC S.E.E.

SRL în contradictoriu cu C.J. Cluj și SC l.G. SRL și s-a dispus suspendarea executării dispozițiilor art. 2 și 3 din Hotărârea C.J. din 19 ianuarie 2006. S-a dispus suspendarea executării procesului verbal din 19 decembrie 2005 al Comisiei de evaluare a ofertelor de asociere pentru construirea unui ansamblu de tip mall pe terenul în suprafață de 68.430 mp din cartierul G., Cluj-Napoca. S-a dispus suspendarea executării contractului de asociere din 31 ianuarie 2006 încheiat între cei doi pârâți pe baza hotărârii din 19 ianuarie 2006 emise de pârâtul C.J. Cluj. Suspendarea a fost dispusă provizoriu, până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei. Cu privire la această hotărâre, în rechizitoriu s-au făcut insinuări privind modalitatea de soluționare a cauzei de către Tribunalul Mureș, inclusiv în ce privește obiectivitatea aplicării legii de către aceasta instanță.

Instanța de fond a înlăturat aceste considerente reținute în rechizitoriu la adresa Tribunalului Mureș, atât pentru lipsa oricărei competențe în a face măcar aprecieri la adresa altei instanțe, cât și pentru că insinuările făcute nu au nici un corespondent în realitate asupra soluției Tribunalului Mureș, în ce privește legalitatea și temeinicia acesteia. în continuare, instanța de fond a reținut concludent și pertinent ceea ce rezultă din materialul probator administrat, și anume că după desemnarea câștigătorului licitației, inclusiv după pronunțarea hotărârii instanței din Tg. Mureș, martorul N.M. a încercat în mod repetat să ia legătura cu inculpatul și să-i propună o înțelegere pentru stoparea procesului și a acestui „conflict în instanță" cu partea vătămată D.I..

În acest sens probele sunt covârșitoare, coroborându-se cu declarațiile inculpatului. Astfel, martorul P.A., coleg de partid cu N.M. și viceprimar al municipiului Cluj-Napoca la acel moment, a arătat că N.M. în mod repetat i-a cerut să-i intermedieze o legătură cu inculpatul, spunându-i că în schimbul renunțării la proces îi va oferii inculpatului alte terenuri, (pe Calea T., lângă Liceul G.C.), iar partea vătămată I.D. îi va face și el o ofertă de nerefuzat inculpatului, respectiv un alt teren. Totodată, a atras atenția martorului P.A. că în cazul în care inculpatul îi va refuza propunerea de stingere a litigiului îi va crea probleme, necazuri în derularea proiectelor imobiliare desfășurate de inculpat.(filele 314-315) Martorul luliu Mureșan, președintele clubului de fotbal C.F.R.

Cluj, a arătat că și prin intermediul său și a altor persoane,martorul N.M. a încercat să ia legătura cu inculpatul, propunându-i în schimbul renunțării la acțiunea în justiție diferite terenuri, în caz contrar