ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1495/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1495/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 45 A din

11 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,

în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Serviciul Teritorial Cluj, împotriva sentinței penale nr. 178 din 16 aprilie

2010.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 178 din

16 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj în Dosarul nr. 4411/117/2010 în baza art. 2

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

inculpatului P.A.Z. pentru comiterea infracțiunii de sprijinire a unui grup

infracțional organizat, prev.de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2

pc.2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d)) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului P.A.Z., de sub învinuirea comiterii infracțiunii de șantaj,prev

și.ped.de art. 194 alin. (1) C. pen.

În baza art. 14

și art. 346 C. proc. pen., au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile civile

cu titlu de daune morale în sumă de 100.000 de euro formulate de partea civilă D.I.A..

A fost respinsă

solicitarea privind confiscarea specială de la inculpat a sumei de 400.000 de

euro.

În temeiul art.

192 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă D.I.A. la plata

sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a

pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul

Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj,s-a dispus trimiterea în judecată,în

stare neprivativă de libertate, a inculpatului P.A.Z. pentru comiterea

infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat.prev. și ped.de

art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și șantaj, prev. și ped.de art. 194

alin. (1) C. pen.,cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut, în

actul de sesizare al instanței .faptul că acest inculpat, în perioada

2004-2006,a susținut financiar grupul infracțional condus de inculpatul M.L.A.,

prin finanțarea sub diverse forme a publicațiilor aparținând trustului „G."

cunoscând componența grupului și modul de operare și a folosit publicațiile

trustului în interesul său (personal sau al societăților sale),orchestrând

șantajul exercitat de către grupul infracțional pentru a determina societățile

concurente să facă sau să nu facă anumite activități, să renunțe la

participarea la unele licitații sau să încheie contracte în scopul de a obține

foloase materiale în scop ilicit, inclusiv față de partea vătămată D.I.

De asemenea,

s-a reținut în același act de sesizare faptul că, în perioada

ianuarie-noiembrie 2006 .același inculpat a determinat o campanie denigratoare

prin intermediul publicațiilor „trustului G." la adresa părții vătămate D.I.,

pe care a constrâns-o prin amenințări să-i cedeze, pentru suma derizorie de

10.000 de euro,o suprafață de 13.974 mp situată în mun. Cluj-Napoca, în zona

„între Lacuri",cu o valoare de circulație de 400.000 de euro.

Astfel, în

preambulul actului de inculpare s-a reținut că, într-o altă cauză, prin

rechizitoriul din data de 19 ianuarie 2007 în Dosar nr. 403/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial Cluj, au fost trimiși în judecată inculpații M.L.A., G.A.,

P.C.D., M.A., V.D.A., C.A., O.l., A.A. și O.M.S. pentru săvârșirea

infracțiunilor de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional

organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și șantaj

calificat în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Aceștia au fost

acuzați, în esență, de faptul că, în calitate de ziariști la mai multe

publicații apărute sub sigla „T.G.", de la începutul anului 2004 și până

în luna noiembrie 2006, în cadrul unui grup infracțional organizat, prin acte

materiale repetate,dar în baza unei rezoluții infracționale unice, au constrâns

-prin amenințări cu darea în vileag în publicațiile aparținând trustului de

presă "G." a unor fapte sau împrejurări compromițătoare,- un număr

total de 53 persoane și părți vătămate la încheierea unor contracte de

publicitate cu trustul de presă.

Prin Ordonanța

din data de 10 februarie 2007, în cauză s-a dispus extinderea cercetărilor și

începerea urmăririi penale față de numitul P.A.Z.

Înainte de a

trece la analiza materialului probator și stabilirea stării de fapt, instanța

de fond a reținut că inculpatul P.A.Z. a solicitat cu ocazia cuvântului în

dezbateri judiciare, înlăturarea mijloacelor de probă administrate în cursul

urmăririi penale până la data de 30 martie 2007, apreciindu-le ca fiind

obținute în mod nelegal și având un caracter părtinitor și subiectiv. în acest

sens, s-a susținut că urmărirea penală a fost efectuată până la data de 30

martie 2007 de procurorii D.D. și M.H., în condițiile în care d-na procuror D.D.

ar fi verișoară primară cu martora P. (fostă A.) R., aceasta fiind avocata

părții vătămate I.D. în litigiul civil al acestuia cu inculpatul și care a

condus la deposedarea părții vătămate de terenul amintit mai sus.

De asemenea,

s-a invocat că procurorul ar fi nepoata numitei P.M. (mama martorei P.R.),

aceasta fiind la data derulării faptelor secretara generală a Consiliului

Județean Cluj, iar C.) Cluj a fost parte în respectivul litigiu și a fost

condus la acea dată de numitul M.N., martor în prezenta cauză și cu rol

important în desfășurarea evenimentelor.

Inculpatul a

susținut că,urmarea acestor aspecte,a formulat o cerere de recuzare a

procurorului la data de 30 martie 2007 invocând faptul că ar avea un interes în

cauză, cererea fiindu-i respinsă, dar la aceeași dată a fost admisă o cerere de

abținere a procurorului D.D. Urmare a admiterii acestei cereri de abținere,

inculpatul a considerat că în cauză s-a făcut dovada existenței unui caz de

incompatibilitate a procurorului ce a efectuat urmărirea penală, a faptului că

urmărirea penală a fost desfășurată cu încălcarea garanțiilor privind

imparțialitatea și obiectivitatea organului de urmărire penală, iar toate

mijloacele de probă administrate în condițiile incompatibilității procurorului

ar trebui înlăturate ca fiind obținute în mod nelegal.

Instanța de

fond a reținut că aspectele de rudenie invocate de inculpat sunt reale, fiind

recunoscute de martora P. (fostă A.) R., dar la fel de adevărat este și că la

data de 30 martie 2007 a fost admisă cererea de abținere formulată de doamna

procuror D.D., astfel cum rezultă din Ordonanța nr. 21/11/2/2007. Chiar dacă

prin admiterea unei cereri de abținere se face dovada că la momentul respectiv

a existat un caz de incompatibilitate, instanța de fond a reținut că cererea

inculpatului nu este fundamentată legal și nici temeinică.

Astfel,

instituția înlăturării unor mijloace de probă, dedusă din dispozițiile art. 68 C.

proc. pen. nu își are aplicabilitate în situația dată (referindu-se la

obținerea de probe prin constrângeri, amenințări etc). încălcarea dispozițiilor

referitoare la cazurile de incompatibilitate ar fi putut atrage sancțiunea

nulității relative a actelor îndeplinite cu încălcarea acestor dispoziții, dar

inculpatul nu numai că nu a invocat o asemenea sancțiune, dar nici măcar nu ar

fi fost îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri. Pe de

altă parte, prin desfășurarea cercetării judecătorești în condiții de

publicitate și contradictorialitate se asigură eliminarea oricăror suspiciuni,

iar starea de fapt s-a stabilit pe baza întregului material probator.

De asemenea,

inculpatul a solicitat înlăturarea ca mijloace de probă a declarațiilor părții

vătămate I.D., susținând că acestea au fost obținute prin constrângere sau

îndemnuri. în acest sens, au fost invocate declarațiile martorilor H.l. și M.l.

(din 12 aprilie 2010, respectiv 15 martie 2010), potrivit cărora partea

vătămată nu ar fi intenționat să depună plângere împotriva inculpatului,

fiindu-i sugerat acest lucru sau fiind determinat de organele de anchetă.

Instanța de

fond a considerat că și această solicitare a inculpatului este neîntemeiată,

neexistând o dovadă neechivocă în sensul acelor susțineri, iar pe de altă

parte, cu ocazia formulării pretențiilor civile partea vătămată D.I. și-a

menținut poziția, respectiv că ar fi fost constrâns de inculpat la cedarea

terenului în suprafață de 13.947 mp.

În consecință,

instanța de fond a luat în considerare declarațiile părții vătămate I.D., pe

care le-a valorificat numai în condițiile legii, respectiv ale art. 75 C. proc.

pen. care prevăd că pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care

sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor

existente în cauză.

Procedând la

analizarea învinuirilor aduse în raport cu întregul material probator

administrat, instanța de fond a reținut următoarele :

Cu privire la

infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat, s-a reținut în

rechizitoriu că, în concret, în perioada 2004-2006, inculpatul P.A.Z. a virat

societăților aparținând inculpatului M.L.A. diverse sume de bani, sub pretextul

finanțării ziarului, pentru înființarea de noi publicații. De asemenea, că i-a

închiriat la prețuri modice mai multe birouri din „Complexul S.C." pentru

a asigura spațiul necesar desfășurării activității trustului de presă. Cu

privire la relația de finanțare a publicațiilor trustului de către inculpat,

prin rechizitoriu s-a făcut trimitere la procesul verbal de redare a

convorbirilor telefonice de la fila 174 vol.  1, dos. u.p. De asemenea, s-a mai

reținut în actul de inculpare că din declarațiile martorilor H.V.O., A.A. și N.N.N.

a rezultat că inculpatul a finanțat deschiderea ziarului „G.B."cu suma de

200.000-300.000 de euro, conform discuțiilor din mediul jurnalistic.

Abordând cronologic

și punctual această învinuire și analizând-o prin prisma probelor existente,

instanța de fond a analizat mai întâi împrejurarea că inculpatul ar fi

închiriat la prețuri modice spațiu pentru birouri inculpatului M.L.A.,

„conducătorul trustului".

Astfel, așa cum

rezultă din contractele depuse încă din faza de urmărire penală dar și în

instanță, SC E. SA,în care inculpatul are participare, ca o practică obișnuită,

uzuală, închiria spațiu pentru birouri mai multor societăți care editau diverse

publicații, închirierea făcându-se în regim barter, adică în schimbul chiriei

.respectivele publicații prestau publicitate firmelor inculpatului.

Din contractele

depuse, unele încheiate încă din anul 2000, se poate observa că această

practică a inculpatului era una normală, fiind aplicată și altor firme, nefiind

o situație excepțională în cazul contractului încheiat cu societatea care edita

„G.C."

În acest sens,

instanța de fond a indicat cu titlu exemplifîcativ, contractul de închiriere

între SC E. SA și SC E. SRL prin care în schimbul asigurării spațiului necesar

în aceeași clădire, locatarul asigura spațiu de publicitate locatorului în

ziarul „E.Z. "ediția de Transilvania în valoare de 500 dolari SUA + T.V.A.

(2001-2005 inclusiv). La fel, prin contractul de închiriere dintre SC E. SRL și

SC C.M. SRL sau dintre SC E. SRL și Grupul de presă M S.R.L., s-a asigurat

spațiu de funcționare contra prestării de publicitate în ziarul „M.C.

"(2000-2009).

De altfel,

martorii P.V. și P.G. au confirmat în calitatea lor de ziariști că inculpatul,

obișnuia să-și facă reclamă firmelor sale în schimbul chiriei oferite unor

întreprinderi media.

în plus, așa

cum a rezultat din probele administrate, “G.C.” a înlocuit în spațiu o altă

publicație, mai exact este vorba de societățile ce le editau, iar legătura în

vederea încheierii contractului de închiriere a fost intermediată de numitul D.F.,

fost director al “E.Z.”, ediția de Cluj. Din probele existente, rezultă cu

certitudine că închirierea de spațiu “G.C.“contra publicitate s-a făcut în

cadrul unor relații comerciale desfășurate de inculpat și cu alte publicații și

cu mult timp înaintea contractului încheiat cu societatea ce edita ziarul

amintit (2005), fără a exista vreo dovadă că această faptă ar avea o altă

semnificație decât de natură comercială.

În consecință,

față de probele administrate care nu dovedesc altceva decât strict existența

unui contract de închiriere tipic, uzitat de către societatea inculpatului,

instanța de fond a reținut că,sub acest aspect nu s-a identificat o faptă de

sprijinire a unui grup infracțional organizat, mai exact a “trustului G.”

În ceea ce

privește sprijinirea grupului infracțional condus de M.L. prin finanțare, prin

virarea unor sume de bani, instanța de fond a apreciat că învinuirea formulată

este deosebit de vagă și lipsită de conținut.

Astfel, în

rechizitoriu nu sunt indicate sume concrete virate de inculpatul P.A.Z. în

scopul finanțării “trustului G.”, nu se indică modalitatea concretă de plată,

nu se face referire la un mijloc concret de plată, la data virării unei sume,

după cum nici nu sunt indicați martori, care să fi perceput direct alocarea de

către inculpat a unor sume de bani respectivului grup și nici a scopului în

care să fi fost alocați. Lipsa unor dovezi palpabile și concrete sub aspectul analizat,

face ca această învinuire să pară lipsită de consistență,chiar numai având în

vedere formularea din actul de sesizare a instanței, deoarece potrivit

prevederilor legale instanța este obligată să stabilească adevărul numai pe

bază de probe și prin mijloace de probă.

Instanța de

fond a constatat că pentru a se face dovada finanțării grupului infracțional,

îndeosebi a faptului că inculpatul a finanțat deschiderea ziarului “G.B.” cu

suma de 200.000-300.000 de euro, în rechizitoriu sunt invocate în acuzare

declarațiile martorilor H.O., A.A. și N.N.N.

Și în ceea ce

privește această susținere învinuirea are un caracter cel puțin relativ, de

generalitate, fără a mai intra în analiza probelor la care se face trimitere,

deoarece se precizează că a fost formulată pe baza „discuțiilor purtate în

mediul jurnalistic". Ori conținutul unei învinuiri nu se poate baza pe

„discuții", fără nici o concretizare sau indicare de probe detectabile în

materialitatea lor.

Procedând la

verificarea și analizarea declarațiilor martorilor la care s-a făcut trimitere,

instanța de fond a reținut că martora N.N.N. a arătat în faza de urmărire

penală că din diferite discuții,fără a preciza cu cine au fost purtate, aflase

că în spatele “trustului G.” s-ar afla inculpatul și că acesta ar fi finanțat

deschiderea “G.B.”, fără a preciza vreo sumă și vreo sursă de informare( filele

78-83 vol.  I).

În fața

instanței de judecată, martora N.N.N. a precizat că tot ce a declarat și

declară cu privire la așa-zisul sprijin financiar oferit de inculpat nu

reprezintă decât „discuții purtate la o cafea", fără elemente de

confirmare și că finanțarea pe care a avut-o în vedere s-a limitat strict la

oferirea unui spațiu “G.C.” și la plata chiriei prin publicitate. Fiind

întrebată asupra unui exemplu concret de finanțare, martora a arătat că nu

cunoaște.(filele 135-136).De remarcat că martora nu a indicat nici în faza de

urmărire penală și nici în cea a cercetării judecătorești suma de

200.000-300.000 de euro, mai exact nu a indicat nici o sumă alocată de inculpat

deschiderii “G.B.” Față de conținutul declarațiilor martorei,instanța de fond a

reținut că nu s-a făcut dovada unei fapte de finanțare sau sprijinire a “trustului

G.” de către inculpat.

În privința

martorului H.O.V., s-a remarcat existența cel puțin a unei animozități în

relația cu inculpatul, acesta din urmă afirmând că a fost rugat de martor, fie

să preia ziarul “Z.C.”, fie să-i acorde un împrumut de zeci de mii de euro,

fiind refuzat, iar apoi relațiile dintre ei s-au deteriorat. Acest fapt a fost

confirmat de martorii M.I., P.A., M.L. (filele 316, 317, 314, 315 dos. instanță

de fond ). Martorul H.V.O. a arătat inițial, în faza de urmărire penală, că a

aflat că inculpatul și M.L. sunt asociați la “G.C.”, fără a da vreo informație

în acest sens. (filele 89,90 vol.  I, dos. u.p.).

În fața

instanței de judecată, cerându-i-se lămuriri sau explicații asupra acestei

afirmații, martorul H.O. a arătat că nu are nici un fel de date concrete, dar a

văzut niște hârtii descărcate de pe internet de o altă persoană, că el personal

nu a văzut conținutul acelor hârtii, dar persoana care le-a descărcat ar fi

dedus că inculpatul și M.L. sunt asociați (filele 288-289).Se poate observa că

martorul a prezentat cu titlu de date certe, de cunoștințe dobândite personal,

unele supoziții care nici măcar nu-i aparțineau și care oricum nu-și au

acoperire în realitate. Același martor a avansat în faza urmăririi penale ideea

unei finanțări din partea inculpatului a ziarelor “trustului G.”, fără a oferi

însă un exemplu concret în acest sens, după cum a avansat aceeași idee a

finanțării, dar prin oferirea de spațiu pentru birouri în mod gratuit.

Și acest martor

și-a limitat presupusa finanțare strict la spațiul asigurat pentru birouri

(despre care s-a dovedit că s-a făcut pe bază de contract identic ca și în

cazul altor publicații), fără a releva un exemplu concret de finanțare (filele

288-289). Referitor la afirmația făcută în faza de urmărire penală cum că a

auzit că, inculpatul finanțase deschiderea “G.B.„ cu suma de 200.000-300.000 de

euro, trebuie precizat în primul rând că este singulară în cazul acestui

martor, nici un altul nu a făcut o atare declarație. Dar, ceea ce este cel mai

important, este faptul că martorul H.V. a precizat în fața instanței de fond

că, ceea ce a declarat nu are nici un suport, că nu a vrut să facă o atare

declarație, dar i s-a cerut să confirme acest zvon din mediul ziaristic.

Personal, martorul a considerat că mediul jurnalistic nici nu este demn de

încredere.

După analizarea

declarațiilor martorului se desprinde concluzia că acesta nu a oferit nici o

informație concretă sau de departe credibilă cu privire la presupusa finanțare

de către inculpat a “trustului G.”, nu a oferit nici măcar un indiciu cu

privire la un eventual sprijin din partea inculpatului. în ce privește

depozițiile martorului A.A., în faza de urmărire penală acesta a arătat că

numitul M.A., coleg cu el la ziar, i-ar fi spus că în spatele ziarelor “G.C.”

și “B.Z.A.” s-ar afla inculpatul, care ar fi finanțat deschiderea “G.B.”(fără a

indica o sumă concretă), iar martora C.R. i-ar fi spus că inculpatul și M.L.

sunt asociați.(filele 66,67 vol.  l).Se poate observa că sub aspectul

finanțării, al sprijinirii “trustului G.”, declarațiile acestui martor sunt

lipsite de conținut. Nu numai că nu exemplifică o finanțare și nu o poate

concretiza, dar relatările sale le atribuie unor foști colegi. Toți aceștia au

fost audiați ca martori, iar fără nici o excepție au negat asemenea discuții,

asemenea relatări făcute acestui martor. în acest sens, sunt declarațiile

martorilor C.R., M.A., dar și P.M. (filele 133, 264-265, 313, dos. instanță de

fond).

Fiind audiat în

instanță, martorul A.A. a declarat că personal nu a sesizat și nu și-a dat

seama că inculpatul ar finanța “G.C.”, că nu poate identifica un sprijin

financiar al inculpatului decât .eventual chiria plătită prin

publicitate.(filele 37, 138).Atât din declarațiile date în cursul urmăririi

penale cât și din declarațiile date în faza cercetării judecătorești, instanța

de fond a constatat că martorul A.A. nu a învederat o faptă concretă de sprijin

financiar sau material a inculpatului față de ziarele “trustului G.”, nu a

sesizat sau perceput personal și direct o asemenea faptă, iar relatările

atribuite altor persoane (de asemenea fără conținut concret) nu au fost

confirmate.

De altfel, în

instanță, inculpatul P.A.Z. a contestat credibilitatea acestui martor, invocând

existența unor relații cel puțin de antipatie reciprocă și de dușmănie cu unii

dintre angajații ce activează la firmele sale.

Ca o scurtă

concluzie, deși prin rechizitoriu se consideră că prin declarațiile acestor

trei martori ar rezulta că inculpatul a finanțat „trustul G.", inclusiv

deschiderea “G.B.” cu suma de 200.000-300.000 de euro, instanța de fond a

reținut că nu s-a făcut dovada existenței unei sau unor fapte de sprijinire

financiară a respectivului grup, după cum nu s-a dovedit nici existența unei

finanțări de către inculpata “G.B.”

În susținerea

învinuirii de sprijinire a unui grup infracțional organizat se invocă în actul

de inculpare că angajații ziarelor trustului “G.”, dar și alți martori, erau

convinși că inculpatul susținea financiar aceste ziare. în acest sens, în afara

declarațiilor celor trei martori de mai sus, sunt amintite declarațiile

martorilor N.M., P.M., S.D., C.S., C.R., D.S. (filele 60-65, 68-77, 91-93.

94-96, 103-104).

Analizând

declarațiile tuturor martorilor, inclusiv cele date în faza cercetării

judecătorești (filele 133-134, 264-265, 261-263), instanța de fond a constatat

că nici prin acești martori nu s-a făcut dovada existenței unei fapte de

sprijinire a grupului intitulat “G.”

Nici unul

dintre acești martori nu a furnizat informații despre o faptă concretă,

determinabilă, nu au furnizat date despre vreo sumă concretă acordată de

inculpat spre finanțare și în vederea realizării unui anume scop. Cel mult,

unii martori au prezentat zvonuri fără acoperire. Mai mult, martorul P.M. a

arătat că zvonurile care circulau, discuțiile din mediul ziaristic, indicau ca

finanțator nu numai pe inculpat, dar la fel de bine, chiar pe partea vătămată I.D.

sau un parlamentar de la București.

Martorul N.M. a

afirmat că niciodată nu a crezut și nu a susținut că inculpatul ar sta în

spatele “trustului G.” și că el nu a auzit că inculpatul ar finanța ziarele

trustului.

Din

declarațiile tuturor martorilor rezultă că, totul se rezumă la bârfe, la

discuții de cafea, cum a declarat martora N.N.N., și că aceste zvonuri

vehiculate în mediul jurnalistic nu au avut și nu au nici o acoperire faptică,

probantă, iar instanța de fond a apreciat că pe baza acestora se poate reține

doar inexistența oricărei fapte de sprijinire a grupului infracțional intitulat

“G.”

În susținerea

învinuirii de sprijinire a publicațiilor trustului “G.” se face trimitere în

rechizitoriu și la procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice de la

fila 174 vol.  1 dos. u.p. în această convorbire telefonică se poartă discuții

între M.L. și inculpat în legătură cu compensarea sau achitarea unor facturi,

în condițiile în care s-a făcut dovada existenței unor relații comerciale între

SC L.P. SRL - care edita “G.C.” și mai multe firme ale inculpatului în favoarea

cărora se presta publicitate. în condițiile în care sunt dovedite astfel de

relații comerciale, este absolut normal, conform legislației contabile, să se

emită facturi între societățile implicate. De altfel, niciodată inculpatul nu a

negat acele convorbiri, arătând că sunt consecința firească a derulării

relațiilor comerciale în baza cărora firmelor sale li se presta publicitate,

iar în faza de urmărire penală a și depus mai multe documente doveditoare.

Ceea ce însă

trebuie subliniat, este faptul că, din cuprinsul acelei convorbiri telefonice

rezultă că inculpatul P.A.Z. nici măcar nu cunoștea denumirea firmei

prestatoare a publicității, respectiv nu cunoștea denumirea firmei lui M.L.,

iar într-o asemenea situație nu se poate susține cu putere de convingere că ar

fi finanțat acea firmă în sensul prezentat de acuzare.

Față de cele

arătate, instanța de fond a considerat că nici acele convorbiri telefonice nu

fac sub nici o formă dovada existenței vreunei fapte de sprijinire prin

finanțare sau prin altă modalitate nelegală a grupului “G.”.

Tot la

capitolul învinuirii de sprijinire a “trustului G.”, s-a reținut prin

rechizitoriu că, publicația “G.C.” este un săptămânal editat de SC L.P. SRL

Cluj Napoca, la care asociați sunt M.M. (soția lui M.L.) și un off shore „L.E.

L.L.C." înregistrat în SUA. Din datele deținute de către parchet s-a

arătat că, în data de 26 martie 2003, la B.I.C.E. Ltd din Budapesta, L.E. L.L.C.

a deschis un cont în valoare de 30.000 de dolari SUA pentru finanțarea

publicațiilor aparținând “trustului G.”

Pentru a lămuri

totala neconcludență a acestei „probleme" reținute în rechizitoriu,

instanța de fond a constatat că învinuirea de sprijinire a unui grup infracțional

se susține a fi fost săvârșită de inculpat

În perioada

2004-2006, iar deschiderea contului ca aspect de sprijinire a grupului

infracțional s-a făcut în martie 2003, adică anterior perioadei infracționale

indicate. în consecință, fapta fiind anterioară infracțiunii pentru care s-a

făcut trimiterea în judecată, nu poate intra în conținutul infracțiunii de

sprijinire a unui grup infracțional organizat. Și înființarea SC L.P. SRL este

anterioară perioadei în care se reține că ar fi fost săvârșită infracțiunea,

astfel că nu poate avea legătură cu dovedirea acestei infracțiuni.

Totuși, pentru

a elimina orice dubiu, instanța de fond a procedat la analiza materialului

probator sub acest aspect, reținând din declarațiile inculpatului (filele

177-181, 45-48) coroborate cu declarațiile martorilor M.L., P.I., P.G. și

actele depuse, că în perioada 1998-1999 inculpatul a intermediat într-un cadru

public legătura dintre numitul J.W. și M.L., acesta intenționând să inițieze un

proiect media, fără dovedirea unei implicări de altă natură a inculpatului.

Ulterior a fost înființată în baza acestor tratative M.W., SC L.P. SRL Cluj

Napoca, asociați fiind M.M. și L.E. L.L.C., în cote egale. Cetățeanul american l-a

rugat pe inculpat să-i pună la dispoziție în vederea înființării societății, un

jurist sau un economist, situație în care a fost desemnat martorul P.I. (fila

132, fila 5 vol.  II).

SC L.P. SRL

este societatea care a editat “G.C.” și care a avut contract de închiriere

contra publicitate pentru firmele inculpatului. Aceste fapte nu au legătură cu

învinuirea, fiind anterioare perioadei infracționale pentru care inculpatul a

fost trimis în judecată.

Pe de altă

parte, chiar dacă se reține în rechizitoriu că s-a deschis un cont în data de

26 martie 2003 la o bancă din Budapesta (anterior deci anului 2004), nu s-a

făcut dovada unei participări a inculpatului, după cum nu se reține că acest

cont ar fi fost deschis ori alimentat de inculpat ori societățile sale.

Față de cele

arătate, instanța de fond a reținut că aspectele invocate în rechizitoriu

privind înființarea SC L.P. SRL și deschiderea unui cont la o bancă din

Budapesta la data de 26 martie 2003 nu pot face parte din conținutul

infracțiunii de sprijinire a grupului infracțional intitulat “G.” și oricum, nu

au fost probate în sarcina inculpatului.

în susținerea

învinuirii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, respectiv „trustul

G.", s-a mai reținut în rechizitoriu că, inculpatul P.A.Z. a folosit

publicațiile acestui trust în interesul său personal, orchestrând șantajul

exercitat de grupul infracțional pentru a determina societățile concurente să

facă sau să nu facă anumite activități, să renunțe la participarea la unele

licitații sau să încheie contracte în scopul de a obține foloase materiale în

scop ilicit. De asemenea, s-a arătat că angajații publicațiilor trustului au

confirmat faptul că inculpatul exercita prin intermediul lui M.L. un control

asupra informațiilor publicate, nefiindu-le permis să publice articole negative

la adresa inculpatului sau a apropiaților săi, în schimb cerându-li-se să scrie

articole cu caracter calomnios și tendențios la adresa persoanelor sau firmelor

concurente inculpatului.

În privința

acestor împrejurări sau fapte, se impune precizarea că nici acestea nu pot face

parte din conținutul infracțiunii de sprijinire financiară sau în alt mod a

grupului infracțional “G.” Toate cele invocate prin rechizitoriu la acest punct

nu țin de sprijinirea grupului infracțional “G.”, pot constitui doar motivația

acordării unui sprijin, care până la acest moment nu a fost dovedit.

Sprijinirea, în contextul dat, presupune alocarea unor fonduri pentru

asigurarea realizării scopului infracțional al grupului, noțiune cu totul

distinctă de un eventual control al articolelor publicate, așa cum a fost sugerat.

Oricum,

analizând și din această perspectivă declarațiile martorilor, instanța de fond

a reținut că,în cursul urmăririi penale aceștia au arătat că nu era permis să

scrie negativ la adresa inculpatului, subliniind însă în fața instanței de fond

că nici măcar nu au încercat acest lucru, fiind o regulă în activitatea lor

faptul că nu pot scrie negativ despre persoanele sau firmele care prestează

publicitate prin publicația lor, iar inculpatul nici nu era singura persoană

despre care nu scriau articole negative, fiind indicate și multe altele. (în

acest sens sunt declarațiile martorilor H.V.O., filele 288, 289, C.R., filele

264-265, P.M. filele 133-134, N.N. filele 135-136, A.A. filele 137-138).

Nici unul

dintre martorii ziariști nu l-au indicat pe inculpat ca fiind implicat în

politica redacțională a ziarului, nu au cunoscut nici măcar o împrejurare în

care acesta să fi solicitat personal, direct, publicarea sau nu a unor

articole. Nici unul dintre martori nu a arătat că M.L. le-ar fi impus articole

referitoare la inculpat, în speță pozitive, după cum nici nu cunosc ca

inculpatul să fi cerut atacarea unor persoane sau societăți. Mai mult,

ziariștii martori au arătat că își asumă răspunderea articolelor pretins

denigratoare, nefiind scrise la cererea lui M.L. sau a inculpatului.

Tot pentru

susținerea controlului exercitat de inculpat asupra ziarelor trustului, s-a

făcut trimitere prin rechizitoriu la procesele verbale de redare a

convorbirilor telefonice dintre inculpat și M.L. și dintre M.L. și martorul N.M.,

de la filele 161-167, 171-174 vol. l dos. u.p.

Referirea la

aceste convorbiri este prematură, dacă se are în vedere că vizează în mod

direct infracțiunea de șantaj exercitată asupra părții vătămate D.I. și

presupune cunoașterea și analizarea probelor administrate în legătură cu

această infracțiune.

Dar, fiindcă au

fost invocate, instanța de fond a precizat că din materialul probator ce a fost

analizat pe larg la tratarea învinuirii de șantaj a rezultat în mod clar că

inculpatul P.A.Z. avea suspiciunea "aranjării" unei licitații de

către N.M. și Dascălu lulian.datorită unor motive temeinice, iar în acest

context este explicabil și firesc că a încercat să-și procure dovezi în acest

sens pentru a le folosi într-un eventual demers în justiție. Pe de altă parte,

din cuprinsul acestora, nu rezultă dictarea unei anumite conduite a

colectivului redacțional, a impunerii unui anumit conținut al articolelor

publicate.

Ca o concluzie

asupra aspectelor analizate, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada

indubitabilă a unui control exercitat de inculpat asupra ziarelor trustului “G.”,

iar acest control nu intră în conținutul infracțiunii de sprijinire a grupului

infracțional “G.”, neavând deci concludentă pentru dovedirea existenței unor

fapte de sprijinire a grupului.

În fine,

raportat la învinuirea de sprijinire a trustului “G.”, s-a considerat prin

rechizitoriu că, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul P.A.Z. a

cunoscut structura grupului infracțional, modul de operare și scopul

constituirii acestuia.

Față de întreg

materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al

judecății, instanța de fond a constatat că susținerea de mai sus rămâne la

stadiul declarativ, neavând fundament probator. Nici declarațiile martorilor și

nici înscrisurile depuse în probațiune nu au demonstrat cu nimic că inculpatul

ar fi cunoscut membrii grupului infracțional, atribuțiile acestora, modalitatea

de operare, că ar fi cunoscut anumite activități concrete ale grupului, scopul

urmărit de aceștia ori foloasele dobândite prin acțiunile întreprinse.

Din contră, din

declarațiile martorilor ziariști la publicațiile trustului, fără excepție,

rezultă că nici ei și nici membrii grupului nu-l cunoșteau pe inculpat decât ca

persoană publică, nu au purtat discuții cu acesta, nu știu să se fi implicat în

activitatea redacțională și să fi trasat anumite direcții urmărind un scop

concret, după cum nici unul dintre ei nu a relevat ca activitatea grupului să

fi fost în folosul inculpatului, ori acesta să fi cunoscut scopul în care

acționau membrii grupului.

Oricum,

primordial pentru existența infracțiunii ar fi fost dovedirea unor acte

concrete de sprijin financiar sau material, dar analiza aprofundată a

mijloacelor de probă conduc la ideea inexistenței unor fapte de sprijinire a

grupului infracțional organizat. Abia după ce s-ar fi conturat anumite fapte

concrete, s-ar fi putut discuta cu temei despre latura obiectivă sau subiectivă

a infracțiunii.

În consecință,

față de considerentele expuse în analizarea infracțiunii de sprijinire a

grupului infracțional cunoscut sub denumirea de „trustul G." și care au

rezultat din materialul probator prezentat pe larg, instanța de fond a

constatat că nu s-a dovedit existența unor fapte concrete, determinate, de

sprijinire financiară sau materială a acestui grup infracțional, și cu atât mai

mult în scop infracțional, astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.

10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea

comiterii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr.

39/2003.

în ceea ce

privește infracțiunea de șantaj, s-a reținut prin rechizitoriu că în perioada

ianuarie-noiembrie 2006 inculpatul a determinat o campanie denigratoare prin

intermediul publicațiilor “trustului G.” la adresa părții vătămate I.D. și a

constrâns-o prin amenințări să-i cedeze, pentru suma de 10.000 de euro, o

suprafață de teren de 13.974 mp situată în Cluj Napoca, cu o valoare de

circulație de 400.000 de euro. în cauză, amenințările au constat în inducerea

unei temeri că inculpatul are pârghiile necesare pentru a bloca investițiile

părții vătămate și a-i provoca astfel, pierderi de ordinul milioanelor de euro.

În primul rând,

referirea la faptul că inculpatul P.A.Z. ar fi determinat o campanie

denigratoare la adresa părții vătămate I.D., prin intermediul publicațiilor

trustului “G.”, este de remarcat că această susținere nu se bazează pe nici o

probă concretă.

Aceasta

deoarece, nu există nici un martor care să fi arătat că are cunoștințe concrete

și directe că inculpatul ar fi determinat poziția ziarelor față de partea

vătămată I.D. și deși inculpatului i-au fost monitorizate convorbirile

telefonice, din înregistrări nu au rezultat astfel de împrejurări. Din contră,

așa cum s-a arătat, martorii nu afirmă implicarea inculpatului în politica

redacțională a ziarelor trustului, nici unul nu a acționat la îndemnul lui sau

la cererea indirectă a acestuia.

Pe aceeași

linie, este de reținut că potrivit declarațiilor martorilor-ziariști

responsabili cu redactarea unor articole la adresa părții vătămate, se pare că

o parte din articole au fost preluate din alte publicații din Iași și Timișoara

(I. și B.).

Astfel,

martorul P.M. a arătat că a preluat și publicat în ziarele trustului “G.” mai

multe informații referitoare la afacerile părții vătămate I.D., că a luat

legătura cu un anume domn S. responsabil de acele informații, acesta

constituind sursa articolelor publicate, (filele 133-134, filele 76-77 vol.  I).

De altfel, martorul a arătat că își asumă răspunderea articolelor respective,

bineînțeles a conținutului acestora. La fel, martora N.N.N. a arătat că a scris

despre firmele părții vătămate I.D., dar că a publicat informații reale și

verificate personal, astfel încât nu sunt calomnioase (denigratoare), sens în

care stă declarația de Ia fila 135.

Nici martorii C.S.,

S.D., A.A., M.A. (filele 94-96, 91-93 vol. I, filele 137-138, 313) nu au

declarat că inculpatul le-ar fi cerut să scrie într-un anume mod despre partea

vătămată I.D., ori despre firmele sale.

Pe de altă

parte, Ia dosar au fost depuse mai multe articole din diferite ziare sau

preluate de pe internet, din care rezultă că mai multe publicații au inserat

articole mai puțin binevoitoare Ia adresa părții vătămate.

În consecință,

neexistând probe care să îndreptățească în mod cert, indubitabil ideea că

inculpatul ar fi determinat campania negativă împotriva părții vătămate D.I.,

instanța de fond a constatat sub acest aspect învinuirea adusă, ca

neîntemeiată.

Instanța de

fond a considerat pe de altă parte, că această campanie negativă împotriva

părții vătămate I.D. nu se încadrează în latura obiectivă a infracțiunii de

șantaj pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. Aceasta deoarece

infracțiunea de șantaj se săvârșește prin amenințări ori violențe, iar prin

rechizitoriu s-a arătat că partea vătămată a fost constrânsă prin amenințările

inculpatului (fără legătură cu campania de presă care nu a fost cauză a

înfrângerii voinței părții vătămate în raporturile cu inculpatul), amenințări

ale căror conținut este dezvăluit Ia fila 22 în actul de inculpare, constând în

folosirea pârghiilor necesare pentru blocarea investiției.

La modul

concret, s-a reținut în rechizitoriu, și acest aspect a fost reținut și de

către instanța de fond, că în toamna anului 2005, partea vătămată prin

intermediul SC l.G. SRL și inculpatul prin intermediul SC S.E.E. SRL, au

participat Ia o licitație organizată de Consiliul Județean Cluj având ca obiect

edificarea unui complex multifuncțional de tip „mall", în cartierul G. din

Cluj-Napoca.

Ceea ce nu s-a

reținut în rechizitoriu și a rezultat din materialul probator administrat în

faza cercetării judecătorești, este faptul că anterior organizării licitației,

la cererea părții vătămate, cu sprijinul martorului N.M., președintele

Consiliului județean Cluj, s-a încercat atribuirea directă a terenului din cartierul

G. pentru construirea de către partea vătămată, prin firmele sale, a unui mall.

Acest aspect este deosebit de important pentru întreaga derulare și

interpretare a faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Astfel, la

dosarul cauzei a fost depusă declarația numitului S.R., martor și în acest

dosar, angajat în cadrul C.J. Cluj, la acea dată în funcția de arhitect șef,

declarație dată în Dosar nr. 93/P/2007 al D.N.A., secția de combatere a

corupției, dosar la care se face referire și în prezentul rechizitoriu.

Din declarația

acestui martor rezultă că, la începutul anului 2005 a fost chemat de către

președintele Consiliului județean Cluj- martorul N.M. în cabinetul său, unde se

afla și partea vătămată D.I. După ce i s-a prezentat intenția realizării de

către partea vătămată a unui mall în Cluj Napoca, martorul N.M. i-a cerut să-i

prezinte părții vătămate terenurile disponibile din administrarea C.J. Cluj. La

cererea președintelui C.J. Cluj, S.R. a identificat terenul pe care se putea

realiza mall-ul ca fiind terenul din zona U.T. din cartierul G.. Tot la

solicitarea martorului N.M., S.R. a însoțit-o pe partea vătămată la primăria

Cluj - Napoca pentru a verifica dacă terenul corespunde din punct de vedere urbanistic

construcției vizate. în baza rezoluției președintelui C.J. Cluj, S.R. a

întocmit un referat de specialitate, iar ulterior Direcția juridică a C.J. a

întocmit un proiect de hotărâre pentru atribuirea directă a terenului către SC l.G.

SRL, inițiativă care a fost respinsă, hotărându-se organizarea unei licitații

pentru atribuirea terenului.

Martorul N.M.

s-a dovedit a fi nesincer, deoarece în fața instanței a afirmat că a cunoscut-o

pe partea vătămată,doar ulterior declanșării procedurilor licitației, negând și

faptul că a cerut identificarea unui teren pentru construirea unui mall de

către partea vătămată, după cum și partea vătămată a ascuns aceste aspecte.

Instanța de

fond a reținut că .anterior licitației, martorul N.M., în calitate de

președinte al C.J. Cluj,a sprijinit-o pe partea vătămată în demersurile sale de

a construi un mall în Cluj Napoca, sens în care a încercat atribuirea terenului

din zona „U.T.", către firma părții vătămate. Din faptul că martorul și

partea vătămată au ascuns aceste aspecte s-ar putea trage concluzia că acest

martor a fost interesat în continuare de sprijinirea părții vătămate.

Din declarația

arhitectului șef din cadrul C.J. Cluj se desprinde ideea că, organizarea

licitației a fost ulterioară încercărilor de mai sus și, ceea ce se poate

reține cu certitudine și trebuie reținut anterior abordării licitației, este

faptul că organizarea licitației a fost consecința demersurilor părții vătămate

și a martorului N.M.

În ceea ce

privește SC S.E.E. SRL, asociați erau în cote egale F.C. și M.D. L.L.C.,

entitate juridică de naționalitate americană. Din probele administrate,

respectiv declarațiile martorilor F.C., V.F., F.Z., B.C. (filele 131,132,

135-136, 318,319, 320) rezultă că inițiativa constituirii SC S.E.E. SRL, ca

societate de proiecte, a aparținut inculpatului. în momentul în care societatea

ar fi fost angajată într-un proiect imobiliar, conform înțelegerii relevate,

inculpatul ar fi preluat părțile sociale ale martorei F.C., în funcție de

amploarea proiectului. Inculpatul P.A.Z. a fost desemnat reprezentantul în

România al potențialilor investitori americani, aspect cunoscut de martorii

indicați.

Din avizul de

prezență depus (filele 198,199 vol. 1) rezultă că inculpatul P.A.Z. este

reprezentantul acționariatului M.D. L.L.C. în consecință, în virtutea calității

în M.D. L.L.C. și a înțelegerii făcute și probate, inculpatul era îndreptățit

și interesat în promovarea intereselor SC S.E.E. SRL

Referitor la

licitația organizată de C.J. Cluj și având ca obiect edificarea unui mall pe

terenul din zona Univers „T", instanța de fond a reținut ca stare de fapt,

rezultată din declarațiile martorilor P.A., F.Z., M.l., B.C. (filele 314-318),

coroborate cu declarațiile inculpatului, că după depunerea ofertelor de către

cele două firme concurente, martorul N.M. a încercat în mai multe rânduri să-l

contacteze pe inculpat prin intermediul martorului P.A., la aceea vreme

viceprimarul municipiului Cluj - Napoca. Astfel, cum arată martorul P.A.,

martorul N.M. îi cerea să transmită inculpatului P.A. să-și retragă oferta de

la licitație urmând ca,în schimb, să-i fie atribuite alte terenuri pe Calea T.

sau lângă Liceul G.C., cerându-i totodată să-i intermedieze o întâlnire cu

inculpatul.

Conform

declarațiilor martorilor, coroborate și cu ale inculpatului, urmare a cererii

lui N.M. a avut loc o întâlnire între acesta și inculpat, desfășurată la

hotelul Victoria din municipiul Cluj Napoca. Cu ocazia acelei întâlniri,

martorul N.M. i-a atras atenția inculpatului că nu poate avea încă un mall în

Cluj (alături de P.), inculpatul înțelegând prin aceasta că nu poate câștiga

licitația. Tot cu ocazia întâlnirii de la hotelul V. au fost reiterate

propunerile transmise prin martorul P.A., respectiv de atribuire a altor

terenuri în favoarea inculpatului, în schimbul renunțării într-o formă sau alta

la licitație, propunere refuzată de inculpat.

Refuzul

inculpatului este dovedit prin declarațiile martorului P.A., care a arătat că

în perioada următoare, în cadrul întâlnirilor sale cu martorul N.M., acesta îi

reproșa încăpățânarea inculpatului pe care nu-l poate determina să-și retragă

oferta de la licitație în schimbul atribuirii altor terenuri.

După examinarea

ofertelor celor două societăți concurente, timp în care a avut loc întâlnirea

menționată, a fost anunțat câștigătorul licitației, în persoana SC l.G. SRL. Din

dispoziția inculpatului.al cărui interes a fost analizat mai sus, SC S.E.E. SRL

a atacat rezultatul licitației, prin avocați, prima dată pe cale

administrativă, apoi prin acțiune în justiție.

Cu privire la

licitația desfășurată, la modul în care s-a realizat punctajul și a fost

desemnat câștigătorul, instanța de fond a apreciat că nu fac obiectul acestui

proces.

Ceea ce

interesează însă cauza, este dacă inculpatul a fost îndreptățit să atace

rezultatul licitației, dacă a avut motive întemeiate, sau dacă a acționat doar

din dorința de a șicana partea vătămată I.D. și a-l determina pe această cale

să-i cedeze terenul de la baza sportivă C.U.G., respectiv terenul reținut la

încadrarea faptei de șantaj.

În rechizitoriu

s-a reținut (fila 19) că inculpatul a prezentat o ofertă net inferioară celei

prezentate de partea vătămată D.I., după cum au constatat toți membrii comisiei

de licitație și de examinarea a contestațiilor, iar din acest fapt rezultă că

inculpatul nici nu a urmărit câștigarea licitației. De asemenea, se reține

ușurința cu care inculpatul a renunțat la procesul intentat, de unde ar rezulta

că acțiunea în justiție a fost gratuită, urmărind constrângerea părții vătămate

la cedarea terenului.(fila 19). S-ar putea așadar trage concluzia că inculpatul

a promovat acțiunea în justiție cu scopul șicanării părții vătămate, ulterior a

constrângerii acesteia prin riscul unor pierderi financiare la care ar fi fost

expusă și cedării pe cale de consecință a terenului din baza sportivă C.U.G.

Este adevărat

că au fost audiați membrii comisiei de licitație și a celei de soluționare a

contestațiilor (C.S., T.V., M.L., M.J., P.l., T.M., S.R., M.P., T.C. etc), iar

din declarațiile lor a rezultat că desemnarea câștigătorului s-a făcut în urma

analizării obiective a celor două oferte, câștigătorul fiind desemnat cu o

majoritate covârșitoare.

Cu toate

acestea, trebuie constatat faptul că inculpatul a avut motive temeinice,

serioase, indubitabile, care l-au îndreptățit să promoveze acțiune în justiție

raportat la câștigătorul licitației. Fie și numai propunerile martorului N.M.

de a renunța la licitație ar fi constituit motive de netrecut.

Mai mult de

atât, a fost depus la dosarul cauzei un raport de constatare întocmit în Dosar nr.

93/P/2007 al D.N.A. București, din octombrie 2007, care a avut ca și obiective,

printre altele, stabilirea faptului dacă punctajul acordat de către comisia de

licitație este corespunzător ofertelor făcute de cei doi participanți, SC l.G.

SRL și SC S.E.E. SRL. Conform acestui raport de constatare punctarea a fost

arbitrară, net în favoarea SC l.G. SRL Din recalcularea făcută de specialistul

din cadrul D.N.A. a rezultat că SC S.E.E. SRL ar fi trebuit să obțină 194,45

puncte, față de 118,5 puncte cât ar fi trebuit să obțină SC l.G. SRL S-a

concluzionat, prin raportul de constatare întocmit, trucarea evidentă a

licitației în favoarea lulius Group, adică a părții vătămate.

Din acest

raport de constatare se pot trage unele concluzii certe, în sensul că oferta depusă

de inculpat prin SC S.E.E. SRL era o ofertă serioasă, că inculpatul a avut

intenția serioasă, indiscutabilă de a câștiga licitația în condițiile în care

era cunoscut ca un investitor imobiliar cu realizări de amploare, inclusiv de

tip mall și, ceea ce interesează în mod deosebit, că a avut o motivație

temeinică de a ataca în instanță rezultatul licitației, departe de a fi

interpretată ca o acțiune gratuită, șicanatoare.

În concluzie,

față de cele analizate, în contradicție cu cele reținute prin rechizitoriu,

instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu bună credință și cu

intenția de a câștiga licitația, inclusiv pe calea acțiunii Injustiție.

După

declanșarea acțiunii în justiție, astfel cum rezultă din declarațiile

martorilor F.Z. și B.C.- avocații inculpatului, s-a formulat cerere de

strămutare a cauzei, dat fiind faptul că una dintre părți era C.J. Cluj,

inclusiv motivat de poziția președintelui C.J. Cluj, cauza fiind strămutată la

instanțele din Mureș.

Prin încheierea

din data de 9 iunie 2006 în Dosar nr. 2069/2006 al Tribunalului Mureș, s-a

admis cererea de suspendare a actului administrativ formulată de SC S.E.E. SRL

în contradictoriu cu C.J. Cluj și SC l.G. SRL și s-a dispus suspendarea

executării dispozițiilor art. 2 și 3 din Hotărârea C.J. din 19 ianuarie 2006.

S-a dispus suspendarea executării procesului verbal din 19 decembrie 2005 al

Comisiei de evaluare a ofertelor de asociere pentru construirea unui ansamblu

de tip mall pe terenul în suprafață de 68.430 mp din cartierul G., Cluj-Napoca.

S-a dispus suspendarea executării contractului de asociere din 31 ianuarie 2006

încheiat între cei doi pârâți pe baza hotărârii din 19 ianuarie 2006 emise de

pârâtul C.J. Cluj. Suspendarea a fost dispusă provizoriu, până la soluționarea

irevocabilă a fondului cauzei.

Cu privire la

această hotărâre, în rechizitoriu s-au făcut insinuări privind modalitatea de

soluționare a cauzei de către Tribunalul Mureș, inclusiv în ce privește

obiectivitatea aplicării legii de către aceasta instanță.

Instanța de

fond a înlăturat aceste considerente reținute în rechizitoriu la adresa

Tribunalului Mureș, atât pentru lipsa oricărei competențe în a face măcar

aprecieri la adresa altei instanțe, cât și pentru că insinuările făcute nu au

nici un corespondent în realitate asupra soluției Tribunalului Mureș, în ce

privește legalitatea și temeinicia acesteia.

în continuare,

instanța de fond a reținut concludent și pertinent ceea ce rezultă din

materialul probator administrat, și anume că după desemnarea câștigătorului

licitației, inclusiv după pronunțarea hotărârii instanței din Tg. Mureș,

martorul N.M. a încercat în mod repetat să ia legătura cu inculpatul și să-i

propună o înțelegere pentru stoparea procesului și a acestui „conflict în

instanță" cu partea vătămată D.I..

În acest sens

probele sunt covârșitoare, coroborându-se cu declarațiile inculpatului.

Astfel,

martorul P.A., coleg de partid cu N.M. și viceprimar al municipiului

Cluj-Napoca la acel moment, a arătat că N.M. în mod repetat i-a cerut să-i

intermedieze o legătură cu inculpatul, spunându-i că în schimbul renunțării la

proces îi va oferii inculpatului alte terenuri, (pe Calea T., lângă Liceul G.C.),

iar partea vătămată I.D. îi va face și el o ofertă de nerefuzat inculpatului,

respectiv un alt teren. Totodată, a atras atenția martorului P.A. că în cazul

în care inculpatul îi va refuza propunerea de stingere a litigiului îi va crea

probleme, necazuri în derularea proiectelor imobiliare desfășurate de

inculpat.(filele 314-315)

Martorul luliu

Mureșan, președintele clubului de fotbal C.F.R. Cluj, a arătat că și prin

intermediul său și a altor persoane,martorul N.M. a încercat să ia legătura cu

inculpatul, propunându-i în schimbul renunțării la acțiunea în justiție

diferite terenuri, în caz contrar