ÎCCJ, decizie (scj.ro #114070)

Tentativă la omor calificat. Omisiunea sesizării. Abuz în serviciu. Neglijență în serviciu

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei

Indice alfabetic:

Drept penal

-

tentativă la omor calificat

-

omisiunea sesizării

-

abuz în serviciu

-

neglijență în serviciu

C. pen.,

art. 32, art. 77, art. 188, art. 189, art. 267, art. 297, art. 298

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1998 din 11 iunie 2014

Prin sentința nr. 55 din 25 ianuarie 2013, Tribunalul București, Secția I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a achitat pe inculpata G.F. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, în formă continuată, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (partea civilă M.M.).

În baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpata G.F. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav în formă continuată (partea civilă P.A.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 306 C. pen. anterior, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorei (partea civilă P.A.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 306 C. pen. anterior, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului (partea civilă M.M.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 291 C. pen. anterior, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. anterior, inculpata G.F. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen. anterior.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a achitat pe inculpatul G.M. pentru infracțiunea de complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav în formă continuată, prevăzută în art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (partea civilă M.M.).

În baza art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav în formă continuată (partea civilă P.A.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 306 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorei (partea civilă P.A.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 306 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului (partea civilă M.M.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. anterior, inculpatul G.M. urmează să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen. anterior.

În baza art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 320

1

C. proc. pen. anterior, a condamnat pe inculpata M.A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată; în baza art. 288 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 320

1

C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, iar în baza art. 249 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, inculpata M.A. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind termen de încercare, în condițiile art. 82 C. pen. anterior, pe o perioadă de 4 ani, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpata C.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată; în baza art. 288 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, iar în baza art. 249 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, inculpata C.M. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a achitat pe inculpata P.M. pentru infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare prevăzută în art. 263 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a achitat pe aceeași inculpată pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpata P.M. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 246 C. pen. anterior, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, iar în baza art. 289 C. pen. anterior, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. anterior, inculpata P.M. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor, pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, s-a dispus achitarea inculpatei P.V. pentru infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare prevăzută în art. 263 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpata P.V. la două pedeapse principale de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, inculpata P.V. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor, pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitată inculpata M.C. pentru infracțiunea de fals intelectual (fapta din 29 octombrie 2008), prevăzută în art. 289 C. pen. anterior.

În baza art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpata M.C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 lei.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată din oficiu pentru părțile civile minore de către Ministerul Public.

Au fost obligați, în solidar, inculpații G.F., G.M., M.A., C.M., P.M., P.V. și M.C., la rândul lor inculpatele G.F., M.A., C.M., P.M. și P.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I. la plata către partea civilă P.A. a sumei de 80.000 euro, în echivalent lei la data efectuării plății și către partea civilă M.M. a sumei de 10.000 euro, în echivalent lei la data efectuării plății, cu titlu de daune morale.

A fost admisă acțiunea părții civile Spitalul de Urgență pentru Copii G.A.

Au fost obligați, în solidar, inculpații G.F., G.M., M.A., C.M., P.M., P.V. și M.C., la rândul lor inculpatele G.F., M.A., C.M., P.M. și P.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I. la plata către partea civilă Spitalul de Urgență pentru Copii G.A. a sumei de 29.400 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, precum și a dobânzilor legale ce vor curge de la data pronunțării sentinței penale și până la data achitării debitului.

În baza art. 163 C. proc. pen. anterior, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpaților G.F., G.M., M.A., C.M., P.M., P.V. și M.C., până la concurența sumelor la care aceștia au fost obligați.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada octombrie 2007 - 11 decembrie 2009, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpata G.F. a exercitat diferite acte de violență și cruzimi asupra părții vătămate minore P.A. (a băgat-o cu capul în vasul de toaletă, trăgând apa, a lovit-o cu capul de diferite obiecte, a scufundat-o în cadă, ținându-i capul sub apă, a lovit-o pe tot corpul cu o bâtă de lemn, a expus-o noaptea la temperaturi scăzute, ținând-o dezbrăcată afară, a opărit-o, a tăiat-o la buzele superioară și inferioară și la brațul stâng, leziuni pe care le-a tratat într-un mod superficial, provocând infectarea acestora) cu intenția indirectă de a-i suprima viața. Totodată, prin actele de violență și cruzimi menționate, precum și prin alte acțiuni (nealimentarea corespunzătoare, obligarea fetiței să răspundă la un alt nume și să relateze aspecte nereale privind vătămările suferite), inculpata a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a părții vătămate.

În perioada octombrie 2007 - 11 decembrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata G.F. a exercitat diferite acte de violență și cruzimi asupra părții vătămate minore M.M. (l-a băgat cu capul în vasul de toaletă, trăgând apa, l-a lovit cu capul de diferite obiecte, l-a scufundat în cadă, ținându-i capul sub apă și l-a expus noaptea la temperaturi scăzute, ținându-l dezbrăcat afară) cu intenția indirectă de a-i suprima viața. Totodată, prin actele de violență și cruzimi menționate, precum și prin alte acțiuni (nealimentarea corespunzătoare, obligarea părții vătămate să răspundă la un alt nume și să relateze aspecte nereale privind vătămările suferite de el și de sora sa, neglijarea totală a activității școlare a părții vătămate, elev în clasa I), inculpata a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a părții vătămate.

În anul 2009, inculpata G.F. a depus la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I. (în continuare D.G.A.S.P.C. - I.) un înscris oficial, respectiv adeverința care părea emisă de Grădinița cu program normal nr. 1 B., cunoscând că acesta este fals, pentru a justifica neînscrierea părții vătămate P.A. la grădiniță.

Inculpatul G.M. a înlesnit exercitarea de către inculpata G.F. a diferitelor acte de violență și cruzimi asupra părților vătămate P.A. și M.M., cu intenția indirectă de a le suprima viața, precum și a altor acțiuni care au pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a părților vătămate, prin aceea că, deși avea cunoștință de săvârșirea acestor acte și avea posibilitatea de a împiedica continuarea lor (prin sesizarea autorităților publice competente cu privire la starea de sănătate a minorilor sau prezentarea acestora la o unitate medicală), nu a efectuat niciun demers în acest sens, încurajând-o pe inculpată în punerea în executare a rezoluției infracționale prin această atitudine tolerantă.

Inculpata C.M, în calitate de asistent social în cadrul Consiliului Județean I. - D.G.A.S.P.C. - I., a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în rapoartele de vizită ale părților vătămate P.A și M.M. din datele de 14 februarie 2008, 27 ianuarie 2009, 17 februarie 2009, 27 martie 2009, 13 aprilie 2009, 12 mai 2009, 15 iunie 2009, 21 iulie 2009, 29 septembrie 2009, 6 octombrie 2009 și a contrafăcut semnătura asistentei maternale G.F. din rapoartele de vizită ale părților vătămate P.A. și M.M. din datele de 13 aprilie 2009, 15 iunie 2009, 21 iulie 2009, 29 septembrie 2009 și 6 octombrie 2009.

Inculpata M.A., în calitate de asistent social în cadrul D.G.A.S.P.C. - I., a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului și a contrafăcut semnătura asistentei maternale G.F. în rapoartele de vizită ale părților vătămate P.A. și M.M. din datele de 8 octombrie 2009 și 8 noiembrie 2009.

Inculpatele C.M. și M.A. nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu privind vizitarea și monitorizarea situației minorilor P.A. și M.M., cât timp aceștia au fost încredințați în plasament inculpatei G.F. (octombrie 2007 - 11 decembrie 2009) și a situației minorei P.A. în perioada internării la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii G.A. (11 decembrie 2009 - 8 aprilie 2010), cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viață, integritate corporală și dezvoltare psihică armonioasă.

Inculpata P.M., în calitate de psiholog, în cadrul D.G.A.S.P.C. - I., nu și-a îndeplinit în mod corespunzător, cu știință, în perioada decembrie 2008 - 11 decembrie 2009 atribuțiile de serviciu privind evaluarea psihologică a minorilor P.A. și M.M. și a asistentului maternal G.F., iar în perioada 11 decembrie 2009 - 8 aprilie 2010 pe cele privind consilierea psihologică a părții vătămate P.A., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viață, integritate corporală și dezvoltare psihică armonioasă.

La datele de 10 octombrie 2011 și 14 octombrie 2011, profitând de rolul său de psiholog, de tehnicile de manipulare pe care le cunoștea și de faptul că datorită atribuțiilor sale a intrat în contact cu părțile vătămate, inculpata P.M. a intimidat-o pe partea vătămată M.M. pentru ca aceasta să declare în fața sa, a asistentei maternale M.F. și a angajaților D.G.A.S.P.C. - I. că inculpata G.F. nu i-a supus pe el și sora sa la acte de violență și cruzimi, oferind astfel un ajutor inculpatei G.F. prin îngreunarea exercitării urmăririi penale față de aceasta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav și rele tratamente aplicate minorului. Totodată, inculpata nu și-a îndeplinit în mod corespunzător la 10 octombrie 2011 atribuțiile de serviciu privind consilierea psihologică a părților vătămate P.A. și M.M., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la dezvoltare psihică armonioasă, și a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în raportul cu privire la copilul M.M. din data de 17 octombrie 2011.

Inculpata P.M., deși a avut cunoștință din data de 9 iunie 2010 de săvârșirea infracțiunilor de rele tratamente de către inculpata G.F., asistent maternal, nu a sesizat procurorul sau organele de urmărire penală.

Inculpata P.V., în calitate de manager de caz în cadrul D.G.A.S.P.C. - I., nu și-a îndeplinit în mod corespunzător în anul 2008, respectiv 2009, atribuțiile de serviciu privind evaluarea situației psiho-sociale a minorilor P.A. și M.M. și evaluarea activității asistentului maternal G.F., iar în perioada 2008 - 2009, aceasta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de șef serviciu Asistenți Maternali Profesioniști, cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viață, integritate corporală și dezvoltare psihică armonioasă.

De asemenea, inculpata P.V., deși a avut cunoștință din data de 9 iunie 2010 de săvârșirea infracțiunilor de rele tratamente de către inculpata G.F., asistent maternal, nu a sesizat procurorul sau organele de urmărire penală.

Inculpata M.C., în calitate de medic de familie al minorei P.A, a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în scrisorile medicale din datele de 29 octombrie 2008 și 21 septembrie 2009, adresate D.G.A.S.P.C. - I. și înregistrate la această instituție.

În urma unui amplu material probatoriu administrat și analizat, prima instanță a apreciat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, cu excepțiile următoare:

1) În ceea ce privește tentativa la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav reținută în sarcina inculpatei G.F., cu referire la partea vătămată M.M., tribunalul a constatat că probele administrate nu au demonstrat existența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

S-a demonstrat existenta unor acte de violentă fizică sau psihică asupra acestui minor, ce și-au găsit transpunerea în elementele constitutive ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, dar nu s-au identificat acțiuni care să trădeze intenția indirectă a inculpatei de a suprima viața minorului, așa cum s-au probat în cazul minorei P.A.

2) Corelativ, pentru aceleași considerente, tribunalul a dispus achitarea inculpatului G.M. pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în formă continuată cu referire la partea vătămată M.M.

3) Referitor la acuzația adusă inculpatei P.M. de omisiune a sesizării organelor judiciare pentru săvârșirea infracțiunilor de rele tratamente aplicate minorilor de către inculpata G.F., deși avea cunoștință de acestea încă din data de 9 iunie 2010, tribunalul a constatat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

S-a constatat că faptei îi lipsește urmarea directă ce a constat în starea de pericol creată pentru desfășurarea normală a activității de înfăptuire a justiției, întrucât Inspectoratul de Poliție Județean - Serviciul de Investigații Criminale a fost sesizat de către D.G.A.S.P.C. - I. prin adresa din 18 decembrie 2009, sesizarea fiind înregistrată la data de 11 ianuarie 2010, când au și fost începute cercetările față de inculpata G.F.

4) Cu aceleași argumente, fiind vorba de o situație identică, s-a dispus și achitarea inculpatei P.V. pentru infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare pentru săvârșirea infracțiunilor de rele tratamente aplicate minorilor de către inculpata G.F.

5) Tribunalul nu a reținut nici săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului în sarcina inculpatei P.M., apreciind că acțiunile acesteia reprezintă acte materiale de care inculpata s-a folosit în săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar sub aspectul laturii subiective, inculpata a încercat să-și asigure ei însăși o situație juridică favorabilă, nu să o favorizeze pe inculpata G.F.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel procurorul, inculpații G.F., G.M., M.A., C.M., P.M., P.V., M.C. și partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I.

Curtea de Apel București a constatat, între altele, că, în ceea ce o privește pe minora P.A., activitatea inculpatei G.F. a fost dovedită sub aspectul tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, însă și de rele tratamente aplicate minorului.

În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de omor deosebit de grav în forma tentativei, instanța de apel a constatat că în cauză nu se impune reținerea formei continuate, apreciind că singurul act de violență și, totodată, de cruzime, apt a duce la decesul victimei, este tăierea, de mai multe ori, cu aceeași ocazie, cu cuțitul, a antebrațului și mâinii stângi.

Cu referire, însă, la tentativa la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, în formă continuată, în ceea ce privește pe partea vătămată M.M., tribunalul a constatat corect, s-a apreciat de instanța de apel, că probele dosarului nu au demonstrat existența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni în sarcina inculpatei G.F. și,  corelativ, nici a complicității la această faptă a inculpatului G.M., soluțiile dispuse în cauză, de achitare a celor doi inculpați, fiind legale și temeinice.

Actele de violență fizică sau psihică exercitate asupra acestui minor se regăsesc în conținutul constitutiv al infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, nefiind identificate acțiuni care să demonstreze intenția de a suprima viața minorului.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G.M., s-a apreciat corectă soluția de condamnare cu referire la minora P.A, activitatea de complicitate a acestuia, deși nu a vizat acțiuni directe, a constat în adoptarea unei atitudini pasive, pe care a avut-o vreme îndelungată, împrejurare prielnică pentru a-i crea coinculpatei o stare psihică favorabilă comiterii infracțiunilor.

În ceea ce privește infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare reținută în sarcina inculpatelor P.M. și P.V., instanța de apel a apreciat că soluția de achitare dispusă de instanța de fond în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior este netemeinică.

S-a reținut că inculpatele știau că organele de poliție fuseseră sesizate doar cu privire la prezentarea, cu întârziere, a victimei P.A. la spital, nu și cu privire la actele de violență exercitate asupra acesteia din urmă, dar și asupra părții vătămate M.M., aspect ce nu a făcut obiectul sesizării inițiale.

Curtea de apel a constatat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, apreciind astfel critica procurorului ca fiind fondată și dispunând condamnarea celor două inculpate și pentru această infracțiune.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că, în mod nelegal, instanța de fond a dispus obligarea inculpatei M.C. la plata de despăgubiri către părțile civile, în solidar cu ceilalți inculpați și, totodată, instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor acestei inculpate, în condițiile în care inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate minorilor s-a apreciat majorarea acestora, iar cu privire la despăgubirile civile acordate spitalului s-a constatat că în mod greșit s-au acordat dobânzi de la data pronunțării sentinței de condamnare și nu de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, prin decizia nr. 344/A din 19 noiembrie 2013, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpații G.F., G.M., P.M. și M.C. împotriva sentinței nr. 55 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului București, Secția I penală, a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei G.F. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei G.F. din infracțiunea prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior (parte vătămată P.A.).

În baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a condamnat inculpata G.F. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav (partea vătămată P.A.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c), d) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 10 ani închisoare, 6 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate prin sentința penală atacată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani.

Inculpata G.F. urmează a executa, în final, pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c), d) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c), d) și e) C. pen. anterior.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.M. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului G.M. din infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior (partea vătămată P.A.).

În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), în referire la art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav (parte vătămată PA.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală atacată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) și e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) și e) C. pen. anterior.

În baza art. 263 alin. (1) C. pen. anterior, a condamnat inculpata P.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P.M. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală atacată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei P.V. din infracțiunea prevăzută în art. 263 alin. (1) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută în art. 263 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 263 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat inculpata P.V. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P.V. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare și de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală atacată, urmând ca inculpata P.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

A menținut prevederile din sentința penală referitoare la suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.V., sub supraveghere.

A înlăturat obligarea inculpatei M.C. la plata de despăgubiri civile către părțile civile.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior, art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior și art. 17 C. proc. pen. anterior, a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu, pentru părțile civile minore P.A. și M.M., de către Ministerul Public.

A obligat, în solidar, inculpații G.F., G.M., M.A., C.M., P.M. și P.V., inculpatele G.F., M.A., C.M., P.M. și P.V. în solidar și cu partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I. la plata, către partea civilă P.A., a sumei de 100.000 euro, în echivalent lei la data efectuării plății și, către partea civilă M.M., a sumei de 25.000 euro, în echivalent lei la data efectuării plății, cu titlu de daune morale.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior și art. 14 C. proc. pen., anterior a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul de Urgență pentru Copii G.A.

A obligat, în solidar, inculpații G.F., G.M., M.A., C.M., P.M. și P.V., inculpatele G.F., M.A., C.M., P.M. și P.V. în solidar și cu partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I. la plata sumei de 29.400 lei, către partea civilă Spitalul de Urgență pentru Copii G.A., cu titlu de cheltuieli de spitalizare, precum și a dobânzii legale aferente începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

A înlăturat dispoziția de instituire a sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei M.C.

În baza art. 163 C. proc. pen. anterior, a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților G.F., G.M., M.A., C.M., P.M. și P.V. și părții responsabile civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I., până la concurența sumelor de 125.000 euro și de 29.400 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele M.A., C.M. și P.V. și de partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, între alții, inculpații G.F., P.M. și P.V. și partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, apreciază ca fiind fondate recursurile declarate de inculpata G.F. și partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I. și ca nefondate celelalte recursuri, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și Justiție constată, în prealabil, că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București la data de 19 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (la 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Recursul inculpatei G.F.:

Deși inculpata a solicitat achitarea pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului (art. 16 alin. 1 lit. b C. proc. pen., căruia îi corespunde art. 10 alin. 1 lit. d C. proc. pen. anterior), motiv ce, aparent, s-ar încadra în cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că inculpata contestă însăși existența faptelor, de vreme ce argumentează că nu a exercitat asupra celor doi minori acte de violență psihică sau fizică.

În recurs nu mai poate fi pusă în discuție situația de fapt reținută de instanțe, întrucât pct. 18 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. anterior a fost expres abrogat prin Legea nr. 2/2013, astfel că această critică nu va putea fi examinată.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază, însă, ca fiind întemeiată solicitarea formulată de inculpată privind aplicarea unor pedepse mai mici din perspectiva art. 5 C. pen., ce prevede că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Inculpata a săvârșit faptele sub imperiul Codului penal din 1968, iar la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind noul Cod penal.

În procesul de determinare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili care dintre cele două legi penale succesive conduce la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, în raport cu toate cauzele și circumstanțele atenuante sau agravante ce sunt incidente potrivit fiecăreia dintre legile penale succesive în concret, având în vedere decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea legilor penale succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a compara pedepsele concrete ce ar putea fi aplicate inculpatei ca urmare a noilor dispoziții, comparație ce se poate realiza prin respectarea proporționalității pedepselor aplicate inculpatei în procesul individualizării, întrucât, prin abrogarea parțială a cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior prin Legea nr. 2/2013, în recurs nu mai este posibilă examinarea temeiniciei pedepsei.

În concret, inculpata a fost condamnată pentru infracțiunea prevăzută în art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior la o pedeapsă de 12 ani închisoare, în condițiile în care limitele de pedeapsă se situau între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare.

În noua reglementare, acestei încadrări îi corespunde tentativa la infracțiunea de omor calificat, prevăzută în art. 32 C. pen. raportat la art. 188 și art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., cu reținerea agravantei prevăzute în art. 77 lit. e) C. pen. (corespondența agravantei de la lit. d a art. 175 C. pen. anterior), faptă ce se pedepsește cu închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, la care se poate adăuga un spor, conform art. 78 C. pen.

Neputând adăuga sporul în propria cale de atac, pentru această infracțiune Înalta Curte de Casație și Justiție constată că limitele de pedeapsă nu s-au modificat, astfel că și pe noua lege se va menține pedeapsa de 12 ani închisoare pentru această faptă.

Inculpata a mai fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorei P.A., prevăzută în art. 306 C. pen. anterior, în condițiile în care limitele de pedeapsă se situau între 3 ani închisoare și 15 ani închisoare.

În noua reglementare, acestei încadrări îi corespunde infracțiunea prevăzută în art. 197 C. pen., ce se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani.

Limitele de pedeapsă sunt substanțial reduse în noua lege, ceea ce face ca, respectând proporția, inculpatei să i se poată aplica o pedeapsă principală mai mică pentru această infracțiune, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare (adică o pedeapsă situată peste jumătatea cuantumului maxim prevăzut de lege, la fel cum a procedat și prima instanță).

Pentru aceeași infracțiune săvârșită împotriva părții vătămate M.M., inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare, ceea ce reprezintă o orientare sub jumătatea maximului, astfel că, respectând proporția, inculpatei i se poate aplica pentru această infracțiune pedeapsa de 3 ani închisoare.

Infracțiunii prevăzute în art. 291 C. pen. anterior îi corespunde în noul Cod penal infracțiunea prevăzută în art. 323, iar cum limitele de pedeapsă nu au cunoscut modificări, pedeapsa pentru această infracțiune, de 1 an închisoare, va fi menținută.

Desigur, pentru acele pedepse principale unde legea nouă o prevede, se vor aplica și pedepsele complementare, ce au drept corespondent în noul Cod penal art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f) și g).

Conform principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, se va urma regimul sancționator al concursului de infracțiuni din noua lege, respectiv art. 39 alin. (1) lit. b), aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 2 ani și 10 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa principală de 14 ani și 10 luni închisoare.

Cum în speță inculpatei i s-a aplicat în apel un spor de 3 ani închisoare, stabilindu-se ca aceasta să execute pedeapsa de 15 ani închisoare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în aplicarea art. 5 C. pen., legea mai favorabilă inculpatei este legea nouă, sens în care recursul acesteia va fi admis.

Recursul inculpatei P.M.:

1

C. pen. anterior, constând în aceea că, în perioada decembrie 2008 - 11 decembrie 2009, inculpata P.M., în calitate de psiholog în cadrul D.G.A.S.P.C. - I., nu și-a îndeplinit, în mod corespunzător, cu știință, atribuțiile de serviciu privind evaluarea psihologică a minorilor P.A. și M.M. și a asistentului maternal G.F., iar în perioada 11 decembrie 2009 - 8 aprilie 2010, nu și-a îndeplinit, în mod corespunzător, cu știință, atribuțiile de serviciu privind consilierea psihologică a părții vătămate P.A., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viață, integritate corporală și dezvoltare psihică armonioasă.

În motivarea scrisă a recursului, dar și în susținerea orală a acestuia, inculpata a arătat că nu a comis această infracțiune, întrucât probele administrate nu confirmă că minorul M.M. i-a adus la cunoștință faptul că asistenta maternală le aplica acte de violență atât lui, cât și minorei P.A., solicitând să-i ia din familie.

Față de aceste argumente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, deși, în mod formal, se invocă motivul de recurs prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior, în realitate ceea ce se contestă este chiar existența faptei, dat fiind că se face analiza probelor care, în opinia apărării, nu puteau conduce la situația de fapt reținută de ambele instanțe.

Așa cum deja Înalta Curte de Casație și Justiție a prezentat mai sus, o analiză a probatoriilor și reținerea altei situații de fapt nu mai este posibilă în recurs, câtă vreme singurul caz de casare care făcea posibilă această reexaminare, cel prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. anterior (grava eroare de fapt) a fost expres abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Față de probele administrate și situația de fapt reținută în cauză în baza acestor probe, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că fapta inculpatei, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, inculpata P.M. săvârșind fapta cu intenție indirectă, atâta timp cât s-a demonstrat că minorul M.M. i-a adus la cunoștință faptul că asistenta maternală le aplică acte de violență, atât lui, cât și minorei P.A., solicitând să-i ia din familie, iar inculpata, deși nu a urmărit, prin atitudinea pasivă pe care a avut-o, a acceptat producerea unor consecințe ulterioare.

Pe de altă parte, s-a probat, prin constatarea psihologică întocmită în cauză și prin raportul medico-legal psihiatric al minorilor, că evaluarea psihologică făcută de inculpată părților vătămate nu corespunde situației reale, fiind evident că inculpata și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu într-o manieră necorespunzătoare, în condițiile în care nu a sesizat semne ale abuzului fizic și moral, deși trebuia și putea să o facă.

Totodată, la data de 10 octombrie 2011, inculpata P.M. nu și-a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuțiile de serviciu privind consilierea psihologică a părților vătămate P.A. și M.M., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la dezvoltare psihică armonioasă și a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în raportul cu privire la copilul M.M. din data de 17 octombrie 2011.

Inculpata a profitat de poziția pe care o avea - de psiholog - și a creat o aparență de consiliere a minorilor, deși, în realitate, a adresat o serie de întrebări legate strict de violențele la care copiii fuseseră supuși, sub forma unui test. Or, inculpata avea un interes direct în cauză ca declarațiile minorilor să nu evidențieze fapte de abuz fizic sau psihic al asistentei maternale, semne de abuz pe care, potrivit fișei postului și profesiei pe care o exercita inculpata, dacă și-ar fi desfășurat atribuțiile de serviciu în mod corect, ar fi trebuit să le identifice și, mai mult, să le elimine prin consilierea de specialitate.

În consecință, în acord cu instanțele de fond și apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în drept, fapta inculpatei P.M. care, în calitate de psiholog în cadrul D.G.A.S.P.C. - I., nu și-a îndeplinit, în mod corespunzător, la data de 10 octombrie 2011, atribuțiile de serviciu privi