ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2702/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal la data de 06 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Parohia Buna Vestire, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, a solicitat anularea Scrisorii de răspuns contestatar nr. 51325/03.08.2017, anularea Scrisorii de respingere a cererii de finanțare nr. x/15.03.2017 și, pe cale de consecință, constatarea îndeplinirii tuturor criteriilor de eligibilitate cerute în Ghidul specific al solicitantului - Condiții generale de accesare a fondurilor în cadrul POR 2014-2020, Prioritatea de Investiții 5.1. și obligarea intimatelor la reluarea procedurii de verificare și selecție a cererii de finanțare nr. x/25-11-2016.

Prin sentința civilă nr. 83 din 19 iulie 2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea precizată formulată de reclamanta Parohia "Buna Vestire", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est.

Împotriva sentinței civile nr. 83 din 19 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta Parohia Buna Vestire, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor cuprinse în Ghidul solicitantului, secțiunea 4.2.1.

Astfel, aceasta apreciază că soluția primei instanțe este nelegală și nu a ținut cont de faptul că în documentația anexată cererii de finanțare se precizează în mod expres faptul că subsolul pridvorului există și că prin proiectul "Restaurare, consolidare și amenajare Biserica Buna Vestire", ce face obiect al cererii de finanțare nr. x/25-11-2016, nu se extinde monumentul istoric.

Lucrările de intervenție pentru restaurare și consolidare vizează subsolul existent și nu poate fi vorba despre o "extindere", așa cum în mod eronat susțin pârâtele, iar existența avizelor acordate de Direcția de Cultură Iași pentru fazele D.A.L.I. și P.T. ale proiectului de restaurare a Bisericii "Buna Vestire" atestă că proiectul respectă legislația în vigoare privitoare la restaurarea monumentelor istorice.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că respingerea cererii de chemare în judecată este consecința unei interpretări excesive, greșite a Ghidului specific al solicitantului, o interpretare în spiritul Ghidului specific fiind în mod evident de natură a concluziona că nu este încălcată condiția de eligibilitate specificată.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a solicitat ca în rejudecarea în fond a cauzei să fie avut în vedere faptul că toate motivele invocate prin cererea de chemare în judecată au fost dovedite prin probele administrate în cauză.

Astfel, memoriul justificativ întocmit de arhitect A. și Raportul de expertiză tehnică privind lucrările ce urmează a se realiza prin proiectul "Restaurare, consolidare și amenajare Biserica "Buna Vestire", întocmit de B., cuprind informații clare referitoare la existența subsolului pridvorului și la faptul că prin restaurarea și consolidarea acestuia nu se realizează o extindere a construcției existente, concluzii ce au fost însușite și de expertul C. prin raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 iulie 2020, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările invocate și în fața instanței de fond.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 iulie 2020, intimata-pârâtă Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările invocate și în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Parohia Buna Vestire este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Criticile formulate de recurenta-reclamantă Parohia Buna Vestire, subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt întemeiate.

În fapt, reclamanta a depus inițial cererea de finanțare înregistrată sub nr. x/23.09.2016, pentru proiectul "Restaurare, consolidare și amenajare Biserica Buna Vestire" în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, Axa Prioritară 5 - Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiții 5.1. - Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural. Prin Scrisoarea de respingere a cererii de finanțare nr. x/04.11.2016, D. a respins cererea de finanțare respectivă, în etapa de verificare a conformității administrative și eligibilității, întrucât s-a constatat lipsa avizelor aferente documentației tehnico-economice.

În aceste condiții, după completarea documentației, reclamanta a depus o nouă cerere de finanțare înregistrată sub nr. x/25.11.2016.

După depunerea celei de-a doua cereri de finanțare și reincluderea acesteia în procesul de evaluare, selecție și contractare, în cadrul etapei de verificare a conformității administrative și eligibilității cererii de finanțare, pârâta D. a solicitat reclamantei o serie de clarificări cu adresa nr. x/07.03.2017, printre altele și cu privire la unele necorelări de date vizând una din propunerile proiectului din documentația tehnico-economică, constând în restaurarea pridvorului exterior cu spațiu de demisol pentru centrala tehnică, spațiu care urma a fi realizat, ceea ce presupunea o activitate de realizare a subsolului pentru centrala termică prin confinarea pridvorului (așa după se arată în partea scrisă PT+DTE și partea scrisă DALI a documentației tehnico-economice), în condițiile în care existența unui atare subsol nu este confirmată de constatările expertizei tehnice atașate la DALI în ceea ce privește situația existentă a construcției.

În final, prin Scrisoarea de respingere a cererii de finanțare nr. x/15.03.2017, pârâta D. a comunicat reclamantei Parohia "Buna Vestire" că în urma verificării conformității administrative și eligibilității proiectului, acesta a fost declarat neeligibil deoarece s-a constatat că realizarea subsolului de sub pridvorul Bisericii reprezintă o extindere a monumentului istoric, dat fiind că el nu există în prezent, astfel că această activitate este neeligibilă întrucât încalcă prevederile Ghidului specific aferent PI 5.1, secțiunea 4.2.1.

Contestația reclamantei împotriva deciziei de respingere a cererii a fost înregistrată sub nr. x/12.04.2017 și respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 51325/02.08.2017 a MDRAPFE-AMPOR, răspunsul fiind comunicat reclamantei-contestatoare cu adresa Scrisoare de răspuns contestatar nr. 51325/03.08.2017, pentru motivul că proiectul nu îndeplinește criteriul de eligibilitate prevăzut de Ghidul specific aferent PI 5.1, secțiunea 4.2.1 care dispune respingerea de la finanțare a proiectelor care conțin extinderi ale unor monumente istorice.

Învestită cu cererea în anulare a Scrisorii de răspuns contestatar nr. 51325/03.08.2017, emisă de MDRAPFE-AMPOR și a Scrisorii de respingere a cererii de finanțare nr. x/15.03.2017 a D., constatarea îndeplinirii tuturor criteriilor de eligibilitate din Ghidul specific al solicitantului-Condiții generale de accesare a fondurilor în cadrul POR 2014-2020, Prioritatea de Investiții 5.1. și, în consecință, obligarea pârâtelor să reia procedura de verificare și selecție a cererii de finanțare nr. x/25.11.2016, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, având în vedere că proiectul depus de reclamantă nu îndeplinește criteriul de eligibilitate prevăzut de Ghidul specific aferent PI 5.1, secțiunea 4.2.1 care dispune respingerea de la finanțare a proiectelor care conțin extinderi ale unor monumente istorice.

Înalta Curte nu împărtășește opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce privește soluția dată cererii în anulare a Scrisorii de răspuns contestatar nr. 51325/03.08.2017, emisă de MDRAPFE-AMPOR și a Scrisorii de respingere a cererii de finanțare nr. x/15.03.2017, emisă de pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, precum și cea referitoare la obligarea pârâților la reluarea procedurii de verificare și selecție a cererii de finanțare nr. x/25-11-2016.

Astfel, potrivit Ghidului solicitantului (Condiții specifice de accesare a fondurilor), secțiunea 4.2.1, nu este considerată activitate eligibilă extinderea unui monument istoric și, prin urmare, proiectele care conțin o atare activitate vor fi respinse de la finanțare.

În acest sens, termenul de extindere este înțeles ca având legătură cu lucrările realizate asupra unor clădiri, atât pe verticală - prin construirea de etaje noi, mansarde, cât și pe orizontală prin construirea unui corp anexă în continuarea clădirii existente sau pe același amplasament, care să fie legat structural și/sau funcțional de clădirea existentă (Condiții generale de accesare a fondurilor în cadrul POR 2014-2020, Ghidul solicitantului-Anexa 10.5, lista explicativă de termeni).

Pe de altă parte, nu este considerată extindere a unui monument istoric situația în care lucrările de intervenție asupra acestuia nu modifică gabaritul construcției și sunt realizate conform planurilor, fotografiilor sau studiilor de specialitate ori istorice care dovedesc situația inițială a monumentului istoric. De asemenea, nu este considerată extindere a unui monument istoric lucrările intervenite asupra subsolului, podului și/sau a pivniței existente în situația inițială a monumentului istoric (cap. 4.2 "Eligibilitatea proiectului", secțiunea 4.2.1 "Proiectul precum și activitățile sale se încadrează în obiectivul specific corespunzător priorității de investiții 5.1 al axei prioritare 5 a POR").

În cauză, autoritățile pârâte au considerat ca fiind neeligibilă una dintre activitățile propuse de recurenta-reclamantă prin proiectul "Restaurare, consolidare și amenajare Biserica Buna Vestire", ce face obiect al cererii de finanțare nr. x/25-11-2016, care se referă la "Confinarea pridvorului și realizarea subsolului pentru centrala termică" (pag. 391 din Documentația de avizare ale lucrărilor de intervenție - D.A.L.I.), activitate redenumită și reiterată ca "Restaurarea pridvorului exterior, cu spațiu de demisol pentru centrala termică cu acces din exterior" (pag. 754 din Proiectul Tehnic - P.T.).

Această activitate este necesară întrucât pridvorul de intrare în Biserica "Buna Vestire", având o suprafață a subsolului de 7.88 mp, se află într-o stare avansată de degradare din cauza faptului că acesta este realizat pe o fundație de piatră zidită care, cu trecerea timpului, a cedat, generând fisuri în pereții zidăriei.

Soluția tehnică propusă pentru a se preveni prăbușirea pridvorului este confinarea, o operațiune de consolidare a fundațiilor unor clădiri împreună cu zidăria, mai ales ale celor aparținând monumentelor istorice, ce constă în solidarizarea fundației cu structura pridvorului, în mod unitar, activitate ce nu necesită subzidiri, nu afectează componentele arhitecturale și care, conform proiectului ce face obiectul cererii de finanțare, presupune scoaterea a 25 metri cubi de pământ existent între fundațiile vechi, deteriorate, cu realizarea șaibei orizontale din beton armat.

Contrar celor reținute de judecătorul fondului, instanța de recurs are în vedere că subsolul pridvorului există deja, așa cum reiese din documentația anexată cererii de finanțare (depusă la dosarul instanței de fond în format electronic, pe CD - fila x din volumul II). Astfel, la capitolul intitulat "Alte date relevante privind implementarea proiectului", care prezintă lăcașul de cult în forma sa de dinainte de restaurare, respectiv la pag. 400 și 788 din documentația anexată cererii de finanțare, se precizează că "totodată, pridvorul exterior are un parter cu o înălțime de 2.88 m, sub care se află un demisol (C.T.) cu înălțimea de 2,65 m".

Totodată, recurenta-reclamantă și-a asumat că restaurarea și consolidarea nu se va face prin extinderea monumentului istoric, în acest sens reținându-se că la pag. 422 din documentație, în cadrul capitolului intitulat "Memoriu tehnic. Structură" se precizează că "în cadrul lucrărilor de restaurare, consolidare si amenajare de la Biserica Buna Vestire, intervențiile nu trebuie să aducă modificări la forma, dimensiunile și proporțiile actuale care definesc arhitectura interioară și exterioară a construcției".

În plus, criteriul privitor la extinderea monumentului istoric a fost verificat și de către Direcția de Cultură Iași în procedura emiterii avizului pentru faza P.T., Direcția de Cultură confirmând faptul că proiectul de restaurare întocmit de Parohia "Buna Vestire" respectă normele privitoare la protejarea monumentelor istorice și nu se poate considera că subsolul existent este o extindere.

Instanța de control judiciar are în vedere și că apărările recurentei-reclamante au ca bază argumentele de natură tehnică ce au fost expuse și de expertul tehnic E. și de proiectantul arh. A. în precizările formulate la Expertiza tehnică cod LMI x. Specialiștii susțin că unica soluție pentru consolidarea construcției monument este confinarea, operațiune ce nu afectează nici componentele arhitecturale și nici volumul construit. Confinarea nu extinde obiectivul construit întrucât elementele de beton armat propuse sunt înglobate în structura deja existentă. Confinarea solidarizează infrastructura cu structura pridvorului și nu necesită subzidiri care ar putea afecta stabilitatea, rezistența sau aspectul obiectivului.

Așadar, consolidarea subsolului pridvorului prin confinare nu constituie o modificare de gabarit, nefiind astfel îndeplinit nici acest criteriu care atestă existența unei extinderi, iar lucrările propuse de beneficiar nu au drept scop și finalitate extinderea obiectivului, ci salvgardarea acestuia, urmărind consolidarea pridvorului și utilizarea unui spațiu preexistent, dar neutilizabil la acest moment.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține și că la fond s-a efectuat de către un expert în construcții cu specializarea arhitectură patrimoniu național o expertiză tehnică în construcții având ca obiectiv verificarea existenței subsolului pridvorului lăcașului de cult care se propune a fi restaurat și efectuarea măsurătorilor necesare unui releveu al acestui element de construcție în situația în care acesta va fi identificat ca existent în structura construcției .

Astfel, în răspunsul expertului tehnic judiciar la obiectivul expertizei, se reține că:

"- pridvorul a fost construit după anul 1955, conform planurilor vechi ale Orașului Iași, posibil anii 1955-1958, cu o cotă a terenului natural (CTN) de -1.30 m, sub cota pardoselii Bisericii, ceea ce este puțin probabil ca spațiul interior din infrastructură să fi fost necesar a fi umplut cu pământ, având în vedere că primul planșeu a fost cu grinzi din lemn, pentru o deschidere mică de 2,625 m.

- având în vedere adâncimea cotei de fondare a Pridvorului măsurată la - 3,060 m, cu 0,36 mai adâncă decât cota de fundare a Bisericii, conform releveu din februarie 2019 (în zona de Vest), se poate deduce că a fost un subsol la Pridvor, înainte de anul 1977.

- față de cota pardoselii Bisericii, cota terenului natural (CTN) în aceeași zonă este de -1,300 m și se poate deduce că prin execuția elevației nu a fost necesară umplerea cu pământ a interiorului zonei din infrastructură.

- conform Raportului de Expertiză tehnică întocmit de domnul B., în anul 1977 din cauza cedării planșeului de lemn, de la nivelul pridvorului a fost realizată o umplutură de pământ în spațiul existent sub cota pardoselii, peste care s-au dispus dale de piatră.

- în prezent pardoseala Pridvorului prezintă denivelări, având în zona centrală dispuse plăci mozaicate (cu suprafața de 2,57 mp), diferită de mozaicul turnat în câmp continuu de pe contur, concluzia fiind că este posibil să fi fost un chepeng de acces la subsol, înainte de anul 1977".

Concluzia expertului din raportul de expertiză:

"conform legii 350/2001, suprafața ocupată de centrala termică (centrala termică în spațiul subsolului preexistent până în anul 1977) este spațiu tehnic și nu intră în calculul Suprafeței construite desfășurate, suprafața de calcul fiind neschimbată față de cea din proiectul predat și prezentat la D., fără a fi considerată extensie".

În aceste condiții, Înalta Curte constată că în mod greșit au stabilit autoritățile pârâte că proiectul ce face obiectul cererii de finanțare depusă de reclamantă nu îndeplinește criteriul de eligibilitate prevăzut de Ghidul specific aferent PI 5.1, secțiunea 4.2.1 care dispune respingerea de la finanțare a proiectelor care conțin extinderi ale unor monumente istorice.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta Parohia Buna Vestire, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Buna Vestire, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, va anula Scrisoarea de răspuns contestatar nr. 51325/03.08.2017, emisă de MDRAPFE-AMPOR și Scrisoarea de respingere a cererii de finanțare nr. x/15.03.2017, emisă de pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est și va obliga pârâții la reluarea procedurii de verificare și selecție a cererii de finanțare nr. x/25-11-2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Buna Vestire împotriva sentinței civile nr. 83 din 19 iulie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Buna Vestire, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est.

Anulează Scrisoarea de răspuns contestatar nr. 51325/03.08.2017, emisă de MDRAPFE-AMPOR și Scrisoarea de respingere a cererii de finanțare nr. x/15.03.2017, emisă de pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est.

Obligă pârâții la reluarea procedurii de verificare și selecție a cererii de finanțare nr. x/25-11-2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.