ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 121 din 24 februarie 2014 Curtea de Apel Ploiești a respins, pe fond, contestația în anulare declarată de contestatorul D.G., împotriva Deciziei penale nr. 1623 din 28 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ca neîntemeiată. Contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a decide astfel curtea a reținut că prin sentința penală nr. 437 din 11 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște inculpatul D.G. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 alin. (1) și (3) și respectiv 184 alin. (2) și (4) C. pen., ambele cu aplicarea disp.art.

74 și 76 C. pen., iar inculpata C.C.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea disp.art. 3201 C. proc. pen. În latură civilă inculpații au fost obligați, în solidar, și alături de asigurătorul SC O.V.I.G. SA - prin Sucursala Ploiești la plata sumei de 4.200 lei despăgubiri materiale și 8.000 lei daune morale către partea civilă M.P.V., precum și la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Județean de Urgență Târgoviște în sumă de 695,12 lei și 1171,62 lei. De asemenea, inculpata C.C.C. a mai fost obligată la plata sumei de 450,82 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Târgoviște și la 2.863,8 lei către Spitalul Clinic de Urgență București, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu îngrijirile medicale acordate părții vătămate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs asigurătorul SC O.V.I.G. SA - prin Sucursala Ploiești și Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, criticând-o ca fiind netemeinică, sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei în sensul că la stabilirea despăgubirilor civile nu s-a ținut seama că inculpata parte vătămată Căplescu Constanța a avut o culpă mai mare în producerea accidentului rutier și sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale și morale sunt prea mari. Prin Decizia nr. 1623 din 28 noiembrie 2013 au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare inculpatul D.G. invocând disp.art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., în sensul că deși părțile s-au împăcat cum s-a consemnat în încheierea de ședință din 20 noiembrie 2013, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal conform art. 2 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2014 s-a admis în principiu contestația în anulare. Analizând fondul contestației curtea a constatat că față de inculpatul contestator D.G. hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin nerecurare, la data expirării termenului de recurs conform art. 416 pct. 2 C. proc. pen. anterior, astfel că susținerea acestuia că instanța de recurs a omis să ia act de încetarea procesului penal prin împăcarea părților, este neîntemeiată, întrucât, neavând calitatea de recurent, instanța de recurs nu putea să dispună o atare soluție.

Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatorul D.G. Pentru termenul de judecată din 23 septembrie 2014, apelantul contestator a depus prin serviciul de registratură un înscris prin care învedera instanței că își retrage apelul declarat. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 415 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat, constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința apelantului contestator, valabil exprimată, de retragere a apelului. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E Ia act de retragerea apelului declarat de contestatorul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 121 din 24 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunță în ședință publică, azi 23 septembrie 2014.