ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 713/2013

Deliberând asupra recursului de față.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 258 din data de 30 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița. S-a respins cererea formulată de către apărătorul inculpatului privind schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina acestuia prin actul de sesizare a instanței, din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la dispozițiile art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de dispozițiile art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului T.V.V., zis "B.", aflat în stare de arest la Penitenciarul M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Potrivit disp. art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În conformitate cu disp. art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la disp. art. 175 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, care va începe după executarea pedepsei principale.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în conformitate cu disp. art. 88 alin. (1) C. pen., s-a computat din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 3 mai 2012 la zi.

În baza disp. art. 14, art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la disp. art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.500 euro, în echivalentul în lei, potrivit cursului euro stabilit de către BNR la data efectuării plății, cu titlu de daune morale către partea civilă M.I.C.

Prin aceeași sentință s-a respins cererea formulată de către apărătorul părții civile privind luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor aparținând inculpatului.

În conformitate cu disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sistemul sanitar aceIași inculpat a fost obligat la plata sumei de 1.073.803 lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, urmare a internării părții vătămate M.I.C. în Secția Chirurgie Generală.

În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat (în care sunt incluse și cheltuielile în sumă de 300 lei efectuate la urmărirea penală).

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de către procuror la 28 mai 2012 în Dosarul nr. 202/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a fost trimis în judecată inculpatul T.V.V. zis "E.", deținut în Penitenciarul M., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de dispozițiile art. 20 rap. la dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-a reținut în cuprinsul actului de sesizare a instanței că la 1 mai 2012, partea vătămată M.I.C. zis "E." a plecat împreună cu soția sa M.L.E. și S.V. zis "N.", însoțit de soția sa S.L. și copiii celor două familii. În scopul de a merge la o petrecere în aer liber, deplasarea efectuându-se cu autoturismul marca B. culoare gri metalizat, aparținând martorului S.V.. condus de către acesta din urmă.

După efectuarea unor cumpărături în K. în jurul orelor 14, aceștia au ajuns în apropierea Stației P.R. din Târgoviște, situată la intersecția străzilor Petru Cercel și Calea București.

Martorul S.V. a introdus autoturismul în incinta stației și a parcat-o în apropierea panoului pe care sunt afișate prețurile la combustibil și a pompei de alimentare nr. 1, cu scopul de a cumpăra semințe de la magazinul stației.

Partea vătămată M.I.C. a coborât din autoturism și a intrat în incinta magazinului stației P., de unde a achiziționat mai multe pungi cu semințe care i-au fost date de către martorul C.D.T., angajat șef de tură la această stație.

După intrarea părții vătămate în magazin, în interiorul stației și-a făcut apariția autoturismul B., condus de către făptuitorul G.V.S. zis "V.", care a fost oprit aproximativ în dreptul ușilor de acces în magazin.

Tot în stația P., în momentul imediat următor a pătruns autoturismul B., de culoare neagră, aparținând învinuitului M.I.C. zis, "O.", care a fost parcat tot în imediata apropiere a panoului pe care sunt afișate prețurile la combustibil, în spatele autoturismului din care coborâse partea vătămată, partea din față a mașinii trecând puțin paralel cu autovehiculul din care coborâse partea vătămată, aproximativ până în dreptul ușii dreapta spate.

Instanța a mai reținut că din autoturismul marca B. a coborât de la volan făptuitorul G.V.S. zis, "V.", care era îmbrăcat cu un maiou de culoare închisă, bermude de blugi de culoare albastră, purtând ochelari de soare, iar de pe bancheta din dreapta față - inculpatul T.V.V. zis "B.", îmbrăcat cu pantaloni scurți de blugi de culoare albastră, tricou de culoare albă și șapcă de culoare albă, întoarsă cu cozorocul la spate.

Cei doi au mers la autoturismul B. de culoare neagră, unde s-au întâlnit cu M.I.C. zis, "O.", îmbrăcat în pantaloni tip bermude de culoare albă și un maiou de culoare albastră.

În actul de sesizare, procurorul a evidențiat faptul că dintre cele trei persoane, inculpatul a fost singurul care purta șapcă și avea o constituție fizică mai dezvoltată decât însoțitorii săi - învinuitul M.I.C. și făptuitorul G.V.S..

Partea vătămată a ieșit din magazinul stației P., având într-una din mâini mai multe pungi cu semințe, pe care le ținea cu ajutorul brațului îndoit la 90 de grade, la nivelul pieptului.

Aceasta s-a îndreptat către autoturismul cu care venise, unde era așteptat de soția sa - martora M.E.L., conducătorul auto - martorul S.V. și copiii celor două familii.

În momentul în care a ajuns în imediata apropiere a mașinii sale, partea vătămată a fost abordată de către inculpat care s-a îndreptat către ea și reproșându-i, în mod amenințător, că nu are ce căuta în stația P.R., între cei doi având loc un schimb de replici (M.I.C. reproșând la rândul său inculpatului modul în care acesta se uita la el).

Între inculpat și partea vătămată s-a produs și un schimb de lovituri, primul aplicând lui M.I.C. o lovitură, prin împungere cu un instrument tăietor-înțepător, cu o singură muchie tăietoare, în partea dreaptă a zonei abdominale.

La rândul său, partea vătămată a încercat să îl lovească pe inculpat cu pumnul, însă acesta s-a ferit, fiind șters doar cu antebrațul, ceea ce a făcut ca șapca să-i cadă la pământ.

În timpul ambelor acte, M.I.C. avea unul dintre brațe ocupat cu produsele pe care le cumpărase din magazinul stației.

Imediat, acesta s-a retras cu spatele, iar în timp ce martorul S.V. punea autoturismul în mișcare s-a urcat pe bancheta din dreapta față, spunând celor aflați în autoturism să-l ducă la spital, fiindcă a fost tăiat de către B.

Înainte de a se urca în autoturism, partea vătămată a fost urmărită de către învinuitul M.I.C., care în cele din urmă a renunțat la acțiunea sa, restituind inculpatului șapca pe care o pierduse în timpul incidentului.

Niciuna dintre persoanele care o însoțeau pe partea vătămată nu a coborât din autoturism și nu a intervenit în incidentul care s-a derulat în timp ce mai multe persoane își alimentau autoturismele cu combustibil, ori făceau cumpărături de la magazinul stației.

Învinuitul M.I.C. și G.V.S. au părăsit stația P. și și-au părăsit domiciliile, împrejurare care a făcut necesară desfășurarea unor activități de căutare din partea organelor de poliție, întrucât, angajații Spitalului Județean de Urgență Târgoviște au sesizat Poliției Municipiului Târgoviște internarea părții vătămate M.I.C. la data de 1 mai 2012, orele 14 "cu diagnosticul, plagă prin înjunghiere dreapta abdominal".

Instanța a mai reținut că, potrivit concluziilor preliminare întocmite de către medicul legist la 1 mai 2012, partea vătămată a prezentat o leziune traumatică care s-a putut produce la data de 1 mai 2012, cu un obiect ascuțit de tip tăietor - înțepător, necesitând 22 - 24 de zile de îngrijiri medicale, de natură să-i pună viața în primejdie.

Raportul de expertiză medico-legală nr. 142 întocmit de către specialiști din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Dâmbovița la 24 mai 2012 a relevat că la 1 mai 2012, orele 14, potrivit fișei UPU a Spitalului Județean de Urgență Târgoviște - partea vătămată s-a prezentat cu plagă înjunghiată abdominală, declarativ agresiune; la examinarea chirurgicală s-a constatat existența unei plăgi prin înjunghiere penetrantă paraombilicar dreapta, partea vătămată fiind internată la chirurgie cu diagnosticul - agresiune, plagă penetrantă paraombilicar dreapta prin înjunghiere: diagnosticul la 72 de ore: agresiune; plagă penetrantă neperforantă cu secțiunea drepților abdominali și hemiperitoneu minim prin înjunghiere"; la examenul local s-a constatat paraombilicar dreapta, plagă prin tăiere arcuată, convexă inferior și spre stânga de 6 cm, cu secțiune completă a drepților abdominali, penetrantă în abdomen (plagă profundă de 2 cm) cu sângerare moderată; la 1 mai 2012 s-a intervenit chirurgical, efectuându-se celiotomie mediană supra și subombilicară, evacuându-se o cantitate de 100 ml lichid parțial hematie; la 24 mai 2012 Spitalul Județean de Urgență Târgoviște a înaintat Serviciului de Medicină Legală Dâmbovița, Foaia de Observație Clinică Generală în care s-a menționat că M.I.C. a fost internat în perioada 1 mai 2012 - 5 mai 2012, cu diagnosticul la externare "agresiune, plagă penetrantă neperforantă cu secțiunea drepților abdominali prin înjunghiere, hemiperitoneu minim".

S-a concluzionat că partea vătămată a prezentat o leziune traumatică care s-a putut produce prin lovire cu obiect ascuțit de tip tăietor - înțepător, lovitura fiind aplicată cel mai probabil din față. fiind de natură să-i pună viața în primejdie și necesitând 22 - 24 de zile de îngrijiri medicale.

Procurorul a stabilit că acțiunile inculpatului T.V.V. zis "B.", care la data de 1 mai 2012, orele 14, "a aplicat părții vătămate M.I.C. zis E.", o lovitură cu un corp tăietor - înțepător, cu o singură muchie tăietoare, în partea dreaptă a zonei abdominale, cauzându-i o leziune traumatică care a necesitat pentru vindecare 22 - 24 de zile de îngrijiri medicale, cu consecința punerii în primejdie a vieții, faptă săvârșită în interiorul unei stații P., în condițiile în care erau prezente mai multe persoane și care putea fi văzută și auzită de către acestea, ori de către alte persoane din afara stației, întrunesc elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de dispozițiile art. 20 rap. la dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Inculpatul a fost reținut prin ordonanța din 3 mai 2012, orele 18, pe o perioadă de 24 de ore și arestat preventiv pentru 29 de zile, de la 4 mai 2012 până la 1 iunie 2012, prin încheierea nr. 13 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița la 4 mai 2012 în Dosarul nr. 3746/120/2012, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă din 4 mai 2012.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu echivalentul - în lei al sumei de 20.000 euro, reprezentând daune materiale și daune morale, în care a precizat că sunt incluse și cheltuielile de spitalizare.

Instanța de fond a constatat că existența faptei a rezultat din: procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, plângerea părții vătămate, procesul-verbal de consemnare a declarației părții vătămate, declarația părții vătămate, planșa foto cuprinzând aspecte privitoare la leziunea suferită de partea vătămată, rezoluția pentru efectuarea unei expertize medico-legale, concluzii preliminarii, raport de expertiză medico-legală de etapă, adresa pentru înaintarea foii de observație, raportul de expertiză medico-legală, rezoluția pentru efectuarea unei constatări tehnico-științifice, raportul de constatare tehnico-științifică din 24 mai 2012, declarațiile martorilor, procesul-verbal din 1 mai 2012, procesul-verbal pentru efectuarea unui experiment judiciar, procesul-verbal de identificare, declarația făptuitorului G.V.S., procesul-verbal din 25 mai 2012, procesul-verbal din 1 mai 2012, adresa pentru punerea la dispoziție a imaginilor video, procesul-verbal din 3 mai 2012, procesul-verbal de examinare a imaginilor puse la dispoziție de sistemul de supraveghere a stației R., rezoluția IUP, procesul-verbal de aducere la cunoștință învinuire - M.I.C., declarații - M.I.C., procesul-verbal din 3 mai 2012, procesul-verbal din 25 mai 2012, cazier judiciar inculpat, declarațiile inculpatului, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, procesul-verbal de aducere la cunoștință a inculpării, ordonanța de reținere, încheierea din 4 mai 2012 a Tribunalului Dâmbovița, mandatul de arestare preventivă, adresa I.G.P.R. din 4 mai 2012, procesele-verbale privitoare la numere de telefon utilizate de inculpat și suspecți, ordonanța provizorie de interceptare a convorbirilor telefonice, proces verbal de redare rezumativă, referatul conținând propunerea de confirmare a ordonanței provizorii, încheierea din 4 mai 2012, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, procesul-verbal privitor la localizarea inculpatului, procesele verbale de căutare, actele premergătoare urmăririi penale efectuate de către organele de poliție, planșa foto a inculpatului și învinuitului, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală după respingerea probatoriilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 29 mai 2012 sub nr. 4485/120/2012.

Prin cererea din 24 iulie 2012, Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, prin "G.C. - Cabinet de Avocat și Mediator'' s-a constituit parte civilă cu suma de 1.073,803 lei potrivit decontului anexat alăturat, reprezentând cheltuieli determinate de procedurile medicale la care a fost supusă parte vătămată M.I.C., care la data de 1 mai 2012 a fost internată în Secția Chirurgie Generală.

La termenul din data de 24 iulie 2012, în conformitate cu disp. art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a declarat că solicită ca în cauză judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Fiind audiat în baza disp. art. 320 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul a precizat că recunoaște fapta comisă la 1 mai 2012 împotriva părții vătămate M.I.C., în forma în care a fost reținută în cuprinsul actului de sesizare a instanței, adăugând că solicită să fie judecat potrivit probelor administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaște și pe care și le însușește, neînțelegând să administreze alte probe, în afara celor în circumstanțierea sa.

Făcând o scurtă prezentare a incidentului în care a fost implicat la data de 1 mai 2012, inculpatul a arătat într-o primă fază că s-a aflat întâmplător pe traiectoria pe care partea vătămată trebuia să o urmeze în drumul spre autoturismul cu care venise în stația P.R. pe capota autoturismului aparținând prietenului său M.U.C..

În continuare inculpatul a făcut referire la partea vătămată ca fiind cea care l-a apostrofat în legătură cu modul în care el o privea și care, față de răspunsul său inofensiv, l-a lovit în zona capului folosindu-se de mâna dreaptă, împrejurare în care i-a căzut șapca pe care o purta în acel moment.

Întrucât M.I.C. a încercat să-l lovească a doua oară, "tot cu pumnul", "s-a dat mai în spate" și fiindcă s-a speriat, cunoscând că acesta făcuse "box și pușcărie" a scos briceagul pe care îl avea în buzunarul din spate al pantalonilor (intenționând ca în ziua aceea să meargă la un grătar) și l-a înțepat o singură dată în zona abdomenului.

Inculpatul a mai arătat că partea vătămată avea mâna stângă ocupată cu cumpărăturile pe care le făcuse din magazinul situat în incinta stației, și că, de frică, imediat s-a urcat în autoturismul prietenului său M.I.C. și împreună au plecat la mare.

În final, inculpatul a susținut că prin modul în care a procedat, nu a făcut altceva decât să se apere, în condițiile în care M.I.C. este mult mai înalt decât el și "mai bine făcut".

Ulterior, revenind în parte asupra declarației făcute, inculpatul a menționat că în ziua de 1 mai 2012, evenimentele s-au desfășurat în modalitatea în care au fost reproduse de către procuror în cuprinsul rechizitoriului, înțelegând să nu susțină nici o modificare a situației de fapt.

Examinând actele și lucrările Dosarului nr. 202/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița precum și declarația inculpatului dată la 24 iulie 2012 și înscrisurile anexate dosarului atât de către acesta cât și de către apărătorul părții civile, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 1 mai 2012 partea vătămată, soția acestuia M.L.E., martorul S.V. și soția acestuia S.L., au hotărât să participe la o petrecere în aer liber (fiind însoțiți și de copiii lor), deplasarea făcându-se cu autoturismul marca B. de culoare gri metalizat, la volanul căruia se afla S.V..

În jurul orelor 14,00 aceștia au ajuns în stația P.R. din Târgoviște, situată la intersecția străzii P.C. cu Calea București cu scopul de a cumpăra semințe de la magazinul aflat în incinta stației, autoturismul în care se aflau fiind parcat în apropierea panoului cuprinzând prețurile percepute la diferitele categorii de combustibil, și a pompei de alimentare nr. 1.

M.I.C. zis "E." a coborât din autoturism și a intrat în magazin, achiziționând mai multe pungi de semințe care i-au fost înmânate de E. către martorul C.D.T. - șef de tură la Stația P.

După pătrunderea părții vătămate în magazin, în aceeași stație a apărut autoturismul B., condus de către G.V.S. zis "V.", care a fost oprit cu aproximație în dreptul ușilor de acces în magazin, și imediat - autoturismul B. de culoare neagră, aparținând lui M.I.C. zis "O." - acesta parcându-l în apropierea panoului pe care sunt afișate prețurile de combustibil. În spatele celui din care coborâse M.I.C., și paralel cu acesta, partea din față a mașinii fiind situată aproximativ la nivelul ușii dreapta spate.

Din autoturismul B. au coborât de la volan G.V.S., îmbrăcat într-un maiou de culoare închisă și bermude din blugi, de culoare albastră, având ochelari de soare, iar de pe bancheta din dreapta față - inculpatul T.V.V. zis "B.", îmbrăcat cu pantaloni scurți de blugi, de culoare albastră, tricou de culoare albă și șapcă de culoare albă întoarsă cu cozorocul la spate, care s-au îndreptat către autoturismul B., unde s-au întâlnit cu M.I.C. zis "O." - care purta pantaloni tip bermude de culoare albă și un maiou de culoare albastră.

Partea vătămată a ieșit din magazin având asupra sa mai multe pungi de semințe pe care le ținea cu ajutorul brațului îndoit la 90 de grade la nivelul pieptului și s-a îndreptat către autoturismul cu care venise.

În imediata apropiere a acestuia a fost abordată de către inculpat care se îndrepta către ea cu o pronunțată atitudine amenințătoare, reproșându-i că nu are ce căuta în acea stație.

La rândul său M.I.C. a reproșat inculpatului că se uita urât la el.

În condițiile în care T.V.V., se îndrepta, urmat de G.V.S. și M.I.C. către partea vătămată, cu intenția de a o lovi, aceasta din urmă a încercat la rândul său să îl lovească pe inculpat cu pumnul în zona feței, nereușind însă decât să-l "șteargă", determinând căderea șepcii pe care o purta în acel moment.

Inculpatul i-a aplicat apoi părții vătămate o lovitură cu un obiect tăietor înțepător cu o singură muchie tăietoare în partea dreaptă a abdomenului, cauzându-i o leziune traumatică, de natură să-i pună viața în primejdie.

Tribunalul a mai reținut că partea vătămată s-a retras cu spatele din zona de desfășurare a incidentului, fiind urmată de către M.I.C., și ulterior a urcat pe bancheta dreapta față în autoturismul pe care martorul S.V. îl pusese în mișcare, fiind transportată și internată la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde a suferit o intervenție chirurgicală în Secția "Chirurgie Generală''.

Totodată, instanța de fond a constatat că declarațiile părții vătămate se coroborează în sensul celor expuse, potrivit disp. art. 75 C. proc. pen., cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Tribunalul a reținut ca fiind în conformitate cu modul în care incidentul din data de 1 mai 2012 s-a desfășurat, declarația verbală a părții vătămate M.I.C., consemnată în cadrul procesului-verbal întocmit de către lucrători ai Serviciului de Investigații Criminale din cadrul I.J.P. Dâmbovița la 3 mai 2012, al cărei conținut este reluat, în susținerile făcute de către martorul S.V. la data de 3 mai 2012 - tot după relatarea acesteia, ambele coroborându-se în cea mai mare parte și cu declarațiile făcute de către inculpat, dar și cu cea a martorului C.Ș.D. care confirmă că T.V.V. a fost cel care s-a îndreptat către partea vătămată la ieșirea acesteia din magazin, foarte hotărât, "foarte pornit", deducând astfel că avea intenția să o lovească.

Agresiunea la care inculpatul a supus-o pe partea vătămată M.I.C. a fost confirmată de soția părții vătămate M.L.E. și de M.I.C..

O parte din scenele incidentului dintre părți din 1 mai 2012 reiese și din procesele-verbale întocmite de către Serviciul de Investigații Criminale din cadrul I.J.P. Dâmbovița - la 3 mai 2012 pe baza înregistrărilor din 1 mai 2012 - orele 13,30 - 15,00 ale camerelor de supraveghere amplasate în incinta Stației P.R. situată în Târgoviște.

De altfel, inculpatul a recunoscut că în ziua de 1 mai 2012 a aplicat o lovitură cu un briceag părții vătămate fără să se uite în ce zonă a corpului o agresează în urma unei dispute verbale care ar fi fost declanșată de către aceasta din urmă, și a inițiativei ei de a-l lovi cu pumnul fără însă să îl nimerească, afirmând totodată, că a acționat în acest mod "de frică".

Nu s-a putut stabili cu certitudine natura instrumentului de tip tăietor - înțepător de care s-a folosit inculpatul în acțiunea de agresare a părții vătămate la 1 mai 2012.

Astfel instanța de fond a reținut că, în timp ce partea vătămată a susținut că a fost lovită cu o baionetă, inculpatul a menționat că a folosit un cuțit tip fluture, nici medicul legist și nici expertul criminalist care a întocmit în cauză raportul de constatare tehnico-științifică traseologică neindicând în concret caracteristicile acestui obiect, pentru a se putea confirma una sau alta dintre variantele părților. în condițiile în care T.V.V. a declarat că a aruncat cuțitul de care s-a folosit în comiterea faptei pe drumul spre litoral - versiune nereală, aspect atestat de faptul că nu a părăsit județul Dâmbovița, în perioada în care s-a sustras urmăririi penale.

Instanța de fond a apreciat ca fiind evidentă intenția acestuia de a nu dezvălui organelor de anchetă natura reală a instrumentului cu care a agresat-o pe partea vătămată, situație care însă, așa după cum a subliniat și procurorul în cuprinsul actului de sesizare a instanței, nu este de natură să conducă la o altă situație de fapt sau încadrare juridică a faptei.

Raportul de expertiză medico-legală întocmit de către Serviciul de Medicină Legală la 1 mai 2012, atestă că la 72 de ore de la internare, diagnosticul părții vătămate M.I.C. era "agresiune; plagă penetrantă neperforantă cu secțiunea drepților abdominali și hemiperitoneu minim prin înjunghiere", și că în urma examenului local s-a constatat "Paraombilical drept plagă prin tăiere arcuată, convexă interior și spre stânga de 6 cm, cu secțiunea completă a drepților abdominali, penetrantă în abdomen (plagă profundă de 2 cm) cu moderată sângerare".

La data de 1 mai 2012 s-a intervenit chirurgical, efectuându-se celiotomie mediană supra și subombilicală cu evacuarea unei cantități mici (100 ml) de lichid parțial hematie.

S-a concluzionat că M.I.C. a prezentat la data de 1 mai 2012 o leziune traumatică, care s-a putut produce prin lovire cu obiect ascuțit de tip tăietor - înțepător fiind aplicată o singură lovitură, cel mai probabil din față. Leziunea a necesitat 22 - 24 de zile de îngrijiri medicale și a pus viața părții vătămate în primejdie.

Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către apărătorul inculpatului privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de disp. art. 20 rap. la disp. art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de disp. art. 182 alin. (2) C. pen., pentru următoarele considerente:

Este adevărat că numai printr-o analiză nuanțată a poziției subiective a făptuitorului față de rezultatele posibile ale acțiunii sale violente, organele judiciare sunt în măsură să încadreze fapta acestuia în tentativă la infracțiunea de omor, sau ca vătămare corporală gravă.

Tribunalului a apreciat că în cauza dedusă judecății prima dintre cele două ipoteze expuse este cea reală.

S-a apreciat, așadar, că fapta de violență comisă de către inculpat la 1 mai 2012, prin care acesta a produs părții vătămate o leziune traumatică de natură să-i pună în primejdie viața, a fost însoțită de reprezentarea lui că i-ar fi putut cauza și moartea, și de acceptarea acestui rezultat, decesul celui agresat neintervenind însă din motive independente de voința sa - transportarea sa imediată de către S.V. la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște - unde a fost internat și supus unei intervenții chirurgicale în Secția "Chirurgie Generală".

Tribunalul nu a putut primi apărările avocatului inculpatului potrivit cărora circumstanțele în care acesta a acționat ar atrage inevitabil încadrarea juridică prevăzută de disp. art. 182 alin. (2) C. pen., nefiind de admis minimalizarea gravității faptei de săvârșirea căreia acesta este acuzat, în absența unor elemente certe care să pledeze în sensul invocat.

De asemenea, tribunalul a apreciat ca fiind nerelevant, sub aspectul care interesează, că agresarea părții vătămate a fost doar rezultatul unui conflict spontan izbucnit între aceasta și inculpat și nu al unui proces elaborat, premeditat, în care să fi fost imaginată fiecare mișcare prealabilă acțiunii propriu-zise prin care i-a fost pusă în primejdie viața (aceasta fiind doar una dintre variantele în care se poate comite o tentativă de omor).

Este neîndoielnic că inculpatul nu se afla întâmplător în posesia instrumentului de tip tăietor - înțepător de care s-a folosit în ziua de 1 mai 2012, justificarea deținerii acestuia întrucât ar fi urmat să participe la un grătar fiind combătută de M.I.C. care a susținut că nu avea programat în acea zi să meargă împreună cu inculpatul sau cu G.V.S. în vreun loc, precum și de acesta din urmă care a afirmat că "s-a întâlnit întâmplător cu B.", care era la o cafea în Stația P.R. în care s-a produs incidentul, și că abia atunci ar fi stabilit "să facă un grătar" după care ar fi fost strigat de mama lui să se ducă acasă.

Instanța de fond a apreciat că afirmația lui G.V.S. nu este credibilă, el fiind văr cu inculpatul, mai mult decât atât fiind evidentă încercarea sa de a îngreuna ancheta, susținând în prima fază că a lipsit din Stația P. în care își lăsase parcat autoturismul un interval de 10 minute, astfel încât nu cunoaște nimic despre incident, și că nu l-a văzut la 1 mai 2012 pe M.I.C., pentru ca în declarația din 25 mai 2012 să arate că a fost prezent la "momentul" când s-a comis agresiunea, fără să vadă însă ce s-a întâmplat și că "l-a văzut pe E. îndreptându-se către mașina cu care a plecat".

Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, instrumentul pe care acesta din urmă l-a folosit pentru a o înjunghia pe partea vătămată, ascuțit, de tip tăietor - înțepător potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, fie că a fost reprezentat de o baionetă - după afirmațiile celui agresat, fie de un briceag de tip fluture - potrivit spuselor inculpatului, este unul apt să suprime viața.

Mai mult decât atât, instanța de fond a apreciat că nu poate fi ignorată regiunea corpului, vizată cu bună știință - partea dreaptă a abdomenului (părțile aflându-se față în față) vitală pentru menținerea vieții față de organele interne pe care le protejează, ca și anvergura și profunzimea plăgii rezultată în urma atacului.

Astfel, potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză de către Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, plaga cauzată părții vătămate de către inculpat prin tăiere, paraombilical drept, arcuată, convexă inferior și spre stânga a măsurat 6 cm, secționând complet drepții abdominali, fiind penetrantă în abdomen (plagă profundă de 2 cm), cu moderată sângerare.

Așa după cum a evidențiat și raportul, și după cum demonstrează și planșele fotografice anexate dosarului, instanța de fond a reținut că intervenția chirurgicală pe care partea vătămată a trebuit să o suporte a fost una de anvergură - celiotomie mediană supra și subombilicală, acesteia fiindu-i necesare 22 - 24 de zile de îngrijiri medicale.

Instanța a reținut că nu poate fi vorba în contextul expus despre o rană superficială, faptul că nu au fost lezate organele interne ale părții vătămate putând fi datorat împrejurării că fiind sportiv, aceasta a beneficiat de o musculatură dezvoltată, potrivit relatării soției sale M.L.E. - care a reprodus afirmațiile doctorului care a efectuat intervenția chirurgicală.

Apoi, după aplicarea loviturii, inculpatul s-a dezinteresat total de soarta părții vătămate, dispărând ulterior de la domiciliu și sustrăgându-se cercetărilor până la data de 3 mai 2012.

Elementele descrise în cele ce preced au condus instanța la concluzia că inculpatul a avut reprezentarea că prin modul în care acționează pune în primejdie viața părții vătămate și că-i poate produce moartea, acceptând producerea unui astfel de rezultat (chiar dacă nu l-a urmărit), fără ca el să se fi produs din motive independente de voința sa, ceea ce în plan subiectiv caracterizează intenția indirectă ca formă a vinovăției cu care a comis o tentativă de omor calificat asupra numitului M.I.C. la 1 mai 2012.

De asemenea, tribunalul a reținut că motivele invocate nu pledează, din rațiunile arătate, pentru reținerea praeterintenției - ca formă a vinovăției cu care inculpatul ar fi acționat la data comiterii faptei, ceea ce ar presupune că a existat intenție în privința faptei de vătămare corporală a părții vătămate el aflându-se însă în culpă față de consecința mai gravă produsă - punerea în primejdie a vieții acesteia.

Tribunalul a constatat, pe cale de consecință că fapta inculpatului constând în aceea că în data de 1 mai 2012, orele 14,00, a aplicat părții vătămate M.I.C. zis "E.", o lovitură cu un corp tăietor - înțepător, cu o singură muchie tăietoare în partea dreaptă a zonei abdominale, cauzându-i o leziune traumatică care a necesitat pentru vindecare un număr de 22 - 24 de zile de îngrijiri medicale, cu consecința punerii în primejdie a vieții, săvârșită în interiorul Stației P.R. situată în Târgoviște, în condițiile prezenței mai multor persoane, care putea fi văzută și auzită de către acestea, ori de alte persoane din afara stației, realizează elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de disp. art. 20 C. pen. rap. la disp. art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia acestuia îi va fi angajată răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de disp. art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale a codului, limitele pedepselor fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului și cauzele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Nu se poate contesta că inculpatul a comis o tentativă la infracțiunea de omor calificat - caracterizată de un grad ridicat de pericol social, relevat atât de limitele pedepselor prevăzute de norma de incriminare, cât și în concret, de circumstanțele în care autorul faptei a acționat, într-un loc public, în prezența mai multor persoane, luând cu ușurință rezoluția infracțională și asumându-și astfel riscul de a fi văzut și auzit de mai multe persoane, precum și de a fi înregistrat de camerele de supraveghere despre care știa că sunt amplasate în incinta Stației P. în interiorul căreia a lovit-o pe partea vătămată (fiind un obișnuit al restaurantului acesteia) ceea ce accentuează sentimentul de desconsiderare a relațiilor sociale protejate prin incriminarea faptei pe care a comis-o, în concret a valorii sociale supreme care este reprezentată de dreptul la viață, ocrotit atât de Constituția României cât și de legea penală.

Tribunalul a reținut disproporția existentă între motivul declanșator al conflictului dintre părți și amplitudinea acestuia - prin reacția extrem de violentă a inculpatului, însoțit de alte două persoane și care a folosit un obiect deosebit de vulnerant, în ciuda existenței unor variante pașnice de aplanare a animozității care se crease, mai ales că partea vătămată nu era înarmată (potrivit chiar susținerilor inculpatului) și mai mult decât atât, avea unul dintre brațe (dreptul), ocupat cu susținerea pungilor de semințe pe care le cumpărase.

În cuvântul său, apărătorul inculpatului a afirmat că acesta a lovit-o cu un cuțit pe partea vătămată care a avut o atitudine provocatoare, determinând prin comportamentul său reacția violentă a cărei victimă a fost (lovindu-l pe inculpat).

Tribunalul a constatat însă că nu există în cauză elemente care să contureze în favoarea inculpatului situația de atenuare a răspunderii penale prevăzută de disp. art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.

Aceasta întrucât - cei care au avut inițiativa altercației au fost tocmai inculpatul și cei care îl însoțeau, partea vătămată încercând să-l lovească doar pentru că inculpatul s-a îndreptat către el cu intenția vădită de a-i aplica o corecție (potrivit unor martori oculari).

Însuși inculpatul a precizat că întrucât s-a ferit, partea vătămată nu a reușit decât să-i atingă șapca, determinând căderea acesteia.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că nu există nici un argument care să confirme situația că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În aceIași timp, instanța a apreciat că nu poate fi reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în împrejurarea în care potrivit copiei cazierului judiciar înaintată de către I.J.P. Dâmbovița. Acesta a fost sancționat cu amendă administrativă în sumă de 1.000 lei prin Ordonanța nr. 1748 din 5 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, chiar dacă în declarațiile scrise anexate dosarului, vecinii săi C.I., D.V., G.N. și S.V. l-au prezentat ca fiind "muncitor, respectuos, săritor și liniștit".

Așa fiind și făcând aplicarea disp. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., care reglementează reducerea cu 1/3 a limitelor minimului și maximului pedepsei din norma de incriminare în condițiile recunoașterii comiterii faptei menționată în actul de sesizare a instanței, tribunalul l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, care va fi executată în regim de detenție, în considerarea ideii că numai în această modalitate, dată fiind gravitatea deosebită a faptei comise, ea va avea aptitudinea de a realiza scopurile prevăzute de disp. art. 52 C. pen. - coercitiv, de reeducare a condamnatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni.

Pe durata executării pedepsei închisorii, în baza disp. art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, nici natura și nici gravitatea infracțiunii comise, neimpunând interzicerea dreptului acestuia de a alege.

În conformitate cu disp. art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. rap. la disp. art. 175 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, care va începe după executarea pedepsei principale.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, tribunalul constatând că subzistă temeiul prev. de disp. art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în baza căruia măsura a fost dispusă inițial, care impune în continuare privarea de libertate a acestuia.

Astfel, pe lângă probele care atestă că inculpatul a comis o tentativă la infracțiunea de omor calificat, sunt actuale în continuare și probele că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică - relevat de împrejurarea că acesta a atentat la viața părții vătămate, ignorând relațiile sociale care protejează acest drept, amenințând valori sociale esențiale, de profilul autorului, caracterizat de un grad ridicat de agresivitate, și dezinhibare, care reclamă cu necesitate izolarea de comunitate pentru încă o perioadă de timp, pentru evitarea riscului recidivării și atenuarea sentimentului de insecuritate existent în rândul cetățenilor.

De altfel, anterior, atât la 30 mai 2012 cât și la 26 iunie 2012, pentru aceleași rațiuni, în conformitate cu disp. art. 300

1

alin. (3) și respectiv, art. 300

2

rap. la disp. art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza disp. art. 88 alin. (1) C. pen., s-a computat din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive, începând cu 3 mai 2012 la zi.

Potrivit disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sistemul sanitar, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.073,803 lei cu titlu de despăgubiri civile, ocazionate de internarea părții vătămate M.I.C. în Secția Chirurgie Generală, către Spitalul Județean de Urgență Târgoviște.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu echivalentul în lei al sumei de 20.000 euro reprezentând daune morale.

Este evident că prin fapta a cărei victimă a fost, comisă de către inculpat la 1 mai 2012, părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu nepatrimonial, aceasta fiind nevoită să suporte pentru o perioadă de timp suferințe fizice (urmare a intervenției chirurgicale la care a fost supusă) dar și psihice, care nu pot fi negate.

În aceIași timp în practica judiciară a fost consacrat principiul potrivit căruia trebuie păstrat un just echilibru între gradul de afectare a unei vieți normale pentru o perioadă de timp, urmare a intervenției brutale a autorului infracțiunii, și dreptul la o sumă de bani compensatorie pentru starea de disconfort care a fost creată părții vătămate, pentru a se evita o eventuală îmbogățire fără just temei.

Raportat la cele expuse, în baza disp. art. 14, art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și a disp. art. 1357 C. civ., tribunalul l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 3.500 euro. În echivalentul în lei potrivit cursului euro stabilit de către BNR la data efectuării plății, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă cererea apărătorului părții civile privind luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor aparținând inculpatului, având în vedere că aceasta a fost formulată cu ocazia dezbaterilor, fără să fie furnizat vreun element pe baza căruia să poată fi identificate în concret în patrimoniul debitorului obligației de plată a daunelor morale, astfel de bunuri.

În conformitate cu disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat (incluzând și suma de 300 lei cheltuieli efectuate la urmărirea penală).

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul T.V.V., solicitând prin apărătorul său ales, admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și, pe fondul cauzei. În baza art. 334 C. proc. pen. admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina acestuia prin actul de sesizare a instanței, din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la disp. art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de disp. art. 182 alin. (2) C. pen. și reducerea pedepsei la 4 ani închisoare.

A mai arătat că Tribunalul Dâmbovița a avut în vedere numai prezumții personale, pronunțând în aceste condiții o hotărâre nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpat.

S-a mai arătat că prima instanță a reținut faptul că inculpatul a aplicat cu intenție lovituri părții vătămate, săvârșind astfel infracțiunea de tentativă de omor. În realitate apelantul apreciază că a fost vorba despre o singură lovitură, în zona abdominală, rana produsă având o profunzime de 2 cm și o lățime de 6 cm. Apelantul a considerat că pentru un sportiv de performanță nu este o lovitură puternică care să dovedească intenția sa de a suprima viața unei persoane. Acesta a regretat lovitura aplicată, iar în cursul urmăririi penale a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale prin care să dovedească că prin aplicarea acesteia nu au fost vătămate organele interne ale părții vătămate sau secționate vase de sânge. Împrejurări care să justifice intensitatea loviturii și intenția inculpatului de a suprima viața părții vătămate. Această leziune nu a fost însoțită de alte elemente specifice infracțiunii de tentativă de omor, nefiind necesare intervenții chirurgicale sau tratamente complexe pentru refacerea părții vătămate.

S-a mai arătat că în cauză nu poate fi reținută existența unor acte preparatorii, având în vedere că incidentul s-a produs pe data de 1 mai când inculpatul mergea la grătar, având cu această ocazie asupra sa un briceag.

În ceea ce privește netemeinicia hotărârii atacate apelantul-inculpat a arătat că instanța de fond a înlăturat circumstanțele prevăzute de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. în sensul că a existat o anumită atitudine de provocare din partea părții vătămate, chiar Tribunalul Dâmbovița reținând că partea vătămată a încercat să îl lovească pe inculpat însă acesta s-a ferit. De asemenea, tribunalul a înlăturat și dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. cu motivarea că inculpatului i s-a aplicat în anul 2010 o sancțiune administrativă. Din punctul său de vedere aplicarea unei sancțiuni administrative nu are relevanță în ceea ce privește dozarea pedepsei aplicate inculpatului. Tribunalul Dâmbovița a încercat să înlăture chiar și dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și în loc să ia act de declarația inculpatului în acest sens. a procedat la audierea acestuia, prin consemnarea în detaliu a celor întâmplate.

Prin Decizia penală nr. 180 din 2 noiembrie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.V.V.. zis "B.". împotriva Sentinței penale nr. 258 din data de 30 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

A menținut starea de arest a apelantului-inculpat și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada detenției preventive de la 3 mai 2012 - la zi.

A obligat apelantul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că instanța de fond a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, reținând în mod corect și complet situația de fapt. Împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului.

S-a reținut în acest sens că judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală ca urmare a declarațiilor inculpatului de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, declarații date în conformitate cu dispozițiilor art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, coroborând materialul probator administrat, respectiv procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, plângerea părții vătămate, procesul-verbal de consemnare a declarației părții vătămate, declarația părții vătămate, proces-verbal de consemnare a declarației părții vătămate, declarație parte vătămată, planșa foto cuprinzând aspecte privitoare la leziunea suferită de partea vătămată, rezoluția pentru efectuarea unei expertize medico-legale, concluzii preliminarii, raport de expertiză medico-legală de etapă, adresa pentru înaintarea foii de observație, raportul de expertiză medico-legală, rezoluția pentru efectuarea unei constatări tehnico-științifice, raportul de constatare tehnico-științifică din 24 mai 2012, declarațiile martorilor, procesul-verbal din 1 mai 2012, procesul-verbal pentru efectuarea unui experiment judiciar, procesul-verbal de identificare, declarația făptuitorului G.V.S., procesul-verbal din 25 mai 2012, procesul-verbal din 1 mai 2012, adresa pentru punerea la dispoziție a imaginilor video, procesul-verbal din 1 mai 2012, adresă pentru punerea la dispoziție a imaginilor video, procesul-verbal din 3 mai 2012, procesul-verbal de examinare a imaginilor puse la dispoziție de sistemul de supraveghere a stației R., rezoluția IUP, procesul-verbal de aducere la cunoștință învinuire - M.I.C., declarații - M.I.C., procesul-verbal din 3 mai 2012, procesul-verbal din 25 mai 2012, cazier judiciar inculpat, proces-verbal de aducere la cunoștință, declarațiile inculpatului, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, procesul-verbal de aducere la cunoștință a inculpării, ordonanța de reținere, încheierea din 4 mai 2012 a Tribunalului Dâmbovița, mandatul de arestare preventivă, adresă I.G.P.R. din 4 mai 2012, notă probatorii, ordonanță de respingere a probatoriilor, procesele-verbale privitoare la numere de telefon utilizate de inculpat și suspecți, ordonanța provizorie de interceptare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de redare rezumativă, referatul conținând propunerea de confirmare a ordonanței provizorii, încheierea din 4 mai 2012, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, procesul-verbal privitor la localizarea inculpatului, ordonanțe de delegare, fișe cazier judiciar suspecți, mandate de aducere, procesele-verbale de căutare și citații, actele premergătoare urmăririi penale efectuate de către organele de poliție, referat cu propunere de declinare, plic conținând suport optic imagini camere de supraveghere, proces-verbal prezentare material de urmărire penală, ordonanță de respingere probatorii, planșa foto a inculpatului și învinuitului, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală după respingerea probatoriilor, rezultă atât existența faptei cât și săvârșirea acesteia de către inculpat, cu vinovăție în forma cerută de lege.

Curtea a mai constatat că în raport de probatoriul administrat, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt conform căreia inculpatul T.V.V., la data de 1 mai 2012, ora 14 noiembrie i-a aplicat părții vătămate M.I.C. o lovitură cu un corp tăietor-înțepător, cu o singură muchie tăietoare în zona abdominală, în partea dreaptă, cauzându-i o leziune traumatică ce a necesitat pentru vindecare 23 - 24 zile îngrijiri medicale, cu consecința punerii în primejdie a vieții, faptă săvârșită în interiorul unei stații P., în condițiile în care erau prezente mai multe persoane și fapta putea fi văzută și auzită de acestea ori de alte persoane din afara stației.

Curtea a constatat că situația de fapt a fost în mod corect reținută, iar în raport de aceasta, în mod just a fost stabilită și încadrarea juridică a faptei, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului.

Curtea a mai constatat că în raport de probatoriul administrat, că nu au putut fi reținute apărările inculpatului în sensul greșitei încadrări juridice a faptei, în opinia acestuia fapta pe care a recunoscut-o întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 182 C. pen., respectiv vătămare corporală gravă.

Critica invocată de inculpat a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece fapta de a lovi cu un corp tăietor-înțepător pe partea vătămată în partea dreaptă a zonei abdominale, într-un loc public, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 22 - 24 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În sprijinul acestei încadrări juridice, corect reținută de instanța de fond, se arată că inculpatul a folosit un obiect apt de a ucide, a aplicat lovitura cu acest scop, într-o zonă vitală a corpului, neavând importanță din acest punct de vedere constituția robustă a victimei, lovitura producând o plagă penetrantă în zona abdominală, intervenția chirurgicală suportată de partea vătămată fiind una de anvergură, chiar dacă lovitura nu i-a lezat și organele interne.

Sub aspectul laturii subiective, în mod corect prima instanță a arătat că inculpatul a fost înarmat cu un obiect de agresiune și, chiar dacă nu a avut intenția directă de a ucide, prin modalitatea directă de acțiune a avut reprezentarea gravității faptei sale, inclusiv posibilitatea uciderii părții vătămate, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința și acțiunea lui, viața victimei fiind salvată datorită asistenței medicale acordată de urgență.

Curtea a mai constatat totodată, referitor la circumstanța atenuantă a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., că din modul în care a acționat incu