ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1100/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1100/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 14 mai 2025
Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.03.2017 sub dosar nr. x/2017, reclamanta Spitalul Județean de Urgență Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 5.874,11 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părților vătămate A. (1.979,29 RON), B. (909 RON), C. (828,75 RON), D. (840,82 RON), E. (1.346,25 RON).
Sentința pronunțată de Judecătoria Târgoviște
Prin sentința civilă nr. 3775 din 14 noiembrie 2017, Judecătoria Târgoviște a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A., invocată din oficiu, a respins acțiunea formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul A., în contradictoriu cu asigurătorul F. S.A., reprezentată legal de G. în calitate de lichidator judiciar.
Decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița
Prin decizia civilă nr. 254 din 05 aprilie 2018, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Ploiești împotriva sentinței civile nr. 3775/14.11.2017, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. x/2017. A păstrat sentința apelată. A luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești
Prin decizia civilă nr. 106 din 12 martie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția perimării, invocată din oficiu, și a constatat perimarea recursului declarat de recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență Ploiești împotriva deciziei civile nr. 254/05.04.2018, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 106 din 12 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a declarat recurs pârâtul A., fără a proceda la motivarea acestuia.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 14 mai 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10.
La data de 19 martie 2024, recurentul-pârât A. a depus o cerere de retragere a recursului, motivată de faptul că acesta a fost formulat din eroare.
Cererea de recurs și cererea de retragere a recursului formulate de recurentul-pârât A. au fost comunicate intimatului Spitalul Județean de Urgență Ploiești la data de 25 iunie 2024 și intimatei S.C. F. S.A., care nu au formulat întâmpinare.
Procedura de filtru
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin raport, s-a reținut că partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul a fost declarat în termen și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ.
În legătură cu timbrajul, s-a reținut că recurentul nu a făcut dovadă achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă soluționării recursului, fiindu-i pusă în vedere prin raport această obligație, sub sancțiunea anulării recursului.
Totodată, raportorul a reținut că recurentul-pârât nu a procedat la motivarea recursului, revenind completului de filtru să aprecieze dacă, în speță, este incidentă sancțiunea nulității reglementată de art. 489 alin. (2) din același act normativ.
Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților în 31.01, 03.02 și 07.02.2025, nefiind formulate puncte de vedere la raport.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând recursul în raport cu excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (...) pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".
De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta și de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.
În speță, prin rezoluția din 30 mai 2024, de verificare și regularizare a cererii de recurs, instanța a stabilit în sarcina recurentului obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, prin aceeași rezoluție, recurentului i s-a adus la cunoștință faptul că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instantă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurentului, în data de 27 iunie 2024, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar.
Întrucât recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia.
Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza alte aspecte deduse judecății, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza cererii de renunțare la judecata recursului, formulată de recurentul-pârât A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 106 din 12 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2025.