ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1463/2014

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 187 din 23 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 9968/108/2013, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul B.I.J. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, comisă în formă continuată.

În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate. În baza art. 33, 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa fără aplicarea vreunui spor. În baza art. 26 C. pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitor, raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul B.I.S.

la 5 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. În baza art. 292 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare, pentru infracțiunea de fals în declarații. În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 închisoare, pe care inculpatul o va executa fără aplicarea vreunui spor. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., au fost interzise ambilor inculpați, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, și art. 64 lit. b), c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat ambilor inculpați pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de Statul Român - A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad și au fost obligați ambii inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.C. SRL, prin lichidator Casa de Insolvență R. IPURL Arad, să plătească suma de 949.318 RON, cu titlu de despăgubiri, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități, până la momentul plății efective a prejudiciului. A fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător și popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor formulată de partea civilă Statul Român - A.N.A.F., prin D.G.F.P.

Arad. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 1.000 RON, cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Arad a reținut că SC A.C. SRL Arad a fost înființată la data de 01 noiembrie 2007, de către inculpatul B.I.J., acesta dobândind și calitatea de administrator al societății, iar sediul social a fost stabilit în Arad, str. G.T.D., nr. 47, în baza contractului de comodat încheiat între proprietarii imobilului - învinuiții B.I.S. și B.R. și asociatul unic și administratorul SC A.C. SRL - B.I.J., contractul fiind valabil până la revocare. S-a mai reținut că, deși nu au revocat niciodată contractul de comodat, pentru a permite funcționarea în continuare a societății (administrată de către fiul lor B.I.J.) la sediul declarat, la data de 27 februarie 2008 învinuiții B.I.S.

și B.R. au declarat în fața notarului public, cu ocazia vânzării imobilului situat în Arad, str. G.T.D., nr. 47, către D.F., că imobilul nu a făcut obiectul vreunei convenții. Obiectul de activitate al SC A.C. SRL consta în „lucrări de construire a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale”. În calitate de administrator al societății, inculpatul B.I.J., a reținut, dar nu a virat la bugetul de stat, sumele reținute de la angajați reprezentând obligațiile cu reținere la sursă, de natura CAS, CASS, contribuție de șomaj, impozit pe veniturile din salarii, aferente perioadei 25 mai 2008 - 09 septembrie 2009, cauzând în acest fel un prejudiciu de 8.715 RON. Datorită creanțelor fiscale mari datorate bugetului general consolidat al statului (146.326 RON), la data de 18 ianuarie 2010, A.F.P.

Arad a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de SC A.C. SRL, prin sentința comercială nr. 305, pronunțată la data de 15 februarie 2010, Tribunalul Arad dispunând deschiderea procedurii insolvenței și totodată numirea ca administrator judiciar a Casei de Insolvență R. IPURL. Deși a fost legal citată prin administrator, SC A.C. SRL nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii. Administratorul judiciar - Casa de Insolvență R. IPURL - a solicitat societății debitoare să-i pună la dispoziție documentele prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, fără ca în fapt acestea să-i fi fost remise vreodată. La data de 22 septembrie 2010, reprezentanții A.N.A.F.

- D.G.F.P. Arad au efectuat un control la SC A.C. SRL Arad, constatând că societatea nu desfășoară activitate la sediul declarat. Prin procesul-verbal din 22 septembrie 2010, s-a constatat - ca urmare a verificărilor efectuate prin control încrucișat la mai multe societăți comerciale din țară, coroborat cu mențiunile cuprinse în declarația 394 (referitoare la achizițiile și livrările de mărfuri efectuate pe teritoriul național) - că SC A.C. SRL Arad nu a evidențiat în contabilitate toate operațiunile comerciale desfășurate în perioada 20 noiembrie 2007- 31 decembrie 2009, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul general consolidat al statului a sumei de 841.315 RON, compusă din 456.558 RON reprezentând TVA, respectiv 384.757 RON, impozit pe profit.

Societatea SC A.C. SRL Arad nu a declarat în declarația 394 și nici nu a înregistrat în evidența contabilă operațiunile comerciale derulate cu mai multe societăți comerciale (SC P. SRL Reșița, SC M.E. SRL Arad, SC M.T.E.C. SRL Baia Mare, SC A.G. SRL Cluj, SC U.L.P. SRL Arad, SC T.B. SRL Bistrița, SC G.H. SRL Curtici, SC W.B.W. SRL Arad, SC P.I. SRL Arad, SC A. SRL Arad, SC C.O. SRL Arad, SC C.A. SRL Timișoara, SC S.C. SRL, SC M.C. SRL, SC F.O. SRL, SC G.S. SRL, SC W.T.H. SRL, SC M.E.C. SRL, SC A.G. SRL), implicit nici veniturile realizate din aceste operațiuni. La data de 10 septembrie 2009, prin hotărârea nr. 1 a asociatului unic, s-a dispus retragerea definitivă și irevocabilă din societate a inculpatului B.I.J.

și cesionarea părților sociale ale SC A.C. SRL Arad către P.G. și Ț.F.S. Cu aceeași ocazie, inculpatul B.I.J. a fost revocat din funcția de administrator, în această calitate fiind numit inculpatul P.G. Totodată, a fost menținut sediul social al societății în localitatea Arad, str. G.T.D., nr. 47. Din probele administrate, prima instanță a reținut că cesiunea părților sociale s-a efectuat de către inculpatul B.I.J. doar scriptic nu și faptic, respectiv că sediul social al societății a fost menținut în localitatea Arad, str. G.T.D., nr. 47, deși imobilul fusese vândut anterior. Așa-zisa cesiune a părților sociale este infirmată din punct de vedere al realității operațiunii, prin documentele identificate în cursul urmăririi penale (facturi, chitanțe, avize de însoțire a mărfii) ridicate de la partenerii comerciali ai SC A.C.

SRL care atestă efectuarea unor operațiuni comerciale de către inculpatul B.I.J., precum și de către tatăl acestuia B.I.S., atât înainte, cât mai ales după data de 10 septembrie 2009, când a avut loc cesiunea părților sociale. De asemenea, martorii T.A., M.Z., C.R., P.L.M., M.M.D., M.O., B.F., T.C.M., P.K., P.R., T.T., M.I., P.C.C., P.C.N., L.B., (reprezentanți ai societăților în favoarea cărora SC A.C. SRL a executat lucrări de construcții, înainte sau după cesiune) i-au indicat pe învinuiții B.I.J. și B.I.S., ca fiind singurii reprezentanți ai acestei societăți, iar din înscrisurile comunicate de către Banca T. și R. Bank, rezultă că au fost efectuate operațiuni bancare în numele SC A.C. SRL și după data cesiunii, respectiv că singura persoană cu drept de semnătură în bancă în reprezentarea societății a fost inculpatul B.I.J.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 02 noiembrie 2012, Tribunalul a reținut că scrisul de mână de pe facturile și chitanțele fiscale emise de către SC A.C. SRL către SC M.E. SRL, SC U.L.P. SRL, SC W.P. SRL, SC V.D. SRL, SC T.B. SRL, SC M.C. SRL, SC C.O. SRL, SC P.I. SRL, SC A.G. SRL, în perioada anterioară și ulterioară datei cesiunii părților sociale, a fost executat de către numitul B.I.J. În același timp s-a reținut că, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 07 decembrie 2012, rezultă că semnăturile executate pe facturile și chitanțele fiscale emise de către SC A.C. SRL către SC R.E.C. SRL și SC R.O.C. SRL, SC M.E. SRL, SC U.L.P. SRL, SC R.C.O. SRL, SC G.A.

SRL, SC W.B.W. SRL, SC P.E.C. SRL, SC C.O. SRL, SC P.I. SRL și SC A.T. SRL, anterior și ulterior cesiunii părților sociale, au fost executate probabil, de către B.I.J., respectiv de către B.I.S. Conform procesului-verbal de control și a anexelor acestuia, prima instanță a reținut că prejudiciul cauzat de către SC A.C. SRL pe parcursul semestrului II 2008, respectiv al semestrelor I și II 2009 este în sumă de 841.614 RON și se compune din 456.558 RON reprezentând TVA, respectiv 384.757 RON, impozit pe profit. S-a constatat că acest prejudiciu a fost creat prin omisiunea înregistrării în actele contabile ale societății, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale a veniturilor în valoare de : 567.476 RON, aferente semestrului II 2008 obținute de către SC A.C.

SRL din executarea de lucrări de construcții către clienți din spațiul național, cu un TVA aferent în sumă de 107.688 RON și un impozit pe profit de 90.813 RON; 497.102 RON aferent semestrului I 2009, obținute de către SC A.C. SRL din executarea de lucrări de construcții către clienți din spațiul național, cu un TVA aferent în sumă de 104.321 RON și un impozit pe profit de 87.600 RON; 1.287.776 RON aferente semestrului II 2009, obținute din executarea de lucrări de construcții către clienți din spațiul național, cu un TVA aferent în sumă de 244.849 RON și un impozit pe profit de 206.343 RON.

Tribunalul a reținut că în cursul urmăririi penale, Ministerul Finanțelor Publice s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 108.003 RON, iar în cursul cercetării judecătorești, la data de 12 februarie 2013, partea civilă a depus o cerere prin care a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 949.318 RON formată din: 384.757 RON impozit pe profit suplimentar; 49.362 RON majorări de întârziere aferente; 456.558 RON TVA suplimentară; 58.641 RON, majorări de întârziere aferente, iar accesoriile au fost calculate până la data de 15 februarie 2010, urmând a fi actualizate până la data plății efective a prejudiciului. Prin aceeași cerere s-a reținut că partea civilă a solicitat instituirea sechestrului asigurător și popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpaților B.I.

și P.G. și părții responsabile civilmente SC A.C. SRL, în temeiul art. 163-167 C. proc. pen., coroborat cu art. 11 din Legea nr. 241/2005. Analizând starea de fapt reținută, Tribunalul Arad a apreciat că faptele inculpatului B.I.J., care în perioada semestrului II al anului 2008, respectiv a semestrelor I și II ale anului 2009, în calitate de administrator al SC A.C.

SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a derulat activități comerciale având ca obiect, în principal, lucrări de construcții, fără a înregistra în evidențele contabile ale societății veniturile realizate, precum și de a cesiona părțile sociale ale societății comerciale și de a menține sediul social la imobilul din Arad, str. G.T.D., nr. 47, despre care știa că a fost vândut, în vederea pierderii urmelor activității sale infracționale și pentru a îngreuna controalele efectuate de organele de specialitate, cauzând astfel prin neplata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 841.614 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, aflate în concurs real. De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului B.I.J. care în calitate de administrator al SC A.C. SRL, cu intenție, deși a reținut, nu a virat la bugetul de stat sumele reținute de la angajați reprezentând obligațiile cu reținere la sursă, de natura CAS, CASS, contribuție de șomaj, impozit pe veniturile din salarii, aferentă perioadei 25 mai 2008 - 09 septembrie 2009, cauzând în acest fel un prejudiciu de 8.715 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (stopaj la sursă). Cu privire la faptele inculpatului B.I.S. care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada semestrului II al anului 2008, respectiv în perioada semestrelor I și II ale anului 2009, l-a ajutat pe fiul său B.I.J.

- administrator al SC A.C. SRL - să deruleze activități comerciale având ca obiect, în principal, lucrări de construcții, negociind contracte, întocmind și semnând facturi și chitanțe fiscale în numele SC A.C. SRL, fără ca în evidențele contabile ale societății să fi fost înregistrate veniturile realizate, precum și de a declara în fals în fața notarului public cu ocazia vânzării imobilului situat în Arad, str. G.T.D., nr. 47, (imobil cu privire la care la data de 01 noiembrie 2007 a încheiat pe termen nelimitat, până la revocare, un contract de comodat în favoarea SC A.C. SRL) că imobilul nu a făcut obiectul vreunei convenții, prima instanță a constatat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen.

rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen., aflate în concurs real. La stabilirea pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen. privitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei, gradul concret de pericol social al faptelor, modul de acțiune și perioada de timp în care au acționat, întinderea prejudiciului cauzat, faptul că acesta nu a fost recuperat, precum și de datele ce caracterizează persoana și conduita inculpaților, care nu au antecedente penale, considerente în baza cărora i-a condamnat la pedepsele menționate în dispozitivul sentinței.

Apreciind că împrejurările faptice reținute prezintă gravitate, însă prin rezonanța consecințelor produse nu sunt de natură a atrage o nedemnitate, cu reflectare asupra dreptului de a alege al inculpaților, aceștia având o conduită pozitivă anterioară comiterii infracțiunii, probată prin lipsa antecedentelor penale, care le conferă profilul și statutul de persoane apte de a aprecia asupra semnificației procesului electoral, prima instanță a făcut aplicarea criteriilor prevăzute în art. 71 C. pen., precum și a criteriilor desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și, în consecință, pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis ambilor inculpați, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.

- cu excepția dreptului de a alege - și a celor prev. de art. 64 lit. b), c) C. pen. Întrucât relațiile sociale protejate de lege prin încriminarea faptelor reținute în sarcina inculpaților sunt cele referitoare la buna desfășurare a activităților de comerț, activitate incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcției în scopuri ilicite, în condițiile art. 65 C. pen., Tribunalul a aplicat acestora pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., cu excepția dreptului de a alege și a celor prevăzute de art. 64 lit. b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani. Prima instanță, constatând că prejudiciul creat prin faptele inculpaților nu a fost recuperat, în baza art. 14, 346 C. proc.

pen. și art. 1349 alin. (1), (2) C. civ. a admis acțiunea civilă exercitată de Statul Român - A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad - și a obligat pe ambii inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.C. SRL, prin lichidator Casa de Insolvență R. IPURL Arad, să plătească suma de 949.318 RON cu titlu de despăgubiri, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități, până la momentul plății efective a prejudiciului, respingând cererea de instituire a sechestrului asigurător și a popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor formulată de partea civilă Statul Român - A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad apreciindu-se că nu s-a făcut dovada existenței vreunui bun sau a vreunui cont aparținând acestora.

Împotriva sentinței penale au declarat apeluri, în termen legal, inculpații B.I.J. și B.I.S. și partea civilă D.G.F.P. Arad, apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 19 iunie 2013. În motivarea apelului declarat, partea civilă a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și, urmare rejudecării, instituirea sechestrului asigurător și a popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpaților până la concurența sumei acordate de prima instanță cu titlu de despăgubiri civile. În motivarea apelului declarat de către inculpați s-a solicitat, cu privire la infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 de care este acuzat inculpatul B.I.J., să se aibă în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atâta vreme cât, ca efect al cesiunii, nu mai avea nici un fel de calitate de subiect activ al infracțiuni la data survenirii controlului organelor fiscale.

De asemenea, cu privire la reținerea și nevirarea contribuțiilor salariale aferente pentru salariații societății, faptă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 reținută în sarcina aceluiași inculpat, față de pericolul social concret al faptei, și anume prejudiciu sub 8.200 RON cauzat bugetului de stat, s-a considerat că pedeapsa de 3 ani închisoare este mult prea aspră în condițiile în care inculpatul este la primul contact cu legea penală care prevede alternativ cu pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii. Totodată, s-a considerat că vinovăția nu poate fi stabilită exclusiv în sarcina inculpatului B.I.J., atâta vreme cât el nu cunoștea exact cuantumul și termenul la care trebuiau achitate viramentele salariale, nefiind încunoștiințat în acest sens de contabila societății, P.M.

În ceea ce privește pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, s-a arătat că încadrarea juridică este incorectă, atâta vreme cât instanța trebuia să constate că fapta pentru care este judecat inculpatul nu constituie infracțiunea de evaziune fiscală, ci contravenție prev. de art. 41 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 82/1991, pentru nerespectarea reglementărilor emise de către Ministerul Economiei și Finanțelor, faptă contravențională sancționată cu amendă de la 300 RON la 4.000 RON.

De asemenea, s-a arătat că esența infracțiunii de evaziune fiscală este dată de săvârșirea acesteia cu intenție directă, calificată prin scop, acela de a prejudicia bugetul general consolidat al statului prin sustragerea de la plata impozitelor și taxelor aferente, scop ce nu poate fi considerat îndeplinit în situația în care inculpatul întârzie cu înregistrarea documentelor, ceea ce conduce la nașterea obligației de plată, atât a taxelor și impozitelor aferente acestor documente, cât și a accesoriilor, respectiv a majorărilor de întârziere. Prin urmare, considerând că fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind contravenție, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la inculpatul B.I.S., referitor la infracțiunea prev. de art. 292 C. pen., respectiv fals în declarații, s-a arătat că declarația înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare redactat și autentificat de către B.N.P. B.I. este un formular tipizat notarial și conține o mențiune obligatorie care trebuie să apară în orice act translativ de proprietate, mențiune ce se referă la transferul dreptului de proprietate al imobilului situat în Arad, str. G.T.D., nr. 47, și nu la locațiune sau cedarea dreptului de folosință gratuită (contract de comodat) asupra imobilului înstrăinat de inculpatul B.I.S., prin urmare lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii sus-menționate, mai precis latura subiectivă.

S-a mai arătat în motivele de apel, cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B.I.S. pentru complicitate la infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în formă continuată sub modalitatea omisiunii în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate comise, că inculpatul nu avea nici o calitate în societatea SC A.C. SRL, nefiind nici asociat și nici administrator, în consecință nu avea nici o obligație de a respecta regimul contabil stabilit de lege în cadrul unei societăți comerciale.

În plus, s-a solicitat a se reține că expertiza grafoscopică privind autenticitatea semnăturii din 02 noiembrie 2012 efectuată în faza de urmărire penală, concluzionează ipotetic că este posibil ca semnăturile să aparțină inculpaților, existând astfel posibilitatea contrară, această expertiză având la bază doar xerocopii, lipsind originalul înscrisurilor expertizate care să-i încrimineze pe inculpați. Concluziile incerte și contradictorii ale raportului de expertiză, potrivit principiului „in dubio pro reo”, profită inculpaților și determină, coroborat cu lipsa înscrisurilor originale de la dosarul cauzei, pronunțarea unei hotărâri care să conducă la achitarea acestora. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a apreciat-o ca fiind netemeinică și, în consecință, prin decizia penală nr. 186/A din 02 octombrie 2013, a admis apelurile declarate de inculpați și partea civilă, a desființat sentința și rejudecând: În temeiul art. 6 din Legea nr. 241/2005 l-a condamnat pe inculpatul B.I.J. la 2 ani închisoare. În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, l-a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, l-a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea și a dispus ca inculpatul B.I.J. să execute pedeapsa rezultă de 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, l-a condamnat pe inculpatul B.I.S. la 2 ani închisoare. În baza art. 292 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate sus-numitului inculpat și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 163 C. proc. pen., a dispus instituirea sechestrului asigurător și a popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpaților. A menținut în rest dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii.

Instanța de apel a arătat în considerentele deciziei că situația de fapt reținută de Tribunal este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și, în consecință, că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv cele prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 lit. b) și f) din aceeași lege, în privința inculpatului B.I.J. și complicitate la infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și fals în declarații, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.I.S. Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, instanța de apel a apreciat că instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare judiciară a acestora, raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaților, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere al faptelor.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop, preventiv și educativ al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte. Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen.

și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora. Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Instanța de apel a reținut și că, pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunile de evaziune fiscală și fals în declarații au o rezonanță socială deosebită în rândul populației , afectând bugetul de stat, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului B.I.J. pentru săvârșirea celor trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, instanța de apel a apreciat că este necorespunzător față de prevederile art. 72 C. pen., și că se impune reindividualizarea pedepselor aplicate acestui inculpat pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, aplicând inculpatului pedepse de 2 ani pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 3 ani închisoare.

Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului B.I.S., instanța de apel a apreciat că se impune diminuarea cuantumului acestora, raportat la criteriile prev. de art. 72 C. pen., sens în care, în temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 l-a condamnat la 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 292 C. pen. la 6 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. În ceea ce privește calea de atac declarată de partea civilă D.G.F.P. Arad, instanța de apel a apreciat că instanța de fond nu a făcut aplicarea prevederilor art. 163 C. proc. pen., potrivit cărora măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal și de către instanța de judecată și constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubelor produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența valorii probabile a pagubei. Față de modul de soluționare a laturii civile a cauzei, prin obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente reprezentată prin lichidator judiciar la plata sumei de 949318 RON cu titlu de despăgubiri, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități până la momentul plății efective a prejudiciului, raportat la soluția pronunțată în latura penală a cauzei, instanța a dispus în temeiul art. 163 C. proc. pen. instituirea sechestrului asigurător și popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpaților.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpații B.I.J. și B.I.S. În motivele de recurs scrise, inculpatul B.I.J., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 17, 17 2 C. proc. pen. a solicitat achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005; art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005; art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, recurentul inculpat a susținut că în mod greșit și nelegal a fost reținută în sarcina sa din moment ce, urmare a cesiunii efectuate și a predării documentelor societății către cesionari, el nu mai avea nicio responsabilitate în fața autorităților statului legat de administrarea SC A.C. SRL la care deținuse calitatea de asociat și administrator. În ce privește infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, sus-numitul recurent inculpat a susținut că nu poate fi reținută vinovăția, exclusiv în sarcina sa, atâta vreme cât nu doar el, ci și contabila societății a cunoscut și a evidențiat în declarațiile contabile sumele datorate bugetului de stat.

Având în vedere și faptul că se află la prima abatere, nu are antecedente penale, cuantumul prejudiciului care este unul redus, a solicitat să fie condamnat la pedeapsa amenzii penale sau să i se aplice dispozițiile art. 18 1 C. pen. cu consecința aplicării unei amenzi administrative. Referitor la infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, sus-numitul inculpat a arătat că în mod greșit a fost condamnat deoarece fapta constituie contravenție prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 82/1991. În concluziile orale, apărătorul desemnat din oficiu pentru sus-numitul recurent inculpat, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen.

a solicitat achitarea pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, achitarea pentru fapta prev. de art. 9 lit. b) din aceeași lege pentru că fapta nu constituie infracțiune, ci contravenție și condamnarea la amenda penală pentru infracțiunea prev. de art. 6 din legea menționată. Inculpatul B.I.S., în motivele de recurs scrise, invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 12, 17 și 17 2 C. proc. pen. a solicitat achitarea pentru cele două infracțiuni în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, sus-numitul recurent inculpat a arătat, în ce privește infracțiunea prev. de art. 292 C. pen., că interpretarea instanței de fond și a celei de apel, în sensul existenței infracțiunii de fals în declarații este eronată întrucât declarația înscrisă în actul notarial de înstrăinare a locuinței se referă nu la un act de locațiune (contractul de comodat asupra sediului social al SC A.C. SRL), ci la un act translativ de proprietate. În ce privește complicitatea la infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale, care, în esență, se comite doar prin omisiune și implică anumite obligații care derivă din calitatea de asociat sau administrator în cadrul unei societăți comerciale, calitate pe care nu a deținut-o în cadrul SC A.C.

SRL. În concluziile orale susținute cu ocazia dezbaterilor pe fond a recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, invocând doar cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. a solicitat achitarea acestuia pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. În subsidiar, pentru ambii inculpați, în motivele scrise de recurs s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate de instanța de apel și suspendarea condiționată a acestora în condițiile art. 81 C. pen. Examinând recursurile declarate de inculpații B.I.J. și B.I.S., prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc.

pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. în art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept. Așa fiind, se constată că unul dintre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., invocat în scris de către recurenți, situație în care criticile circumscrise acestei prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar. Totodată, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc.

pen., căruia i se circumscrie critica inculpaților privind individualizarea judiciară a pedepselor și nu pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., cum greșit a fost invocat în motivele de recurs scrise. Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, atât recurentul inculpat B.I.J., cât și recurentul inculpat B.I.S. au criticat decizia sub aspectul netemeiniciei pedepselor ce le-au fost aplicate, considerate greșit individualizate de instanțe sub aspectul modalității de executare a acestora, critică ce nu poate însă face obiect de cenzură al Înaltei Curți în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., modificat. Pentru aceleași argumente nu pot fi primite nici cererile recurentului inculpat B.I.J. de a fi condamnat la amendă penală pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, respectiv de a se constata că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, în consecință, de a i se aplica o amendă administrativă. Modul și împrejurările în care fapta a fost comisă, importanța valorilor sociale ocrotite de lege și care au fost vătămate prin activitatea infracțională a recurentului inculpat, valoarea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului și împrejurarea că nu a fost recuperat sunt aspecte ce imprimă faptei gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Referitor la solicitarea recurenților inculpații B.I.J. și B.I.S. de a se dispune achitarea lor în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - inexistența faptelor - primul pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, iar cel de-al doilea pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, Înalta Curte constată că nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., pe care l-au invocat în motivele de recurs scrise. În realitate, recurenții inculpați solicită o reapreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea pe baza căreia instanța de fond a dispus condamnarea lor, soluție confirmată de instanța de apel.

Având în vedere argumentele mai sus expuse referitoare la efectul parțial devolutiv al recursului, în sensul că examinarea cauzei în cadrul acestei căi ordinare de atac nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept, nu și la chestiuni de fapt, modificarea situației de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalități care ar influența valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluționarea cauzei și, pe cale de consecință, ar determina înlăturarea acestora și ar impune reevaluarea elementelor de fapt. În speță, asemenea aspecte nu au invocate și nici nu au fost constatate de către instanța de recurs. Desfășurarea judecății a avut loc cu respectarea dispozițiilor procedurale, instanța de fond și instanța de apel au evaluat întregul material probator și au analizat probele în acuzare, dar și apărările inculpaților, motivând corespunzător soluției de condamnare a acestora.

Referitor la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. invocat în susținerea orală a recursurilor, acesta este incident când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337. Contrar celor susținute de apărare și în acord cu concluzia la care au ajuns instanța de fond și instanța de apel, faptele pentru care recurenții inculpați B.I.J. și B.I.S. au fost trimiși în judecată există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către aceștia cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv cu intenție.

Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 01 noiembrie 2007, recurentul inculpat B.I.J. a înființat SC A.C. SRL Arad, societate al cărei administrator a fost și care a avut ca obiect de activitate executarea lucrărilor de consolidare a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale și sediul social în municipiul Arad, str. G.T.D., nr. 47, astfel cum rezultă din contractul de comodat încheiat cu proprietarii imobilului, B.I.J. și B.R. Pentru a permite funcționarea societății sus-menționate, contractul de comodat nu a fost revocat, iar la data de 27 februarie 2008, cu ocazia înstrăinării imobilului situat la adresa sus-menționată, recurentul inculpat B.I.S. și soția sa, B.R., au declarat la notarul public faptul că respectivul imobil nu face obiectul vreunei convenții.

La data de 10 septembrie 2009, prin hotărârea nr. 1 a asociatului unic s-a dispus retragerea definitivă și irevocabilă din societate a recurentului inculpat B.I.J. și cesionarea părților sociale ale SC A.C. SRL, către P.G. și T.F.S., cu aceeași ocazie recurentul inculpat fiind revocat din funcția de administrator, calitate în care a fost numit T.G., fiind menținut sediul social al societății în municipiul Arad, str. G.T.D., nr. 47. Din facturile, chitanțele și avizele de însoțire a mărfii ridicate de la parteneri comerciali ai SC A.C. SRL, SC P. SRL Reșița, SC M.E. SRL Arad, SC M.T.E.C. SRL Baia Mare, SC A.G. SRL Cluj, SC U.L.P. SRL Arad, SC T.B. SRL Bistrița, SC G.H. SRL Curtici, SC W.B.W. SRL Arad, SC P.I.

SRL Arad, SC A. SRL Arad, SC C.O. SRL Arad, SC C.A. SRL Timișoara, SC S.C. SRL, SC M.C. SRL, SC F.O. SRL, SC G.S. SRL, SC W.T.H. SRL, SC M.E.C. SRL, SC A.G. SRL, rezultă, însă, că cesiunea părților sociale s-a efectuat doar în mod scriptic, nu și faptic și că sediul social al societății a fost menținut în municipiul Arad, str. G.T.D., nr. 47, deși imobilul fusese înstrăinat de proprietari, prin contract autentic de vânzare-cumpărare. Relevante sunt declarațiile martorilor C.R.E., P.C.C., M.O., T.T., M.I., S.L.A., care s-au referit la lucrările de construcții pe care le-au executat pentru SC A.C. SRL atât înainte, cât și după presupusa cedare a părților sociale. În concret, martorii sus-menționați au arătat că atât recurentul inculpat B.I.J., cât și recurentul inculpat B.I.S.

au reprezentat interesele SC A.C. SRL și s-au implicat în activitatea desfășurată de societate (niciunul dintre martori nu a indicat vreo altă persoană care să fi reprezentat interesele societății sus-menționate). Astfel, martorul P.C.C., referindu-se la operațiunile economice derulate ulterior fictivei cedări a părților sociale a SC A.C. SRL a declarat că în anul 2009, în calitate de reprezentant al SC V. SRL a avut un contract de colaborare cu SC A.C. SRL, despre care știa că este reprezentată de B.I.S., context în care această societate a prestat pentru firma martorului diverse lucrări de construcții drumuri. Aceeași stare de fapt a relatat-o în declarațiile sale și martorul P.R. care s-a referit la lucrările executate de firma inculpatului B.I.J.

în calitate de reprezentant al SC A.C. SRL în perioada 2009-2010. Derularea de către recurenți a activităților comerciale în numele SC A.C. SRL și după data presupusei cedări a părților sociale rezultă și din declarațiile martorilor M.Z., B.F., P.K., M.M.D. și P.L.M. Martora ultim menționată, care s-a ocupat de organizarea contabilității societății SC A.C. SRL a declarat că ambii recurenți inculpați se ocupau de administrarea faptică a acesteia și îi puneau la dispoziție documentele contabile pe care le înregistra în evidențele societății și că în repetate rânduri le-a adus la cunoștință obligativitatea achitării contribuțiilor la bugetul de stat, fără însă a primi de la ei documente justificative din care să rezulte îndeplinirea acestor obligații.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 02 noiembrie 2012 rezultă că scrisul de mână de pe facturile și chitanțele fiscale emise de SC A.C. SRL către SC M.E. SRL, SC U.L.P. SRL, SC W.P. SRL, SC V.D. SRL, SC T.B. SRL, SC M.C. SRL, SC C.O. SRL, SC P.I. SRL, SC A.G. SRL, în perioada anterioară și ulterioară datei cesiunii părților sociale a fost executat de recurentul inculpat B.I.J. De asemenea, din raportul de constatare tehnico-științifică din 07 decembrie 2012 rezultă că semnăturile executate pe facturile și chitanțele fiscale emise de către SC A.C. SRL, către SC R.E.C. SRL și SC R.O.C. SRL, SC M.E. SRL, SC U.L.P. SRL, SC R.C.O. SRL, SC G.A. SRL, SC W.B.W. SRL, SC P.E.C. SRL, SC C.O.

SRL, SC P.I. SRL și SC A.T. SRL, a nterior și ulterior cesiunii părților sociale, au fost executate, probabil, de către B.I.J., respectiv de către B.I.S. Din procesul-verbal întocmit de reprezentanții A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad și anexele la acesta rezultă că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului de către SC A.C. SRL, în semestrul II 2008 și în semestrele I și II ale anului 2009 este în sumă totală de 841.614 RON și se compune din: 456.558 RON, reprezentând TVA, 384.757 RON, impozit pe profit, prejudiciu creat prin omisiunea înregistrării în actele contabile ale societății, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, a veniturilor în sumă de 567.476 RON aferente semestrului II 2008, obținute de SC A.C.

SRL din executarea de lucrări de construcție la care se adaugă TVA-ul aferent în valoare de 107.688 RON și impozitul pe profit în sumă de 90.813 RON; 497.102 RON, aferent semestrului I 2009, obținute de SC A.C. SRL din executarea de lucrări de construcții, la care se adaugă TVA aferent, în valoare de 104.321 RON și impozitul pe profit în valoare de 87.600 RON; 1.287.776 RON, aferent semestrului II 2009, obținute din executarea de către SC A.C. SRL a lucrărilor de construcție, la care se adaugă TVA aferent în valoare de 244.849 RON și impozitul pe profit în valoare de 206.343 RON. Concluzionând, Înalta Curte reține că faptele recurentului inculpat B.I.J. constând în aceea că în semestrul II al anului 2008, respectiv semestrele I și II ale anului 2009, în calitate de administrator al SC A.C.

SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, a derulat activități comerciale având ca obiect, în principal, lucrări de construcție fără a înregistra în evidențele contabile ale societății veniturile realizate, de a cesiona părțile sociale ale societății și de a menține sediul social la imobilul din Arad, str. G.T.D., nr. 47, despre care știa că a fost vândut, în vederea pierderii urmelor activității sale infracționale și pentru a îngreuna controalele efectuate de organele de specialitate, cauzând astfel, prin neplata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului un prejudiciu în sumă de 841.614 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005. Fapta sus-numitului recurentului inculpat constând în aceea că în calitate de administrator al SC A.C. SRL, cu intenție, nu a virat la bugetul de stat sumele reținute de la angajați, reprezentând obligațiile cu reținere la sursă - C.A.S., C.A.S.S., contribuția de șomaj, impozit pe veniturile din salarii - aferente perioadei 25 mai 2008 - 09 septembrie 2009, cauzând un prejudiciu în sumă de 8.715 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005. În ce-l privește pe recurentul inculpat B.I.S., Înalta Curte reține că faptele acestuia constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în semestrul II al anului 2008, respectiv în semestrele I și II ale anului 2009, cu intenție, l-a ajutat pe fiul său, B.I.J.

- administrator al SC A.C. SRL să deruleze activități comerciale având ca obiect, în principal, lucrări de construcții, negociind contracte, întocmind și semnând facturi și chitanțe fiscale în numele SC A.C. SRL, fără ca în evidențele contabile ale societății să fi fost înregistrate veniturile realizate și de a declara în fals în fața notarului public, cu ocazia vânzării imobilului situat în Arad, str. G.T.D., nr. 47 (imobil cu privire la care la data de 01 noiembrie 2007 a încheiat pe termen nelimitat, până la revocare, un contract de comodat în favoarea SC A.C. SRL), că imobilul respectiv nu a făcut obiectul vreunei convenții, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv de art. 292 C. pen. Având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului, Înalta Curte va proceda la identificarea legii penale mai favorabile. Potrivit art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Conform art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare la data judecării recursurilor, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin urmare, se constată că textul alin. (1) al art. 5 C. pen. reia dispoziția art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969 astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne același. Determinarea caracterului „mai favorabil” al legii se realizează ținând seama de o serie de elemente cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de încriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, etc. Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, așadar, atât condițiile de încriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Cu privire la pedeapsă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora, în mod concret. Pentru infracțiunile prevăzute de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 pentru care recurentul inculpat B.I.J. a fost condamnat, precum și pentru complicitatea la infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 reținută în sarcina recurentului inculp