ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1463/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1463/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 187 din 23 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 9968/108/2013,

în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul

B.I.J.

la 3 ani închisoare,

pentru infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv reținerea și nevărsarea, cu intenție,

în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții

cu reținere la sursă.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost

condamnat același inculpat la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune

fiscală, respectiv omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile

ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor

realizate, comisă în formă continuată.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare,

pentru infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv sustragerea de la efectuarea

verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă

ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor

verificate.

În baza art. 33, 34

C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa fără aplicarea vreunui spor.

În baza art. 26 C.

pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitor, raportat la art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul

B.I.S.

la 5 ani închisoare, pentru

complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv omisiunea, în tot sau

în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor

comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

În baza art. 292 C.

pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare, pentru infracțiunea

de fals în declarații.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa

cea mai grea de 5 închisoare, pe care inculpatul o va executa fără aplicarea vreunui

spor.

Pe durata și în condițiile

art. 71 C. pen., au fost interzise ambilor inculpați, exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, și art. 64 lit.

b), c) C. pen.

În baza art. 65 alin.

(1), (2) C. pen., s-a aplicat ambilor inculpați pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului

de a alege, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) C. civ., a fost admisă acțiunea civilă

exercitată de Statul Român - A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad și au fost obligați ambii

inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.C. SRL, prin lichidator

Casa de Insolvență R. IPURL Arad, să plătească suma de 949.318 RON, cu titlu de

despăgubiri, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități, până la momentul plății

efective a prejudiciului.

A fost respinsă cererea

de instituire a sechestrului asigurător și popririi asigurătorii asupra bunurilor

și conturilor formulată de partea civilă Statul Român - A.N.A.F., prin D.G.F.P.

Arad.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 1.000

RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul Arad a reținut că SC A.C. SRL Arad a fost înființată la data

de 01 noiembrie 2007, de către inculpatul B.I.J., acesta dobândind și calitatea

de administrator al societății, iar sediul social a fost stabilit în Arad, str.

G.T.D., nr. 47, în baza contractului de comodat încheiat între proprietarii imobilului

- învinuiții B.I.S. și B.R. și asociatul unic și administratorul SC A.C. SRL - B.I.J.,

contractul fiind valabil până la revocare.

S-a mai reținut că, deși

nu au revocat niciodată contractul de comodat, pentru a permite funcționarea în

continuare a societății (administrată de către fiul lor B.I.J.) la sediul declarat,

la data de 27 februarie 2008 învinuiții B.I.S. și B.R. au declarat în fața notarului

public, cu ocazia vânzării imobilului situat în Arad, str. G.T.D., nr. 47, către

D.F., că imobilul nu a făcut obiectul vreunei convenții.

Obiectul de activitate

al SC A.C. SRL consta în „lucrări de construire a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale”.

În calitate de administrator

al societății, inculpatul B.I.J., a reținut, dar nu a virat la bugetul de stat,

sumele reținute de la angajați reprezentând obligațiile cu reținere la sursă, de

natura CAS, CASS, contribuție de șomaj, impozit pe veniturile din salarii, aferente

perioadei 25 mai 2008 - 09 septembrie 2009, cauzând în acest fel un prejudiciu de

8.715 RON.

Datorită creanțelor fiscale

mari datorate bugetului general consolidat al statului (146.326 RON), la data de

18 ianuarie 2010, A.F.P. Arad a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față

de SC A.C. SRL, prin sentința comercială nr. 305, pronunțată la data de 15

februarie 2010, Tribunalul Arad dispunând deschiderea procedurii insolvenței și

totodată numirea ca administrator judiciar a Casei de Insolvență R. IPURL. Deși

a fost legal citată prin administrator, SC A.C. SRL nu s-a prezentat în instanță

și nici nu a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii.

Administratorul judiciar

- Casa de Insolvență R. IPURL - a solicitat societății debitoare să-i pună la dispoziție

documentele prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, fără ca în fapt

acestea să-i fi fost remise vreodată.

La data de 22

septembrie 2010, reprezentanții A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad au efectuat un control

la SC A.C. SRL Arad, constatând că societatea nu desfășoară activitate la sediul

declarat.

Prin procesul-verbal

din 22 septembrie 2010, s-a constatat - ca urmare a verificărilor efectuate prin

control încrucișat la mai multe societăți comerciale din țară, coroborat cu mențiunile

cuprinse în declarația 394 (referitoare la achizițiile și livrările de mărfuri efectuate

pe teritoriul național) - că SC A.C. SRL Arad nu a evidențiat în contabilitate toate

operațiunile comerciale desfășurate în perioada 20 noiembrie 2007- 31 decembrie

2009, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul general consolidat al statului

a sumei de 841.315 RON, compusă din 456.558 RON reprezentând TVA, respectiv 384.757

RON, impozit pe profit.

Societatea SC A.C. SRL

Arad nu a declarat în declarația 394 și nici nu a înregistrat în evidența contabilă

operațiunile comerciale derulate cu mai multe societăți comerciale (SC P. SRL Reșița,

SC M.E. SRL Arad, SC M.T.E.C. SRL Baia Mare, SC A.G. SRL Cluj, SC U.L.P. SRL Arad,

SC T.B. SRL Bistrița, SC G.H. SRL Curtici, SC W.B.W. SRL Arad, SC P.I. SRL Arad,

SC A. SRL Arad, SC C.O. SRL Arad, SC C.A. SRL Timișoara, SC S.C. SRL, SC M.C. SRL,

SC F.O. SRL, SC G.S. SRL, SC W.T.H. SRL, SC M.E.C. SRL, SC A.G. SRL), implicit nici

veniturile realizate din aceste operațiuni.

La data de 10

septembrie 2009, prin hotărârea nr. 1 a asociatului unic, s-a dispus retragerea

definitivă și irevocabilă din societate a inculpatului B.I.J. și cesionarea părților

sociale ale SC A.C. SRL Arad către P.G. și Ț.F.S. Cu aceeași ocazie, inculpatul

B.I.J. a fost revocat din funcția de administrator, în această calitate fiind numit

inculpatul P.G. Totodată, a fost menținut sediul social al societății în localitatea

Arad, str. G.T.D., nr. 47.

Din probele administrate,

prima instanță a reținut că cesiunea părților sociale s-a efectuat de către inculpatul

B.I.J. doar scriptic nu și faptic, respectiv că sediul social al societății a fost

menținut în localitatea Arad, str. G.T.D., nr. 47, deși imobilul fusese vândut anterior.

Așa-zisa cesiune a părților sociale este infirmată din punct de vedere al realității

operațiunii, prin documentele identificate în cursul urmăririi penale (facturi,

chitanțe, avize de însoțire a mărfii) ridicate de la partenerii comerciali ai SC

A.C. SRL care atestă efectuarea unor operațiuni comerciale de către inculpatul B.I.J.,

precum și de către tatăl acestuia B.I.S., atât înainte, cât mai ales după data de

10 septembrie 2009, când a avut loc cesiunea părților sociale. De asemenea, martorii

T.A., M.Z., C.R., P.L.M., M.M.D., M.O., B.F., T.C.M., P.K., P.R., T.T., M.I., P.C.C.,

P.C.N., L.B., (reprezentanți ai societăților în favoarea cărora SC A.C. SRL a executat

lucrări de construcții, înainte sau după cesiune) i-au indicat pe învinuiții B.I.J.

și B.I.S., ca fiind singurii reprezentanți ai acestei societăți, iar din înscrisurile

comunicate de către Banca T. și R. Bank, rezultă că au fost efectuate operațiuni

bancare în numele SC A.C. SRL și după data cesiunii, respectiv că singura persoană

cu drept de semnătură în bancă în reprezentarea societății a fost inculpatul B.I.J.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică din 02 noiembrie 2012, Tribunalul a reținut că scrisul de mână

de pe facturile și chitanțele fiscale emise de către SC A.C. SRL către SC M.E. SRL,

SC U.L.P. SRL, SC W.P. SRL, SC V.D. SRL, SC T.B. SRL, SC M.C. SRL, SC C.O. SRL,

SC P.I. SRL, SC A.G. SRL, în perioada anterioară și ulterioară datei cesiunii părților

sociale, a fost executat de către numitul B.I.J.

În același timp s-a reținut

că, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 07 decembrie 2012,

rezultă că semnăturile executate pe facturile și chitanțele fiscale emise de către

SC A.C. SRL către SC R.E.C. SRL și SC R.O.C. SRL, SC M.E. SRL, SC U.L.P. SRL, SC

R.C.O. SRL, SC G.A. SRL, SC W.B.W. SRL, SC P.E.C. SRL, SC C.O. SRL, SC P.I. SRL

și SC A.T. SRL, anterior și ulterior cesiunii părților sociale, au fost executate

probabil, de către B.I.J., respectiv de către B.I.S.

Conform procesului-verbal

de control și a anexelor acestuia, prima instanță a reținut că prejudiciul cauzat

de către SC A.C. SRL pe parcursul semestrului II 2008, respectiv al semestrelor

I și II 2009 este în sumă de 841.614 RON și se compune din 456.558 RON reprezentând

TVA, respectiv 384.757 RON, impozit pe profit.

S-a constatat că acest

prejudiciu a fost creat prin omisiunea înregistrării în actele contabile ale societății,

în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale a veniturilor în valoare

de

:

567.476 RON, aferente

semestrului II 2008 obținute de către SC A.C. SRL din executarea de lucrări de construcții

către clienți din spațiul național, cu un TVA aferent în sumă de 107.688 RON și

un impozit pe profit de 90.813 RON; 497.102 RON aferent semestrului I 2009, obținute

de către SC A.C. SRL din executarea de lucrări de construcții către clienți din

spațiul național, cu un TVA aferent în sumă de 104.321 RON și un impozit pe profit

de 87.600 RON; 1.287.776 RON aferente semestrului II 2009, obținute din executarea

de lucrări de construcții către clienți din spațiul național, cu un TVA aferent

în sumă de 244.849 RON și un impozit pe profit de 206.343 RON.

Tribunalul a reținut că

în cursul urmăririi penale, Ministerul Finanțelor Publice s-a constituit parte civilă

în cauză cu suma de 108.003 RON, iar în cursul cercetării judecătorești, la data

de 12 februarie 2013, partea civilă a depus o cerere prin care a arătat că se constituie

parte civilă cu suma de 949.318 RON formată din: 384.757 RON impozit pe profit suplimentar;

49.362 RON majorări de întârziere aferente; 456.558 RON TVA suplimentară; 58.641

RON, majorări de întârziere aferente, iar accesoriile au fost calculate până la

data de 15 februarie 2010, urmând a fi actualizate până la data plății efective

a prejudiciului.

Prin aceeași cerere s-a

reținut că partea civilă a solicitat instituirea sechestrului asigurător și popririi

asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpaților B.I. și P.G. și părții

responsabile civilmente SC A.C. SRL, în temeiul art. 163-167 C. proc. pen., coroborat

cu art. 11 din Legea nr. 241/2005.

Analizând starea de fapt

reținută, Tribunalul Arad a apreciat că faptele inculpatului B.I.J., care în perioada

semestrului II al anului 2008, respectiv a semestrelor I și II ale anului 2009,

în calitate de administrator al SC A.C. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

a derulat activități comerciale având ca obiect, în principal, lucrări de construcții,

fără a înregistra în evidențele contabile ale societății veniturile realizate, precum

și de a cesiona părțile sociale ale societății comerciale și de a menține sediul

social la imobilul din Arad, str. G.T.D., nr. 47, despre care știa că a fost vândut,

în vederea pierderii urmelor activității sale infracționale și pentru a îngreuna

controalele efectuate de organele de specialitate, cauzând astfel prin neplata taxelor

și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 841.614

RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. și de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, aflate în concurs

real.

De asemenea, s-a reținut

că fapta inculpatului B.I.J. care în calitate de administrator al SC A.C. SRL, cu

intenție, deși a reținut, nu a virat la bugetul de stat sumele reținute de la angajați

reprezentând obligațiile cu reținere la sursă, de natura CAS, CASS, contribuție

de șomaj, impozit pe veniturile din salarii, aferentă perioadei 25 mai 2008 - 09

septembrie 2009, cauzând în acest fel un prejudiciu de 8.715 RON, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (stopaj

la sursă).

Cu privire la faptele

inculpatului B.I.S. care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada

semestrului II al anului 2008, respectiv în perioada semestrelor I și II ale anului

2009, l-a ajutat pe fiul său B.I.J. - administrator al SC A.C. SRL - să deruleze

activități comerciale având ca obiect, în principal, lucrări de construcții, negociind

contracte, întocmind și semnând facturi și chitanțe fiscale în numele SC A.C. SRL,

fără ca în evidențele contabile ale societății să fi fost înregistrate veniturile

realizate, precum și de a declara în fals în fața notarului public cu ocazia vânzării

imobilului situat în Arad, str. G.T.D., nr. 47, (imobil cu privire la care la data

de 01 noiembrie 2007 a încheiat pe termen nelimitat, până la revocare, un contract

de comodat în favoarea SC A.C. SRL) că imobilul nu a făcut obiectul vreunei convenții,

prima instanță a constatat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv

de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen., aflate în concurs real.

La stabilirea pedepselor

aplicate inculpaților, prima instanță a ținut seama de dispozițiile art. 72 C.

pen. privitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei, gradul concret

de pericol social al faptelor, modul de acțiune și perioada de timp în care au acționat,

întinderea prejudiciului cauzat, faptul că acesta nu a fost recuperat, precum și

de datele ce caracterizează persoana și conduita inculpaților, care nu au antecedente

penale, considerente în baza cărora i-a condamnat la pedepsele menționate în dispozitivul

sentinței.

Apreciind că împrejurările

faptice reținute prezintă gravitate, însă prin rezonanța consecințelor produse nu

sunt de natură a atrage o nedemnitate, cu reflectare asupra dreptului de a alege

al inculpaților, aceștia având o conduită pozitivă anterioară comiterii infracțiunii,

probată prin lipsa antecedentelor penale, care le conferă profilul și statutul de

persoane apte de a aprecia asupra semnificației procesului electoral, prima instanță

a făcut aplicarea criteriilor prevăzute în art. 71 C. pen., precum și a criteriilor

desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și, în consecință,

pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis ambilor inculpați, ca pedeapsă

accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen. - cu excepția

dreptului de a alege - și a celor prev. de art. 64 lit. b), c) C. pen.

Întrucât relațiile sociale

protejate de lege prin încriminarea faptelor reținute în sarcina inculpaților sunt

cele referitoare la buna desfășurare a activităților de comerț, activitate incompatibilă

cu suspiciunea uzitării funcției în scopuri ilicite, în condițiile art. 65 C.

pen., Tribunalul a aplicat acestora pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., cu excepția dreptului de a alege

și a celor prevăzute de art. 64 lit. b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Prima instanță, constatând

că prejudiciul creat prin faptele inculpaților nu a fost recuperat, în baza

art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) C. civ. a admis acțiunea

civilă exercitată de Statul Român - A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad - și a obligat

pe ambii inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.C. SRL, prin

lichidator Casa de Insolvență R. IPURL Arad, să plătească suma de 949.318 RON cu

titlu de despăgubiri, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități, până la momentul

plății efective a prejudiciului, respingând cererea de instituire a sechestrului

asigurător și a popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor formulată de

partea civilă Statul Român - A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad apreciindu-se că nu s-a

făcut dovada existenței vreunui bun sau a vreunui cont aparținând acestora.

Împotriva sentinței penale

au declarat apeluri, în termen legal, inculpații B.I.J. și B.I.S. și partea civilă

D.G.F.P. Arad, apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 19

iunie 2013.

În motivarea apelului

declarat, partea civilă a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale

apelate și, urmare rejudecării, instituirea sechestrului asigurător și a popririi

asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpaților până la concurența sumei

acordate de prima instanță cu titlu de despăgubiri civile.

În motivarea apelului

declarat de către inculpați s-a solicitat, cu privire la infracțiunea prev. de

art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 de care este acuzat inculpatul B.I.J.,

să se aibă în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni,

atâta vreme cât, ca efect al cesiunii, nu mai avea nici un fel de calitate de subiect

activ al infracțiuni la data survenirii controlului organelor fiscale. De asemenea,

cu privire la reținerea și nevirarea contribuțiilor salariale aferente pentru salariații

societății, faptă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 reținută în sarcina aceluiași

inculpat, față de pericolul social concret al faptei, și anume prejudiciu sub 8.200

RON cauzat bugetului de stat, s-a considerat că pedeapsa de 3 ani închisoare este

mult prea aspră în condițiile în care inculpatul este la primul contact cu legea

penală care prevede alternativ cu pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii. Totodată,

s-a considerat că vinovăția nu poate fi stabilită exclusiv în sarcina inculpatului

B.I.J., atâta vreme cât el nu cunoștea exact cuantumul și termenul la care trebuiau

achitate viramentele salariale, nefiind încunoștiințat în acest sens de contabila

societății, P.M.

În ceea ce privește pedeapsa

de 5 ani închisoare aplicată în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005,

s-a arătat că încadrarea juridică este incorectă, atâta vreme cât instanța trebuia

să constate că fapta pentru care este judecat inculpatul nu constituie infracțiunea

de evaziune fiscală, ci contravenție prev. de art. 41 pct. 2 lit. b) din Legea

nr. 82/1991, pentru nerespectarea reglementărilor emise de către Ministerul Economiei

și Finanțelor, faptă contravențională sancționată cu amendă de la 300 RON la 4.000

RON.

De asemenea, s-a arătat

că esența infracțiunii de evaziune fiscală este dată de săvârșirea acesteia cu intenție

directă, calificată prin scop, acela de a prejudicia bugetul general consolidat

al statului prin sustragerea de la plata impozitelor și taxelor aferente, scop ce

nu poate fi considerat îndeplinit în situația în care inculpatul întârzie cu înregistrarea

documentelor, ceea ce conduce la nașterea obligației de plată, atât a taxelor și

impozitelor aferente acestor documente, cât și a accesoriilor, respectiv a majorărilor

de întârziere. Prin urmare, considerând că fapta nu este prevăzută de legea penală,

fiind contravenție, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc.

pen.

Cu privire la inculpatul

B.I.S., referitor la infracțiunea prev. de art. 292 C. pen., respectiv fals în declarații,

s-a arătat că declarația înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare redactat și

autentificat de către B.N.P. B.I. este un formular tipizat notarial și conține o

mențiune obligatorie care trebuie să apară în orice act translativ de proprietate,

mențiune ce se referă la transferul dreptului de proprietate al imobilului situat

în Arad, str. G.T.D., nr. 47, și nu la locațiune sau cedarea dreptului de folosință

gratuită (contract de comodat) asupra imobilului înstrăinat de inculpatul B.I.S.,

prin urmare lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii sus-menționate,

mai precis latura subiectivă.

S-a mai arătat în motivele

de apel, cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B.I.S.

pentru complicitate la infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005 în formă continuată sub modalitatea omisiunii în tot sau în parte a

evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale

efectuate sau a veniturilor realizate comise, că inculpatul nu avea nici o calitate

în societatea SC A.C. SRL, nefiind nici asociat și nici administrator, în consecință

nu avea nici o obligație de a respecta regimul contabil stabilit de lege în cadrul

unei societăți comerciale.

În plus, s-a solicitat

a se reține că expertiza grafoscopică privind autenticitatea semnăturii din 02

noiembrie 2012 efectuată în faza de urmărire penală, concluzionează ipotetic că

este posibil ca semnăturile să aparțină inculpaților, existând astfel posibilitatea

contrară, această expertiză având la bază doar xerocopii, lipsind originalul înscrisurilor

expertizate care să-i încrimineze pe inculpați. Concluziile incerte și contradictorii

ale raportului de expertiză, potrivit principiului „in dubio pro reo”, profită inculpaților

și determină, coroborat cu lipsa înscrisurilor originale de la dosarul cauzei, pronunțarea

unei hotărâri care să conducă la achitarea acestora.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, potrivit

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a apreciat-o

ca fiind netemeinică și, în consecință, prin decizia penală nr. 186/A din 02 octombrie

2013, a admis apelurile declarate de inculpați și partea civilă, a desființat sentința

și rejudecând:

În temeiul art. 6 din

Legea nr. 241/2005 l-a condamnat pe inculpatul B.I.J. la 2 ani închisoare.

În baza art. 9 lit.

b) din Legea nr. 241/2005, l-a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 9 lit.

f) din Legea nr. 241/2005, l-a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa

cea mai grea și a dispus ca inculpatul B.I.J. să execute pedeapsa rezultă de 3 ani

închisoare.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, l-a condamnat pe inculpatul

B.I.S. la 2 ani închisoare.

În baza art. 292 C.

pen., l-a condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate sus-numitului inculpat

și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 163 C.

proc. pen., a dispus instituirea sechestrului asigurător și a popririi asigurătorii

asupra bunurilor și conturilor inculpaților.

A menținut în rest dispozițiile

sentinței care nu contravin prezentei decizii.

Instanța de apel a arătat

în considerentele deciziei că situația de fapt reținută de Tribunal este corectă,

fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și, în consecință, că

inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși

în judecată, respectiv cele prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art. 9

lit. b) și f) din aceeași lege, în privința inculpatului B.I.J. și complicitate

la infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și fals în declarații,

în ceea ce-l privește pe inculpatul B.I.S.

Cu privire la cuantumul

pedepselor aplicate, instanța de apel a apreciat că instanța de fond nu a făcut

o corectă individualizare judiciară a acestora, raportat la criteriile generale

de individualizare reglementate de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol

social al faptelor comise, persoana inculpaților, împrejurările care agravează sau

atenuează răspunderea penală, modul de comitere al faptelor. În conformitate cu

dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama

de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările

care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop, preventiv

și educativ al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de

asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială

a autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor

în dispozițiile art. 72 C. pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare

în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a

probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Potrivit dispozițiilor

art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare

a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față

de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ

al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei

reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe

de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Instanța de apel a reținut și că, pentru a conduce la atingerea

scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților

fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor

comise.

Infracțiunile de evaziune fiscală și fals în declarații au o rezonanță

socială deosebită în rândul populației

, afectând bugetul de

stat, iar

asemenea fapte, neurmate

de

o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii,

ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte

similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea

de

ripostă a justiției și

protecție a statului.

În ceea ce privește cuantumul

pedepselor aplicate inculpatului B.I.J. pentru săvârșirea celor trei infracțiuni

pentru care a fost trimis în judecată, instanța de apel a apreciat că este necorespunzător

față de prevederile art. 72 C. pen., și că se impune reindividualizarea pedepselor

aplicate acestui inculpat pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni pentru care

a fost trimis în judecată, aplicând inculpatului pedepse de 2 ani pentru infracțiunea

prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev.

de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 și 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa finală de 3 ani închisoare.

Cu privire la cuantumul

pedepselor aplicate inculpatului B.I.S., instanța de apel a apreciat că se impune

diminuarea cuantumului acestora, raportat la criteriile prev. de art. 72 C.

pen., sens în care, în temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea

nr. 241/2005 l-a condamnat la 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 292 C. pen.

la 6 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În ceea ce privește calea

de atac declarată de partea civilă D.G.F.P. Arad, instanța de apel a apreciat că

instanța de fond nu a făcut aplicarea prevederilor art. 163 C. proc. pen., potrivit

cărora măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal și de către instanța

de judecată și constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor

mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubelor produse

prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Alin.

(2) al aceluiași articol prevede că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei

se pot lua asupra bunurilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente până

la concurența valorii probabile a pagubei. Față de modul de soluționare a laturii

civile a cauzei, prin obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente

reprezentată prin lichidator judiciar la plata sumei de 949318 RON cu titlu de despăgubiri,

actualizată cu majorări, dobânzi și penalități până la momentul plății efective

a prejudiciului, raportat la soluția pronunțată în latura penală a cauzei, instanța

a dispus în temeiul art. 163 C. proc. pen. instituirea sechestrului asigurător și

popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpaților.

Împotriva deciziei au

declarat recursuri

inculpații B.I.J. și B.I.S.

În motivele

de recurs scrise, inculpatul B.I.J., invocând cazurile de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 12, 17, 17

2

C. proc. pen. a solicitat achitarea

în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C.

proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005; art.

11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. pentru infracțiunea

prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005; art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10

lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005.

Referitor

la infracțiunea prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, recurentul inculpat

a susținut că în mod greșit și nelegal a fost reținută în sarcina sa din moment

ce, urmare a cesiunii efectuate și a predării documentelor societății către cesionari,

el nu mai avea nicio responsabilitate în fața autorităților statului legat de administrarea

SC A.C. SRL la care deținuse calitatea de asociat și administrator.

În ce privește

infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, sus-numitul recurent inculpat

a susținut că nu poate fi reținută vinovăția, exclusiv în sarcina sa, atâta vreme

cât nu doar el, ci și contabila societății a cunoscut și a evidențiat în declarațiile

contabile sumele datorate bugetului de stat. Având în vedere și faptul că se află

la prima abatere, nu are antecedente penale, cuantumul prejudiciului care este unul

redus, a solicitat să fie condamnat la pedeapsa amenzii penale sau să i se aplice

dispozițiile art. 18

1

C. pen. cu consecința aplicării unei amenzi administrative.

Referitor

la infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, sus-numitul inculpat

a arătat că în mod greșit a fost condamnat deoarece fapta constituie contravenție

prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 82/1991.

În concluziile

orale, apărătorul desemnat din oficiu pentru sus-numitul recurent inculpat, invocând

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. a solicitat

achitarea pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de

art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, achitarea pentru fapta prev. de art. 9

lit. b) din aceeași lege pentru că fapta nu constituie infracțiune, ci contravenție

și condamnarea la amenda penală pentru infracțiunea prev. de art. 6 din legea menționată.

Inculpatul

B.I.S., în motivele de recurs scrise, invocând cazurile de casare prev. de art.

385

9

pct. 12, 17 și 17

2

C. proc. pen. a solicitat achitarea

pentru cele două infracțiuni în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, sus-numitul recurent inculpat a arătat, în ce privește infracțiunea

prev. de art. 292 C. pen., că interpretarea instanței de fond și a celei de apel,

în sensul existenței infracțiunii de fals în declarații este eronată întrucât declarația

înscrisă în actul notarial de înstrăinare a locuinței se referă nu la un act de

locațiune (contractul de comodat asupra sediului social al SC A.C. SRL), ci la un

act translativ de proprietate.

În ce privește

complicitatea la infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale,

care, în esență, se comite doar prin omisiune și implică anumite obligații care

derivă din calitatea de asociat sau administrator în cadrul unei societăți comerciale,

calitate pe care nu a deținut-o în cadrul SC A.C. SRL.

În concluziile

orale susținute cu ocazia dezbaterilor pe fond a recursului, apărătorul desemnat

din oficiu pentru inculpat, invocând doar cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. a solicitat achitarea acestuia pentru neîntrunirea elementelor

constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În subsidiar,

pentru ambii inculpați, în motivele scrise de recurs s-a solicitat reindividualizarea

pedepselor aplicate de instanța de apel și suspendarea condiționată a acestora în

condițiile art. 81 C. pen.

Examinând

recursurile declarate de inculpații B.I.J. și B.I.S., prin raportare la dispozițiile

art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea

nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Consacrând

efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor

date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile

care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate

pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele

încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ

reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul

că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.

Așa fiind,

se constată că unul dintre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea

nr. 2/2013 a fost cel reglementat de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.,

invocat în scris de către recurenți, situație în care criticile circumscrise acestei

prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim

control judiciar.

Totodată,

în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat

de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al

art. 385

9

C. proc. pen., căruia i se circumscrie critica inculpaților

privind individualizarea judiciară a pedepselor și nu pct. 17

2

al

art. 385

9

C. proc. pen., cum greșit a fost invocat în motivele de recurs

scrise. Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat

prin Legea nr. 2/2013, hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, atât recurentul inculpat

B.I.J., cât și recurentul inculpat B.I.S. au criticat decizia sub aspectul netemeiniciei

pedepselor ce le-au fost aplicate, considerate greșit individualizate de instanțe

sub aspectul modalității de executare a acestora, critică ce nu poate însă face

obiect de cenzură al Înaltei Curți în calea de atac a recursului, potrivit art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., modificat. Pentru aceleași argumente

nu pot fi primite nici cererile recurentului inculpat B.I.J. de a fi condamnat la

amendă penală pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, respectiv

de a se constata că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni

și, în consecință, de a i se aplica o amendă administrativă. Modul și împrejurările

în care fapta a fost comisă, importanța valorilor sociale ocrotite de lege și care

au fost vătămate prin activitatea infracțională a recurentului inculpat, valoarea

prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului și împrejurarea că

nu a fost recuperat sunt aspecte ce imprimă faptei gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Referitor

la solicitarea recurenților inculpații B.I.J. și B.I.S. de a se dispune achitarea

lor în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C.

proc. pen. - inexistența faptelor - primul pentru infracțiunea prev. de art. 9

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, iar cel de-al doilea pentru ambele infracțiuni

pentru care a fost trimis în judecată, Înalta Curte constată că nu se încadrează

în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., pe care l-au invocat în motivele de recurs scrise.

În realitate,

recurenții inculpați solicită o reapreciere a mijloacelor de probă administrate

în cauză, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea pe baza

căreia instanța de fond a dispus condamnarea lor, soluție confirmată de instanța

de apel.

Având în vedere

argumentele mai sus expuse referitoare la efectul parțial devolutiv al recursului,

în sensul că examinarea cauzei în cadrul acestei căi ordinare de atac nu se mai

poate face decât cu privire la chestiuni de drept, nu și la chestiuni de fapt, modificarea

situației de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării

unor nelegalități care ar influența valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie

avute în vedere la soluționarea cauzei și, pe cale de consecință, ar determina înlăturarea

acestora și ar impune reevaluarea elementelor de fapt.

În speță,

asemenea aspecte nu au invocate și nici nu au fost constatate de către instanța

de recurs. Desfășurarea judecății a avut loc cu respectarea dispozițiilor procedurale,

instanța de fond și instanța de apel au evaluat întregul material probator și au

analizat probele în acuzare, dar și apărările inculpaților, motivând corespunzător

soluției de condamnare a acestora.

Referitor

la cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. invocat în

susținerea orală a recursurilor, acesta este incident când nu sunt întrunite elementele

constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată,

cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337.

Contrar celor

susținute de apărare și în acord cu concluzia la care au ajuns instanța de fond

și instanța de apel, faptele pentru care recurenții inculpați B.I.J. și B.I.S. au

fost trimiși în judecată există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de

către aceștia cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv cu intenție.

Din probele

administrate în cauză rezultă că la data de 01 noiembrie 2007, recurentul inculpat

B.I.J. a înființat SC A.C. SRL Arad, societate al cărei administrator a fost și

care a avut ca obiect de activitate executarea lucrărilor de consolidare a clădirilor

rezidențiale și nerezidențiale și sediul social în municipiul Arad, str. G.T.D.,

nr. 47, astfel cum rezultă din contractul de comodat încheiat cu proprietarii imobilului,

B.I.J. și B.R. Pentru a permite funcționarea societății sus-menționate, contractul

de comodat nu a fost revocat, iar la data de 27 februarie 2008, cu ocazia înstrăinării

imobilului situat la adresa sus-menționată, recurentul inculpat B.I.S. și soția

sa, B.R., au declarat la notarul public faptul că respectivul imobil nu face obiectul

vreunei convenții.

La data de

10 septembrie 2009, prin hotărârea nr. 1 a asociatului unic s-a dispus retragerea

definitivă și irevocabilă din societate a recurentului inculpat B.I.J. și cesionarea

părților sociale ale SC A.C. SRL, către P.G. și T.F.S., cu aceeași ocazie recurentul

inculpat fiind revocat din funcția de administrator, calitate în care a fost numit

T.G., fiind menținut sediul social al societății în municipiul Arad, str. G.T.D.,

nr. 47.

Din facturile,

chitanțele și avizele de însoțire a mărfii ridicate de la parteneri comerciali ai

SC A.C. SRL,

SC

P. SRL Reșița, SC M.E. SRL Arad, SC M.T.E.C. SRL Baia Mare, SC A.G. SRL Cluj, SC

U.L.P. SRL Arad, SC T.B. SRL Bistrița, SC G.H. SRL Curtici, SC W.B.W. SRL Arad,

SC P.I. SRL Arad, SC A. SRL Arad, SC C.O. SRL Arad, SC C.A. SRL Timișoara, SC S.C.

SRL, SC M.C. SRL, SC F.O. SRL, SC G.S. SRL, SC W.T.H. SRL, SC M.E.C. SRL, SC A.G.

SRL,

rezultă, însă, că cesiunea părților sociale s-a efectuat doar în mod

scriptic, nu și faptic și că sediul social al societății a fost menținut în municipiul

Arad, str. G.T.D., nr. 47, deși imobilul fusese înstrăinat de proprietari, prin

contract autentic de vânzare-cumpărare. Relevante sunt declarațiile martorilor C.R.E.,

P.C.C., M.O., T.T., M.I., S.L.A., care s-au referit la lucrările de construcții

pe care le-au executat pentru SC A.C. SRL atât înainte, cât și după presupusa cedare

a părților sociale. În concret, martorii sus-menționați au arătat că atât recurentul

inculpat B.I.J., cât și recurentul inculpat B.I.S. au reprezentat interesele SC

A.C. SRL și s-au implicat în activitatea desfășurată de societate (niciunul dintre

martori nu a indicat vreo altă persoană care să fi reprezentat interesele societății

sus-menționate). Astfel, martorul P.C.C., referindu-se la operațiunile economice

derulate ulterior fictivei cedări a părților sociale a SC A.C. SRL a declarat că

în anul 2009, în calitate de reprezentant al SC V. SRL a avut un contract de colaborare

cu SC A.C. SRL, despre care știa că este reprezentată de B.I.S., context în care

această societate a prestat pentru firma martorului diverse lucrări de construcții

drumuri. Aceeași stare de fapt a relatat-o în declarațiile sale și martorul P.R.

care s-a referit la lucrările executate de firma inculpatului B.I.J. în calitate

de reprezentant al SC A.C. SRL în perioada 2009-2010. Derularea de către recurenți

a activităților comerciale în numele SC A.C. SRL și după data presupusei cedări

a părților sociale rezultă și din declarațiile martorilor M.Z., B.F., P.K., M.M.D.

și P.L.M. Martora ultim menționată, care s-a ocupat de organizarea contabilității

societății SC A.C. SRL a declarat că ambii recurenți inculpați se ocupau de administrarea

faptică a acesteia și îi puneau la dispoziție documentele contabile pe care le înregistra

în evidențele societății și că în repetate rânduri le-a adus la cunoștință obligativitatea

achitării contribuțiilor la bugetul de stat, fără însă a primi de la ei documente

justificative din care să rezulte îndeplinirea acestor obligații.

Din raportul

de constatare tehnico-științifică din 02 noiembrie 2012 rezultă că scrisul de mână

de pe facturile și chitanțele fiscale emise de SC A.C. SRL către

SC M.E. SRL, SC U.L.P.

SRL, SC W.P. SRL, SC V.D. SRL, SC T.B. SRL, SC M.C. SRL, SC C.O. SRL, SC P.I. SRL,

SC A.G. SRL,

în perioada anterioară și ulterioară datei cesiunii părților sociale

a fost executat de recurentul inculpat B.I.J.

De asemenea,

din raportul de constatare tehnico-științifică din 07 decembrie 2012 rezultă că

semnăturile executate pe facturile și chitanțele fiscale emise de către SC A.C.

SRL, către

SC

R.E.C. SRL și SC R.O.C. SRL, SC M.E. SRL, SC U.L.P. SRL, SC R.C.O. SRL, SC G.A.

SRL, SC W.B.W. SRL, SC P.E.C. SRL, SC C.O. SRL, SC P.I. SRL și SC A.T. SRL, a

nterior și

ulterior cesiunii părților sociale, au fost executate, probabil, de către B.I.J.,

respectiv de către B.I.S.

Din procesul-verbal

întocmit de reprezentanții A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad și anexele la acesta rezultă

că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului de către SC A.C. SRL, în

semestrul II 2008 și în semestrele I și II ale anului 2009 este în sumă totală de

841.614 RON și se compune din: 456.558 RON, reprezentând TVA, 384.757 RON, impozit

pe profit, prejudiciu creat prin omisiunea înregistrării în actele contabile ale

societății, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, a veniturilor

în sumă de 567.476 RON aferente semestrului II 2008, obținute de SC A.C. SRL din

executarea de lucrări de construcție la care se adaugă TVA-ul aferent în valoare

de 107.688 RON și impozitul pe profit în sumă de 90.813 RON; 497.102 RON, aferent

semestrului I 2009, obținute de SC A.C. SRL din executarea de lucrări de construcții,

la care se adaugă TVA aferent, în valoare de 104.321 RON și impozitul pe profit

în valoare de 87.600 RON; 1.287.776 RON, aferent semestrului II 2009, obținute din

executarea de către SC A.C. SRL a lucrărilor de construcție, la care se adaugă TVA

aferent în valoare de 244.849 RON și impozitul pe profit în valoare de 206.343

RON.

Concluzionând,

Înalta Curte reține că faptele recurentului inculpat B.I.J. constând în aceea că

în semestrul II al anului 2008, respectiv semestrele I și II ale anului 2009, în

calitate de administrator al SC A.C. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

cu intenție, a derulat activități comerciale având ca obiect, în principal, lucrări

de construcție fără a înregistra în evidențele contabile ale societății veniturile

realizate, de a cesiona părțile sociale ale societății și de a menține sediul social

la imobilul din Arad, str. G.T.D., nr. 47, despre care știa că a fost vândut, în

vederea pierderii urmelor activității sale infracționale și pentru a îngreuna controalele

efectuate de organele de specialitate, cauzând astfel, prin neplata taxelor și impozitelor

datorate bugetului consolidat al statului un prejudiciu în sumă de 841.614 RON,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 9

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Fapta sus-numitului

recurentului inculpat constând în aceea că în calitate de administrator al SC A.C.

SRL, cu intenție, nu a virat la bugetul de stat sumele reținute de la angajați,

reprezentând obligațiile cu reținere la sursă - C.A.S., C.A.S.S., contribuția de

șomaj, impozit pe veniturile din salarii - aferente perioadei 25 mai 2008 - 09

septembrie 2009, cauzând un prejudiciu în sumă de 8.715 RON, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

În ce-l privește

pe recurentul inculpat B.I.S., Înalta Curte reține că faptele acestuia constând

în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în semestrul II al anului

2008, respectiv în semestrele I și II ale anului 2009, cu intenție, l-a ajutat pe

fiul său, B.I.J. - administrator al SC A.C. SRL să deruleze activități comerciale

având ca obiect, în principal, lucrări de construcții, negociind contracte, întocmind

și semnând facturi și chitanțe fiscale în numele SC A.C. SRL, fără ca în evidențele

contabile ale societății să fi fost înregistrate veniturile realizate și de a declara

în fals în fața notarului public, cu ocazia vânzării imobilului situat în Arad,

str. G.T.D., nr. 47 (imobil cu privire la care la data de 01 noiembrie 2007 a încheiat

pe termen nelimitat, până la revocare, un contract de comodat în favoarea SC A.C.

SRL), că imobilul respectiv nu a făcut obiectul vreunei convenții, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv

de art. 292 C. pen.

Având în vedere

succesiunea de legi intervenită în cursul procesului, Înalta Curte va proceda la

identificarea legii penale mai favorabile.

Potrivit

art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii

până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale,

se aplică legea cea mai favorabilă.

Conform

art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare la data judecării recursurilor, în cazul în

care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit

una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin urmare,

se constată că textul alin. (1) al art. 5 C. pen. reia dispoziția art. 13 alin.

(1) C. pen. din 1969 astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne același.

Determinarea

caracterului „mai favorabil” al legii se realizează ținând seama de o serie de elemente

cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de încriminare, cauzele

care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante

sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs,

etc.

Criteriile

de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, așadar, atât condițiile

de încriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare

la pedeapsă.

Cu privire

la pedeapsă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală

amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la

limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora, în mod concret.

Pentru infracțiunile

prevăzute de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 pentru care recurentul

inculpat B.I.J. a fost condamnat, precum și pentru complicitatea la infracțiunea

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 reținută în sarcina recurentului

inculp