ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3094/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată .

Prin acțiunea

înregistrata pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, la

data de 11 februarie 2011, sub nr. 1326/2/2011, petenta C.N.A.D.N.R. SA a

formulat în contradictoriu cu pârâta T.T.Y.T. SA acțiune în anulare a sentinței

arbitrale pronunțată de Curtea Internațională de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț Internațională de la Paris în

Dosarul nr. 15937/GZ (c-16177/GZ).

Prin Sentința

comercială nr. 81 din 30 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de către

pârâtă și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de

petentă.

Prin Decizia nr. 490

din 7 februarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 1326/2/2011 a fost admis recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA,

sentința fiind casată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

În cursul

rejudecării, nu au fost invocate și alte excepții, iar în ședința publică din

17 mai 2012, petenta a menționat că nu înțelege să mai susțină cererea de

suspendare a executării hotărârii arbitrale.

Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, prin Sentința civilă nr. 106/2012 din 10

octombrie 2012 a respins cererea ce suspendare a executării sentinței arbitrale.

A respins ca

neîntemeiată acțiunea în anulare a sentinței arbitrale pronunțată de Curtea

Internațională de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț

Internațională de la Paris, în dosarul 15937/GZ (c-16177/GZ), formulată de

petenta C.N.A.D.N.R. SA.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că, toate aspectele invocate de petentă reprezintă

nemulțumiri ale acesteia față de soluția dată pe fond de instanța arbitrală,

aspect care excede sferei dispozițiilor articolului 364 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA București a declarat

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304, pct. 9 și 304

1

C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței recurate, iar pe

fond desființarea sentinței arbitrale și, pe cale de consecință, respingerea

acțiunii introductive de instanță formulată de T.T.Y.T. SA.

În susținerea

recursului recurenta arată, cu titlu general, că instanța de judecată, în mod

greșit a respins acțiunea în anulare și nu a analizat toate aspectele

învederate de către recurentă prin cererea formulată, restul criticilor

formulate se referă numai la motivele pentru care aceasta consideră că

Hotărârea Tribunalului Arbitral încalcă dispozițiile imperative ale legii, sens

în care prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ. devin aplicabile în speța de

față.

În aceste condiții,

la termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția

nulității cererii de recurs, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Față de dispozițiile

art. 137 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității cererii de

recurs invocată de către intimată prin întâmpinare și în raport de dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va

cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție

de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Rezultă, din aceste

prevederi legale conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la

sfera motivelor de recurs, că pentru a fi validă juridic, cererea de recurs

trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină adică, acele argumente de

natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea atacată.

Pentru a conduce la

casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la

indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând

încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 -

9 C. proc. civ.

În speță, nu numai că

recurenta nu s-a conformat exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C. proc. civ.,

pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată

fi încadrate, din oficiu, în vreunul din cazurile de casare sau modificare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Din observarea

criticilor formulate de recurentă se constată că, motivele invocate în

susținerea recursului său nu se subscriu niciunuia dintre motivele de recurs

prevăzute la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în realitate, toate criticile

formulate vizând aspecte generale referitoare la respingerea acțiunii în

anulare, precum și critici care privesc Hotărârea Tribunalului Arbitral.

Astfel, deși

recurenta a exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de

legalitate a hotărârii atacate, aceasta își exprimă nemulțumirea față de faptul

că instanța a dat o anumită interpretare aspectelor de fapt analizate, având ca

rezultat constatarea unei situații de fapt pe care recurenta o consideră

greșită.

Așadar, în cuprinsul

cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la

adresa sentinței atacate care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus

indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin

raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în

fundamentarea acesteia.

Simpla indicare a

unui text de lege și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se

dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și

legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica conform art. 306 (3) C.

proc. civ. dacă ele reprezintă critici ale raționamentului judiciar, nu este

suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind

sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Nici invocarea

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ. nu suplinește omisiunea de a

indica motivele de recurs reprezentate ca niște critici efective îndreptate

împotriva sentinței atacate, întrucât aceste prevederi legale autorizează

instanța de recurs să examineze cauza sub toate aspectele numai dacă a fost

sesizată cu o cerere de recurs ce respectă dispozițiile art. 302

1

C.

proc. civ.

Așa fiind, în

condițiile în care recursul se prezintă ca o suită de idei care reconsideră

întreaga situație de fapt și natura normelor juridice incidente în lipsa unor

motive de recurs, chiar și de ordine publică ce ar putea fi invocate din

oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

Înalta Curte, dând eficiență textului de lege invocat, va admite excepția și va

constata nulitatea cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. recurenta reclamantă C.N.A.D.N.R. SA va fi

obligată să-i achite intimatei-pârâte T.T.Y.T. SA Spania suma de 42.780 RON

cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de avocat, conform facturilor nr.

393 din 8 aprilie 2011, 406 din 5 mai 2011, 429 din 11 iulie 2011, 535 din 9

februarie 2012, 539 din 7 martie 2012, 583 din 11 iunie 2012, 639 din 8

octombrie 2012, 672 din 10 decembrie 2012 și 701 din 11 februarie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA București împotriva Sentinței

nr. 106/2012 din 10 octombrie 2012 pronunțată ce Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă.

Obligă

recurenta-reclamantă C.N.A.D.N.R. SA București, să-i achite intimatei-pârâte

T.T.Y.T. SA Spania suma de 42.780 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV