ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3094/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată . Prin acțiunea înregistrata pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, la data de 11 februarie 2011, sub nr. 1326/2/2011, petenta C.N.A.D.N.R. SA a formulat în contradictoriu cu pârâta T.T.Y.T. SA acțiune în anulare a sentinței arbitrale pronunțată de Curtea Internațională de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț Internațională de la Paris în Dosarul nr. 15937/GZ (c-16177/GZ). Prin Sentința comercială nr. 81 din 30 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de petentă.

Prin Decizia nr. 490 din 7 februarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1326/2/2011 a fost admis recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, sentința fiind casată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe. În cursul rejudecării, nu au fost invocate și alte excepții, iar în ședința publică din 17 mai 2012, petenta a menționat că nu înțelege să mai susțină cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale. Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Sentința civilă nr. 106/2012 din 10 octombrie 2012 a respins cererea ce suspendare a executării sentinței arbitrale. A respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare a sentinței arbitrale pronunțată de Curtea Internațională de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț Internațională de la Paris, în dosarul 15937/GZ (c-16177/GZ), formulată de petenta C.N.A.D.N.R.

SA. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, toate aspectele invocate de petentă reprezintă nemulțumiri ale acesteia față de soluția dată pe fond de instanța arbitrală, aspect care excede sferei dispozițiilor articolului 364 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304, pct. 9 și 304 1 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței recurate, iar pe fond desființarea sentinței arbitrale și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii introductive de instanță formulată de T.T.Y.T. SA.

În susținerea recursului recurenta arată, cu titlu general, că instanța de judecată, în mod greșit a respins acțiunea în anulare și nu a analizat toate aspectele învederate de către recurentă prin cererea formulată, restul criticilor formulate se referă numai la motivele pentru care aceasta consideră că Hotărârea Tribunalului Arbitral încalcă dispozițiile imperative ale legii, sens în care prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ. devin aplicabile în speța de față. În aceste condiții, la termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității cererii de recurs, rămânând în pronunțare asupra acesteia. Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității cererii de recurs invocată de către intimată prin întâmpinare și în raport de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate. Rezultă, din aceste prevederi legale conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină adică, acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea atacată. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. În speță, nu numai că recurenta nu s-a conformat exigențelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C. proc. civ., pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Din observarea criticilor formulate de recurentă se constată că, motivele invocate în susținerea recursului său nu se subscriu niciunuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în realitate, toate criticile formulate vizând aspecte generale referitoare la respingerea acțiunii în anulare, precum și critici care privesc Hotărârea Tribunalului Arbitral.

Astfel, deși recurenta a exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, aceasta își exprimă nemulțumirea față de faptul că instanța a dat o anumită interpretare aspectelor de fapt analizate, având ca rezultat constatarea unei situații de fapt pe care recurenta o consideră greșită. Așadar, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței atacate care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Simpla indicare a unui text de lege și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica conform art. 306 (3) C. proc.

civ. dacă ele reprezintă critici ale raționamentului judiciar, nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii. Nici invocarea prevederilor art. 304 1 C. proc. civ. nu suplinește omisiunea de a indica motivele de recurs reprezentate ca niște critici efective îndreptate împotriva sentinței atacate, întrucât aceste prevederi legale autorizează instanța de recurs să examineze cauza sub toate aspectele numai dacă a fost sesizată cu o cerere de recurs ce respectă dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ. Așa fiind, în condițiile în care recursul se prezintă ca o suită de idei care reconsideră întreaga situație de fapt și natura normelor juridice incidente în lipsa unor motive de recurs, chiar și de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte, dând eficiență textului de lege invocat, va admite excepția și va constata nulitatea cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. recurenta reclamantă C.N.A.D.N.R. SA va fi obligată să-i achite intimatei-pârâte T.T.Y.T. SA Spania suma de 42.780 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de avocat, conform facturilor nr. 393 din 8 aprilie 2011, 406 din 5 mai 2011, 429 din 11 iulie 2011, 535 din 9 februarie 2012, 539 din 7 martie 2012, 583 din 11 iunie 2012, 639 din 8 octombrie 2012, 672 din 10 decembrie 2012 și 701 din 11 februarie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA București împotriva Sentinței nr. 106/2012 din 10 octombrie 2012 pronunțată ce Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Obligă recurenta-reclamantă C.N.A.D.N.R. SA București, să-i achite intimatei-pârâte T.T.Y.T. SA Spania suma de 42.780 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV