ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1974/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1974/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

penal de față constată și reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 57 din 27 aprilie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a dispus în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea

inculpaților:

- D.M. de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și

- S.I. de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1)

și (3) C. pen.

S-a constatat că

inculpații au achitat părții civile SC S.I. SRL în cursul procesului suma de

22.207,84 RON cu titlu de despăgubiri civile.

S-au respins

celelalte pretenții formulate de partea civilă.

S-a stabilit în

favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 100 RON onorariu parțial pentru

apărătorul din oficiu al inculpatei D.M., av. B.O., sumă ce se va plăti din

fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nr. 217/P/2008 din 25 noiembrie

2009, au fost trimiși în judecată inculpații D.M. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.

246 C. pen. și S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.

215 alin. (1) și (3) C. pen.

În ceea ce privește

fapta pentru care inculpata D.M. a fost trimisă în judecată, respectiv aceea

că, în calitate de notar public, cu știință, în timp ce se afla în exercițiul

atribuțiilor sale de serviciu, nu a îndeplinit mai multe acte sau le-a

îndeplinit în mod defectuos cauzând prin aceasta vătămarea intereselor legale

ale SC S.I. SRL, Curtea a reținut că aceasta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și urmează a dispune

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

pentru următoarele considerente:

S-a reținut ca real

faptul că, potrivit art. 45 din Legea nr. 36/1995 actualizată până la data de

17 iunie 2003, în vigoare la data încheierii contractului de garanție

imobiliară, notarul public are obligația să deslușească raporturile reale

dintre părți cu privire la actul pe care vor să-1 încheie, să verifice dacă

scopul pe care-l urmăresc este în conformitate cu legea și să dea îndrumările

necesare asupra efectelor lui juridice.

De asemenea, potrivit

art. 70 din Ordinul nr. 710/C/1995, pentru adoptarea Regulamentului de punere

în aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995,

"în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare,

notarul public va verifica situația proprietății și sarcinile bunului în acest

scop, notarul va pretinde prezentarea titlului de proprietate sau, după caz,

extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum și certificatul

de evidență fiscală cu valoare de impozitare", iar potrivit art. 60 din

același ordin "în cazul actelor supuse publicității imobiliare, notarul

este obligat în baza art. 45 din lege, să întreprindă de îndată în numele

titularilor acestor drepturi, direct sau prin angajații săi, demersurile

necesare la biroul de publicitate din circumscripția sa și să înmâneze părților

dovezile referitoare la înscrierea drepturilor".

Cu toate acestea,

inculpata D.M. a acceptat să autentifice, sub nr. x, y din 16 noiembrie 2004,

actul de parcelare și contractul de garanție imobiliară, fără a solicita un

extras de carte funciară actualizat și, cu toate că a înaintat actele în

vederea transcrierii ipotecii în cartea funciară, nu s-a asigurat că dreptul

conferit părții vătămate a fost înscris.

Din verificările

efectuate în cursul urmăririi penale a rezultat că după înaintarea de către

inculpată a actelor necesare înscrierii garanției imobiliare la cartea

funciară, a fost depusă o cerere de retragere a documentației completată de

numita D.L., angajată la biroul notarial în calitate de îngrijitoare, în numele

și cu datele secretarei biroului P.M.A. Din susținerile martorei D.L.,

coroborate cu declarația martorei T.A.C. a rezultat că această cerere a fost

întocmită la indicațiile unuia dintre funcționarii de la cartea funciară iar

din declarația martorei P.M.A. a rezultat că D.L. nu i-ar fi adus la cunoștință

că cineva de la biroul notarului să-i fi solicitat retragerea dosarului.

În această situație,

declarația lucrătorului de carte funciară, M.M., în sensul că a adus la

cunoștința notarului despre imposibilitatea de înscriere a ipotecii în cartea

funciară și că retragerea cererii a fost înaintată la solicitarea inculpatei nu

se confirmă în mod cert prin probele administrate în cauză.

Deși se poate reține

în sarcina notarului că și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de

serviciu, prin aceea că nu a verificat situația de carte funciară pentru a

stabili raporturile reale dintre părți și nu a înmânat părților dovezile

referitoare la înscrierea drepturilor, încălcându-și obligațiile impuse prin

art. 45 alin. (1) și (3) din Legea nr. 36/1995 și cele prev. de art. 60 și art.

70 din Ordinul nr. 710/1995, în vigoare la data încheierii actelor - iar clauza

inserată în contract în sensul că părțile își asumă toate riscurile pentru

declarațiile pe care le fac în fața notarului în raport de neînțelegerile ce

vor interveni ulterior, nu se circumscrie disp. art. 6 alin. (3) și (4) din

Legea nr. 36/1995, întrucât acesta se referă la situația în care "notarul

public nu poate refuza autentificarea actului" ceea ce nu a fost cazul în

speță, pentru a ne afla în prezența infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor - este necesar ca acțiunea ilicită de îndeplinire

defectuoasă a atribuțiilor de serviciu ale unui funcționar să fi determinat

vătămarea intereselor legale ale unei persoane, dar și să existe legătură de

cauzalitate între aceasta și eventuala vătămare, ceea ce în cauza de față nu

s-a dovedit.

Din verificarea

extrasului C.F. nr. x Bistrița, in extenso, a rezultat că la data încheierii

contractului de garanție imobiliară, asupra terenului și construcțiilor de sub

nr. top x, în suprafață de 5.590 mp, erau constituite ipoteci în favoarea

B.R.D. - Bistrița înscrise în cartea funciară în baza unor contracte de ipotecă

autentificate de notarul public D.M. la solicitarea inculpatului S.I. și a

B.R.D., unitate bancară care prin reprezentanții săi se ocupa în cea mai mare

parte de verificarea situației de carte funciară și obținerea documentelor

necesare înscrierii drepturilor conferite ulterior.

Cu toate că notarul a

autentificat contracte de ipotecă asupra imobilului de sub A+1-3 teren și

construcție, în C.F. nr. x cu numerele y, z, a, b, c, x, înscriindu-se drepturi

de ipotecă cu ranguri diferite, în afara unor prezumții nu se poate constata cu

certitudine că la data încheierii contractului de garanție imobiliară ce

formează obiectul prezentului dosar, inculpata D.M. avea reprezentarea exactă a

tuturor drepturilor reale înscrise în cartea funciară, inclusiv cu privire la

imobilul de sub nr. top pentru care s-a efectuat parcelarea și apoi a fost

oferit ca și garanție.

Pe de altă parte,

cartea funciară nu a întocmit o încheiere de respingere a cererii înregistrate

în vederea înscrierii dreptului de ipotecă în favoarea SC S., în care să arate

care sunt motivele pentru care lucrarea nu a fost operată, întrucât, chiar și

în situația în care imobilul ar fi fost grevat de sarcini, s-ar fi putut opera

inclusiv dezmembrarea, deoarece potrivit art. 42 alin. (1) din Legea

cadastrului nr. 7/1996 și potrivit art. 134 din Decretul-Lege nr. 115/1938,

dezlipirea unui imobil sau a unei parcele din imobil se face împreună cu

sarcinile ce grevează imobilul, concomitent cu intabularea unei ipoteci de rang

subsecvent.

În această situație,

între acțiunea notarului de întocmire a unui act prin care se transmit drepturi

reale, fără a verifica situația de carte funciară și neînscrierea dreptului

conferit prin contractul de garanție imobiliară în cartea funciară, s-a reținut

că nu există legătură de cauzalitate.

Mai mult, între

aceeași acțiune și vătămarea intereselor legale ale unei persoane nu există

legătură de cauzalitate specifică laturii obiective a infracțiunii de abuz în

serviciu,

Prejudiciul pe care

l-a suferit partea vătămată la data de 8 ianuarie 2008 când se presupune că

efectele neînregistrării contractului de garanție imobiliară în cartea funciară

s-au produs, prin imposibilitatea valorificării dreptului de ipotecă ca urmare

a neplății unor mărfuri livrate în baza contractului de distribuție pentru

executarea căruia s-a încheiat acel contract, a constat în diferența unor

valori rămase de achitat pentru facturile emise, în sumă totală de 36.305 RON,

iar aceasta a fost plătită ulterior de SC A.I. SRL.

Între cele două

societăți comerciale s-au derulat raporturile ce au derivat din contractele

încheiate, plățile fiind efectuate în numerar sau prin compensare în

modalitatea specifică unor astfel de relații iar neînțelegerile dintre acestea

ce au determinat introducerea plângerii penale au fost generate de faptul că SC

A.I. SRL nu considera că datorează sumele pe care le pretindea partea vătămată,

susținerile reprezentanților acesteia confirmându-se în cele din urmă, atât

prin soluțiile pronunțate în procesele comerciale, cât și în urma expertizei

contabile efectuate în cursul judecății, stabilindu-se că SC A.I. SRL nu mai

datorează părții vătămate SC S.I. SRL decât 0,46 RON și că suma cu care s-a

constituit parte civilă nu este justificată.

Pentru ca partea vătămată

să poată executa silit imobilul pe care inculpatul l-a oferit ca și garanție,

trebuia, potrivit art. 372 și art. 379 C. proc. civ., să aibă un titlu care să

constate existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar aceasta nu a

avut la niciun moment un astfel de titlu, sumele de achitat fiind stabilite

doar în cursul procesului penal prin expertiza contabilă efectuată la

solicitarea inculpaților care au dorit să onoreze pretențiile părții vătămate

în măsura în care acestea se vor dovedi.

Astfel, între

acțiunea notarului de întocmire și autentificare a contractului de garanție

imobiliară și imposibilitatea executării acestuia nu există legătură de

cauzalitate și în consecință, fapta sa nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de abuz în serviciu, nefiind îndeplinită latura obiectivă.

Fapta pentru care

inculpata a fost trimisă în judecată în modalitatea în care este descrisă în

actul de acuzare și conform stării de fapt reținute de instanță, nu poate primi

o altă încadrare juridică, și anume cea de neglijență în serviciu prev. de art.

249 C. pen., întrucât încălcarea obligațiilor stabilite prin lege a avut loc cu

știință și nu ca urmare a unor erori sau din culpă, chiar inculpata fiind cea

care a susținut că a atras părților atenția că, pentru a se încheia actul, este

necesar un extras C.F. actualizat, inserarea acelei clauze cu asumarea tuturor

riscurilor, neputându-o exonera de răspundere în condițiile în care rolul

acesteia este tocmai acela de a desluși raporturile reale dintre părți și de a

conferi actelor pe care le întocmește caracter autentic pentru a putea fi

valorificate în circuitul civil.

De asemenea, nici

apărarea inculpatei în sensul că fapta sa constituie contravenție prin prisma

modificărilor aduse Legii nr. 7/1996, care, în art. 64 alin. (2), prevede că

fapta notarului de a întocmi acte translative de proprietate fără un extras

C.F. reprezintă o contravenție, nu poate fi primită, deoarece ceea ce i se

impută inculpatei este împrejurarea că întocmirea unui act translativ de

proprietate fără un extras C.F. a determinat vătămarea intereselor legale ale

unei persoane, neexistând o suprapunere de texte cu cel prevăzut în art. 246 C.

pen., iar în toate situațiile, faptele constituie contravenție dacă nu sunt

săvârșite în așa fel, încât, să constituie infracțiune. În consecință nu se

poate face aplicarea disp. art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la fapta

pentru care inculpatul S.I. a fost trimis în judecată, în sarcina sa

reținându-se că a indus în eroare pe reprezentantul părții vătămate SC S.I. SRL

determinându-l să accepte încheierea și executarea contractului de furnizate de

anvelope, creând părții vătămate o situație necorespunzătoare adevărului asupra

existenței unei garanții imobiliare valide, iar partea vătămată a acceptat să

încheie și să execute contractul doar în baza convingerii că este deținătoarea

unui drept real de ipotecă, valabil constituit, s-a stabilit, de asemenea, că

aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune

în convenții prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Corespunde realității

faptul că inculpatul S.I., în calitate de reprezentant al SC A.I. SRL s-a

prezentat la notarul public având asupra sa o documentație de parcelare a unui

teren înscris în C.F. nr. x Bistrița, aflat în proprietatea sa și copia

extrasului C.F. eliberat în anul 1998, ulterior dovedindu-se că inculpatul a

grevat același imobil cu ipoteci în favoarea B.R.D. Bistrița, constituite pe

toată suprafața, astfel că actele respective nu reflectau situația la zi. Acest

act a fost prezentat părții vătămate care având încredere în notar, a acceptat

încheierea contractului de garanție imobiliară, fără să cunoască împrejurarea

că pe terenul ce urma a fi oferit drept garanție pentru plata mărfurilor

livrate, există și alte ipoteci. Totodată, inculpatul a făcut o declarație în

fața notarului, în sensul că imobilul respectiv nu este grevat de sarcini.

Din contractele de

ipotecă aflate în copie la dosarul de urmărire penală rezultă că s-au

constituit mai multe ipoteci în C.F. nr. x Bistrița sub toate numerele

topografice inclusiv x pentru care s-a întocmit actul de parcelare, dar la

încheierea acestor contracte S.I. și soția D. în calitate de proprietari ai

imobilului, au fost reprezentați pe baza unor procuri autentificate de un notar

din Austria, de angajați ai societății comerciale și anume A.S. și T.V.,

aceștia declarând că în cea mai mare parte a timpului, inculpatul se afla în

Austria, iar actele se întocmeau pe baza procurilor respective.

Deși se poate

presupune că inculpatul S.I. a cunoscut împrejurarea că imobilul înscris în

C.F. nr. x Bistrița este grevat de sarcini, fiind proprietarul acestuia, iar

contractele de ipotecă s-au încheiat cu acordul său, în favoarea B.R.D., nu s-a

dovedit în cauză că acesta a urmărit obținerea pentru sine sau pentru altul a

unui folos material injust și nici că, prin prezentarea unei alte situații

decât cea reală, s-a produs un prejudiciu.

Infracțiunea de

înșelăciune se comite doar cu intenție directă, respectiv făptuitorul își dă seama

că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta

pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește.

Între acțiunea

inculpatului de a nu fi adus la cunoștința părții vătămate situația reală a

imobilului și mai întâi, neînscrierea contractului de garanție imobiliară, iar

apoi imposibilitatea executării acesteia și cauzarea unui prejudiciu, nu există

legătură de cauzalitate.

Între părți s-au

derulat raporturi comerciale, după cum s-a reținut mai sus, datoria societății

reprezentată de inculpat față de partea vătămată fiind o consecință a modului

de colaborare între aceste societăți și nu a atitudinii inculpatului în

momentul încheierii contractului de garanție imobiliară sau ulterior, prin

încheierea unor alte contracte de ipoteca pe același imobil pe care se

presupunea a fi înscrisă cea constituită în favoarea părții vătămate.

Pentru aceste

considerente precum și cele ce au stat la baza soluției de achitare a

inculpatei D.M., privind inexistența legăturii de cauzalitate între faptă și

prejudiciu, dar și a lipsei intenției, prin prisma unui scop urmărit de

făptuitor, Curtea a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În latura civilă a

cauzei, s-a constatat că, potrivit expertizei contabile, singura sumă de

achitat din partea SC A.I. SRL către SC S.I. SRL este 0,46 RON, iar dobânzile

legale în raport de scadența fiecărei facturi în parte sunt în cuantum de

13.311 RON, sume pe care, alături de cheltuielile făcute cu executorul

judecătoresc, respectiv suma de 1.874,92 RON, inculpata le-a achitat prin

ordinul de plată din 12 aprilie 2011 emis de C.E.C.B. Bistrița.

De asemenea

inculpatul S.I. a achitat către SC S.I. SRL, suma de 715,84 RON conform

facturii din 11 aprilie 2011, reprezentând dobânzile legale pentru cele două

facturi plătite cu întârziere precum și suma de 0,46 RON.

Prin hotărârea

pronunțată, s-a luat act de aceste plăți, și s-au respins restul pretențiile

formulate de partea vătămată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de

art. 998 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală, prejudiciul cauzat ca

urmare a unor neînțelegeri de natură comercială, nefiind urmarea imediată a

faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, dar în același

timp, se va constata că singurele sume pe care SC A.I. SRL le datora sunt cele

menționate mai sus.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj și partea

civilă S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc.

Parchetul de pe lângă

Curtea de apel Cluj a criticat soluția primei instanțe invocând incidența

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 și a solicitat

condamnarea inculpaților întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea acestora

actele dosarului relevă neechivoc vinovăția inculpaților.

Partea civilă S.I.

SRL Câmpulung Moldovenesc a criticat soluția primei instanțe sub aspectul

greșitei soluționări a laturii civile întrucât acestea au fost acordate parțial

prejudiciul nefiind acoperit în totalitate.

Înalta Curte

analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate

apreciază ca fondat doar recursul parchetului pentru considerentele ce vor fi

expuse:

Cât privește

incidența dispozițiilor art. 385

9

pct. 18, în sensul că s-a comis o

gravă eroare de fapt cu consecința achitării inculpaților, Înalta Curte

apreciază că situația de fapt reținută de instanța de fond nu este conformă cu

mijloacele de probă administrate în cauză și nu are legătură cu faptele

reținute în sarcina inculpaților incidența cazului de casare invocat găsindu-și

pe deplin aplicabilitatea.

Între partea vătămată

SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc și SC A.I. SRL Bistrița al cărei

administrator este inculpatul S.I. a fost încheiat contractul de colaborare din

15 octombrie 2004 și contractul de distribuție exclusivă din 16 noiembrie 2004

prin care partea vătămată s-a obligat să vândă distribuitorului SC A.I. SRL

anvelope de B.P.P., R., M., C., iar distribuitorul s-a obligat să le revândă pe

teritoriul județului Bistrița-Năsăud, contractul fiind încheiat pe 5 ani. În

scopul executării contractului s-a constituit un fond de marfă pus de vânzător

la dispoziția distribuitorului, până la 50% din valoarea garanției depuse.

Plata anvelopelor urma a fi făcută în baza unui raport de vânzări emis de

distribuitorul SC A.I. SRL, urmare căruia furnizorul emitea factura fiscală

privind mărfurile vândute.

Ca urmare a

înțelegerii existente între reprezentanții celor două societăți, la data de 16

noiembrie 2004 a fost încheiat contractul de garanție imobiliară cu ipotecă autentificat

la 16 noiembrie 2004 de către inculpata D.M. în calitate de notar public, la

biroul notarului public cu același nume din Mun. Bistrița, fiind semnat de

către debitoarea SC A.I. SRL prin administrator S.I., iar creditoarea SC S.I.

SRL prin reprezentantul P.G.

Conform acestui

contract, S.I. și S.D., în calitate de garanți, au înțeles să garanteze firma

SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc, până la concurența sumei de 2.100.000.000

ROL, pentru mărfurile livrate de creditoare debitoarei SC A.I. SRL Bistrița,

conform contractului de distribuție exclusivă din 16 noiembrie 2004 și pentru

pagubele cauzate de către debitoare creditoarei, în derularea contractului de

distribuție exclusivă, garanția fiind făcută cu parcela cu nr. top nou y,

constând din teren arabil cu o suprafață totală de 700 mp, desprinsă din

terenul înscris în C.F. nr. x Bistrița sub A+3, nr. top x, situat în

intravilanul municipiului Bistrița.

Garanții ipotecari au

consimțit la înscrierea ipotecii asupra terenului prezentat ca și garanție, pentru

suma de 2.100.000.000 ROL, au consimțit la învestirea cu formulă executorie a

actului notarial și cu punerea în executare silită fără nicio altă formalitate,

în cazul SC A.I. SRL Bistrița nu își va executa obligațiile contractuale ale

contractului de distribuție exclusivă din 16 noiembrie 2004.

Cu toate acestea,

deși în contractul de garanție imobiliară inculpatul S.I. a arătat la pct. 2 că

terenul descris anterior nu face obiectul vreunui litigiu, nu a fost vândut,

donat sau ipotecat și s-a angajat să nu greveze de sarcini terenul depus ca și

garanție, la data la care partea vătămată s-a adresat executorului judecătoresc

E.I. pentru executare silită întrucât exista o datorie pe care societatea

reprezentată de inculpatul S.I. refuza să o achite, s-a constatat

imposibilitatea executării silite, deoarece nr. top y nu există în C.F. nr. x

Bistrița.

Din analiza C.F. nr.

x Bistrița, a rezultat că la data de 16 noiembrie 2004 dată la care a fost

semnat contractul de garanție imobiliară cu ipotecă autentificat sub nr.

y/2004, situația reală din C.F. nr. x Bistrița era cu totul alta decât cea

prezentată de S.I. în fața reprezentantului părții vătămate. În concret,

situația reală era aceea că toate terenurile din C.F. nr. x Bistrița erau

ipotecate, respectiv asupra imobilelor de sub A+1-3 erau înscrise nu mai puțin

de 6 ipoteci, la pozițiile C 10, C 11, C 12, C 14, C 16 și C 18, precum și trei

interdicții de grevare, înstrăinare și constituire de dezmembrăminte, la

pozițiile C 15, C 17 și C 19, toate sarcinile și interdicțiile fiind

constituite în favoarea creditorului B.R.D. - Sucursala Județeană Bistrița.

Printre terenurile

ipotecate în mod repetat, se numără evident și cel înscris în C.F. nr. x, nr.

top x în suprafață totală de 5.590 mp.

Interdicțiile și

ipotecile înscrise în C.F. nr. x Bistrița au fost înscrise în baza contractelor

de ipotecă nr. a/2003, b/2003, c/2003, d/2004, e/2004, f/2004 toate

autentificate de notarul public D.M.

Prin aceste contracte

S.I., S.D. și SC A.I. SRL (reprezentați în fiecare caz prin mandatarii A.S. și

T.V., angajați ai firmei inculpatului) au consimțit să garanteze cu ipoteci

înscrise asupra imobilelor din C.F. nr. x Bistrița, restituirea unor

împrumuturi bancare contractate de SC A.I. SRL Bistrița, respectiv SC S.D.D.

SA. în cazul contractului de ipotecă nr. d/2004 acesta urmărea garantarea

rambursării sumelor care urmau a fi plătite de B.R.D., în temeiul unui

contract-angajament la o scrisoare de garanție emisă de această unitate

bancară.

Inculpatul S.I., cu

ocazia semnării contractului de garanție imobiliară cu ipotecă, autentificat la

16 noiembrie 2004, a indus în eroare reprezentantul părții vătămate, amăgindu-l

cu privire la adevărata situație de carte funciară, susținând în mod mincinos

că terenul ipotecat nu ar mai fi fost grevat anterior de alte sarcini reale.

Notarul public a

ascuns față de reprezentantul SC S.I. SRL adevărata situație de carte funciară

și existența ipotecilor și interdicțiilor anterioare, deși D.M. cunoștea cu

exactitate situația reală, din motivele arătate mai sus și oricum avea

posibilitatea și obligația legală de a solicita extrasul de carte funciară

actual al terenului, ceea ce cu intenție nu a făcut.

Inculpata D.M. a

acceptat să autentifice la 16 noiembrie 2004 contractul arătat, deși cunoștea

că situația prezentată de S.I. este neconformă adevărului, că declarațiile

inculpatului privitor la situația juridică a imobilului ipotecat (declarații

consemnate în cuprinsul contractului) sunt false. În acest mod, prin faptul că

notarul public D.M. a acceptat să autentifice acest contract, reprezentanții

părții vătămate SC S.I. SRL, au avut convingerea că dețin într-adevăr un drept

real de ipotecă asupra terenului în cauză și deci că dețin o garanție validă,

ceea ce i-a determinat să accepte să execute contractul încheiat cu SC A.I.

SRL.

La aceeași dată de 16

noiembrie 2004, sub nr. x, notarul public D.M. a autentificat, premergător

contractului încheiat cu SC S.I. SRL un act de parcelare teren.

Prin acest act de

parcelare, proprietarii tabulari S.I. și S.D. au decis parcelarea terenului de

5.590 mp, înscris în C.F. nr. x Bistrița A+3, nr. top x, arabil situat în

intravilanul mun. Bistrița, în parcela cu nr. top nou y, teren în suprafață de

700 mp, care urma a fi transcris într-o carte funciară nou înființată și parcela

cu nr. top nou z, teren arabil de 4.890 mp, care urma a fi reînscris în C.F.

nr. x Bistrița. Și în acest act de parcelare, redactat tot la biroul notarului

public D.M., s-a consemnat total neconform adevărului, că terenul din C.F. nr.

x Bistrița A+3, nr. top x ar fi liber de sarcini, în condițiile în care atât

semnatarul S.I., cât și notarul D.M. cunoșteau cu exactitate că situația reală

de carte funciară este de drept alta. Acest act de parcelare a premers

contractul încheiat cu partea vătămată, fiind redactat și autentificat în

aceeași zi și cu aceeași ocazie, având drept scop evidențierea distinctă a unei

parcele de 700 mp care urma a fi ipotecată în favoarea SC S.I. SRL.

Inculpata D.M. nu a

fost în măsură să prezinte în original sau copie vreun extras de carte funciară

din perioada lunii noiembrie 2004 pe care să-i fi solicitat de la Oficiul de

Cadastru Bistrița-Năsăud și să-l fi utilizat în documentația aferentă

autentificării contractului de garanție imobiliară nr. a/2004.

Actul de parcelare

autentificat la 16 noiembrie 2004 și contractul de garanție imobiliară cu

ipotecă autentificat la 16 noiembrie 2004 au fost depuse la Judecătoria

Bistrița - Cartea Funciară, în vederea înscrierii în cartea funciară, lucrările

înregistrându-se la 17 noiembrie 2004 și fiind repartizate învinuitei M.M.,

care în perioada respectivă avea funcția de conducător de carte funciară (din 1

ianuarie 2005 a îndeplinit activitatea de asistent registrator în cadrul

O.C.P.I. Bistrița-Năsăud).

Învinuita M.M. nu a

soluționat cererea primită până la data de 27 ianuarie 2005. Această cerere,

depusă în xerocopie la dosar a fost formulată și semnată de S.I. și D., având

ca obiect intabularea dreptului de proprietate în baza unui contract de

parcelare teren, fiind vizată suprafața din C.F. nr. x Bistrița A+3, nr. top x,

fără a fi făcută vorbire despre ipoteca constituită în favoarea părții

vătămate.

În registrul general

de carte funciară au fost înscrise la pozițiile 18425 - 18426 cererea de

înscriere a actului de parcelare, iar la pozițiile 18427 - 18428 cererea de

înscriere a ipotecii. În registru s-a consemnat cu privire la "data

rezolvării", doar că ambele cereri au fost retrase cu

"D833/2005". Învinuita M.M. nu a emis în acest caz încheiere de

admitere sau respingere a cererilor și nici nu a solicitat judecătorului

delegat emiterea unei asemenea încheieri.

La data de 27

ianuarie 2005, sub nr. 833 a fost depusă la O.C.P.I. Bistrița-Năsăud o cerere

olografă întocmită și semnată în numele unei angajate a B.N.P, D.M., respectiv

numita P.M.A. Cererea viza retragerea dosarelor de la numărul 18425 la nr.

18428, stabilindu-se că învinuita D.L. angajată ca îngrijitoare la biroul BNP

D.M. a scris și semnat cererea înregistrată în locul colegei sale, P.M.

(secretară).

Interesul retragerii

cererilor din 17 noiembrie 2004 rezultă însă cu claritate din faptul că a fost

solicitată în 27 ianuarie 2005 emiterea de către O.C.P.I. Bistrița-Năsăud a

unui nou extras de carte funciară din 27 ianuarie 2005; necesar în mod

obligatoriu în vederea autentificării unui nou contract de ipotecă în favoarea

B.R.D. - Sucursala Județeană Bistrița-Năsăud.

La data de 27

ianuarie 2005, a fost semnat un nou contract de ipotecă, anexă la contractul

angajament la scrisoarea de garanție bancară nr. 8/2005, între B.R.D. - Sucursala

Județeană Bistrița-Năsăud și debitorul ipotecar SC A.I. SRL, reprezentat prin

administratorul și asociatul unic S.I. și garanții ipotecari S.I. și D.

Prin acest contract,

garantul și debitorii ipotecari au consimțit să constituie ipotecă în favoarea creditorului

și interdicție de înstrăinare, grevare și constituire de dezmembrăminte, în

vederea rambursării unor sume care urmau a fi plătite de B.R.D. în favoarea

S.N.P.P. Ipoteca urmărea garantarea plății sumei de 1.000.000.000 ROL și era

constituită prin ipotecarea construcției tip hală și a clădirii în curs de

execuție, precum și a terenului aferent, toate intabulate în C.F. nr. x

Bistrița cu nr. top descrise anterior, inclusiv x.

Ipoteca se constituia

cu rangul VII, iar în contractul semnat de inculpatul S.I. se menționa că

"imobilele descrise mai sus, asupra cărora se constituie ipoteca de rang

VII, sunt proprietatea garanților și a societății debitoare .. imobilul

respectiv fiind grevat doar de sarcinile și procesele din extrasul C.F. nr. y".

Contractul de ipotecă

nr. x/2005 a fost autentificat de notarul public D.M. sub nr. y/2005, inculpata

solicitând deîndată înscrierea acestuia în cartea funciară, înscriere care s-a

și efectuat în baza Încheierii nr. 898/2005 C.F., în 28 ianuarie 2005 la

poziția C 20 și C 21.

Astfel, rezultă cu

claritate că a fost necesară retragerea de la O.C.P.I. Bistrița-Năsăud a

lucrărilor anterioare din 17 noiembrie 2004, tocmai pentru a se putea obține

extrasul C.F. nr. y/2005, iar inculpata D.M. a acționat evident cu intenția ca

în acest nou extras C.F. să nu figureze ipoteca în favoarea S.C.

"S.I." SRL, pentru a-1 ajuta pe inculpatul S.I., pentru ca acesta să

poată în continuare să ipotecheze terenul din C.F. nr. x Bistrița în favoarea

B.R.D.

Este evident că

inculpata D.M., a autentificat la 27 ianuarie 2005 un nou contract de ipotecă

asupra terenurilor înscrise în C.F. nr. x Bistrița, inclusiv nr. top x, deși

cunoștea foarte bine că anterior, respectiv în 16 noiembrie 2004, tot ea

autentificase un act de parcelare a suprafeței cu nr. top x, precum și

contractul de ipotecă în favoarea SC S.I. SRL.

Inculpata a ignorat

cu bună-știință faptul neînscrierii ipotecii autentificate tot de ea în

favoarea SC S.I. SRL și a acceptat să autentifice la 27 ianuarie 2005 o nouă

ipotecă asupra acelorași terenuri, în lipsa înscrierii ipotecii constituită în

favoarea părții vătămate. Nu numai că inculpata D.M. a ignorat cu știință

faptul neînscrierii ipotecii părții vătămate, dar chiar a determinat această

neînscriere, prin retragerea cererilor anterioare. În acest mod, inculpatul

S.I., care a semnat și contractul de ipotecă nr. x/2005, împreună cu inculpata

D.M., care a autentificat acest act, au reușit să determine înscrierea asupra

aceluiași teren a unei ipoteci ulterioare de rangul VII, în favoarea B.R.D., în

condițiile în care ipoteca constituită în favoarea părții vătămate nu figura în

cartea funciară.

Inculpatul S.I. a

ascuns această împrejurare față de reprezentanții părții vătămate, menținându-i

în eroare pe parcursul executării contractului, necomunicându-le că în

realitate la data de 27 ianuarie 2005 a ipotecat din nou în favoarea unei alte

persoane juridice, inclusiv suprafața de teren pe care consimțise să o

ipotecheze în favoarea părții vătămate. În acest mod, pe parcursul executării contractului,

partea vătămată nu a cunoscut nici un moment că în realitate, garanția

constituită în favoarea sa este total inutilizabilă și inoperantă, terenul

respectiv fiind din nou ipotecat în favoarea altei persoane juridice, acceptând

datorită acestei mențineri în eroare să livreze în continuare mărfuri către SC

A.I. SRL.

Ulterior, la datele

de 24 mai 2005, 20 martie 2006 și 20 martie 2006, sub numerele a C.F., b C.F.

și c C.R, au mai fost înscrise în C.F. nr. x Bistrița alte trei contracte de

ipotecă numerele a/2005, b/2006 și c/2006, toate în favoarea B.R.D.G.S.G. SA -

Sucursala Bistrița, fiind ipotecate în fiecare caz toate terenurile și

imobilele înscrise în C.F. nr. x Bistrița A+1-3, pentru garantarea unor

împrumuturi de 100.000 euro, 100.000 euro, respectiv 300.000 RON și a

dobânzilor aferente.

Aceste contracte de

ipotecă au fost autentificate de notarul public D.M.I., sub nr. 894/2005,

respectiv de inculpata D.M., sub nr. 635/2006, respectiv nr. 636/2006 și au

fost înscrise în C.F. la pozițiile C 23, C 25 și C 27, iar la pozițiile C 24, C

26 și C 28, au fost înscrise alte trei interdicții de înstrăinare, grevare și

constituire de dezmembrăminte, toate în favoarea aceleiași unități bancare.

Și această situație a

fost ascunsă de inculpatul S.I. față de reprezentanții părții vătămate, nefiind

adusă la cunoștința acestora, practic inculpatul S.I. consimțind la înscrierea

a încă trei ipoteci și trei interdicții asupra imobilului din C.F. nr. x

Bistrița, implicit și asupra parcelei ipotecată în favoarea părții vătămate,

care fiind menținută în eroare în acest interval de timp, a continuat să-și

execute obligațiile contractuale față de SC A.I. SRL, fără a avea în realitate

niciun fel de posibilitate legală de a-și valorifica pretinsa garanție

imobiliară.

Mai mult, la data de

27 aprilie 2006, sub.nr. 1115/2006, inculpata D.M. a autentificat un act de

parcelare de teren cu construcții, prin care inculpatul S.I. și soția sa, S.D.,

reprezentată de T.V., în calitate de proprietari ai terenului înscris în C.F. nr.

x Bistrița și de asociați ai SC A.I. SRL (firmă titulară a drepturilor de

concesiune pe teren și proprietară a clădirilor edificate sau în curs de

execuție pe aceste terenuri), au decis să împartă imobilele în cinci parcele cu

numere cadastrale noi.

În ceea ce privește

pe inculpata D.M., se constată că aceasta și-a încălcat obligațiile prev.de

art. 45 alin. (1) și (3) din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora notarul public

are obligația să deslușească, raporturile reale dintre părți cu privire la

actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care-1 urmăresc este

în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lor

juridice. De asemenea, și-a încălcat obligația expres instituită de art. 60

alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici nr.

36/1995 adoptat prin Ordinul nr. 710/C/1995 al Ministrului Justiției care

prevede că "în cazul actelor supuse publicității mobiliare sau imobiliare,

notarul public este obligat să întreprindă de îndată în numele titularilor

acestor drepturi, direct ori prin angajații săi, demersurile necesare la biroul

de publicitate competent și să înmâneze părților dovezile referitoare la

înscrierea drepturilor".

Cu ocazia

autentificării actului de parcelare și a contractului de ipotecă sub nr. x și

nr. y/2004, inculpata D.M. a încălcat vădit prevederile art 70 alin. (1) din

același regulament, care stipulează că "în actele de transmisiuni sau

constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public este obligat să verifice

situația proprietății și sarcinile bunului. În acest scop, notarul public va

pretinde prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului și, după

caz, extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum și

certificatul de atestare fiscală". Inculpata nu și-a îndeplinit aceste

atribuții de serviciu, neverificând situația proprietății și sarcinile bunului,

nepretinzând prezentarea extrasului de carte funciară. Efectiv, inculpata a

procedat la autentificarea celor două acte fără a avea în documentația aferentă

un extras de carte funciară actual în ceea ce privește situația C.F. nr. x

Bistrița și fără a avea un consimțământ al B.R.D. Bistrița-Năsăud, exprimat pe

calea unei adrese scrise, cu privire la parcelarea terenului cu nr. top a.

Mai mult, prin adresa

nr. 509/2008, inculpata a depus la dosarul cauzei actul de parcelare

autentificat la 16 noiembrie 2004, fiind depusă la dosar și documentația pe

care învinuita a avut-o în posesie la momentul acestei autentificări, respectiv

documentația tehnică de lotizare a terenului întocmită de SC G. SRL, pe

verso-ul ultimei file a acestei documentații fiind aplicate ștampila și

semnătura notarului public, cu mențiunea "prezenta documentație face parte

integrantă din actul de parcelare de teren autentificat sub nr. z/2004".

În această

documentație se găsește și extrasul C.F. nr. d eliberat de Judecătoria Bistrița

la 13 mai 1998 privind situația C.F. nr. x Bistrița, din care rezultă că asupra

imobilelor din această carte funciară nu sunt înscrise sarcini.

Practic, inculpata

D.M. a procedat la autentificarea actelor din 16 noiembrie 2004 având la

dispoziție în documentație doar acest extras C.F. emis în mai 1998 (deci cu mai

mult de 6 ani înainte de autentificare), deși cunoștea că în realitate

imobilele în cauză erau în întregime grevate de sarcini înscrise în C.F. nr. x,

respectiv 6 ipoteci și 3 interdicții înscrise în favoarea B.R.D. în perioada

2003 - mai 2004, în baza unor contracte autentificate tot de D.M.

Conform art. 51 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 36/1995, îndeplinirea unui act notarial poate fi

respinsă pentru motivul neprezentării documentației necesare sau prezentării ei

incomplete, însă inculpata D.M. a autentificat actele din 16 noiembrie 2004 în

pofida acestei prevederi legale, cunoscând că practic că situația prezentată de

S.I. reprezentantului părții vătămate este nereală și fără a aduce la

cunoștința reprezentantului părții vătămate această situație.

Toate aceste aspecte

relevă pe deplin că inculpatul S.I. a indus în eroare cu știință pe reprezentantul

părții vătămate SC S.I. SRL, determinând-o prin amăgire să accepte încheierea

și executarea contractului de furnizare de anvelope, creând o reprezentare

necorespunzătoare adevărului asupra existenței unei garanții imobiliare valide.

Partea vătămată a acceptat să încheie și să execute contractul doar în baza

motivului determinant al convingerii că este deținătoarea unui drept real de

ipotecă valabil constituit și înscris în cartea funciară, însă în realitate

dreptul de ipotecă constituit prin contractul autentificat la 16 noiembrie 2004

era totalmente inapt juridic și practic să servească scopului vizat de partea

vătămată, respectiv garantarea executării obligațiilor contractuale de către SC

A.I. SRL.

Inculpatul S.I. a

prezentat părții vătămate o faptă mincinoasă ca fiind adevărată, respectiv a

susținut în mod mincinos că terenul supus ipotecării nu este grevat de alte

sarcini reale. În acest mod, S.I. a indus în eroare partea vătămată, profitând

de faptul că inculpata D.M. (care a acceptat autentificarea actelor fără a

solicita și deține un extras de carte funciară actual, fără a verifica situația

proprietății și sarcinile bunului, fără a aduce la cunoștința reprezentantului

părții vătămate situația reală de fapt, pe care notarul public o cunoștea),

și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu.

S.I. a menținut

partea vătămată în eroare pe parcursul executării contractului, ipotecând în

mod repetat, ulterior datei de 16 noiembrie 2004, terenurile menționate mai

sus.

Este de menționat că

la pct. 2 din contractul de garanție imobiliară cu ipotecă din 16 noiembrie

2004, inculpatul S.I. s-a obligat să nu înstrăineze terenul ipotecat în

favoarea părții vătămate, și să nu-l greveze de sarcini pe toată perioada

derulării contractului de distribuție exclusivă. La pct. 4, S.I. a consimțit la

învestirea cu formulă executorie a contractului și la punerea lui în executare

silită fără nicio altă formalitate, în cazul în care SC A.I. SRL Bistrița nu

își va executa obligațiile contractuale ale contractului de distribuție

exclusivă. Această din urmă "consimțire" a învinuitului nu este decât

un alt aspect al inducerii în eroare, întrucât în mod evident, atunci când

partea vătămată a încercat să execute silit imobilul ipotecat, a constatat că

în realitate dreptul său de ipotecă nu fusese înscris în C.F., că imobilul în

cauză fusese supus unor multiple ipoteci, atât anterior, cât și ulterior datei

de 16 noiembrie 2004, mai mult, C.F. nr. x Bistrița fusese sistată.

Prin fapta

inculpatului S.I. a fost cauzată părții vătămate o pagubă de 40.734,18 RON,

mărfuri livrate și neachitate la data formulării plângerii penale.

La momentul demarării

procedurilor de executare silită de către SC S.I. SRL, în ianuarie 2008, paguba

suferită de această firmă se ridica la 70.734,18 RON, din care 30.000 RON au

fost restituiți de S.I., după repetate insistențe, la 13 martie 2008, anterior

formulării plângerii penale.

În latura civilă a

cauzei, Înalta Curte reține următoarele

Prin Sentința civilă

nr. 164 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Rădăuți, Dosar nr. 6646/285/2008,

s-a dispus admiterea cererii de somație de plată formulată de SC S.I. SRL,

fiind somată debitoarea SC A.I. SRL să achite creditoarei suma de 29.429,18

RON.

Împotriva acestei

sentințe debitoarea a formulat contestație în anulare.

De asemenea, în

Dosarul nr. 3284/112/2008 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin Sentința

comercială nr. 241 din 10 aprilie 2009 a fost admisă inițial cererea de

deschidere a procedurii insolvenței împotriva SC A.I. SRL Bistrița, formulată

de partea vătămată. Ulterior, în urma Deciziei nr. 1944 din 9 iunie 2009 a

Curții de Apel Cluj, cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul

Bistrița-Năsăud, reținându-se că prima sentința nu a fost motivată.

În continuare, în

Dosarul nr. 2039/112/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost numită ca

lichidator SCP C.M.U. Bistrița, care a întocmit tabelul definit al creanțelor,

în care este consemnată și creanța părții vătămate de 29.250 RON. SC A.I. SRL a

solicitat expertului contabil G.V. efectuarea unei expertize contabile

extrajudiciare, care a fost depusă la Dosarul de recurs nr. 3284/112/2008 al

Curții de Apel Cluj, în care a și fost emisă Sentința nr. 1944/2009.

Raportul de expertiză

contabilă extrajudiciară este depus în xerocopie la dosar, din acestea rezultând

în concluzie că la data de 1 noiembrie 2008 SC A.I. SRL ar mai fi avut o

datorie nesemnificativă, doar de 0,44 RON, față de partea vătămată.

Este de menționat că

expertul contabil a fost angajat extrajudiciar de firma administrată de S.I. și

i s-a solicitat să precizeze dacă și în ce modalitate au fost plătite către

partea vătămată facturile din 14 august 2006 în valoare de 8.421,54 RON și din

15 aprilie 2006 în valoare de 21.918,33 RON, ambele reprezentând anvelope

livrate de SC S.I. SRL.

În cuprinsul raportul

de expertiză se menționează că expertul extrajudiciar a consultat doar

documentele din dosarele comerciale aflate pe rolul Tribunalului

Bistrița-Năsăud și Judecătoriei Rădăuți și documentele din evidența contabilă a

SC A.I. SRL. Expertul nu a cercetat documentele din evidența contabilă a părții

vătămate și nici nu a convocat reprezentanții S.C. S.I. SRL pentru desfășurarea

expertizei. Din acest motiv, nu s-au luat în considerare concluziile acestei

expertize extrajudiciare. De altfel, chiar dacă s-ar lua în considerare

constatările acestei expertize, acestea practic nu sunt de natură să

influențeze starea de fapt reținută în prezentul rechizitoriu. De exemplu,

expertul G.V. reține că, S.C. A.I. SRL a întocmit o fișă a furnizorului

(furnizorul fiind partea vătămată), în care chiar firma administrată de S.I. a

evidențiat că la 17 august 2006 ar fi avut o datorie totală față de furnizor de

36.305,44 RON, expertul menționând că această datorie ar fi fost achitată prin

ordinele de plată din 7 octombrie 2008 și din 13 martie 2008 în valoare de

6.305 RON, respectiv 30.000 RON, deci putem constata că, chiar și în opinia

expertului menționat, aceste plăți au fost efectuate doar după demararea

procedurilor de executare silită de către partea vătămata.

La data de 7

octombrie 2009 a fost încheiată o convenție între SC S.I. SRL și notarul public

D.M., conform căreia inculpatul D.M. a constituit un depozit în sumă de 29.250

RON, cu titlu de consemnațiune în favoarea părții vătămate, la C.E.C.B. SA -

Sucursala Bistrița, depozitul având drept scop garantarea plății datoriei SC

A.I. SRL, societate în prezent în insolvență, creanța părții vătămate fiind

consemnată în tabelul definitiv al creanțelor întocmit de lichidator.

În convenție se

menționează că partea vătămată va putea lichida depozitul în sumă de 29.250

RON, în cazul imposibilității recuperării sumei de la SC A.I. SRL, în caz

contrar depozitul putând a fi lichidat de către D.M. La dosar este depusă în

xerocopie și recipisa de consemnare din 7 octombrie 2009, conform căreia D.M. a

consemnat la unitatea bancară suma de 29.250 RON, consemnarea fiind făcută pe

seama și la dispoziția inculpatei,

Prin urmare, la

dosarul cauzei a fost depusă o adresă din partea părții vătămate, datată 7

octombrie 2009, conform căreia SC S.I. SRL a precizat că nu mai are pretenții

materiale sau de altă natură de la inculpata D.M., practic partea vătămată își

retrage plângerea depusă raportat la aceasta.

S-a menționat că la

momentul demarării procedurilor de executare silită paguba suferită de partea

vătămată era de 70.734,18 RON (mărfuri livrate și neachitate), iar la momentul

formulării plângerii penale datoria societății administrată de S.I., către

partea vătămată, se cifra la suma de 40.734,18 RON, care în acel moment nu

putea fi recuperată de la SC A.I. SRL, întrucât executarea silită asupra

terenului ipotecat nu putea avea loc, din motivele descrise în prezentul

rechizitoriu.

Prin plângerea penală

formulată, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

40.734,18 RON, împotriva inculpaților, solicitând și acordarea dobânzii legale,

iar din declarația administratorului părții vătămate, numita H.A.N., rezultă că

partea vătămată se mai constituia parte civilă la 13 februarie 2009 cu suma de

32.000 RON debit neachitat și dobânda legală de 8% pe an.

Inculpata D.M.,

audiată fiind în cursul urmăririi penale și în fața instanței, a declarat că nu

se consideră vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în

judecată. Aceasta a susținut că la data la care părțile s-au prezentat la

biroul notarial în vederea autentificării contractului de garanție imobiliară,

aveau asupra lor toată documentația necesară pentru parcelarea unui teren

asupra căruia urma să se efectueze înscrierea unei ipoteci pentru garantarea executării

unui contract de furnizare de anvelope, a verificat actele, a atras atenția

părților că pentru autentificare este necesar un extras C.F. actualizat și

nu-și asumă răspunderea pentru autentificarea unui astfel de contract de

garanție fără actul respectiv. În aceste condiții, la insistențele celor doi

reprezentanți ai societăților comerciale, părți contractante, a fost de acord

să autentifice contractul de garanție imobiliară inserând o clauză în contract

referitoare la riscurile pe care acestea și le asumă în cazul în care se vor

ivi unele inadvertențe în situația de carte funciară prezentată și cea reală. A

mai arătat inculpata că la data încheierii contractului nu știa că imobilul

este grevat de alte sarcini și chiar dacă a autentificat alte contracte de

garanție imobiliară pe același teren, nu știa că este vorba de unul și același

cu privire la care a autentificat și contractul de garanție între cele două

societăți. Inculpata a declarat de asemenea că nu a fost cea care a solicitat

retragerea cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului de ipotecă în

favoarea părții vătămate, nu a știu de situația intervenită la cartea funciară.

Inculpatul S.I. a

arătat pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză că nu se consideră vinovat

de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, deoarece la momentul la

care s-a prezentat la notar, a avut certitudinea că toate actele se vor întocmi

potrivit dispozițiilor legale, nu a intenționat să inducă în eroare pe partea

vătămată, iar sumele despre care aceasta din urmă a susținut că inculpatul

refuză a le achita, nu le-a plătit întrucât a considerat că nu le datorează. În

legătură cu imobilul ce urma a fi ipotecat, a susținut că reprezentarea sa a

fost în sensul că ipoteca existentă în favoarea B.R.D. nu a fost constituită pe

întreaga suprafață de teren, deoarece discuțiile cu reprezentanții societății

era în sensul de a se efectua o parcelare a terenului respectiv și toate

demersurile în vederea încheierii contractului de garanție le-au făcut aceștia,

inclusiv parcelarea, el prezentându-se doar la notar în vederea semnării

contractului.

Înainte de citirea

actului de sesizare al instanței, partea vătămată SC S.I. SRL a arătat că se

constituie parte civilă cu suma de 29.429,18 RON la care se adaugă dobânda

legală calculată de la data scadenței până la achitarea efectivă, precum și

suma de 1.874.92 RON pe care a achitat-o executorului judecătoresc E.I., în

vederea punerii în executare a contractului de garanție imobiliară, pretenții

pe care și le-a menținut ulterior conform adresei înaintate la dosar la data de

31 ianuarie 2011.

Situația de fapt

reținută rezultă din probele administrate în cauză la urmărirea penală și

cercetarea judecătorească după cum urmează: plângere penală; somație nr. a/2008

și Încheiere nr. 397/2008 a O.C.P.I. Bistrița; contract de colaborare din 15

octombrie 2004, împuternicire și contractul de distribuție exclusivă din 16

noiembrie 2004; notificări; adresa nr. 224/2008 a O.C.P.I. Bistrița-Năsăud;

adresa nr. 3876/2008 a O.C.P.I. Bistrița-Năsăud, extras C.F. nr. x Bistrița și

actul de parcelare din 27 aprilie 2006; adresa nr. 188/2008 a O.C.P.I.

Bistrița-Năsăud, cererea de înscriere din 16 noiembrie 2004 și cererea de

retragere din 27 ianuarie 2005; adresa nr. 613/2009 a O.C.P.I. Bistrița-Năsăud;

comunicarea din 12 martie 2009 a O.R.C. Bistrița-Năsăud privind datele S.C.

A.I. SRL; adresa nr. 570/2008 a notarului public D.M. și actele anexate;

contract de ipotecă din 27 ianuarie 2005 și C.F. anexat; adresa nr. 509/2008 a

notarului public D.M. și actele anexate, respectiv act parcelare teren din 16

noiembrie 2004, contract de garanție imobiliară cu ipotecă din 16 noiembrie

2004, documentație tehnică de lotizare întocmită de SC G. SRL, înregistrată la

O.C.P.I. Bistrița-Nă