ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3120/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 293/P/2011 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Galați, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților P.D.D. și P.F., și trimiterea în judecată a acestora, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 1574/P/2004.

Prin sentința penală nr. 159 din 17 martie 2005 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 1574/P/2004 s-a dispus în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen. trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați în vederea refacerii urmăririi penale.

În cauză a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

Prin Decizia penală nr. 50/ R din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. 1345/2005, a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a fost casată sentința penală nr. 159 din 17 martie 2005 a Tribunalului Galați și a fost trimisă cauza spre continuarea judecății la instanța de fond.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 5733/121/2006.

Prin sentința penală nr. 267 din 22 mai 2007 a Tribunalului Galați pronunțată în Dosarul nr. 5733/121/2006 s-a dispus, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați pentru refacerea urmăririi penale.

În cauză a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

Prin Decizia penală nr. 587/ R din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul nr. 5733/121/2006 a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a fost casată sentința penală nr. 267 din 22 mai 2007 a Tribunalului Galați și trimisă cauza la aceeași instanță în vederea continuării judecății.

În rejudecare, prin sentința penală nr. 455 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 5733/121/2006 s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților P.F. și P.D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci la plata către partea civilă SC A. SRL Iași, a sumei de 20.093,25 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Conform dispozițiilor art. 189 C. proc. pen. s-a dispus ca suma de 4937 lei reprezentând onorariu de expert judiciar desemnat în cauză să fie avansată din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul dispozițiilor art. 192 al. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. pen. a fost obligată inculpata P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 6000 lei, sumă incluzând și onorariul de expertiză judiciară.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Galați a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 293/P/2001 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și înregistrat la Tribunalul Galați sub nr. 1574/P/2003 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților P.F. și P.D.D. pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de înțelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare a instanței că inculpații P.F. și P.D.D., administratori ai SC D. SRL Tecuci și SC F. SRL Tecuci și împuterniciți, fiecare, la cealaltă societate, au indus în eroare pe reprezentanții altor societăți comerciale cu ocazia încheierii unor contracte (tranzacții comerciale) prin emiterea de file C.E.C. și bilete la ordin deși cunoșteau că nu au provizia necesară și se aflau în perioada de interdicție bancară, cu intenția de a-și crea profituri și a prejudicia interesele societăților cu care au încheiat relații comerciale. Activitatea susnumiților inculpați s-a materializat în emiterea a 17 file C.E.C. și 3 bilete la ordin în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cauzând prin aceasta un prejudiciu total în valoare de 10.936.960.000 lei.

În concret, inculpata P.F. era asociat unic și administrator la SC F. SRL Tecuci, iar inculpatul P.D.D. - fiul acesteia - era asociat unic și administrator la SC D. SRL Tecuci.

În perioada 24 iunie 1999 - 24 iunie 2000, SC F. SRL Tecuci s-a aflat în interdicție bancară, iar la data de 4 august 2000, cu încălcarea dispozițiilor art. 145 din Legea nr. 31/1990, inculpatul P.D.D. a împuternicit-o prin procură autentică pe inculpata P.F., mama sa, să administreze SC D. SRL Tecuci.

În baza acestei procuri, inculpata P.F. a ridicat de la B.R.D. Agenția Tecuci mai multe carnete cu file C.E.C., cu ajutorul cărora, împreună cu fiul său, inculpatul P.D.D., au desfășurat activități comerciale cu mai multe societăți, activități în care și-au demonstrat reaua credință prin urmările cauzate.

Astfel, practicând un mod de lucru defectuos și în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 59/1934, inculpații au declanșat primul incident la plată la SC D. SRL Tecuci înregistrat la data de 15 octombrie 2000, ce a avut drept efect înregistrarea primei cauze penale sub nr. 323/P/2001, în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.F.

Cu toate acestea, deși erau în interdicție bancară, inculpații au continuat activitățile comerciale cu încălcarea dispozițiilor legale, inducând în eroare și prejudiciind mai multe societăți comerciale cu care au încheiat relații comerciale după cum urmează:

Începând cu data de 17 august 2000, inculpații P.F. și P.D.D. au încheiat relații comerciale în numele SC D. SRL Tecuci, cu SC I.S.S.A. SRL Bacău, privind achiziționarea de creanțe de energie electrică în valoare totală de 1.175.000.000 lei. Ultima convenție s-a încheiat cu bonuri de energie electrică în valoare de 150.000.000 lei. Pentru plata ultimelor două bonuri de energie înregistrate în procesele verbale nr. 813 și 822 la data de 29 octombrie 2000, la inițiativa inculpatei P.F., inculpatul P.D.D. a emis fila C.E.C., deși cei doi știau că societatea pe care o administrau era în interdicție bancară, în valoare de 150.000.000 lei. Reprezentanții SC I.S.S.A. SRL Bacău, neștiind că SC D. SRL Tecuci este în interdicție bancară și crezând că fila C.E.C. este corectă și legală, a girat-o pe SC D. SRL Bacău la care avea la rându-i datorii, iar aceasta, la rândul său, a girat-o pe SC A. SRL Bacău. La data de 29 octombrie 2000, SC A. SRL Bacău a introdus fila C.E.C. la bancă, plata fiind refuzată la data de 2 noiembrie 2000 din lipsă totală de disponibil în contul SC D. SRL Tecuci care era în interdicție bancară începând cu 15 noiembrie 2000.

În această situație, SC I.S.S.A. SRL Bacău a luat legătura cu inculpata P.F., care a emis un bilet la ordin la data de 20 decembrie 2000 pentru suma de 150.000.000 lei, scadent la 15 ianuarie 2001, deși știa că este în incidență de plăți, bilet la ordin care la 23 ianuarie 2001 a fost refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Prin cele două instrumente de plată emise în perioada interdicției bancare, inculpații au adus și menținut în eroare SC I.S.S.A. SRL Bacău, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 150.000.000 lei, sumă cu care se constituie parte civilă și în prezent. Inculpații au susținut că ar fi achitat această sumă cu fila C.E.C. din 20 octombrie 2000, în valoare de 193.000.000 lei, emisă tot în perioada în care societatea era în interdicție bancară. Această din urmă filă C.E.C. a fost avută în vedere și în raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, dar privește o altă sumă de bani, ce reprezintă contravaloarea altor bonuri, din moment ce SC I.S.S.A. SRL Bacău a susținut că nu a fost achitată suma de 150.000.000 lei prin această filă C.E.C.. Inculpații au recunoscut emiterea acestor instrumente de plată în perioada de interdicție bancară, însă au susținut că au fost emise cu titlu de garanție, susținere care în fapt nu a putut fi reținută ca atare din moment ce pe aceste înscrisuri nu figurează nici măcar mențiunea „garanție" și mai mult, inculpații nu aveau voie să emită asemenea instrumente de plată întrucât societatea se afla în interdicție bancară.

La data de 13 aprilie 2000, inculpata P.F., ca reprezentant al SC F. SRL Tecuci, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare îngrășăminte chimice cu SC B. SA Brăila, iar în timpul derulării activităților comerciale,- deși societatea era în interdicție bancară- în baza contractului de asociere întocmit la 25 martie 2000, între SC D. SRL Tecuci și SC F. SRL Tecuci încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, la sugestia inculpatei P.F., inculpatul P.D.D. a emis la data de 17 noiembrie 2000, fila C.E.C., în valoare de 1.418.884.000 lei, refuzată la plată la 4 decembrie 2000 pentru lipsă totală de disponibil.

Aflând că SC B. SRL Brăila a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare și știind că în cont nu are provizia necesară, inculpata P.F. a solicitat reprezentanților societății menționate retragerea din circuit a filei C.E.C. cu motivarea că va face plata la o dată ulterioară, fără a preciza când anume.

Văzând că plata nu se face, SC B. SA, la data de 29 noiembrie 2000, a introdus din nou la bancă fila C.E.C., care a fost refuzată din lipsă totală de disponibil.

Este drept că ulterior, între cele două societăți comerciale s-au derulat activități comerciale,ultima activitate fiind înregistrată la 3 februarie 2001, însă pentru faptul că SC D. SRL Tecuci a emis pentru plată bilete la ordin, acestea nu au fost onorate la plată din lipsă de disponibil, sumele nefiind onorate nici până în prezent.

Ultimele două tranzacții au fost evaluate la 150.000.000 lei sumă care nu a fost recuperată nici până în prezent.

La data de 28 decembrie 2000, inculpata P.F., în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, a cumpărat tablă zincată de la SC U.I. SRL Tecuci, în valoare de 64.460.000 lei, pentru care a eliberat o filă C.E.C., deși știa că nu are disponibil în bancă.

Întrucât inculpata nu a achitat contravaloarea mărfii, SC U.I. SRL Tecuci a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare, pe care a retras-o însă, la cererea inculpatei care a promis că va face plata imediat. După mai multe insistențe, SC U.I. SRL Tecuci a primit o parte din bani, respectiv suma de 38.000.000 lei, iar pentru diferența de 26.460.000 lei, inculpata deși știa că este în interdicție bancară și că nu are în cont provizia necesară, a emis filă C.E.C. scadentă la 26 martie 2001, filă C.E.C. refuzată la plată la data de 2 aprilie 2001 pentru lipsă totală de disponibil.

La data de 8 decembrie 2000, inculpata P.F., în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, a încheiat un contract de cesiune de creanță pentru bonuri de energie electrică - afaceri profitabile, se pare - cu SC O.I. SRL Craiova, iar pentru a crea impresia corectitudinii și a perfecta contractul a plătit mai întâi drept contravaloare, suma de 200.000.000 lei, iar pentru diferența până la 4.643.220.000 lei a eliberat, deși se afla în perioada de interdicție bancară și știa că nu are disponibil în cont, un număr de 3 file C.E.C., BG 303- 131642 pentru suma de 264.000.000 lei, pentru suma de 1.500.000.000 lei și pentru suma de 1.181.750.000 lei, toate în perioada 17 decembrie 2000 - 20 ianuarie 2000.

La data de 9 ianuarie 2001, pe primele două file C.E.C., unitatea bancară, la prezentarea pentru plată, constatând lipsa totală de disponibil în contul SC D. SRL Tecuci a înscris pe verso „refuză - lipsă total disponibil", fapt pentru care s-au retras de la bancă.

Fila C.E.C. din 20 ianuarie 2001 pentru suma de 2.181.732.000 lei emisă de inculpata P.F. a fost introdusă la plată de SC O.I. SRL Craiova la 13 februarie 2001, iar la 15 februarie 2001 a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil. Toate cele trei file C.E.C. au fost emise de inculpata P.F. de comun acord cu inculpatul P.D.D., în perioada de interdicție bancară, când știau că nu au disponibil în cont. Acesta a și fost motivul pentru care SC O.I. SRL Craiova a formulat plângerea penală împotriva reprezentanților SC D. SRL Tecuci, considerându-se prejudiciată de cei doi inculpați prin modalitatea arătată.

La data de 19 septembrie 2000, inculpatul P.D.D., în calitate de administrator al SC D. SRL Tecuci, a cumpărat de la SC P.P. SA din comuna Dorobanțu, județul Călărași un autoturism marca Mercedes în valoare de 400.000.000 lei. Inițial, s-a convenit cu vănzătorul ca prețul autoturismului să fie plătit în termen de o lună cu bani lichizi, însă la termenul fixat, nefăcăndu-se plata, administratorul SC P.P. SA, A.S., a venit la Tecuci, a luat legătura cu inculpata P.F., iar aceasta, sub pretext că nu are bani, i-a înmânat fila C.E.C. din 22 decembrie 2000 în valoare de 400.000.000 lei, deși vănduse autoturismul imediat după achiziționare cu suma de 400.000.000 lei către SC C. SRL Galați, bani pe care i-a și încasat.

La insistențele reprezentantului SC P.P. SA de a i se achita contravaloarea autoturismului, inculpata a mai emis o filă C.E.C. la 15 ianuarie 2000, în valoare de 500.000.000 lei. Inițial, la încheierea contractului de vânzare a autoturismului și învinuitul P.D.D. a emis o filă C.E.C. BC 120915, în valoare de 400.000.000 lei pentru a crea ideea solvabilității.

SC P.P. SA, neprimind banii, a revenit cu insistență la Tecuci și a ptimit de la inculpatul P.D.D. alte două file C.E.C., în valoare de 500.000.000 lei, datată 1 martie 2001 și în valoare de 500.000.000 lei, datată 25 martie 2001.

Cea de-a doua filă C.E.C., datată 25 martie 2001 a fost emisă după revenirea administratorului A.S. pentru a i se achita autoturismul, situație în care acesta, dându-și seama că este înșelat, a introdus fila C.E.C. la bancă, aceasta fiind refuzată la plată la data de 28 aprilie 2001 pentru lipsă totală de disponibil. În toată această perioadă, inculpații P.F. și P.D.D. nu au adus la cunoștință administratorului SC P.P. SA nici că sunt în interdicție bancară și nici că filele C.E.C. ar constitui garanții, ci au folosit aceste instrumente de plată pentru inducerea în eroare a administratorului societății dela care au cumpărat autoturismul.

În cursul cercetărilor, SC P.P. SA a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 572.000.000 lei.

În perioada 12 mai 2000 - 23 noiembrie 2000, SC D. SRL Tecuci, prin inculpații P.F. și P.D.D., au desfășurat activități comerciale cu SC M.C. SRL Galați, care au fost evaluate la 4.945.318.637 lei, reprezentând contravaloare tablă și țeava.

Marfa ridicată de la SC M. SA a fost vândută de înculpați la SC C. SA Tecuci, de unde au și încasat contravaloarea, fără însă a plăti marfa SC M. SA, fapt ce a făcut ca reprezentantul acestei societăți să solicite de mai multe ori achitarea mărfii, inculpații răspunzând în schimb - deși în interdicție bancară - cu emiterea de file C.E.C. și bilete la ordin, pentru acoperirea cărora nu aveau disponibilul necesar.

Astfel, inculpata P.F. a emis fila C.E.C. din 9 martie 2001 și 2 bilete la ordin datate 6 noiembrie 2000 și 6 februarie 2001, toate trei pentru suma de 837.000.000 lei, iar inculpatul P.D.D. a emis filele C.E.C. din 22 martie 2001, din 13 martie 2001 și din 20 martie 2001 pentru suma de 1.480.000.000 lei, deși pentru nici unul din aceste instrumente de plată nu aveau disponibil în cont și erau în interdicție bancară.

Deși au vândut marfa cumpărată și au încasat sumele de bani aferente, nu și-au achitat obligațiile față de SC M. SA Galați. După multiple sesizări ale reprezentanților SC M. SA, când s-au început și cercetările față de inculpați, aceștia au început să achite o parte din contravaloarea mărfii, în prezent, valoarea prejudiciului nerecuperat, fiind de 199.954.152 lei.

Inculpații P.F. și P.D.D., ca administratori ai SC D. SRL Tecuci, au desfășurat, începând cu 27 iulie 2000, activități comerciale și cu SC A. SRL Iași. Începând cu luna octombrie 2000, întrucât SC A. SRL Iași a solicitat inculpatei P.F. achitarea sumelor restante, aceasta, deși în interdicție bancară, a emis o filă C.E.C. pentru suma de 200.000.000 lei, având ca dată 28 octombrie 2000, însă auzind că SC A. SRL Iași a introdus fila C.E.C. la bancă pentru decontare a solicitat administratorului G.A. retragerea filei C.E.C., astfel că la 3 noiembrie 2000, fila C.E.C. a fost retrasă din circuitul bancar. Susținerea inculpatei în sensul că a achitat întreaga marfa luată de la SC A. SRL Iași, plătind în plus suma de 17.728.606 lei a fost apreciată ca nesinceră, reținându-se că plățile au fost făcute la sume mici a căror dovadă o face doar inculpata, ele negăsindu-se și în evidența SC A. SRL Iași, care și în prezent se constituie parte civilă cu suma de 408.410.550 lei, reprezentând diferența de preț neîncasată pentru tabla vândută.

Începând cu 31 august 2000, inculpații P.F. și P.D.D. au început afaceri comerciale cu SC E.C. SRL Iași și SC O. SRL Iași, având ca obiect vânzarea de tablă decapată și zincată. Pentru a începe activitatea, inculpata a solicitat și primit de la SC E.C. SRL Iași și de la SC O. SRL Iași suma de 850.000.000 lei, sub pretext că le va vira tabla, iar ca garanție a emis două file C.E.C. pentru sumele de 650.000.000 lei și respectiv, de 200.000.000 lei.

Inculpata P.F. nu a mai virat tabla motivând că are greutăți cu unii furnizorii, deși realitatea era alta, respectiv, lipsa disponibilului în cont și interdicția bancară, acesta fiind motivul real pentru care a solicitat celor două societăți retragerea filelor C.E.C. emise anterior. În final, inculpații au emis alte două file C.E.C., din 10 iunie 2001 pentru suma de 650.000 000 lei ( inculpatul P.D.D.) și din 1 mai 2001 în valoare de 200.000.000 lei (inculpata P.F.). Ambele file C.E.C. au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Prejudiciul cauzat celor două societăți SC E.C. SRL Iași și SC O. SRL Iași nu a fost recuperat. Inculpata P.F., administrator la SC D. SRL Tecuci, a emis ]n perioada în care nu avea disponibil în cont un bilet la ordin în valoare de 24.590.160 lei către SC T. SA Tecuci, societate cu care încheiase și efectuase deja transport de marfa, iar la data scadenței a solicitat SC T. SA retragerea biletului la ordin, emițând un altul, pentru aceeași sumă, datat 6 februarie 2001, scadent la 28 februarie 2001. Și acest bilet la ordin s-a dovedit a fi emis tot în perioada în care inculpata nu avea bani în cont. Abia când inculpata a aflat că biletul la ordin a fost refuzat la plată, a achitat contravaloarea serviciilor efectuate de SC T. SA, dovada în acest sens fiind chitanța din 16 aprilie 2002.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. 1574/P/2003, iar prin sentința penală nr. 159 din 17 martie 2005 a Tribunalului Galați s-a dispus în conformitate cu art. 300 alin. (2) C. proc. pen. trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați pentru refacerea urmăririi penale și a rechizitoriului în privința celor 2 inculpați.

S-au reținut la acel moment al cercetării încălcări ale dispozițiilor referitoare la dreptul la apărare, condițiile exercitării acțiunii penale, începerea urmăririi penale, extinderea cercetărilor, cuprinsul rechizitoriului și obiectul judecății.

Prin Decizia penală nr. 50/ R din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Galați a respins excepția inadmisibilității recursului declarat de Parchet, invocată de inculpați, a admis recursul formulat de parchet și părțile civile SC O. SRL Iași, SC A. SRL Iași și SC E.C. SRL Iași, a casat sentința penală nr. 159/2005 și a trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

În aceste condiții cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. RJ/360/P/2006, (nr. nou 5733/121/2006), iar prin sentința penală nr. 267 din 22 mai 2007 Tribunalul Galați a dispus în conformitate cu art. 332 alin. (2) C. proc. pen. restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați pentru refacerea urmăririi penale și a rechizitoriului în privința celor doi inculpați. A reținut instanța încălcarea dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 129 alin. (3) C. proc. pen. în privința inculpatei P.F. în cursul urmării penale, precum și nelegala sesizare a instanței de judecată în cazul actelor materiale privind pe SC U.I. SRL Tecuci (pct. 3 rechizitoriu), SC T. SA SA Tecuci (ultimul punct din rechizitoriu), SC I.S.S.A. SRL Bacău și SC O.A. SA - toate raportat la inculpatul P.D.D.

Prin Decizia penală nr. 587/R/2007, Curtea de Apel Galați, a admis recursul declarat de Parchet, a casat sentința penală nr. 267/2007 a Tribunalului Galați, și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Pe parcursul cercetării judecătorești s-au făcut numeroase demersuri pentru legala îndeplinire a procedurii de citare, avându-se în vedere numărul mare de părți civile, precum și schimbarea denumirii și a situației juridice a unora dintre acestea (SC O. SRL Iași - actualmente SC G.E. SRL; SC E.C. SRL Iași - actualmente SC P.U.A. SRL). Totodată, în privința SC O.A. SRL București a fost închisă procedura lichidării judiciare, societatea fiind radiată din evidențele Registrului Comerțului.

Analizând actele și lucrările dosarului, pe baza probatoriului administrat pe parcursul procesului penal, instanța de fond a apreciat că nu pot fi determinate cumulativ toate elementele care alcătuiesc conținutul concret al infracțiunilor deduse judecății.

Astfel, s-a constatat lipsa intenției inculpaților în a săvârși infracțiunea dedusă judecății, infracțiune ce poate fi săvârșită doar cu această formă de vinovăție.

Mai mult, cu privire la inculpatul P.D.D. - în privința a 4 acte materiale (cele privitoare la societățile - părțile vătămate SC U.I. SRL, SC T. SA Tecuci, SC I.S.S.A. SRL Bacău și SC O.A. SRL) - s-a reținut că instanța nu a fost legal sesizată; acest inculpat fiind acuzat penal fără a avea calitatea de învinuit, uneori neformulându-se nici o acuzație faptică în descrierea actelor materiale susmenționate și cu toate acestea în sarcina lui s-a reținut întregul prejudiciu în sumă de 10.936.960.000 lei.

În relația cu SC M.C. SRL s-a reținut că lipsește în mod evident latura subiectivă care să configureze actul material al înșelăciunii.

Așa cum rezultă din expertiza contabilă întocmită de expertul P.C., între cele două societăți SC D. SA și SC M. SA s-au derulat afaceri comerciale în perioada mai-noiembrie 2000, în valoare de 4.953.130.987 lei, din care 4.945318.637 lei mărfuri livrate și 7.818350 lei servicii prestate, fără a se încheia o convenție scrisă, modalitățile de plată fiind alese potrivit înțelegerilor verbale: file C.E.C., ordine de plata, bilete la ordin, numerar și diverse plăți către terți (plata în compensare). După data de 15 octombrie 2000, când SC D. SRL se afla în interdicție bancară, plățile s-au efectuat cu bilete la ordin, numerar, ordine de plăți și, în final, prin executarea garanției imobiliare.

În răspunsul dat de expertul P.C. la obiectivul 6 au fost redate, în prima parte, mărfurile livrate și serviciile prestate, documentele de livrare, datele livrărilor și valoarea fiecărei livrări sau prestații, rezultând că livrarea s-a făcut în perioada 12 mai -23 noiembrie 2000 și că valoarea totală a livrărilor și a prestațiilor a fost de 4.953 octombrie 987 lei.

În continuare, au fost redate plățile efectuate de SC D. SRL începând cu 20 iunie 2000 și până la 4 decembrie 2000, cu file C.E.C. și ordine de plată, totalizând suma de 2.363.521.285 lei, apoi plăți prin compensare în valoare de 1.524.817.053 lei, alte plăți în valoare 131.700.000 lei și, în fine, prin executarea unei garanții imobiliare în valoare de 1.108.678.300 lei, toate sumele menționate adunate depășind valoarea mărfurilor livrate și a serviciilor prestate.

Chiar dacă nu toate plățile s-au făcut concomitent cu livrările de mărfuri și prestațiile de servicii, o bună parte din ele fiind ulterioare, este cert ca în speță nu poate fi vorba nici pe departe de rea-credință, de intenție de înșelare din partea inculpaților, dat fiind blocajul financiar în care se aflau.

Pe de altă parte, în perioada termenelor scadente ale filelor C.E.C., inculpata P.F. se afla arestată preventiv, deci în imposibilitate de a-și onora obligațiile contractuale.

Din perspectiva tranzacției comerciale cu SC P.P. SA SRL Călărași - așa cum rezultă și din declarația inculpatului P.D.D. și a reprezentantului părții vătămate (administrator A.S.) - filele 73, 107 dosar fond vol. II - situația prezentată în actul de sesizare nu este completă.

Astfel, între SC P.P. SA SRL Călărași și societatea inculpatului SC D. SRL Tecuci au existat anterior datei de 19 septembrie 2000, când a fost achiziționat autoturismul Mercedes cu suma de 400.000.000 lei, relații comerciale având ca obiect vânzarea-cumpărarea de creanțe de energie electrică și, conform răspunsului expertizei P.C., SC P.P. SRL avea la momentul facturării autoturismului, o obligație de plată neachitată de 100.000.000 lei reprezentând creanțe cesionate de SC D. SRL și finalizate la 28 august 2000.

Pe de altă parte, la data de 20 decembrie 2000, cu ordinul de plată, SC P.P. SRL a achitat societății administrată de inculpați, suma de 72.000.000 lei reprezentând avans pentru creanțe de energie electrică, astfel că în discuție rămâne suma de 472.000.000 lei și nu 572.000.000 lei, întrucât diferența de 100.000.000 lei nu reprezintă un prejudiciu, inculpata P.F. acceptând de bunăvoie să achite în plus această sumă pentru că a fost așteptată cu plata.

Potrivit răspunsului expertului P.C. la obiectivul nr. 6, în cadrul datoriei susmenționate au fost efectuate plăți până la 4 decembrie 2000, în valoare de 220.000.000 lei, iar după ce inculpata P.F. a fost pusă în libertate, în măsura posibilităților, începând cu 18 februarie 2002, a reluat plățile sub diverse forme (în numerar, pe baza de chitanțe, prin ordine de plată, prin livrarea de mărfuri în compensare), achitând încă 265.322.659 lei, cu 13.322.659 lei mai mult decât valoarea prejudiciului.

Acuzația corelativă relației comerciale cu SC I.S.S.A. SRL Bacău, de asemenea, nu a fost reținută în sarcina inculpaților.

Astfel, în scurt timp de la sesizarea B.R.D. - Agenția Tecuci - despre refuzul la plata a filei C.E.C. din lipsa de disponibil (fila 14 dosar urmărire), respectiv la 22 decembrie 2000, organul de politie s-a deplasat la sediul SC D. SRL și, în prezența inculpatei, a verificat evidența contabilă a societății în legătură cu fila C.E.C. în discuție și a precizat în final, că “suma a fost plătită anterior datei de 29 octombrie 2000 cu ordinul de plată nr. 23 din 23 august 2000”.

Verificările ulterioare (procesul-verbal din 10 aprilie 2001 al organului de politie - fila 29 dosar urmărire penală - din care rezultă că societatea inculpatei a achiziționat bonuri de energie electrică în valoare de 1.175.000.000, contravaloarea acestora fiind achitată cu file C.E.C., numerar, discount, ordine de plată, în prezent I.S.S.A. SRL Bacău figurând cu un sold debitor de 20.000.000 lei, fișa de cont - fila 30 - extrasele de cont - filele 31-34 și 37-40 - din care rezultă fiecare operație, alte acte filele 35-36) au confirmat același lucru.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată și o expertiză contabilă (filele 417-440) care, examinând derularea întregii operațiuni comerciale dintre cele două societăți, a constatat în final, că datoria totală de 1.175.000.000 lei a fost achitată în totalitate prin numerar, virament și C.E.C.uri, cu precizarea că, urmărind situația cronologică a datoriilor către SC I.S.S.A. SRL Bacău, expertiza a menționat că la data de 17 august 2000, acestea erau de 400 milioane lei, la data de 19 august 2000, s-au mai adăugat 625 milioane lei, iar la data de 2 octombrie 2000, încă 150 milioane ( în total, 1.175.000.000 lei). S-a concluzionat că datoriile se sting cu plăți efectuate în ordinea vechimii, în cazul de față, cu suma de 150 milioane virată cu ordinul de plată din 23 august 2000, că s-a achitat parțial datoria înregistrată la 17 august 2000, în final, neexistând nicio datorie și nicio infracțiune.

Și expertiza dispusă de instanță (întocmită de expertul P.C.) a ajuns la aceleași concluzii, respectiv că SC I.S.S.A. SRL Bacău a cedat creanțe energie electrică în valoare de 1.175.000.000 lei (în care este inclusă și valoarea de 150.000.000 lei rezultată din cedarea de creanțe conform procesului-verbal din 2 octombrie 2000) obligații stinse în totalitate prin numerar, ordin de plată și C.E.C.uri.

Relațiile comerciale cu SC B. SRL Brăila nu au evidențiat niciun moment reaua credință din partea inculpaților, care să justifice vinovăția acestora.

Edificator este faptul că această societate nu numai că nu a formulat plângere penală în cauză și nu a reclamat nici un fel de pretenții bănești, dar a refuzat în mod susținut chiar furnizarea de informații organelor de poliție (filele 68-69 dosar urm.pen).

Este cert că între SC F. SRL și SC B. SA s-au derulat relații comerciale.

Astfel, în baza contractului încheiat la 13 aprilie 2000 între cele două societăți, în care SC D. SRL Tecuci avea calitatea de cumpărător, aceasta din urmă se obliga să plătească în avans suma de 11.150 dolari SUA cu termen de plată 15 mai 2000, rămânând de plată suma de 35.760 dolari SUA. Tot în contract se prevede că, cumpărătorul înțelege să prezinte vânzătorului o formă de garanție pentru suma aferentă desfășurării contractului, motiv pentru care SC D. SRL a emis fila C.E.C. în alb la data încheierii contractului, filă C.E.C. ce reprezenta acea garanție.

La 20 noiembrie 2000, fila C.E.C. completată după toate probabilitățile de reprezentanții SC B. SA cu suma de 1.418.884.500 lei și cu data de 17 noiembrie 2000, a fost introdusă în circuitul bancar spre decontare dar, la doua zile, societatea brăileană a solicitat băncii retragerea C.E.C.ului din circuitul bancar, întrucât “plata se va face la o dată ulterioară” (fila 47 dosar urmărire), după care, la 29 noiembrie 2000 aceeași filă C.E.C. este introdusa din nou la bancă, la 4 decembrie 2000 fiind refuzată la plată pentru lipsă disponibil.

Potrivit expertizei efectuate în faza cercetării judecătorești, la data introducerii filei C.E.C. în circuitul bancar, datoria reală a SC F. SRL era doar de 881.718.392 lei si nu de 1.418.884.500 lei, diferența reprezentând plăți efectuate în valoare de 473.420.800 lei (mărfuri livrate = 37.920.800 lei și cupoane agricole depuse = 435.500.000 lei).

Indiferent însă de valoarea sumei, s-a considerat că, în speță nu poate fi vorba de infracțiunea de înșelăciune din moment ce societatea vânzătoare nu a formulat plângere penală.

Pe de altă parte, faptul că în pofida refuzului la plată înregistrat în scurt timp, cele 2 societăți au demarat un alt contract de cesiune de creanță, a demonstrat că partea vătămată SC B. SA Brăila cunoștea situația financiară a inculpaților.

În cursul anului 2000, SC D. SRL Tecuci, prin inculpata P.F., s-a aprovizionat în mai multe rânduri cu tablă de la societatea creditoare și, așa cum a rezultat din fișa contului 411 a acesteia (fila 75 dosar urmărire) și din declarația martorei M.D.S. (fila 86 dosar urmărire), de fiecare dată, valoarea tablei a fost achitată integral de inculpată, prin file C.E.C. onorate de bancă.

La 28 decembrie 2000, inculpata a mai achiziționat tablă în valoare de 64.460.000 lei cu factura fiscală pe care a înscris mențiunea că “se achită cu C.E.C.” (fila 72, 77).

Această filă C.E.C. a fost emisă în alb, fiind doar semnată de inculpată, care a mai completat cuvântul “Tecuci” la rubrica “emis la (…)” și lăsată martorei M.D.S., contabilă la societatea creditoare, cu titlu de garanție, întrucât încă din lunile decembrie 2000 și ianuarie 2001 inculpata începuse să achite în numerar în contul datoriei, ajungând ca suma plătită să fie de 38.000.000 lei, rămânând o diferență neachitată, de 26.460.000 lei.

Așa cum rezultă din declarația lui M.D.S., în baza înțelegerii intervenite cu conducerea societății creditoare, fila C.E.C. lăsată drept garanție a fost completată la toate celelalte rubrici, inclusiv suma restantă de 26.460.000 lei, de către martora M.D.S., stabilindu-se data de 26 martie 2001 pentru decontare, ceea ce înseamnă că societatea creditoare a cunoscut că pe moment, inculpata nu dispunea de posibilități de plată și a acceptat decalarea plății până în luna martie 2001, când inculpata spera, la rându-i, să recupereze de la datornicii ei sume de bani (potrivit expertizei P.C. - fila 15 - la data emiterii filei C.E.C. în discuție, SC D. SRL Tecuci avea de încasat 2.441.429.205 lei).

La 21 martie 2001, deci înaintea datei de 26 martie 2001, trecută în fila C.E.C., inculpata P.F. a fost arestată în altă cauză și a fost în imposibilitate de a acționa în vreun fel, iar societatea creditoare a introdus fila C.E.C. la bancă, plata fiind refuzata pentru lipsă disponibil.

Privitor la partea civilă SC O.I. SRL București s-a reținut că la data de 8 decembrie 2000 s-a semnat un contract de cesiune de creanțe între această societate, în calitate de cedentă și SC D. SRL în calitate de cesionară privind cesionarea creanțelor în sumă de 4.643.220.000 lei.

- 328.529.250 lei prin contractul de cesiune de creanțe din 22 noiembrie 2000, notificat debitoarei cedate SC E. SA - sucursala de distribuție Satu Mare.

- 2.496.822.300 lei prin contractul de cesiune de creanțe din 22 noiembrie 2000, notificat debitoarei cedate SC E. SA - sucursala de distribuție Oradea.

- 1.555.963.000 lei prin contractul de cesiune de creanțe din 23 noiembrie 2000, notificat debitoarei cedate C.N.H. Petroșani.

- 171.287.930 lei prin contractul de cesiune de creanțe din 23 noiembrie 2000 notificat debitoarei cedate C.N.L.O. - E.M.S. Farcasesti.

- 90.617.520 lei prin contractul de cesiune de creanțe din 23 noiembrie 2000, notificat debitoarei cedate C.N.L.O. Târgu Jiu E.M.C. Pinoasa.

În subsolul contractului, reprezentantul SC O.I. SRL face următoarea mențiune „Se acceptă cesiunea creanței de 2.496.822.300 lei (…) o singură dată în condițiile în care SC O.I. SRL, ca parte în contract, este de acord cu condițiile de plată”.

În anexa la contractul de cesiune de creanță s-au stabilit următoarele termene de plată:

- „la predare, 200.000.000 lei;

- cu C.E.C. barat, emis de B.R.D. Tecuci, pentru diferența de 264.000.000 lei până la data de 17 decembrie 2000, garanție a plății ce se va executa cu ordin de plată.

Până la 28 decembrie 2000, suma de 1.500.000.000, lei garantată cu fila C.E.C., plata făcându-se cu ordin de plată.

Până la data de 20 ianuarie 2001, diferența de 2.181.732.000, plata garantându-se cu fila C.E.C. și executată cu ordin de plată”.

Filele C.E.C. au fost predate la data semnării contractului către SC O.I. SRL ca garanție a plăților ce urmau a fi derulate, respectiv 8 decembrie 2000.

În baza contractului de cesiune de creanțe din data de 8 decembrie 2000, SC O.I. SRL trebuia să pună la dispoziția cesionarei creanțele specificate în contract.

În perioada 3 ianuarie 2001 - 9 ianuarie 2001, SC D. SRL Tecuci a achitat suma de 200.000.000 lei în numerar conform aliniatului 1 din anexa la contract.

În data de 11 ianuarie 2001, prin ordinul de compensare din 11 ianuarie 2001 și a procesului-verbal al ședinței din 11 ianuarie 2001 se derulează prima tranzacție și ultima, prevăzute în contract, în valoare de 1.263.214.738 lei.

În data de 4 ianuarie 2001, SC O.I. SRL depune la banca spre decontare primele două blanchete C.E.C. lăsate drept garanție (în valoare de 264.000.0000 lei și în valoare de 1.500.000.000 lei), instrumente refuzate de bancă în condițiile în care SC D. SRL Tecuci nu intrase în posesia nici unei creanțe, compensarea făcându-se abia în data de 11 ianuarie 2001, iar scadența plății trebuia să curgă după această dată. Pe data de 20 ianuarie 2001, SC O. SRL notifică cesionara SC D. SRL privind rezilierea contractului.

Tot la aceeași dată de 20 ianuarie 2001, SC O.I. SRL a introdus în bancă și cea de-a treia blanchetă de C.E.C. lăsată drept garanție, în valoare de 2.181.732.000 lei și care a fost refuzată la plată în data de 15 februarie 2001, în condițiile în care contractul de cesiune de creanțe era reziliat, iar suma pe care cesionara o datora la momentul respectiv era de 1.063.214.738 lei și nu valoarea filei C.E.C. introdusă spre decontare, de 2.181.732.000 lei.

Pentru stingerea obligației menționată anterior, SC D. SRL a livrat către SC O.I. SRL, 712.006 tone deșeuri fier vechi.

Obligațiile pe care SC D. SRL le avea față de SC O.I. SRL derivă din ordinul de compensare din 11 ianuarie 2001 în valoare de 1.263.214.738 lei, fiind stinse prin plăți în numerar în sumă de 200.000.00 lei, vânzări de fier vechi, în sumă de 937.811.298 lei și cedare de comision, în sumă de 135.163.956 lei.

De asemenea, potrivit expertizei contabile efectuate în cursul judecății, SC A. SRL Iași a livrat către SC D. SRL Tecuci în perioada iulie - august 2000 mărfuri în valoare totală de 811.410.550 lei, iar SC D. SRL a efectuat plăți în numerar cu mandat poștal, virament și compensare astfel încât, la momentul judecății, mai subzistau doar obligațiile pe care SC F. SRL le datorează SC A. SRL, obligații care, conform balanțelor analitice și a fișei de cont analitice, totalizează 200.932.560 lei.

Privitor la părțile civile SC P.U.A. SRL și SC G.E. SRL Iași s-a reținut că la data de 31 august 2000, între SC D. SRL Tecuci și cele două societăți ieșene s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea de tablă decapată și zincată în valoare de 6 miliarde lei, prevăzându-se la capitolul II din contract că, cumpărătorul va achita în avans suma de 850.000.000 lei reprezentând 15% din valoarea contractului, pentru care va primi garanție fila C.E.C., iar diferența de plată se va achita în termen de 30 zile de la primirea mărfii.

Așa cum au constatat și cele două expertize, între societățile susmenționate nu s-au derulat relații comerciale, contractul menționat nefiind pus în practică.

Potrivit aceluiași contract, societățile cumpărătoare trebuiau să achite avansul de 850.000.000 lei, dar aceasta sumă nu s-a regăsit nici în evidențele SC E.C. SRL și SC G.E. SRL, și nici în documentele contabile ale SC D. SRL, aceasta însemnând pe de o parte, că cele două societăți ieșene n-au făcut dovada desfășurării unor relații comerciale cu firma administrată de inculpata P.F. și nici că ar fi fost în vreun fel prejudiciate, din moment ce n-au dovedit că ar fi plătit sumele de 200.000.000, respectiv, de 650.000.000 lei din conturile lor (prima expertiza C.A., răspunzând la obiectivul nr. 10 - fila 21 a expertizei - a precizat ca SC G.E. SRL în luna august 2000 nici nu deținea în cont 650.000.000 lei), iar pe de altă parte că, în aceste condiții, acuzația din rechizitoriu privind înșelarea celor două societăți ieșene nu mai poate fi susținută, pentru că nu există.

În legătură cu împrejurările emiterii filelor C.E.C. pentru sumele de 200.000.000 lei, respectiv, de 650.000.000 lei, inculpata P.F. a explicat că fila C.E.C. în suma de 200.000.000 lei a avut la baza un contract încheiat între SC E.C. SRL și SC D. SRL, în baza altor relații comerciale, iar fila C.E.C. în valoare de 650.000.000 lei a fost emisă la solicitarea lui G.E., administrator al SC A. SRL Iași, pe numele SC G.E. SRL, întrucât era asociată cu administratorul I.O., iar suma reprezenta o datorie a SC D. SRL Tecuci către SC A. SRL Iași; or aceste fapte n-au făcut obiectul trimiterii în judecată a inculpaților.

În sfârșit, în baza unor relații comerciale mai îndelungate, SC T. SA S.A. Tecuci a prestat firmei inculpatei activități de transport marfă care, așa cum rezultă din fișa de cont a firmei creditoare (fila 487 dosar urmărire) au fost achitate eu promptitudine de inculpată, fie cu file C.E.C., fie cu bilet la ordin (după ce intrase în interdicție bancară, neaplicabilă biletelor la ordin, conform actului de la fila 492).

La începutul lunii februarie 2001, în baza contractului de transport din 31 ianuarie 2001, SC T. SA S.A. Tecuci a efectuat două transporturi de marfă în valoare de 24.590.160 lei - conform facturii fiscale din 06 februarie 2001 (fila 486) - pe care apare mențiunea “Plata cu B.O.”

La fila 488 se află biletul la ordin emis în alb, doar semnat și stampilat de inculpata P.F., restul rubricilor, inclusiv valoarea, locul, data emiterii (Tecuci, 6 februarie 2001) și scadența (28 februarie 2001) fiind completate de P.S., merceolog la societatea administrată de inculpată (fila 498).

Conform adresei B.R.D. - Agenția Tecuci - (fila 492), acest bilet la ordin, nefiind depus la bancă, nu a existat nici refuz de plată, dar pentru că nu la mult timp după data scadenței, inculpata P.F. a fost arestată în altă cauză, la scurt timp după arestare, respectiv la 2 aprilie 2001, SC T. SA s-a grăbit să formuleze plângere penală, susținând nereal, că biletul la ordin ar fi fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului (fila 479).

Diferența de 22 zile între data emiterii și cea a scadenței biletelor la ordin, coroborată cu împrejurarea că la momentul emiterii acestora societatea inculpatei avea de încasat din relațiile comerciale derulate peste 2.400.000.000 lei, existând speranța încasării măcar a unei părți din sumele respective, cu care să alimenteze contul societății și să onoreze plata biletului la ordin, cu faptul că anterior relațiile dintre cele două societăți s-au derulat fără incidente, dar și cu survenirea arestării inculpatei, exclud orice formă de vinovăție și în privința acestui act material.

Față de toate aceste aspecte, având în vedere și specificul relațiilor comerciale, dar și atitudinea ulterioară a inculpaților care au întreprins toate demersurile pentru recuperarea prejudiciilor, instanța de fond a apreciat că nu este realizată latura subiectivă a infracțiunilor deduse judecății.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaților P.F. și P.D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care au fost trimiși în judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci la plata către partea civilă SC A. SRL Iași a sumei de 20.093,25 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva sentinței penale nr. 455 din 29 octombrie 2009 au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea civilă SC P.P. SRL Dorobanțu.

Parchetul a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul greșitei achitări a inculpaților, solicitând condamnarea acestora pentru faptele deduse judecății.

Partea civilă SC P.P. SRL nu și-a motivat în scris apelul și nici nu s-a prezentat la instanță pentru susținerea acestuia, deși a fost legal citată.

Prin Decizia penală nr. 104/ A din 1 iulie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 170/44/2010, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de parchet, a desființat în parte sentința, numai în ceea ce privește latura penală și rejudecând:

A condamnat pe inculpatul P.D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen. în referire la art. 76 lit. a) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81-82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicată susnumitului inculpat pe durata termenului de încercare de 5 ani și i-a atras atenția acestuia asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpata P.F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare prin reținerea în favoarea acesteia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen., în referire la art. 76 lit. a) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei, pe durata termenului de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului de încercare a dispus ca susnumita inculpată să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. a) - d) C. pen. și i s-a atras atenția acesteia asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 86

4

C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților pe durata suspendării condiționate, respectiv a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate acestora.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC P.P. SRL pe care a obligat-o la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva Deciziei penale nr. 104/ A din 1 iulie 2010 au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații P.D.D. și P.F., recursuri care au fost admise de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 921 din 9 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 170/44/2010 prin care a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

În considerentele deciziei, instanța de recurs a arătat că este util a se analiza, prioritar, motivele de recurs ce vizează restituirea sau retrimiterea cauzei spre rejudecare, un prim motiv din această categorie, dezvoltat de apărarea inculpaților, vizând restituirea cauzei la parchet pentru nelegala sesizare a instanței.

Înalta Curte a constatat,

cum corect, de altfel, a reținut și Curtea de Apel, că aceste critici au fost reiterate de inculpați în fiecare ciclu procesual, iar printr-o decizie cu putere obligatorie pentru instanța de fond s-a constatat că nu sunt fondate.

Astfel, s-a arătat că, rezultând și contribuția inculpatului P.D.D. la săvârșirea unor acte materiale pentru care nu s-a dispus față de el începerea urmăririi penale „in personam” și apreciind că cei doi inculpați au comis toate aceste acte materiale în baza aceleiași rezoluții infracționale, procurorul s-a conformat prevederilor art. 238 C. proc. pen. și a dispus schimbarea încadrării juridice, prin rezoluția din 29 mai 2003. S-a reținut că această rezoluție echivalează ea însăși cu o dispoziție de începere a urmăririi penale, fiind evidentă voința organului de urmărire penală de a stabili răspunderea penală a acestui inculpat pentru toate faptele pentru care a fost cercetat.

La data de 29 mai 2003, inculpații au fost din nou audiați, în prezența apărătorului ales, cu privire la toate faptele pentru care au fost cercetați, prilej cu care și-au menținut declarațiile anterioare.

După finalizarea urmăririi penale a fost întocmit referatul de terminare a urmăririi penale în care, contrar celor reținute de prima instanță, sunt descrise toate actele materiale, este prezentată participația fiecărui inculpat la săvârșirea acestora și s-a propus trimiterea în judecată a ambilor inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată sunt atributul exclusiv al procurorului, s-a apreciat că este lipsită de relevanță împrejurarea că prin referatul de terminare a urmăririi penale s-a propus neînceperea și respectiv, scoaterea de sub urmărire penală pentru două dintre actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de înșelăciune.

S-a reținut că după primirea dosarului, procurorul a procedat la prezentarea întregului material de urmărire penală, prilej cu care inculpații, fiind audiați în prezența apărătorului ales, nu au avut obiecțiuni cu privire la începerea și desfășurarea urmăririi penale.

În consecință, s-a apreciat că nu sunt temeiuri pentru a se considera că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea unor dispoziții legale de natură să atragă neregularitatea actului de sesizare a instanței și să impună restituirea dosarului la procuror, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. pen.

Presupunând însă că ar fi existat o încălcare a dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., constând în omisiunea de a se începe urmărirea penală față de inculpatul P.D.D., această încălcare nu se încadrează în categoria celor care atrag nulitatea absolută, reglementate prin dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ci este sancționată cu nulitatea relativă, care putea fi invocată doar în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

Înalta Curte a reținut că unul dintre motivele de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați se referă la împrejurarea că instanța de apel, în mod greșit a obligat-o pe inculpata P.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Tecuci și nu cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Tecuci la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată.

Deși procurorul a indicat pentru această critică motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte analizând de