ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2130/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2130/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

Prin

sentința penală nr. 39/ P din 20 februarie 2012 a Tribunalului Bihor, s-au

decis următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tentativă de omor

calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175: lit. i)

C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de ari 182 alin.

(2) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul B.C.L., la o

pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 20 septembrie 2010 și

a arestării preventive din 22 septembrie 2010 până la 28 septembrie 2010.

În baza art. 86

1

C. pen. și

art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen., a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor conform programului stabilit de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a

fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., a

căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tentativă de omor

calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i)

C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.

(2) C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpata B.I., la o pedeapsă

de: 2 ani 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 20 septembrie 2010 și

a arestării preventive din 22 septembrie 2010 până la 28 septembrie 2010.

În baza art. 86

1

C. pen. și

art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei pe durata unui termen de încercare de 51 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen., a obligat pe inculpată ca pe durata termenului de încercare să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor conform programului stabilit de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a

fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., a

căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe

inculpatul B.A. sub aspectul comiterii a două infracțiuni de lipsire de

libertate prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art.

260 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de

instigare la mărturie mincinoasă la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 21 septembrie 2010 și

a arestării preventive din 22 septembrie 2010 până la 28 septembrie 2010.

În baza art. 86

1

C. pen. și

art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen., a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor conform programului stabilit de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a

fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., a

căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei.

În baza art. II pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe

inculpatul S.I. sub aspectul comiterii a două infracțiuni de lipsire de

libertate prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art.

260 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de

instigare la mărturie mincinoasă la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 21 septembrie 2010 și

a arestării preventive din 22 septembrie 2010 până la 28 septembrie 2010.

În baza art. 86

1

C. pen. și

art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen., l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor conform programului stabilit de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a

fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359 Cod de procedură

penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului D.A. din

infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen., în

infracțiunea de mărturie mincinoasă cu reținerea stării de recidivă

postcondamnatorie prevăzută de art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen.

În baza art. II pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe

inculpatul D.A., sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă

prevăzută de art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei B.I. din

infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen., în

infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen.

În baza art. II pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata

B.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art.

292 C. pen.

S-a constatat că părțile vătămate H.T.

și L.K. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

confiscat de la inculpatul B.A. suma de 1.000 lei aflată la Camera de corpuri

delicte a Tribunalului Bihor în plicurile 3 și 4 și a dispus restituirea către

acest inculpat a sumelor de 318 lei și 500 lei aflate în plicurile 1 și 2

aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor.

În baza art. 189 C. proc. pen.,

onorariul parțial în cuantum de 100 lei pentru avocatul din oficiu P.F. din

cadrul Baroului Bihor s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției conform

delegației nr. 796 din 28 ianuarie 2011.

În baza art. 189 C. proc. pen.,

onorariul parțial în cuantum de 50 lei pentru avocatul din oficiu M.A. din

cadrul Baroului Bihor s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției conform

delegației nr. 751 din 27 ianuarie 2011.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare în favoarea

statului după cum urmează: inculpații B.C.L. și B.I. la câte 2.500 lei fiecare,

inculpații B.A. și S.I. la câte 1.000 lei fiecare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina

acestuia.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 691/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților B.C.L. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor

calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la 174 - 175 lit. i) C. pen.,

B.I. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art.

20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., B.A. pentru comiterea a

două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin.

(2) C. pen., S.I. pentru comiterea a două infracțiuni de lipsire de libertate

în mod ilegal prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și punerea în mișcare a

acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților B.A. pentru comiterea

infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen.

raportat la art. 260 C. pen., S.I. pentru comiterea infracțiunii de instigare

la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C.

pen., D.A. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.

260 C. pen. și B.I. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă

prevăzută de art. 260 C. pen.

Analizând actele și lucrările

dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la infracțiunea reținută în

sarcina inculpaților B.C.L. și B.I.

În data de 04 august 2010, în jurul

orelor 19.00, partea vătămată H.T. se deplasa pe trotuar cu bicicleta spre

locuința sa din Curtuișeni. În momentul în care a ajuns în dreptul casei

inculpatului B.A., din curte a ieșit în fugă minorul în vârstă de 8 ani, B.A.M.

Partea vătămată susține că a încercat să-l evite, dar nu a reușit, așa că l-a

lovit, în urma impactului, ambii au căzut, Ambii s-au ridicat, iar minorul a

început să țipe. Alertate de țipetele acestuia, au ieșit în stradă mama și

bunica acestuia, care l-au dus pe copil în casă. Bunica minorului, B.V., a

adresat părții vătămate o serie de injurii, acuzând-o de vătămarea minorului.

Partea vătămată H.T. s-a ridicat și

întrucât acuza dureri la nivelul piciorului stâng și-a continuat deplasarea pe

jos, împingând bicicleta.

Din locuință au ieșit inculpații

B.C.L. (unchiul minorului), B.I. (mătușa minorului) și B.A. (tatăl minorului)

și s-au dus după partea vătămată, care la acel moment se afla la o distanță de

aproximativ 50 metri. Primul care a ajuns-o din urmă pe partea vătămată a fost

inculpatul B.C.L. care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona

superioară a corpului, iar partea vătămată a căzut. Inculpatul a continuat să o

lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele. I s-a alăturat și

inculpata B.I. care a luat o sapă aflată în fața locuinței lui B.M. Cu coada

sapei în care este fixată partea metalică, fără să folosească partea tăioasă

i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona latero-dorsală a abdomenului și

una sau două lovituri peste picioare.

În același timp, inculpatul B.A. a

trântit de câteva ori de pământ bicicleta părții vătămate pe care a distrus-o.

Alertată de strigătele părții

vătămate, la fața locului a sosit sora părții vătămate martora H.E. care le-a

cerut inculpaților să o lase în pace pe partea vătămată.

În urma solicitării acesteia,

agresiunea asupra părții s-a finalizat. Partea vătămată s-a ridicat singură.

La locul incidentului au sosit și

părinții părții vătămate alertați de martora Ș.R. Tatăl părții vătămate L.K.

i-a aplicat două lovituri cu palma peste față deoarece partea vătămată i-a luat

bicicleta fără acordul său, iar acum aceasta este distrusă.

Apoi, partea vătămată împreună cu

părinții săi s-a deplasat la postul de poliție Curtuișeni pentru a reclama cele

întâmplate după care a mers la domiciliu. întrucât acuza dureri la nivel

abdominal, a fost chemată ambulanta care a transportat-o pe partea vătămată la

Spitalul din Marghita. De aici a fost transportată la Spitalul Clinic Județean

de Urgență Oradea, în data de 05 august 2010, s-a intervenit chirurgical și s-a

practicat splenectomie.

S-a reținut, totodată, că în urma

impactului dintre partea vătămată H.T. și minorul B.A.M., acesta din urmă a

suferit o serie de leziuni care s-au produs prin lovirea sa de către un vehicul

în mișcare, bicicletă, urmată de cădere și lovire de un plan dur rugos, leziuni

care au necesitat 8 zile de îngrijiri medicale, acesta fiind spitalizat în

perioada 04 august 2010 - 10 august 2010.

Deși inculpații nu au recunoscut

comiterea faptei, vinovăția acestora a rezultat din probele administrate în

cauză.

Partea vătămată H.T. a fost audiată

atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.

Între declarațiile sale există oarecare neconcordante dar acestea nu sunt

esențiale. Partea vătămată recunoaște că l-a lovit cu bicicleta pe minorul

B.A.M. și că în urma impactului a căzut și ea și s-a lovit la coapsa stângă. După

impactul cu minorul nu și-a continuat deplasarea pe bicicletă ci pe lângă

aceasta deoarece avea dureri la picior (în fața instanței a susținut că a lăsat

bicicleta la locul impactului dar această susținere nu este confirmată de

restul probelor). După ce a parcurs aproximativ 50 metri, din curtea imobilului

aparținând familiei B., au ieșit mai multe rude ale minorului, iar inculpații

B.C.L., B.I. și B.A. au pornit în urmărirea sa. Au ajuns-o în fața casei lui

B.M., iar inculpatul B.C. a lovit-o și a căzut la pământ, ghemuindu-se. După

cădere, inculpatul B.C.L. a continuat să o lovească în spate cu piciorul. A

fost lovită și de inculpata B.I. care a folosit o sapă luată din fața casei lui

B.M. Loviturile aplicate de aceasta au fost în spate. Inculpatul B.A. nu a

lovit-o doar a trântit de pământ, de câteva ori bicicleta pe care a distrus-o.

A venit sora sa H.E. (gravidă) și părinții săi, moment în care agresiunea a

încetat, fără ca cineva să le ceară acest lucru inculpaților.

Martora K.K. a susținut declarația

părții vătămate, arată că în data de 4 august 2010, în jurul orelor 18,00, se

afla în fața casei sale împreună cu T.B. și a văzut când partea vătămată a

lovit cu bicicleta pe minorul B.A.M. În urma impactului ambii au căzut dar s-au

ridicat fără probleme. Partea vătămată acuza dureri la piciorul stâng. După

impact, bunica minorului a ieșit în stradă și i-a adresa părții vătămate o

serie de cuvinte injurioase. Ulterior, au ieșit în stradă și inculpații B.C.L.,

B.I. și B.A. care au urmărit-o pe partea vătămată. B.C.L. a trântit-o pe partea

vătămată de un perete, aceasta a căzut, iar apoi a continuat să o lovească cu

mâna. De cei doi s-a apropiat și inculpata B.I. care a luat o sapă de pe

marginea drumului și a aplicat cu aceasta o singură lovitură în spate părții

vătămate. A lovit-o cu partea metalică netăioasă a sapei, partea dinspre coadă.

Inculpatul B.A. a trântit bicicleta părții vătămate de pământ de mai multe ori.

In favoarea părții vătămate a intervenit sora sa H.E. care a cerut inculpaților

să nu o mai bată. La intervenția acesteia inculpații au abandonat-o. Partea

vătămată s-a ridicat cu ajutorul surorii sale și și-a continuat drumul

șchiopătând și ținându-se de burtă. A văzut și când au venit părinții părții

vătămate, iar tatăl acesteia i-a dat două palme din cauză că a luat bicicleta

fără acordul său, iar aceasta este distrusă.

Martora T.B. a relatat aceeași stare

de fapt ca și martora K.K. cu precizarea că aceasta susține că inculpata B.I.

ar fi aplicat una sau două lovituri cu sapa peste picioarele părții vătămate,

iar inculpatul B.C. a lovit-o pe partea vătămată și cu picioarele. La urmărirea

penală însă declară că nu poate preciza zona corpului în care inculpata B.I. a

lovit-o cu sapa pe partea vătămată ci doar faptul că a folosit partea netăioasă

a acesteia. Mai susține că atunci când s-a ridicat partea vătămată B.I. ar fi

lovit-o cu sapa peste picioare.

Martora S.R. a arătat că nu a văzut

momentul inițial al agresiunii, ci a ieșit în stradă în timp ce cei doi

inculpați o agresau pe partea vătămată care era căzută în genunchi. Văzând

agresiunea, a fugit să o alerteze pe mama părții vătămate. La reîntoarcere,

partea vătămată se deplasa spre casă ajutată de cineva. In faza de urmărire

penală arată că nu a văzut ca inculpata B.I. să o fi lovit pe partea vătămată

cu sapa ci a aflat acest lucru ulterior de la diverse persoane.

Martora V.C. a arătat, de asemenea, că

nu a văzut momentul inițial al agresiunii, a ieșit în stradă doar când a auzit

gălăgie. A văzut că partea vătămată este lovită de cei doi inculpați B.C.L. și

B.I. A auzit-o pe aceasta din urmă reproșându-i părții vătămate faptul că i-a

lovit nepotul cu bicicleta. Martora a arătat că a văzut când inculpatul B.C.L.

i-a aplicat părții vătămate câteva lovituri cu pumnul în față, iar după ce aceasta

a căzut, i-a aplicat lovituri cu piciorul în partea superioară a corpului.

Concomitent a văzut-o pe inculpata B.I. agresând-o pe partea vătămată cu o

sapă, fără însă să poată preciza dacă o lovea sau doar o împungea în zona

laterală a abdomenului. în cursul urmăririi penale susține însă că această

inculpată mai mult o împungea cu sapa pe partea vătămată decât să o lovească.

În același sens este și declarația

martorei L.K. De asemenea, martora H.E., sora părții vătămate, arată în

declarația de la urmărire penală că în data de 4 august 2010, se afla în

locuința sa când a auzit gălăgie în stradă. A ieșit să vadă ce se întâmplă și a

văzut când cei doi inculpați o loveau pe sora sa, partea vătămată H.T. A

susținut că inculpatul B.C.L. o lovea cu pumnii și picioarele, iar inculpata

B.I. cu o sapă însă fără a folosi partea tăioasă acesteia. Loviturile au fost

peste brațe și în zona abdomenului. A arătat că agresiunea s-a finalizat fără

intervenția vreunei persoane. Mai arată că la locul faptei au venit și părinții

săi, dar în momentul ajungerii acestora agresiunea se finalizase deja. A arătat

că tatăl său i-a dat două palme părții vătămate fiind nervos că aceasta a luat

bicicleta fără acordul să. Martora a fost audiată și în cursul cercetării

judecătorești și arată în esență aceeași stare de fapt cu precizarea că nu a

ajutat-o per partea vătămată să se ridice deoarece era și gravidă și cu copilul

în brațe.

Mama părții vătămate H.E. a arătat că

nu a văzut incidentul, a fost anunțată de martora S.R. că fiica sa este bătută,

iar când a ieșit în stradă, a văzut-o pe aceasta venind spre casă fiind ajutată

de H.E. A întrebat-o ce s-a întâmplat, aceasta i-a spus că l-a lovit pe copilul

familiei B. cu bicicleta, iar în urma acesteia a fost la rândul său lovită de

cei doi inculpați B.C.L. și B.I. Arată că fiica sa i-a spus că B.I. a lovit-o

cu o sapă. Mai arată că soțul său i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu

palma peste față întrucât era nervos din cauza bicicletei. După aceea s-au dus

la postul de poliție să reclame fapta, iar ulterior s-au deplasat acasă unde la

solicitarea fiicei sale a chemat ambulanța. Fiica sa a fost transportată

inițial la spitalul din Marghita după care la spitalul din Oradea unde s-a și

intervenit chirurgical în aceeași noapte.

Martora L.K. a arătat exact aceeași

stare de fapt. A ieșit în stradă când a auzit gălăgie, l-a văzut pe inculpatul

B.C.L. ajungând-o din urmă pe partea vătămată, a văzut când acesta i-a aplicat

o serie de lovituri care au determinat căderea părții vătămate, după care acesta

a continuat să o lovească. Mai arată că a văzut că partea vătămată a fost

lovită și de inculpata B.I. cu mâna și cu sapa. Cu sapa, aceasta i-a aplicat

una sau două lovituri, însă nu poate preciza în ce parte a corpului. Apoi, a

văzut când sora părții vătămate a intervenit în ajutorul acesteia spunându-le

inculpaților să înceteze. A ajutat-o pe partea vătămată să se ridice și să

plece spre casă. în drum spre casă, tatăl său i-a dat două palme. Ulterior a

aflat care a fost cauza incidentului și anume accidentarea minorului B.A.M. de

către partea vătămată.

Instanța a luat în considerare

declarațiile date de partea vătămată și martori în cursul urmăririi penale și

aflate la dosarul de urmărire penală doar în măsura în care acestea nu

contravin declarațiilor date în fata instanței deoarece acestea au fost luate

fără translator, iar aceștia nu vorbesc limba română. În plus, declarațiile la

care am făcut referire nu sunt luate conform dispozițiilor legale în materie,

martorii nedepunând jurământul. De altfel, pentru o parte din aceste declarații

nici nu se poate stabili dacă sunt judiciare sau extrajudiciare, nefăcându-se

nici o mențiune din care să se poată stabili dacă au fost sau nu date în fața

unui organ de urmărire penală. Chiar și cele care poartă o semnătură în partea

de sus, aceasta este complet ilizibilă astfel că nu se poate stabili cui

aparține și dacă persoana respectivă face sau nu parte din organele de urmărire

penală.

Instanța a înlăturat apărările

inculpaților B.C.L. și B.I. deoarece susținerile acestora potrivit cărora nu au

agresat-o pe partea vătămată nu se coroborează cu nici un mijloc de probă.

Inculpata B.I. a susținut că în ziua

respectivă nu se afla în Curtuișeni ci în Valea lui Mihai. Depoziția sa este

susținută de inculpata B.I., sora sa, însă ambele declarații sunt contrazise de

martora F.E.A. care arată că evenimentul la care fac referire cele două,

întâlnirea din Valea lui Mihai pentru predarea unor produse cosmetice, nu a

avut loc în data de 4 august 2010, ci în data de 8 august 2010, aspect pe care

îl susține în coroborare cu data plecării fiului său în tabără.

Potrivit raportului de constatare

medico legală a rezultat că partea vătămată H.T. a suferit leziuni care au

necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, viața victimei a fost pusă în

primejdie, iar aceasta a pierdut un organ și anume splina. Cu privire la

mecanismul de producere a acestora, medicul legist a stabilit că leziunile s-au

produs prin loviri repetate cu corp contondent dur urmată de cădere pe un plan

dur. Se reține că partea vătămată a fost examinată medico legal la data de 10

august 2010 în Spitalul Clinic Județean Oradea și s-au constatat următoarele

leziuni: supraclavicular stâng placard excoriat discontinuu de 2,5/1,8 cm

acoperit de crustă hematică brună pe cale de detașare; la nivelul brațului

drept fața posterioară treimea medie o echimoză de formă rotund ovalară cu

dimensiuni de aproximativ 3,5/3 cm de culoare brun violacee; la nivelul

antebrațului stâng pe fața posterolaterală treimea medie o echimoză cu dimensiuni

de 6/3 cm de culoare brun pal, cu centrul gălbui; la nivelul coapsei stângi

anterolateral treimea proximală o echimoză de formă rotund ovalară de

aproximativ 8/6 cm de culoare brun violacee precum și la nivel xifoombilical o

soluție de continuitate post operatorie suturată acoperită de o secreție

serosangvinolentă minimă acoperită cu pansament la polul inferior al acestuia

un tub de dren prin care se scurge un lichid serosangvinolent. Totodată, se

reține din fișa de examinare medicală că, în data de 05 august 2010, s-a

intervenit chirurgical practicându-se laparatomie exploratorie și splenectomie

precum și drenajul lojei splenice și drenaj Douglas și incizia mediană

xifoombilicală prelungită lateroombilical stâng. Se menționează că, potrivit

protocolului operator, la deschiderea cavității peritoneale s-a constatat sânge

proaspăt și cheaguri în cantitate de aproximativ 1,5 1, ruptură splenică

localizată în hil pe fața viscerală, ovare polichistice bilaterale, iar la

ovarul drept un chist hematie rupt nesângerând practicându-se splenectomie și

drilling ovarian bilateral.

În consecință, s-a reținut că cei doi

inculpați, B.C.L. și B.I., în data de 04 august 2010, în jurul orelor 19.00, ca

urmare a faptului că partea vătămată H.T. l-a lovit cu bicicleta pe nepotul

lor, minorul B.A.M., au aplicat lovituri repetate acesteia în urma cărora

aceasta a suferit leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale,

leziuni care au determinat punerea în primejdie a vieții și pierderea unui

organ, splina.

Cu privire la încadrarea juridică a

faptei, parchetul a susținut că aceasta constituie tentativă de omor calificat

(săvârșit în public) prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175

lit. i) C. pen., iar apărarea că s-ar circumscrie doar infracțiunii de vătămare

corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a reținut că în cazul

ambelor infracțiuni, urmarea socialmente periculoasă este aceeași: punerea în

primejdie a vieții persoanei. Această noțiune are două accepțiuni și anume una juridică

care constă în crearea unei stări de pericol iminent pentru viața persoanei și

se realizează prin punerea în executare a unei acțiuni apte să producă moartea

persoanei, acțiunea care prin natura ei și mod de comitere demonstrează că

infractorul a acționat cu intenția de a ucide și nu pe aceea de a vătăma și una

medico-legală care constă în crearea unui pericol iminent pentru viața

persoanei, pericol generat de natura și gravitatea leziunilor produse.

Infracțiunea de tentativă de omor are în vedere accepțiunea juridică, iar cea

de vătămare corporală gravă accepțiunea medico-legală.

Prin urmare, constatarea medico-legală

că partea vătămată a suferit leziuni care i-au pus în primejdie viața nu a

putut fi folosită ca argument unic în încadrarea faptei ca tentativă de omor,

ci doar în vătămare corporală gravă.

În consecință, pentru a se stabili

dacă inculpații au acționat cu intenția (directă sau indirectă) de a ucide sau

doar cu aceea de a vătăma trebuie avute în vedere și alte criterii ca numărul

și intensitatea loviturilor, regiunea corpului vizată, natura obiectului

vulnerant, atitudinea după comiterea faptei.

Analizând fapta prin prisma acestor

criterii s-a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, inculpații au

aplicat mai multe lovituri părții vătămate și acestea au vizat mai multe

regiuni ale corpului inclusiv zone vitale, dar potrivit actului medico-legal,

în marea lor majoritate, acestea nu au produs decât urmări superficiale,

excoriații și echimoze, și în zone nevitale (punctul 2 din raportul de

constatare medico-legală reține existența unei zone subclaviculare cu placard

excoriat, echimoze la nivelul brațului drept, antebrațului stâng și coapsei

stângi). Singura leziune gravă descrisă în actul medico-legal este cea care a

determinat intervenția chirurgicală și splenectomia. Această leziune, deși a

fost provocată prin folosirea unui instrumente vulnerant apt să suprime viața,

sapa, acesta nu a fost folosit cu această intenție. Pentru aceasta, avem în

vedere declarațiile martorelor K.K. și T.B. care arată că s-a folosit partea

tăioasă a acesteia, iar lovitura a fost aplicată în zona laterală la nivelul

abdomenului. Dacă s-ar fi urmărit sau acceptat posibilitatea producerii morții

părții vătămate, s-ar fi aplicat lovituri cu acea parte a instrumentului

vulnerant care ar fi putut produce rezultate mai grave și ar fi vizat zone mai

importante ale corpului (de exemplu capul victimei). Apoi, trebuie avută în

vedere și declarația surorii părții vătămate, martora H.E. care arăta că i-a

auzit pe inculpați spunându-i părții vătămate că merită bătaia, precum și

faptul că aceștia au stopat agresiunea din proprie inițiativă. Intervenția

acesteia nu poate fi considerată ca având drept rezultatul finalizarea acțiunii

inculpaților având în vedere că aceasta a constat doar într-o simplă sugestie

neînsoțită de nici o acțiune, martora fiind gravidă.

În ceea ce privește atitudinea

inculpaților ulterioară faptei, s-a reținut că aceștia nu au dat ajutor

victimei dar nici nu au împiedicat-o pe sora părții vătămate să o ajute să se

ridice și să plece spre casă.

De remarcat este și faptul că nu au

existat elemente care să alerteze asupra stării grave a victimei. Astfel,

victima s-a ridicat singură sau cu un minim ajutor din partea surorii sale, s-a

deplasat singură spre casă, întâlnindu-se cu tatăl său acesta i-a dat două

palme pentru un fapt minor (luarea bicicletei fără acordul său), corecție care

nu ar fi aplicat-o dacă ar fi bănuit starea sa. Apoi, chiar atitudinea părții

vătămate imediat ulterioară comiterii faptei, aceasta nesolicitând imediat

intervenția ambulanței ci mergând pe jos la postul de poliție pentru a reclama

fapta. Nici măcar polițistul care a primit plângerea nu a observat vreun

element grav în starea victimei, acesta sfătuind-o să meargă a doua zi la

medic. Abia după ajungerea acasă, partea vătămată a solicitat ambulanța

deoarece durerile abdominale persistau.

În consecință, s-a apreciat întemeiată

solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de

tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174

- art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., infracțiune comisă de cei doi

inculpați în calitate de coautori.

La individualizarea pedepselor ce au

fost aplicate acestora, tribunalul a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele reale ale comiterii faptei,

aspectul că agresiunea asupra părții vătămate a fost determinată de faptul că

aceasta l-a lovit cu bicicleta pe nepotul părților vătămate, contribuția

fiecăruia la săvârșirea faptei, urmarea produsă, numărul zilelor de îngrijiri

medicale necesar vindecării dar și faptul că partea vătămată a pierdut un organ

(splina) și viața sa a fost pusă în primejdie, faptul că partea vătămată nu

solicită nici condamnarea inculpaților și nici nu se constituie parte civilă în

cauză, precum și circumstanțele personale ale inculpaților care nu au

antecedente penale și au fost prezenți la toate termenele de judecată chiar

dacă nu recunosc comiterea faptei. De asemenea, s-a avut în vedere și

concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Bihor, potrivit cărora comportamentul acestora în societate va

înregistra o traiectorie pozitivă. Prin urmare, aplicarea unor pedepse

orientate spre minim este pe deplin justificată.

În ceea ce privește modalitatea de

executare a pedepsei, s-a apreciat că argumentele expuse anterior scopul

acesteia poate fi atins și fără privare de libertate și că pronunțarea

condamnării constituie un avertisment suficient ca aceștia să nu mai comită

alte infracțiuni. în raport de lipsa antecedentelor penale, vârsta și situația

familială, tribunalul a apreciat că adecvată suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei.

Nu în ultimul rând, s-a impus a se

observa că date fiind circumstanțele reale ale comiterii faptei doar această

modalitate de executare care impune și respectarea unor obligații este aptă să

constituie acel avertisment de care face vorbire textul legal.

Cu privire la infracțiunile reținute

în sarcina inculpaților B.A. și S.I.

În data de 20 septembrie 2010,

inculpații B.C.L. și B.I. au fost reținuți pentru 24 ore pentru fapta descrisă

la punctul 1, aspect cunoscut de rudele acestora.

În consecință, în data de 21

septembrie 2010, dimineața, inculpații B.A. și S.I. s-au deplasat la locuința

părții vătămate H.T. și i-au cerut acesteia și tatălui său L.K. să vină la

Oradea pentru a se împăca cu inculpații B.C.L. și B.I. Inculpații au spus celor

doi că este „musai” să vină la Oradea.

De asemenea, au cerut celor doi să dea

o declarație notarială din care să rezulte că agresiunea suferită de partea

vătămată în data de 04 august 2010 nu a fost comisă de cei doi inculpați,

leziunile părții vătămate producându-se ca urmare a bătăii aplicate de tatăl

său. Pentru a da această declarație, inculpatul S.I. a luat de la inculpatul

B.A. suma de 1.000 lei și i-a dat-o părții vătămate.

Discuția a durat aproximativ 5 minute,

după care toți s-au deplasat pe jos spre locuința inculpatului B.A., unde

partea vătămată L.K. a acceptat invitația acestuia și a intrat să bea un pahar

de țuică, după care au plecat cu toții cu mașina condusă de martorul S.E. spre

dispensarul satului pentru a lua buletinul părții vătămate H.T., iar apoi și-au

continuat deplasarea la Oradea.

Pe drum, inculpatul B.A. a spus celor

două părți vătămate-ce trebuie să declare cu privire la incidentul din data de

04 august 2010, asigurându-i că nu este nici o problemă că își schimbă

declarațiile și că L.K. nu poate răspunde penal pentru agresiune datorită

legăturii de rudenie cu partea vătămată în Oradea, au fost inițial la Biroul

Notarului Public O.L.D. situat în apropierea sediului Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor unde cele două părți vătămate, H.T. și L.K., au dat o

declarație nereală cu privire la incidentul din data de 04 august 2010 și anume

că leziunile suferite de partea vătămată H.T. și care au necesitat spitalizarea

acesteia și intervenția chirurgicală în care s-a efectuat splenectomia au fost

provocate de tatăl său L.K. De asemenea, se menționează că cei doi inculpați

B.C.L. și B.I. nu au agresat-o pe partea vătămată H.T. și nici măcar nu au fost

prezenți la incidentul din data de 04 august 2010. Declarația a fost

autentificată cu nr. 1670 din 21 septembrie 2010.

După autentificarea declarației,

inculpații B.A. și S.I. au luat exemplarele autentice ale acestuia și s-au dus

împreună cu părțile vătămate la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor

unde au solicitat a fi primiți de procurorul criminalist pentru a fi reaudiate

părțile vătămate. înainte de intrarea în sediul parchetului, inculpatul B.A. a

solicitat părții vătămate să-i restituie suma dată, lucru făcut de aceasta.

Starea de fapt descrisă mai sus a

rezultat din declarațiile date în cauză atât de inculpați precum și de părțile

vătămate și martori.

Astfel, inculpații recunosc că au

solicitat părților vătămate să vină la Oradea pentru a da acea declarație

notarială și a fi audiați de procuror, scopul deplasării efectuându-se în

scopul împăcării cu inculpații B.C.L. și B.I., dar susțin că acestea au

acceptat de bună voie să o efectueze.

Partea vătămată L.K., în fața

instanței, a susținut exact același lucru și anume că atunci când inculpații

le-au cerut să efectueze această deplasare au acceptat de bună voie. În faza de

urmărire penală, în data de 21 septembrie 2010, arată că nu a vrut să meargă la

parchet dar a fost „luat cu forța”. Tot în faza de urmărire penală, în data de

22 septembrie 2010, arată că nu a dorit să efectueze deplasarea la Oradea, a

fost adus cu forța și că a acceptat de frica unei bătăi. Descriind însă cum au

ajuns să efectueze această deplasare rezultă că de fapt ceea ce nu a acceptat

inițial a fost să-și schimbe declarația și nu să efectueze deplasarea. Astfel,

a acceptat să bea o țuică cu tatăl inculpaților, a acceptat să-și caute

concubina la dispensarul din sat pentru a lua buletinul părții vătămate H.T.

Partea vătămată H.T., în fața

instanței, a arătat că nu știe dacă a venit sau nu la Oradea pentru a da vreo

declarație notarială sau pentru a fi audiată de procuror în data în care

inculpații B.C.L. și B.I. se aflau în stare de reținere. În cursul urmăririi

penale, aceasta declară că nu a dorit să efectueze deplasarea la Oradea, dar a

acceptat „pentru că a vrut să facă o plimbare”, iar tatăl său a venit pentru că

a fost „musai” să vină fiind obligat de cei doi inculpați. Apoi, a doua zi, în

22 septembrie 2010, aceasta este audiată din nou, iar din declarația sa rezultă

că ceea ce nu au acceptat inițial nu a fost efectuarea deplasării la Oradea ci

schimbarea declarațiilor. După primirea sumei de 1.000 lei au fost de acord și

să dea declarațiile cerute de inculpați. Mai arată că după ce au căzut de

acord, s-au dus la locuința familiei B. unde tatăl ei a intrat acceptând

invitația la o țuică, iar ea i-a așteptat în stradă. Apoi, au plecat cu toții

cu mașina la dispensarul din sat pentru a lua cartea sa de identitate de la

mama sa H.E.

Analizând declarațiile celor două

părții vătămate, nu s-a reținut că inculpații au acționat de asemenea manieră

încât voința părților vătămate să fi fost anihilată și acestea să nu-și poată

exprima liber consimțământul cu privire la efectuarea deplasării la Oradea.

Astfel, o persoană constrânsă (partea vătămată H.T.) nu susține că a acceptat

deoarece voia să „facă o plimbare”, nu rămâne în stradă în fața casei

inculpaților în timp ce aceștia „beau o țuică” cu tatăl său, nu apelează la

ajutorul nici unei persoane din cele întâlnite pe traseu. Cu privire la

cealaltă parte vătămată L.K., dacă afirmația sa cum că ar fi fost luat cu forța

și adus la Oradea ar fi adevărată, ar apărea ca total neverosimile actele sale

ulterioare, acceptul de a „bea o țuică” în casa familiei inculpaților, luarea

cărții de identitate de la dispensar și nesolicitarea intervenției nici unei

persoane din cele întâlnite până la destinație.

De altfel, martorii audiați în cauză,

în special rude ale părților vătămate, L.K., L.J., H.E., L.A.M., B.C., B.M., nu

au vorbit deloc despre exercitarea vreunei forme de constrângere asupra

părților vătămate. Aceeași este poziția acestor martori și în cursul urmăririi

penale.

Nici martorele S.C., angajată a

biroului notarial și O.L.D., notarul public nu au relatat că ar fi observat

vreun element potrivit căruia să deducă că părțile vătămate au fost constrânse

în vreun fel să efectueze acea deplasare.

De altfel, nici în rechizitoriu nu se

arată că lipsirea de liberate s-ar fi comis printr-o formă de constrângere ci

prin amăgire, amăgire care ar consta în aceea că li s-a spus că este „musai” să

vină la Oradea.

Tribunalul a apreciat că nu se poate

vorbi de o acțiune de amăgire, inculpații doar le-au cerut părților vătămate să

meargă la Oradea pentru a se împăca. Această cerere, chiar formulată imperativ,

nu poate constitui o amăgire în sens penal, deoarece simpla minciună nu are o

astfel de relevanță.

În consecință, pentru infracțiunea de

lipsire de libertate reținută în sarcina celor doi inculpați s-a dispus

achitarea întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia și

anume latura obiectivă.

În ceea ce privește infracțiunea de

instigare la mărturie mincinoasă reținută în sarcina celor doi inculpați, s-a

reținut că aceasta a fost dovedită.

Inculpații i-au cerut lui L.K. să

accepte să dea o declarație notarială, iar apoi să declarare procurorului că el

este cel care a agresat-o pe partea vătămată H.T. în data de 04 august 2010 și

că inculpații B.C.L. și B.I. nu au avut nici o implicare în acel eveniment.

Deși inițial, acesta a refuzat, ulterior a acceptat propunerea acestora și a și

pus în executare rezoluția infracțională, a dat declarația notarială, a mers la

procuror în vederea audierii sale, însă aici s-a decis să spună adevărul. S-a

făcut precizarea că declarația notarială necorespunzătoare adevărului nu

constituie mărturie mincinoasă (notarul nu are atribuții în cadrul procesului

penal) ci este doar dovada că acțiunea de instigare a inculpaților a reușit.

Chiar dacă inculpații i-au cerut lui

L.K. să declare și un fapt real, acela că și-a lovit fiica, în data de 04

august 2010 (aspect ce rezultă din toate declarațiile), mărturia are un

caracter mincinos pentru că exclude agresiunea comisă de cei doi inculpați

B.C.L. și B.I.

La individualizarea pedepselor ce au

fost aplicate inculpaților, tribunalul a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele reale ale comiterii faptei, scopul

urmărit, circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au antecedente

penale și nu recunosc decât în parte comiterea infracțiunii.

În ceea ce privește modalitatea de

executare a pedepsei, s-a apreciat că argumentele expuse anterior scopul

acesteia poate fi atins și fără privare de libertate și că pronunțarea

condamnării constituie un avertisment suficient ca aceștia să nu mai comită

alte infracțiuni. în raport de lipsa antecedentelor penale, vârsta și situația

familială, tribunalul a apreciat ca adecvată suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei.

Nu în ultimul rând, s-a impus a se

observa că date fiind circumstanțele reale ale comiterii faptei doar această

modalitate de executare care impune și respectarea unor obligații a fost aptă

să constituie acel avertisment de care face vorbire textul legal.

în sarcina inculpatului D.A.

Potrivit rechizitoriului, mărturia

mincinoasă a inculpatului D.A. a constat în aceea că a declarat în fața

procurorului, în data de 21 septembrie 2010, că în data de 04 august 2010,

partea vătămată H.T. a fost bătută de tatăl său și nu de inculpații B.C.L. și

B.I.

Analizând declarația acestuia din

cursul urmăririi penale s-a reținut că aceasta este în concordanță cu probele

arătate și analizate la pct. 1. Astfel, acesta a declarat că a văzut incidentul

dintre partea vătămată H.T. și minorul B.A.M. Apoi, a intrat în casă și a

revenit când a auzit gălăgie în stradă și l-a văzut pe L.K. lovind-o pe partea

vătămată. Susține că nu i-a văzut pe inculpați. Prin urmare, ceea ce a declarat

inculpatul este momentul inițial și momentul final al evenimentelor din seara

de 07 august 2010.

Posibil ca aprecierea pe care acesta a

făcut-o cu privire la timpul cât a stat în casă, 3 minute, să nu fie conformă

realității, dar aceasta este irelevantă.

Mai mult, martora T.B. care a văzut

agresiunea comisă de inculpații B.C.L. și B.I., afirmă că nu l-a văzut pe

inculpat la fața locului, afirmație care îi susține acestuia poziția.

Nici unul dintre martorii audiați în

cauză nu a afirmat că cei doi inculpați B.C.L. și B.I. ar fi fost prezenți când

partea vătămată H.T. a fost lovită de tatăl său.

Acest martor a făcut vorbire de faptul

că L.K. i-a dat fiicei sale H.T. două, trei palme, aspect recunoscut de acesta

și confirmat de toți martorii. în plus, a arătat că acesta a lovit-o de câteva

ori cu piciorul în abdomen. Această susținere a sa a fost confirmată de martora

R.A.

În consecință, declarația dată în fața

procurorului nu a putut fi considerată mincinoasă, eventualele inexactități nu

se circumscriu elementului material al acestei infracțiuni, prin urmare,

soluția de achitare a acestuia se impune.

Însă, înainte de acesta, trebuie

stabilită încadrarea juridică corectă. În raport de data la care se susține că

s-ar fi comis fapta, sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.,

deoarece inculpatul fusese condamnat anterior prin sentința penală nr. 38 din

15 februarie 2010 a Judecătoriei Marghita la o pedeapsă rezultantă de un an

închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, pentru comiterea a

două infracțiuni intenționate. Prin urmare, se va proceda la schimbarea

încadrării juridice, după care se va dispune achitarea acestui inculpat

reținându-se că fapta nu există.

în sarcina inculpatei B.I.

Aceasta a fost trimisă în judecată

pentru că a dat o declarație notarială, în data de 17 august 2010, prin care

arată că în data de 04 august 2010 se afla împreună cu inculpata B.I. și cu

F.E.A. în Valea lui Minai.

Declarația a fost depusă în faza de

urmărire penală pentru a-i servi drept alibi inculpatei B.I.

Caracterul nereal al acesteia rezultă

din probele expuse și analizate la pct. 1, prin urmare nu se mai impune

reluarea lor.

Cu privire la încadrarea juridică însă

se impun câteva precizări.

Constituie infracțiunea de mărturie

mincinoasă fapta de a declara mincinos într-o cauză penală. Cauza penală are

sensul de proces penal care se desfășoară în fața organelor de urmărire penală

și/sau în fața instanței de judecată.

Întrucât declarația a fost dată în

fața notarului, persoană care nu are atribuții în ceea ce privește

administrarea probelor în cadrul procesului penal. Prin urmare, fapta sa este

încadrabilă în dispozițiile art. 292 C. pen., motiv pentru care se va dispune

schimbarea încadrării juridice.

S-a apreciat că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât nu a fost suficient

ca declarația să fie mincinoasă ci trebuie ca ea să fie dată pentru a produce

consecințe juridice și să fie aptă pentru producerea acelei consecințe

juridice. Această din urmă cerință a textului de incriminare nu a fost

îndeplinită în cauză deoarece este o declarație extrajudiciară fără valoare

probatorie în cauză pentru că în procesul penal doar declarațiile martorilor

luate în condițiile art. 78 - art. 865 C. proc. pen., sunt apte să producă

consecințe juridice (cu privire la aptitudinea de a produce consecințe juridice

în cadrul unui proces pendinte s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și

Justiție în decizia nr. 1142 din 23 martie 2011).

Față de aceste argumente, s-a dispus

achitarea inculpatei, faptei sale lipsindu-i unul din elementele constitutive.

Împotriva sentinței penale a

Tribunalului Bihor au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și

inculpații B.A., S.I., B.C.L. și B.I.

Prin decizia penală nr. 7/ A din 17

ianuarie 2013, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, apelurile

declarate.

S-a reținut că, din actele și

lucrările aflate la dosar rezultă, în esență, faptul că în data de 04 august

2010, în jurul orelor 19.00, partea vătămată H.T. se deplasa cu bicicleta spre

locuința sa din Curtuișeni, județul Bihor. În fața locuinței lui B.A., partea

vătămată l-a lovit cu bicicleta pe minorul B.A.M. în vârstă de 8 ani, care

ieșise în fugă din curtea casei. în urma impactului, ambii au căzut, minorul

s-a ridicat și a fugit, iar partea vătămată și-a continuat deplasarea pe jos

acuzând dureri la nivelul piciorului stâng. Din curtea casei, a ieșit B.V.,

bunica minorului, care i-a adresat părții vătămate o serie de insulte,

acuzând-o de incidentul produs. Aceasta a fost urmată de inculpații B.C.L.,

B.I. și B.A. care s-au îndreptat în fugă spre partea vătămată ce se afla deja

la o distanță de 50 metri de casa inculpaților. Inculpatul B.C.L. a ajuns-o din

urmă pe partea vătămată, a prins-o de păr, a lovit-o cu pumnii în abdomen, după

care a izbit-o de un gard, iar partea vătămată s-a prăbușit la pământ.

Inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele

peste corp. A ajuns și inculpata B.I. care a lovit-o de mai multe ori în

abdomen cu o sapă luată din fața casei lui B.M. în același timp, a sosit la

locul faptei și inculpatul B.A. care a luat bicicleta părții vătămate, a

trântit-o de pământ, distrugând-o. La strigătele părții vătămate, la fața

locului au sosit sora și părinții părții vătămate, agresiunea asupra acesteia a

încetat, inculpații au plecat fără a se mai interesa de starea părții vătămate

care acuza puternice dureri abdominale. Partea vătămată a fost ajutată să se

ridice, tatăl său, L.K., i-a dat două palme peste față pentru că i-a luat

bicicleta fără acordul său și că aceasta este distrusă. Partea vătămată și

părinții săi s-au deplasat apoi la postul de poliție Curtuișeni pentru a

reclama cele întâmplate, după care, întrucât partea vătămată continua să acuze

dureri abdominale a fost solicitată intervenția unei ambulanțe, iar acesta a

transportat-o inițial la spitalul din Marghita, iar apoi la Spitalul Clinic

Județean de Urgență Oradea, unde s-a intervenit chirurgical. În urma agresiunii,

partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri

medicale, viața sa a fost pusă în primejdie și a pierdut un organ (splina).

Cu privire la infracțiunile de lipsire

de libertate și instigare la mărturie mincinoasă s-au reținut următoarele:

În data de 20 septembrie 2010,

inculpații B.C.L. și B.I. au fost reținuți pentru 24 ore. În data de 21

septembrie 2010, inculpații B.A. și S.I. s-au deplasat la locuința părții

vătămate și i-au cerut acesteia și tatălui său L.K. să vină la Oradea pentru a

da declarație. Cei doi le-au spus că este „musai” să efectueze această

deplasare pe care altfel nu o doreau. Scopul deplasării la Oradea era acela de

a da declarații în favoarea inculpaților reținuți și anume să susțină că

agresiunea din data de 04 august 2010 asupra părții vătămate a fost comisă de

tatăl acesteia. Pentru aceasta, inculpatul S.I. i-a oferit și predat părții

vătămate H.T. suma de 1.000 lei. Deplasarea au efectuat-o cu autoturismul

martorului S.E. Ajunși în Oradea, s-au prezentat la Biroul Notarului Public

O.L.D. unde părțile vătămate H.T. și L.K. au dat o declarație notarială în care

era consemnată o stare de fapt falsă și anume aceea cerută de inculpații B.A.

și S.I., potrivit căreia partea vătămată H.T. a fost agresată în data de 04

august 2010 de tatăl său. Totodată, s-a menționat că partea vătămată H.T. nu

are nici o pretenție materială de la inculpații B.C.L. și B.I. După redactarea

și semnarea declarației notariale, inculpații B.A. și S.I. au luat exemplarele

cuvenite părților vătămate și au plecat cu toții la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bihor unde au cerut ca părțile vătămate să fie audiate de procuror,

unde s-a procedat la audierea acestora.

Cu privire la infracțiunea reținută în

sarcina inculpatului D.A., s-a reținut că acesta a fost audiat de procuror în

data de 21 septembrie 2010 și a declarat în mod mincinos că în data de 04

august 2010, partea vătămată H.T. a fost bătută de tatăl său și nu de

inculpații B.C.L. și B.I.

Referitor la infracțiunea reținută în

sarcina inculpatei B.I. s-a reținut că aceasta a dat o declarație notarială, în

data de 17 august 2010, prin care arată că