ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2130/2013

Asupra recursurilor de față; Prin sentința penală nr. 39/ P din 20 februarie 2012 a Tribunalului Bihor, s-au decis următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175: lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de ari 182 alin. (2) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul B.C.L., la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 20 septembrie 2010 și a arestării preventive din 22 septembrie 2010 până la 28 septembrie 2010. În baza art. 86 1 C. pen.

și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor conform programului stabilit de acesta; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpata B.I., la o pedeapsă de: 2 ani 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 20 septembrie 2010 și a arestării preventive din 22 septembrie 2010 până la 28 septembrie 2010. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 51 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpată ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor conform programului stabilit de acesta; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul B.A. sub aspectul comiterii a două infracțiuni de lipsire de libertate prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă la o pedeapsă de un an închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 21 septembrie 2010 și a arestării preventive din 22 septembrie 2010 până la 28 septembrie 2010. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor conform programului stabilit de acesta; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul S.I. sub aspectul comiterii a două infracțiuni de lipsire de libertate prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă la o pedeapsă de un an închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 21 septembrie 2010 și a arestării preventive din 22 septembrie 2010 până la 28 septembrie 2010. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor conform programului stabilit de acesta; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului D.A. din infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen., în infracțiunea de mărturie mincinoasă cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul D.A., sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei B.I. din infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen., în infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. În baza art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata B.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. S-a constatat că părțile vătămate H.T. și L.K. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpatul B.A. suma de 1.000 lei aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor în plicurile 3 și 4 și a dispus restituirea către acest inculpat a sumelor de 318 lei și 500 lei aflate în plicurile 1 și 2 aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parțial în cuantum de 100 lei pentru avocatul din oficiu P.F. din cadrul Baroului Bihor s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției conform delegației nr. 796 din 28 ianuarie 2011. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parțial în cuantum de 50 lei pentru avocatul din oficiu M.A. din cadrul Baroului Bihor s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției conform delegației nr. 751 din 27 ianuarie 2011. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului după cum urmează: inculpații B.C.L. și B.I. la câte 2.500 lei fiecare, inculpații B.A. și S.I. la câte 1.000 lei fiecare. În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 691/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.C.L. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la 174 - 175 lit. i) C. pen., B.I. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., B.A. pentru comiterea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., S.I. pentru comiterea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen.

și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților B.A. pentru comiterea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., S.I. pentru comiterea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C. pen., D.A. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. și B.I. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpaților B.C.L. și B.I. În data de 04 august 2010, în jurul orelor 19.00, partea vătămată H.T.

se deplasa pe trotuar cu bicicleta spre locuința sa din Curtuișeni. În momentul în care a ajuns în dreptul casei inculpatului B.A., din curte a ieșit în fugă minorul în vârstă de 8 ani, B.A.M. Partea vătămată susține că a încercat să-l evite, dar nu a reușit, așa că l-a lovit, în urma impactului, ambii au căzut, Ambii s-au ridicat, iar minorul a început să țipe. Alertate de țipetele acestuia, au ieșit în stradă mama și bunica acestuia, care l-au dus pe copil în casă. Bunica minorului, B.V., a adresat părții vătămate o serie de injurii, acuzând-o de vătămarea minorului. Partea vătămată H.T. s-a ridicat și întrucât acuza dureri la nivelul piciorului stâng și-a continuat deplasarea pe jos, împingând bicicleta.

Din locuință au ieșit inculpații B.C.L. (unchiul minorului), B.I. (mătușa minorului) și B.A. (tatăl minorului) și s-au dus după partea vătămată, care la acel moment se afla la o distanță de aproximativ 50 metri. Primul care a ajuns-o din urmă pe partea vătămată a fost inculpatul B.C.L. care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona superioară a corpului, iar partea vătămată a căzut. Inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele. I s-a alăturat și inculpata B.I. care a luat o sapă aflată în fața locuinței lui B.M. Cu coada sapei în care este fixată partea metalică, fără să folosească partea tăioasă i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona latero-dorsală a abdomenului și una sau două lovituri peste picioare.

În același timp, inculpatul B.A. a trântit de câteva ori de pământ bicicleta părții vătămate pe care a distrus-o. Alertată de strigătele părții vătămate, la fața locului a sosit sora părții vătămate martora H.E. care le-a cerut inculpaților să o lase în pace pe partea vătămată. În urma solicitării acesteia, agresiunea asupra părții s-a finalizat. Partea vătămată s-a ridicat singură. La locul incidentului au sosit și părinții părții vătămate alertați de martora Ș.R. Tatăl părții vătămate L.K. i-a aplicat două lovituri cu palma peste față deoarece partea vătămată i-a luat bicicleta fără acordul său, iar acum aceasta este distrusă. Apoi, partea vătămată împreună cu părinții săi s-a deplasat la postul de poliție Curtuișeni pentru a reclama cele întâmplate după care a mers la domiciliu.

întrucât acuza dureri la nivel abdominal, a fost chemată ambulanta care a transportat-o pe partea vătămată la Spitalul din Marghita. De aici a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea, în data de 05 august 2010, s-a intervenit chirurgical și s-a practicat splenectomie. S-a reținut, totodată, că în urma impactului dintre partea vătămată H.T. și minorul B.A.M., acesta din urmă a suferit o serie de leziuni care s-au produs prin lovirea sa de către un vehicul în mișcare, bicicletă, urmată de cădere și lovire de un plan dur rugos, leziuni care au necesitat 8 zile de îngrijiri medicale, acesta fiind spitalizat în perioada 04 august 2010 - 10 august 2010. Deși inculpații nu au recunoscut comiterea faptei, vinovăția acestora a rezultat din probele administrate în cauză.

Partea vătămată H.T. a fost audiată atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești. Între declarațiile sale există oarecare neconcordante dar acestea nu sunt esențiale. Partea vătămată recunoaște că l-a lovit cu bicicleta pe minorul B.A.M. și că în urma impactului a căzut și ea și s-a lovit la coapsa stângă. După impactul cu minorul nu și-a continuat deplasarea pe bicicletă ci pe lângă aceasta deoarece avea dureri la picior (în fața instanței a susținut că a lăsat bicicleta la locul impactului dar această susținere nu este confirmată de restul probelor). După ce a parcurs aproximativ 50 metri, din curtea imobilului aparținând familiei B., au ieșit mai multe rude ale minorului, iar inculpații B.C.L., B.I.

și B.A. au pornit în urmărirea sa. Au ajuns-o în fața casei lui B.M., iar inculpatul B.C. a lovit-o și a căzut la pământ, ghemuindu-se. După cădere, inculpatul B.C.L. a continuat să o lovească în spate cu piciorul. A fost lovită și de inculpata B.I. care a folosit o sapă luată din fața casei lui B.M. Loviturile aplicate de aceasta au fost în spate. Inculpatul B.A. nu a lovit-o doar a trântit de pământ, de câteva ori bicicleta pe care a distrus-o. A venit sora sa H.E. (gravidă) și părinții săi, moment în care agresiunea a încetat, fără ca cineva să le ceară acest lucru inculpaților. Martora K.K. a susținut declarația părții vătămate, arată că în data de 4 august 2010, în jurul orelor 18,00, se afla în fața casei sale împreună cu T.B.

și a văzut când partea vătămată a lovit cu bicicleta pe minorul B.A.M. În urma impactului ambii au căzut dar s-au ridicat fără probleme. Partea vătămată acuza dureri la piciorul stâng. După impact, bunica minorului a ieșit în stradă și i-a adresa părții vătămate o serie de cuvinte injurioase. Ulterior, au ieșit în stradă și inculpații B.C.L., B.I. și B.A. care au urmărit-o pe partea vătămată. B.C.L. a trântit-o pe partea vătămată de un perete, aceasta a căzut, iar apoi a continuat să o lovească cu mâna. De cei doi s-a apropiat și inculpata B.I. care a luat o sapă de pe marginea drumului și a aplicat cu aceasta o singură lovitură în spate părții vătămate. A lovit-o cu partea metalică netăioasă a sapei, partea dinspre coadă.

Inculpatul B.A. a trântit bicicleta părții vătămate de pământ de mai multe ori. In favoarea părții vătămate a intervenit sora sa H.E. care a cerut inculpaților să nu o mai bată. La intervenția acesteia inculpații au abandonat-o. Partea vătămată s-a ridicat cu ajutorul surorii sale și și-a continuat drumul șchiopătând și ținându-se de burtă. A văzut și când au venit părinții părții vătămate, iar tatăl acesteia i-a dat două palme din cauză că a luat bicicleta fără acordul său, iar aceasta este distrusă. Martora T.B. a relatat aceeași stare de fapt ca și martora K.K. cu precizarea că aceasta susține că inculpata B.I. ar fi aplicat una sau două lovituri cu sapa peste picioarele părții vătămate, iar inculpatul B.C.

a lovit-o pe partea vătămată și cu picioarele. La urmărirea penală însă declară că nu poate preciza zona corpului în care inculpata B.I. a lovit-o cu sapa pe partea vătămată ci doar faptul că a folosit partea netăioasă a acesteia. Mai susține că atunci când s-a ridicat partea vătămată B.I. ar fi lovit-o cu sapa peste picioare. Martora S.R. a arătat că nu a văzut momentul inițial al agresiunii, ci a ieșit în stradă în timp ce cei doi inculpați o agresau pe partea vătămată care era căzută în genunchi. Văzând agresiunea, a fugit să o alerteze pe mama părții vătămate. La reîntoarcere, partea vătămată se deplasa spre casă ajutată de cineva. In faza de urmărire penală arată că nu a văzut ca inculpata B.I.

să o fi lovit pe partea vătămată cu sapa ci a aflat acest lucru ulterior de la diverse persoane. Martora V.C. a arătat, de asemenea, că nu a văzut momentul inițial al agresiunii, a ieșit în stradă doar când a auzit gălăgie. A văzut că partea vătămată este lovită de cei doi inculpați B.C.L. și B.I. A auzit-o pe aceasta din urmă reproșându-i părții vătămate faptul că i-a lovit nepotul cu bicicleta. Martora a arătat că a văzut când inculpatul B.C.L. i-a aplicat părții vătămate câteva lovituri cu pumnul în față, iar după ce aceasta a căzut, i-a aplicat lovituri cu piciorul în partea superioară a corpului. Concomitent a văzut-o pe inculpata B.I. agresând-o pe partea vătămată cu o sapă, fără însă să poată preciza dacă o lovea sau doar o împungea în zona laterală a abdomenului.

în cursul urmăririi penale susține însă că această inculpată mai mult o împungea cu sapa pe partea vătămată decât să o lovească. În același sens este și declarația martorei L.K. De asemenea, martora H.E., sora părții vătămate, arată în declarația de la urmărire penală că în data de 4 august 2010, se afla în locuința sa când a auzit gălăgie în stradă. A ieșit să vadă ce se întâmplă și a văzut când cei doi inculpați o loveau pe sora sa, partea vătămată H.T. A susținut că inculpatul B.C.L. o lovea cu pumnii și picioarele, iar inculpata B.I. cu o sapă însă fără a folosi partea tăioasă acesteia. Loviturile au fost peste brațe și în zona abdomenului. A arătat că agresiunea s-a finalizat fără intervenția vreunei persoane.

Mai arată că la locul faptei au venit și părinții săi, dar în momentul ajungerii acestora agresiunea se finalizase deja. A arătat că tatăl său i-a dat două palme părții vătămate fiind nervos că aceasta a luat bicicleta fără acordul să. Martora a fost audiată și în cursul cercetării judecătorești și arată în esență aceeași stare de fapt cu precizarea că nu a ajutat-o per partea vătămată să se ridice deoarece era și gravidă și cu copilul în brațe. Mama părții vătămate H.E. a arătat că nu a văzut incidentul, a fost anunțată de martora S.R. că fiica sa este bătută, iar când a ieșit în stradă, a văzut-o pe aceasta venind spre casă fiind ajutată de H.E. A întrebat-o ce s-a întâmplat, aceasta i-a spus că l-a lovit pe copilul familiei B. cu bicicleta, iar în urma acesteia a fost la rândul său lovită de cei doi inculpați B.C.L.

și B.I. Arată că fiica sa i-a spus că B.I. a lovit-o cu o sapă. Mai arată că soțul său i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu palma peste față întrucât era nervos din cauza bicicletei. După aceea s-au dus la postul de poliție să reclame fapta, iar ulterior s-au deplasat acasă unde la solicitarea fiicei sale a chemat ambulanța. Fiica sa a fost transportată inițial la spitalul din Marghita după care la spitalul din Oradea unde s-a și intervenit chirurgical în aceeași noapte. Martora L.K. a arătat exact aceeași stare de fapt. A ieșit în stradă când a auzit gălăgie, l-a văzut pe inculpatul B.C.L. ajungând-o din urmă pe partea vătămată, a văzut când acesta i-a aplicat o serie de lovituri care au determinat căderea părții vătămate, după care acesta a continuat să o lovească.

Mai arată că a văzut că partea vătămată a fost lovită și de inculpata B.I. cu mâna și cu sapa. Cu sapa, aceasta i-a aplicat una sau două lovituri, însă nu poate preciza în ce parte a corpului. Apoi, a văzut când sora părții vătămate a intervenit în ajutorul acesteia spunându-le inculpaților să înceteze. A ajutat-o pe partea vătămată să se ridice și să plece spre casă. în drum spre casă, tatăl său i-a dat două palme. Ulterior a aflat care a fost cauza incidentului și anume accidentarea minorului B.A.M. de către partea vătămată. Instanța a luat în considerare declarațiile date de partea vătămată și martori în cursul urmăririi penale și aflate la dosarul de urmărire penală doar în măsura în care acestea nu contravin declarațiilor date în fata instanței deoarece acestea au fost luate fără translator, iar aceștia nu vorbesc limba română.

În plus, declarațiile la care am făcut referire nu sunt luate conform dispozițiilor legale în materie, martorii nedepunând jurământul. De altfel, pentru o parte din aceste declarații nici nu se poate stabili dacă sunt judiciare sau extrajudiciare, nefăcându-se nici o mențiune din care să se poată stabili dacă au fost sau nu date în fața unui organ de urmărire penală. Chiar și cele care poartă o semnătură în partea de sus, aceasta este complet ilizibilă astfel că nu se poate stabili cui aparține și dacă persoana respectivă face sau nu parte din organele de urmărire penală. Instanța a înlăturat apărările inculpaților B.C.L. și B.I. deoarece susținerile acestora potrivit cărora nu au agresat-o pe partea vătămată nu se coroborează cu nici un mijloc de probă.

Inculpata B.I. a susținut că în ziua respectivă nu se afla în Curtuișeni ci în Valea lui Mihai. Depoziția sa este susținută de inculpata B.I., sora sa, însă ambele declarații sunt contrazise de martora F.E.A. care arată că evenimentul la care fac referire cele două, întâlnirea din Valea lui Mihai pentru predarea unor produse cosmetice, nu a avut loc în data de 4 august 2010, ci în data de 8 august 2010, aspect pe care îl susține în coroborare cu data plecării fiului său în tabără. Potrivit raportului de constatare medico legală a rezultat că partea vătămată H.T. a suferit leziuni care au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, viața victimei a fost pusă în primejdie, iar aceasta a pierdut un organ și anume splina.

Cu privire la mecanismul de producere a acestora, medicul legist a stabilit că leziunile s-au produs prin loviri repetate cu corp contondent dur urmată de cădere pe un plan dur.

Se reține că partea vătămată a fost examinată medico legal la data de 10 august 2010 în Spitalul Clinic Județean Oradea și s-au constatat următoarele leziuni: supraclavicular stâng placard excoriat discontinuu de 2,5/1,8 cm acoperit de crustă hematică brună pe cale de detașare; la nivelul brațului drept fața posterioară treimea medie o echimoză de formă rotund ovalară cu dimensiuni de aproximativ 3,5/3 cm de culoare brun violacee; la nivelul antebrațului stâng pe fața posterolaterală treimea medie o echimoză cu dimensiuni de 6/3 cm de culoare brun pal, cu centrul gălbui; la nivelul coapsei stângi anterolateral treimea proximală o echimoză de formă rotund ovalară de aproximativ 8/6 cm de culoare brun violacee precum și la nivel xifoombilical o soluție de continuitate post operatorie suturată acoperită de o secreție serosangvinolentă minimă acoperită cu pansament la polul inferior al acestuia un tub de dren prin care se scurge un lichid serosangvinolent.

Totodată, se reține din fișa de examinare medicală că, în data de 05 august 2010, s-a intervenit chirurgical practicându-se laparatomie exploratorie și splenectomie precum și drenajul lojei splenice și drenaj Douglas și incizia mediană xifoombilicală prelungită lateroombilical stâng. Se menționează că, potrivit protocolului operator, la deschiderea cavității peritoneale s-a constatat sânge proaspăt și cheaguri în cantitate de aproximativ 1,5 1, ruptură splenică localizată în hil pe fața viscerală, ovare polichistice bilaterale, iar la ovarul drept un chist hematie rupt nesângerând practicându-se splenectomie și drilling ovarian bilateral. În consecință, s-a reținut că cei doi inculpați, B.C.L.

și B.I., în data de 04 august 2010, în jurul orelor 19.00, ca urmare a faptului că partea vătămată H.T. l-a lovit cu bicicleta pe nepotul lor, minorul B.A.M., au aplicat lovituri repetate acesteia în urma cărora aceasta a suferit leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale, leziuni care au determinat punerea în primejdie a vieții și pierderea unui organ, splina. Cu privire la încadrarea juridică a faptei, parchetul a susținut că aceasta constituie tentativă de omor calificat (săvârșit în public) prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., iar apărarea că s-ar circumscrie doar infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a reținut că în cazul ambelor infracțiuni, urmarea socialmente periculoasă este aceeași: punerea în primejdie a vieții persoanei. Această noțiune are două accepțiuni și anume una juridică care constă în crearea unei stări de pericol iminent pentru viața persoanei și se realizează prin punerea în executare a unei acțiuni apte să producă moartea persoanei, acțiunea care prin natura ei și mod de comitere demonstrează că infractorul a acționat cu intenția de a ucide și nu pe aceea de a vătăma și una medico-legală care constă în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei, pericol generat de natura și gravitatea leziunilor produse. Infracțiunea de tentativă de omor are în vedere accepțiunea juridică, iar cea de vătămare corporală gravă accepțiunea medico-legală.

Prin urmare, constatarea medico-legală că partea vătămată a suferit leziuni care i-au pus în primejdie viața nu a putut fi folosită ca argument unic în încadrarea faptei ca tentativă de omor, ci doar în vătămare corporală gravă. În consecință, pentru a se stabili dacă inculpații au acționat cu intenția (directă sau indirectă) de a ucide sau doar cu aceea de a vătăma trebuie avute în vedere și alte criterii ca numărul și intensitatea loviturilor, regiunea corpului vizată, natura obiectului vulnerant, atitudinea după comiterea faptei.

Analizând fapta prin prisma acestor criterii s-a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, inculpații au aplicat mai multe lovituri părții vătămate și acestea au vizat mai multe regiuni ale corpului inclusiv zone vitale, dar potrivit actului medico-legal, în marea lor majoritate, acestea nu au produs decât urmări superficiale, excoriații și echimoze, și în zone nevitale (punctul 2 din raportul de constatare medico-legală reține existența unei zone subclaviculare cu placard excoriat, echimoze la nivelul brațului drept, antebrațului stâng și coapsei stângi). Singura leziune gravă descrisă în actul medico-legal este cea care a determinat intervenția chirurgicală și splenectomia. Această leziune, deși a fost provocată prin folosirea unui instrumente vulnerant apt să suprime viața, sapa, acesta nu a fost folosit cu această intenție.

Pentru aceasta, avem în vedere declarațiile martorelor K.K. și T.B. care arată că s-a folosit partea tăioasă a acesteia, iar lovitura a fost aplicată în zona laterală la nivelul abdomenului. Dacă s-ar fi urmărit sau acceptat posibilitatea producerii morții părții vătămate, s-ar fi aplicat lovituri cu acea parte a instrumentului vulnerant care ar fi putut produce rezultate mai grave și ar fi vizat zone mai importante ale corpului (de exemplu capul victimei). Apoi, trebuie avută în vedere și declarația surorii părții vătămate, martora H.E. care arăta că i-a auzit pe inculpați spunându-i părții vătămate că merită bătaia, precum și faptul că aceștia au stopat agresiunea din proprie inițiativă. Intervenția acesteia nu poate fi considerată ca având drept rezultatul finalizarea acțiunii inculpaților având în vedere că aceasta a constat doar într-o simplă sugestie neînsoțită de nici o acțiune, martora fiind gravidă.

În ceea ce privește atitudinea inculpaților ulterioară faptei, s-a reținut că aceștia nu au dat ajutor victimei dar nici nu au împiedicat-o pe sora părții vătămate să o ajute să se ridice și să plece spre casă. De remarcat este și faptul că nu au existat elemente care să alerteze asupra stării grave a victimei. Astfel, victima s-a ridicat singură sau cu un minim ajutor din partea surorii sale, s-a deplasat singură spre casă, întâlnindu-se cu tatăl său acesta i-a dat două palme pentru un fapt minor (luarea bicicletei fără acordul său), corecție care nu ar fi aplicat-o dacă ar fi bănuit starea sa. Apoi, chiar atitudinea părții vătămate imediat ulterioară comiterii faptei, aceasta nesolicitând imediat intervenția ambulanței ci mergând pe jos la postul de poliție pentru a reclama fapta.

Nici măcar polițistul care a primit plângerea nu a observat vreun element grav în starea victimei, acesta sfătuind-o să meargă a doua zi la medic. Abia după ajungerea acasă, partea vătămată a solicitat ambulanța deoarece durerile abdominale persistau. În consecință, s-a apreciat întemeiată solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., infracțiune comisă de cei doi inculpați în calitate de coautori.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate acestora, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele reale ale comiterii faptei, aspectul că agresiunea asupra părții vătămate a fost determinată de faptul că aceasta l-a lovit cu bicicleta pe nepotul părților vătămate, contribuția fiecăruia la săvârșirea faptei, urmarea produsă, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesar vindecării dar și faptul că partea vătămată a pierdut un organ (splina) și viața sa a fost pusă în primejdie, faptul că partea vătămată nu solicită nici condamnarea inculpaților și nici nu se constituie parte civilă în cauză, precum și circumstanțele personale ale inculpaților care nu au antecedente penale și au fost prezenți la toate termenele de judecată chiar dacă nu recunosc comiterea faptei.

De asemenea, s-a avut în vedere și concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, potrivit cărora comportamentul acestora în societate va înregistra o traiectorie pozitivă. Prin urmare, aplicarea unor pedepse orientate spre minim este pe deplin justificată. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că argumentele expuse anterior scopul acesteia poate fi atins și fără privare de libertate și că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient ca aceștia să nu mai comită alte infracțiuni. în raport de lipsa antecedentelor penale, vârsta și situația familială, tribunalul a apreciat că adecvată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Nu în ultimul rând, s-a impus a se observa că date fiind circumstanțele reale ale comiterii faptei doar această modalitate de executare care impune și respectarea unor obligații este aptă să constituie acel avertisment de care face vorbire textul legal. Cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților B.A. și S.I. În data de 20 septembrie 2010, inculpații B.C.L. și B.I. au fost reținuți pentru 24 ore pentru fapta descrisă la punctul 1, aspect cunoscut de rudele acestora. În consecință, în data de 21 septembrie 2010, dimineața, inculpații B.A. și S.I. s-au deplasat la locuința părții vătămate H.T. și i-au cerut acesteia și tatălui său L.K. să vină la Oradea pentru a se împăca cu inculpații B.C.L.

și B.I. Inculpații au spus celor doi că este „musai” să vină la Oradea. De asemenea, au cerut celor doi să dea o declarație notarială din care să rezulte că agresiunea suferită de partea vătămată în data de 04 august 2010 nu a fost comisă de cei doi inculpați, leziunile părții vătămate producându-se ca urmare a bătăii aplicate de tatăl său. Pentru a da această declarație, inculpatul S.I. a luat de la inculpatul B.A. suma de 1.000 lei și i-a dat-o părții vătămate. Discuția a durat aproximativ 5 minute, după care toți s-au deplasat pe jos spre locuința inculpatului B.A., unde partea vătămată L.K. a acceptat invitația acestuia și a intrat să bea un pahar de țuică, după care au plecat cu toții cu mașina condusă de martorul S.E.

spre dispensarul satului pentru a lua buletinul părții vătămate H.T., iar apoi și-au continuat deplasarea la Oradea. Pe drum, inculpatul B.A. a spus celor două părți vătămate-ce trebuie să declare cu privire la incidentul din data de 04 august 2010, asigurându-i că nu este nici o problemă că își schimbă declarațiile și că L.K. nu poate răspunde penal pentru agresiune datorită legăturii de rudenie cu partea vătămată în Oradea, au fost inițial la Biroul Notarului Public O.L.D. situat în apropierea sediului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor unde cele două părți vătămate, H.T. și L.K., au dat o declarație nereală cu privire la incidentul din data de 04 august 2010 și anume că leziunile suferite de partea vătămată H.T.

și care au necesitat spitalizarea acesteia și intervenția chirurgicală în care s-a efectuat splenectomia au fost provocate de tatăl său L.K. De asemenea, se menționează că cei doi inculpați B.C.L. și B.I. nu au agresat-o pe partea vătămată H.T. și nici măcar nu au fost prezenți la incidentul din data de 04 august 2010. Declarația a fost autentificată cu nr. 1670 din 21 septembrie 2010. După autentificarea declarației, inculpații B.A. și S.I. au luat exemplarele autentice ale acestuia și s-au dus împreună cu părțile vătămate la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor unde au solicitat a fi primiți de procurorul criminalist pentru a fi reaudiate părțile vătămate. înainte de intrarea în sediul parchetului, inculpatul B.A.

a solicitat părții vătămate să-i restituie suma dată, lucru făcut de aceasta. Starea de fapt descrisă mai sus a rezultat din declarațiile date în cauză atât de inculpați precum și de părțile vătămate și martori. Astfel, inculpații recunosc că au solicitat părților vătămate să vină la Oradea pentru a da acea declarație notarială și a fi audiați de procuror, scopul deplasării efectuându-se în scopul împăcării cu inculpații B.C.L. și B.I., dar susțin că acestea au acceptat de bună voie să o efectueze. Partea vătămată L.K., în fața instanței, a susținut exact același lucru și anume că atunci când inculpații le-au cerut să efectueze această deplasare au acceptat de bună voie. În faza de urmărire penală, în data de 21 septembrie 2010, arată că nu a vrut să meargă la parchet dar a fost „luat cu forța”.

Tot în faza de urmărire penală, în data de 22 septembrie 2010, arată că nu a dorit să efectueze deplasarea la Oradea, a fost adus cu forța și că a acceptat de frica unei bătăi. Descriind însă cum au ajuns să efectueze această deplasare rezultă că de fapt ceea ce nu a acceptat inițial a fost să-și schimbe declarația și nu să efectueze deplasarea. Astfel, a acceptat să bea o țuică cu tatăl inculpaților, a acceptat să-și caute concubina la dispensarul din sat pentru a lua buletinul părții vătămate H.T. Partea vătămată H.T., în fața instanței, a arătat că nu știe dacă a venit sau nu la Oradea pentru a da vreo declarație notarială sau pentru a fi audiată de procuror în data în care inculpații B.C.L.

și B.I. se aflau în stare de reținere. În cursul urmăririi penale, aceasta declară că nu a dorit să efectueze deplasarea la Oradea, dar a acceptat „pentru că a vrut să facă o plimbare”, iar tatăl său a venit pentru că a fost „musai” să vină fiind obligat de cei doi inculpați. Apoi, a doua zi, în 22 septembrie 2010, aceasta este audiată din nou, iar din declarația sa rezultă că ceea ce nu au acceptat inițial nu a fost efectuarea deplasării la Oradea ci schimbarea declarațiilor. După primirea sumei de 1.000 lei au fost de acord și să dea declarațiile cerute de inculpați. Mai arată că după ce au căzut de acord, s-au dus la locuința familiei B. unde tatăl ei a intrat acceptând invitația la o țuică, iar ea i-a așteptat în stradă.

Apoi, au plecat cu toții cu mașina la dispensarul din sat pentru a lua cartea sa de identitate de la mama sa H.E. Analizând declarațiile celor două părții vătămate, nu s-a reținut că inculpații au acționat de asemenea manieră încât voința părților vătămate să fi fost anihilată și acestea să nu-și poată exprima liber consimțământul cu privire la efectuarea deplasării la Oradea. Astfel, o persoană constrânsă (partea vătămată H.T.) nu susține că a acceptat deoarece voia să „facă o plimbare”, nu rămâne în stradă în fața casei inculpaților în timp ce aceștia „beau o țuică” cu tatăl său, nu apelează la ajutorul nici unei persoane din cele întâlnite pe traseu.

Cu privire la cealaltă parte vătămată L.K., dacă afirmația sa cum că ar fi fost luat cu forța și adus la Oradea ar fi adevărată, ar apărea ca total neverosimile actele sale ulterioare, acceptul de a „bea o țuică” în casa familiei inculpaților, luarea cărții de identitate de la dispensar și nesolicitarea intervenției nici unei persoane din cele întâlnite până la destinație. De altfel, martorii audiați în cauză, în special rude ale părților vătămate, L.K., L.J., H.E., L.A.M., B.C., B.M., nu au vorbit deloc despre exercitarea vreunei forme de constrângere asupra părților vătămate. Aceeași este poziția acestor martori și în cursul urmăririi penale. Nici martorele S.C., angajată a biroului notarial și O.L.D., notarul public nu au relatat că ar fi observat vreun element potrivit căruia să deducă că părțile vătămate au fost constrânse în vreun fel să efectueze acea deplasare.

De altfel, nici în rechizitoriu nu se arată că lipsirea de liberate s-ar fi comis printr-o formă de constrângere ci prin amăgire, amăgire care ar consta în aceea că li s-a spus că este „musai” să vină la Oradea. Tribunalul a apreciat că nu se poate vorbi de o acțiune de amăgire, inculpații doar le-au cerut părților vătămate să meargă la Oradea pentru a se împăca. Această cerere, chiar formulată imperativ, nu poate constitui o amăgire în sens penal, deoarece simpla minciună nu are o astfel de relevanță. În consecință, pentru infracțiunea de lipsire de libertate reținută în sarcina celor doi inculpați s-a dispus achitarea întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia și anume latura obiectivă.

În ceea ce privește infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă reținută în sarcina celor doi inculpați, s-a reținut că aceasta a fost dovedită. Inculpații i-au cerut lui L.K. să accepte să dea o declarație notarială, iar apoi să declarare procurorului că el este cel care a agresat-o pe partea vătămată H.T. în data de 04 august 2010 și că inculpații B.C.L. și B.I. nu au avut nici o implicare în acel eveniment. Deși inițial, acesta a refuzat, ulterior a acceptat propunerea acestora și a și pus în executare rezoluția infracțională, a dat declarația notarială, a mers la procuror în vederea audierii sale, însă aici s-a decis să spună adevărul. S-a făcut precizarea că declarația notarială necorespunzătoare adevărului nu constituie mărturie mincinoasă (notarul nu are atribuții în cadrul procesului penal) ci este doar dovada că acțiunea de instigare a inculpaților a reușit.

Chiar dacă inculpații i-au cerut lui L.K. să declare și un fapt real, acela că și-a lovit fiica, în data de 04 august 2010 (aspect ce rezultă din toate declarațiile), mărturia are un caracter mincinos pentru că exclude agresiunea comisă de cei doi inculpați B.C.L. și B.I. La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele reale ale comiterii faptei, scopul urmărit, circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au antecedente penale și nu recunosc decât în parte comiterea infracțiunii. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că argumentele expuse anterior scopul acesteia poate fi atins și fără privare de libertate și că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient ca aceștia să nu mai comită alte infracțiuni.

în raport de lipsa antecedentelor penale, vârsta și situația familială, tribunalul a apreciat ca adecvată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Nu în ultimul rând, s-a impus a se observa că date fiind circumstanțele reale ale comiterii faptei doar această modalitate de executare care impune și respectarea unor obligații a fost aptă să constituie acel avertisment de care face vorbire textul legal. 3. Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului D.A. Potrivit rechizitoriului, mărturia mincinoasă a inculpatului D.A. a constat în aceea că a declarat în fața procurorului, în data de 21 septembrie 2010, că în data de 04 august 2010, partea vătămată H.T. a fost bătută de tatăl său și nu de inculpații B.C.L.

și B.I. Analizând declarația acestuia din cursul urmăririi penale s-a reținut că aceasta este în concordanță cu probele arătate și analizate la pct. 1. Astfel, acesta a declarat că a văzut incidentul dintre partea vătămată H.T. și minorul B.A.M. Apoi, a intrat în casă și a revenit când a auzit gălăgie în stradă și l-a văzut pe L.K. lovind-o pe partea vătămată. Susține că nu i-a văzut pe inculpați. Prin urmare, ceea ce a declarat inculpatul este momentul inițial și momentul final al evenimentelor din seara de 07 august 2010. Posibil ca aprecierea pe care acesta a făcut-o cu privire la timpul cât a stat în casă, 3 minute, să nu fie conformă realității, dar aceasta este irelevantă. Mai mult, martora T.B.

care a văzut agresiunea comisă de inculpații B.C.L. și B.I., afirmă că nu l-a văzut pe inculpat la fața locului, afirmație care îi susține acestuia poziția. Nici unul dintre martorii audiați în cauză nu a afirmat că cei doi inculpați B.C.L. și B.I. ar fi fost prezenți când partea vătămată H.T. a fost lovită de tatăl său. Acest martor a făcut vorbire de faptul că L.K. i-a dat fiicei sale H.T. două, trei palme, aspect recunoscut de acesta și confirmat de toți martorii. în plus, a arătat că acesta a lovit-o de câteva ori cu piciorul în abdomen. Această susținere a sa a fost confirmată de martora R.A. În consecință, declarația dată în fața procurorului nu a putut fi considerată mincinoasă, eventualele inexactități nu se circumscriu elementului material al acestei infracțiuni, prin urmare, soluția de achitare a acestuia se impune.

Însă, înainte de acesta, trebuie stabilită încadrarea juridică corectă. În raport de data la care se susține că s-ar fi comis fapta, sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., deoarece inculpatul fusese condamnat anterior prin sentința penală nr. 38 din 15 februarie 2010 a Judecătoriei Marghita la o pedeapsă rezultantă de un an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, pentru comiterea a două infracțiuni intenționate. Prin urmare, se va proceda la schimbarea încadrării juridice, după care se va dispune achitarea acestui inculpat reținându-se că fapta nu există. 4. Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatei B.I. Aceasta a fost trimisă în judecată pentru că a dat o declarație notarială, în data de 17 august 2010, prin care arată că în data de 04 august 2010 se afla împreună cu inculpata B.I.

și cu F.E.A. în Valea lui Minai. Declarația a fost depusă în faza de urmărire penală pentru a-i servi drept alibi inculpatei B.I. Caracterul nereal al acesteia rezultă din probele expuse și analizate la pct. 1, prin urmare nu se mai impune reluarea lor. Cu privire la încadrarea juridică însă se impun câteva precizări. Constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă fapta de a declara mincinos într-o cauză penală. Cauza penală are sensul de proces penal care se desfășoară în fața organelor de urmărire penală și/sau în fața instanței de judecată. Întrucât declarația a fost dată în fața notarului, persoană care nu are atribuții în ceea ce privește administrarea probelor în cadrul procesului penal.

Prin urmare, fapta sa este încadrabilă în dispozițiile art. 292 C. pen., motiv pentru care se va dispune schimbarea încadrării juridice. S-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât nu a fost suficient ca declarația să fie mincinoasă ci trebuie ca ea să fie dată pentru a produce consecințe juridice și să fie aptă pentru producerea acelei consecințe juridice. Această din urmă cerință a textului de incriminare nu a fost îndeplinită în cauză deoarece este o declarație extrajudiciară fără valoare probatorie în cauză pentru că în procesul penal doar declarațiile martorilor luate în condițiile art. 78 - art. 865 C. proc.

pen., sunt apte să producă consecințe juridice (cu privire la aptitudinea de a produce consecințe juridice în cadrul unui proces pendinte s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 1142 din 23 martie 2011). Față de aceste argumente, s-a dispus achitarea inculpatei, faptei sale lipsindu-i unul din elementele constitutive. Împotriva sentinței penale a Tribunalului Bihor au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpații B.A., S.I., B.C.L. și B.I. Prin decizia penală nr. 7/ A din 17 ianuarie 2013, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, apelurile declarate. S-a reținut că, din actele și lucrările aflate la dosar rezultă, în esență, faptul că în data de 04 august 2010, în jurul orelor 19.00, partea vătămată H.T.

se deplasa cu bicicleta spre locuința sa din Curtuișeni, județul Bihor. În fața locuinței lui B.A., partea vătămată l-a lovit cu bicicleta pe minorul B.A.M. în vârstă de 8 ani, care ieșise în fugă din curtea casei. în urma impactului, ambii au căzut, minorul s-a ridicat și a fugit, iar partea vătămată și-a continuat deplasarea pe jos acuzând dureri la nivelul piciorului stâng. Din curtea casei, a ieșit B.V., bunica minorului, care i-a adresat părții vătămate o serie de insulte, acuzând-o de incidentul produs. Aceasta a fost urmată de inculpații B.C.L., B.I. și B.A. care s-au îndreptat în fugă spre partea vătămată ce se afla deja la o distanță de 50 metri de casa inculpaților. Inculpatul B.C.L.

a ajuns-o din urmă pe partea vătămată, a prins-o de păr, a lovit-o cu pumnii în abdomen, după care a izbit-o de un gard, iar partea vătămată s-a prăbușit la pământ. Inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele peste corp. A ajuns și inculpata B.I. care a lovit-o de mai multe ori în abdomen cu o sapă luată din fața casei lui B.M. în același timp, a sosit la locul faptei și inculpatul B.A. care a luat bicicleta părții vătămate, a trântit-o de pământ, distrugând-o. La strigătele părții vătămate, la fața locului au sosit sora și părinții părții vătămate, agresiunea asupra acesteia a încetat, inculpații au plecat fără a se mai interesa de starea părții vătămate care acuza puternice dureri abdominale.

Partea vătămată a fost ajutată să se ridice, tatăl său, L.K., i-a dat două palme peste față pentru că i-a luat bicicleta fără acordul său și că aceasta este distrusă. Partea vătămată și părinții săi s-au deplasat apoi la postul de poliție Curtuișeni pentru a reclama cele întâmplate, după care, întrucât partea vătămată continua să acuze dureri abdominale a fost solicitată intervenția unei ambulanțe, iar acesta a transportat-o inițial la spitalul din Marghita, iar apoi la Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea, unde s-a intervenit chirurgical. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale, viața sa a fost pusă în primejdie și a pierdut un organ (splina).

Cu privire la infracțiunile de lipsire de libertate și instigare la mărturie mincinoasă s-au reținut următoarele: În data de 20 septembrie 2010, inculpații B.C.L. și B.I. au fost reținuți pentru 24 ore. În data de 21 septembrie 2010, inculpații B.A. și S.I. s-au deplasat la locuința părții vătămate și i-au cerut acesteia și tatălui său L.K. să vină la Oradea pentru a da declarație. Cei doi le-au spus că este „musai” să efectueze această deplasare pe care altfel nu o doreau. Scopul deplasării la Oradea era acela de a da declarații în favoarea inculpaților reținuți și anume să susțină că agresiunea din data de 04 august 2010 asupra părții vătămate a fost comisă de tatăl acesteia. Pentru aceasta, inculpatul S.I.

i-a oferit și predat părții vătămate H.T. suma de 1.000 lei. Deplasarea au efectuat-o cu autoturismul martorului S.E. Ajunși în Oradea, s-au prezentat la Biroul Notarului Public O.L.D. unde părțile vătămate H.T. și L.K. au dat o declarație notarială în care era consemnată o stare de fapt falsă și anume aceea cerută de inculpații B.A. și S.I., potrivit căreia partea vătămată H.T. a fost agresată în data de 04 august 2010 de tatăl său. Totodată, s-a menționat că partea vătămată H.T. nu are nici o pretenție materială de la inculpații B.C.L. și B.I. După redactarea și semnarea declarației notariale, inculpații B.A. și S.I. au luat exemplarele cuvenite părților vătămate și au plecat cu toții la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor unde au cerut ca părțile vătămate să fie audiate de procuror, unde s-a procedat la audierea acestora.

Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului D.A., s-a reținut că acesta a fost audiat de procuror în data de 21 septembrie 2010 și a declarat în mod mincinos că în data de 04 august 2010, partea vătămată H.T. a fost bătută de tatăl său și nu de inculpații B.C.L. și B.I. Referitor la infracțiunea reținută în sarcina inculpatei B.I. s-a reținut că aceasta a dat o declarație notarială, în data de 17 august 2010, prin care arată că