ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2050/2022

Ședința publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Iași - Filiala Focșani, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat anularea Rezoluției nr. x/2018 din data de 27.12.2018, emisă de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 640 din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea reclamantei A. Iași - Filiala Focșani, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, având ca obiect "anulare rezoluție a Inspecției Judiciare".

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. Iași - Filiala Focșani, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținu, în esență, că a solicitat anularea rezoluției Inspecției Judiciare de clasare cu nr. x/2018 având în vedere că aceasta a fost dată în baza informării eronate primite de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea la 19.12.2018 în care se arată că în perioada februarie 2017- noiembrie 2018 a răspuns la fiecare din cererile reclamantei referitoare la dosarul x/2017 În realitate, s-a trimis numai un singur răspuns scris și nu a dat niciun răspuns verbal.

Deși singurul răspuns referitor la dosarul x/2017 a fost anexat la cererea de chemare în judecată, Curtea de Ape! București nu a exprimat niciun punct de vedere în considerentele hotărârii, respingând ca nefondată acțiunea reclamantei.

A mai arătat recurenta că pentru Curtea d Apel București nu prezintă importanță faptul că, în perioada februarie 2017- noiembrie 2018, procurorul nu a întocmit niciun act cu privire la cercetarea dosarului penal x/2017, nu a răspuns la cererile persoanei vătămate și nu a respectat hotărârea judecătorului de drepturi și libertăți care a dispus ca cercetarea penală să fie finalizată până la 01.10.2018.

În opinia recurentei, hotărârea primei instanțe a fost dată în baza afirmațiilor mincinoase ale celor trei procurori nominalizați ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea precum și în baza afirmațiilor mincinoase ale Inspecției Judiciare, fără să solicite probe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de instanță din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recursul declarat de reclamantă a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Potrivit acestor prevederi casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei ".

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu sunt altceva decât critici în legătură cu stabilirea stării de fapt; recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe nu este motivată sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și prezentarea unor critici în legătură cu stabilirea stării de fapt, prin cererea de recurs, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta-reclamanta nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la prezentarea unor critici în legătură cu stabilirea stării de fapt, fără niciun fel de adaptare la considerentele sentinței atacate, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. Iași - Filiala Focșani împotriva sentinței civile nr. 640 din 22 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.