ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1853/2022

Ședința publică din data de 29 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04.01.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, obligarea pârâtului la modificarea Ordinului M.A.I nr. S/11/2154/2016, act administrativ clasificat secret de serviciu, în sensul echivalării funcției militare de șef serviciu din aparatul central al M.A.I. cu o funcție militară existența la nivelul aparatului central al M.A.I. la data de 01.01.2016.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului ca în situația în care la nivelul aparatului central, la data de 01.01.2016 nu exista o funcție militară cu care să fie echivalată funcția militară de șef serviciu, să aplice art. 12 alin. (7) din Anexa nr. 1 din O.M.A.I. nr. 31/2016, respectiv să echivaleze cu o funcție militară din alta structura militară în subordinea/în cadrul M.A.I.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să transmită Casei de Pensii Sectoriala a M.A.I. documentele necesare pentru recalcularea pensiei militare în raport de echivalarea funcției militare de sef serviciu deținută cu o funcție militară și pentru actualizarea drepturilor de pensie în temeiul dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (in vigoare pana la data de 30.06.2017), coroborate cu cele ale art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017, precum și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la data când sumele rezultate din actualizarea drepturilor de pensie în temeiul dispozițiilor art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017 trebuiau plătite și până la date plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 453 din 17 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 453 din data de 17 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a declarant recurs reclamantul A., invocand motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant A. a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe capetele 2-5 de cerere considerându-le capete de cerere subsidiare care urmează capătul principal de cerere.

Soluția pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, avându-se în vedere faptul că cel de-al doilea capăt de cerere nu este subsidiar, ci principal și trebuia analizat de sine stătător și independent de pct. 1, în raport cu actele dosarului, inclusiv a celor cu caracter secret comunicate de către intimat, în conformitate cu dispozițiile art. 198 C. proc. civ.

La primul capăt de acțiune, reclamantul a solicitat repararea pagubei prin modificarea Ordinului M.A.I. nr. S/1I/2154/2016, act administrativ clasificat secret de serviciu, al cărui conținut nu este cunoscut recurentului.

Capătul doi de cerere a vizat solicitarea de reparare a pagubei în temeiul unei dispoziții legale în vigoare pe care Ministerul Afacerilor Interne refuză să o aplice, respectiv echivalarea funcției militare de șef serviciu cu o funcție militară din altă structură militară din subordinea/cadrul M.A.I., așa cum prevăd dispozițiile art. 12 alin. (7) din Anexa nr. 1 din O.M.A.I. nr. 31/2016.

Acest capăt de cerere a fost necesar deoarece intimatul a comunicat reclamantului faptul că, funcția militarp de șef serviciu a fost a fost echivalată cu funcția de director specifică categoriei profesionale a polițiștilor din O.M.A.I. nr. S/I/2154/2016 clasificat la nivel de de secret de serviciu.

Recurentul - reclamant a susținut că celelalte capete de cerere prevăzute la punctele 3,4 și 5 din acțiune au legătură cu admiterea primului sau celui de -al doilea capăt de cerere, ambele fiind modalități prin care se poate repara paguba.

Prin urmare, instanța de fond avea obligația ca, în cazul respingerii primului capăt de cerere ca inadmisibil, să judece pe fond capătul doi de cerere având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (6) din Anexa nr. 1 a Ordinului M.A.I. nr. 31/2016, nu se poate face echivalarea funcțiilor militare de șef de serviciu cu cea de director și că pârâtul trebuia să aplice dispozițiile art. 12 alin. (7) din Anexa nr. 1 din O.M.A.I. nr. 31/2016, respectiv să echivaleze cu o funcție militară din altă structură militară din subordinea/cadrul MAI.

Recurentul - reclamant a arătat că termenul de "acțiune în anulare" definește generic mai multe situații care pot fi stabilite ca și încadrare în lege în raport de solicitările în conținut ale persoanelor vătămate iar nu în raport de noțiunea dată de acestea și chiar împotriva denumirii solicitărilor, deoarece instanța poate califica orice cerere care i se adresează în raport cu motivele invocate.

În cauză, instanța de fond s-a legat doar de motivul "modificat" fără a se avea în vedere dacă există vreun drept încălcat printr-un act administrativ.

Recurentul - reclamant a susținut că nu putea solicita anularea ordinului în scopul recunoașterii dreptului și, de asemenea, repararea pagubei deoarece nu avea cunoștință despre conținutul acestui act administrativ și nu putea aprecia în ce măsură i se aplică.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul - reclamant a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând recursul în litmita criticilor formulate, Înalta Curte constată că este fondat, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia sentința recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar constată că recurentul - reclamant s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu o cerere prin care a solicitat modificarea O.M.A.I. nr. S/I/2154/2016 în sensul echivalării funcției militare de șef serviciu din aparatul central al M.A.I., potrivit unei funcții militare existente la nivelul aparatului central al M.A.I la data de 01.01.2016, fie aplicarea art. 12 alin. (7) din Anexa nr. 1 din O.M.A.I. nr. 31/2016 care prevede:"(7) În cazurile în care, prin aplicarea prevederilor alin. (5) se ajunge la una dintre situațiile prevăzute la alin. (6), actualizarea soldei/salariului de funcție prin echivalarea funcției îndeplinite se realizează la nivelul celei mai avantajoase funcții corespunzătoare categoriei profesionale și corpului profesional din care a făcut parte persoana, cu respectarea tipului de funcție și a nivelului studiilor deținute. Prin excepție, în situația funcțiilor de execuție de ofițer prevăzute cu studii medii/postliceale, echivalarea acestora se realizează cu funcțiile determinate exclusiv prin aplicarea formulei prevăzute la alin. (5)."

Prin adresele nr. x/12.10.2018 și nr. y/11.12.2018, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a comunicat recurentului faptul că funcția militară de șef serviciu a fost echivalată cu funcția de director specifică categoriei profesionale a polițiștilor prin O.M.A.I. nr. S/I/2154/2016.

Nemulțumit de acest răspuns, recurentul - reclamant s-a adresat instanței de contrencios administrativ.

Soluționând acțiunea recurentului - reclamant, prima instanță a constatat că este inadmisibilă, reținând că nu s-a solicitat anularea Ordinului M.A.I nr. S/11/2154/2016, ci modificarea acestuia în sensul cerut de reclamant, această soluție nefiind prevăzută de lege.

Potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente

Contrar opiniei exprimate de prima instanță și de intimatul Ministerul Afacerilor Interne, Înalta Curte apreciază că inadmisibilitatea acțiunii nu poate deriva din modul de formulare al obiectului acesteia.

Instanța de control judiciar constată că recurentul - reclamant s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu o solicitare de modificare a unui act administrativ cu caracter normativ, considerând că este vătămat prin neasimilarea funcției militare deținute la data pensionării cu o funcție militară existentă la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, deoarece nu beneficiază de actualizarea drepturilor de pensie, potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015,

Prin urmare, demersul judiciar al reclamantul vizează refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i recunoaște dreptul pretins, refuz consemnat, într-adevăr, în adresele mai sus menționate.

Referitor la forma de manifestare a refuzului, doctrina a reținut că răspunsul la o cerere în defavoarea solicitantului sau contrar așteptărilor sale nu reprezintă în mod automat un refuz nejustificat, caracterul nejustificat poate reieși numai din contradicția în care se află refuzul raportat la legislația existentă.

Dovada refuzului nejustificat este dovada culpei administrației și a caracterului ilegal al actului atacat, când acțiunea are ca obiect un act administrativ individual sau normativ, fiind vorba aici de refuzul nejustificat de revocare sau de modificare a actului atacat. În asemenea ipoteze, practic, se atacă un act administrativ propriu -zis actul tipic și nu act administrativ atipic(refuzul nejustificat).

Din motivele invocate în cererea de chemare în judecată, rezultă că interesul justificat de reclamant este reprezentat de înlăturarea dispozițiilor din Ordinul M.A.I nr. S/11/2154/2016 referitoare la situația particulară a acestuia, respectiv la echivalarea funcției militare deținute la data pensionării cu o funcție militară existentă la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, dispoziții care i-au vătămat dreptul de a beneficia de actualizarea pensiei.

Prin urmare, instanța de fond era obligată de a analiza demersul judiciar al recurentului - reclamant din această perspectivă.

Față de aceste împrejurări, având în vedere prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanță în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului acțiunii, soluționând cauza pe calea unei excepții nefondate - apreciază recursul ca fiind fondat, urmând să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 453 din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2022.