ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4141/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 38 din 15 ianuarie 2009 Tribunalul Mureș a admis contestația formulată de E.O. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureș prin primar, a anulat dispoziția din 2 iunie 2008; a constatat că reclamanta este fiica petentei decedate A.I., fiind îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Târgu Mureș, înscris în C.F. Tg. Mureș. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din înscrisurile de carte funciară reiese faptul că imobilul înscris în C.F. Tg. Mureș, a constituit proprietatea lui G.I. (poziția B1 și B2 fila 6 dosar fond), fiind format din casă și grădină în suprafață de 371 stânjeni.

Proprietara tabulară G.I. și-a schimbat numele în urma căsătoriei în A.I. (conform certificatului de căsătorie aflat la fila 89 verso). Din cuprinsul cărții funciare reiese că imobilul a fost preluat de Statul Român în baza sentinței civile nr. 3038 din 4 octombrie 1962 a Tribunalului Popular al Raionului Tg. Mureș, ca bun părăsit conform Decretului nr. 3/1951. Reclamanta nu a depus copia sentinței civile nr. 3038 din 4 octombrie 1962 de preluare a imobilului de către stat. Instanța a apreciat că înscrierea din cartea funciară este suficientă pentru justificarea caracterului abuziv al preluării imobilului de către stat, întrucât din cuprinsul foii B a cărții funciare, la poziția B10 este redat actul normativ de preluare - Decretul nr. 3/1951.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Municipiul Tg. Mureș prin Primar invocând excepția lipsei calității procesuale de folosință a reclamantei și pe cale de consecință nulitatea cererii de chemare în judecată. Curtea de Apel Tg. Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 78/ A din 25 mai 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Tg. - Mureș prin Primar. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel, a reținut următoarele: Instanța de fond, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2008 a respins excepția apreciind just asupra împrejurărilor particulare ale cauzei. Nu în ultimul rând, instanța de apel, a apreciat ca fiind incidente în cauză prevederile art. 71 C. proc.

civ., în sensul în care petenta A.I. prin alegerea domiciliului procesual la avocat K.E., a acordat acestuia mandatul de a gestiona procedura administrativă privind măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001, mandat ce nu a încetat prin moartea părții, recunoscut și de pârât. Domiciliul ales, nu presupune identificarea proprietarului imobilului ci doar a elementelor administrative care asigură realizarea procedurilor de citare sau comunicare. Excepția lipsei capacității de folosință a petentei a fost corect respinsă de instanța de fond și prin prisma finalității urmărite de părți. În situația în care strict formal această excepție ar fi fost admisă, dat fiind decesul petentei, pârâtul ar fi avut obligația comunicării dispoziției la cel din urmă domiciliu.

A mai reținut curtea de apel, culpa pârâtului în emiterea dispoziției la un interval de timp de 7 ani cu depășirea termenului de 60 de zile. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Tg. Mureș, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. susținând ca din înscrisurile aflate la dosar la momentul promovării acțiunii reclamanta A.I. era decedată, decesul survenind la 18 martie 2004. Întrucât decesul reclamantei a survenit la 18 martie 2004 iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 3 iulie 2008 recurentul a susținut că cererea defunctei este nulă, întrucât persoanele decedate nu au capacitate de folosință și nici nu pot sta în judecată, nici personal și nici prin mandatar.

Față de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea hotărârilor celor două instanțe. Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Codul de procedură civilă reglementând folosința drepturilor procedurale privite ca o aptitudine generală a persoanelor de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual, prin art. 41 prevede că poate să fie părți în procesul civil orice persoană care are folosința drepturilor civile. În baza acestei reglementări, capacitatea procesuală de folosință reprezintă o transpunere pe plan procesual a capacității de folosință a drepturilor civile și constituie una din condițiile cerute de lege pentru ca o persoană să aibă legitimare procesuală.

Potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează o dată cu moartea acesteia. În speță, rezultă că, la data sesizării instanței, respectiv 3 iulie 2008 reclamanta A.I. era decedată, decesul acesteia survenind la 18 martie 2004. Dacă decesul reclamantei ar fi survenit după data înregistrării acțiunii procesul putea fi continuat prin introducerea în cauză a moștenitorilor celui decedat, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Pentru aceste considerente, recursul pârâtului va fi admis cu consecința casării hotărârii și în rejudecare va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu Mureș, prin primar împotriva Deciziei nr. 78/ A din 25 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Mure, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cu minori și familie. Casează Decizia atacată și sentința civilă nr. 38 din 15 ianuarie 2009 a Tribunalului Mureș, secția civilă și în rejudecare, respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2010.