ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1804/2022

Ședința publică din data de 25 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de Ordonanță președințială depusă, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților să asigure compensarea în regim de 100% a medicamentului BEVACIZUMAB (AVASTIN).

Prin sentința civilă nr. 1400 pronunțată la data de 13 octombrie 2021, în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureșri, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de ordonanță președințială ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1400/13.10.2021, formulat recurs reclamanta A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunțate, iar pe fond admiterea cererii de ordonanță președințială.

În motivarea recursului, a arătat recurenta, în esență, că instanța de fond nu a observat că solicitările sale nu au un caracter definitiv, măsurile dispuse vor produce efecte vremelnice doar până la soluționarea definitivă a litigiului asupra fondului, respectiv a cererii de chemare în judecată a pârâților pentru refuz nejustificat de a soluționa o cerere în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În ce privește condiția neprejudecării fondului susține recurenta că în cauză există o aparență de drept. Susține că Ministerul Sănătății a inițiat un proiect de ordin privind prescripția "off-lebel" a medicamentelor dar până în prezent acesta nu a fost adoptat și publicat în Monitorul Oficial.

De asemenea, arată recurenta că intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale nu și-a exercitat competența legală de a iniția din oficiu evaluarea medicamentului.

Apreciază recurenta că sunt îndeplinite în prezenta cauză condițiile impuse de dispozițiile art. 997 Cod procedură.

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății au formulat întâmpinare la motivele de recurs comunicate, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu sentința atacată și motivele de recurs formulate, Înalta Curte reține că sunt fondate criticile formulate de recurentă, motiv pentru care sentința instanței de fond va fi casată, și rejudecând cauza, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente.

Instanța de control judiciar reține că potrivit art. 241 din Legea nr. 95/2006 "Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242. Modalitățile de prescriere și eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru."

Conform art. 242 din același act normativ "(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății Publice și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse."

Totodată, conform art. 276 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, "(3) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România și are în subordine casele de asigurări de sănătate județene și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești."

În drept, cererea recurentei reclamante este întemeiată pe dispozițiile art. 997 C. proc. civ. care prevede posibilitatea instanței de a lua măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pe calea specială a procedurii ordonanței președințiale, pentru păstrarea unui drept căruia i s-ar putea aduce atingere prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, atunci când aparența dreptului este în favoarea părții reclamante.

Condițiile de admisibilitate prevăzute de norma legală arătată, condiții ce trebuiec îndeplinite cumulativ, sunt: urgența, caracterul provizoriu (vremelnic) și neprejudecarea fondului.

În privința urgenței, art. 997 alin. (1) C. proc. civ., exemplifică categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept căruia i s-ar putea aduce atingere prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Înalta Curte constată că în cauză este îndeplinită condiția urgenței, prin aceea că recurenta-reclamantă urmărește prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Astfel, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a fost diagnosticată în luna septembrie 2019 cu cea mai agresivă formă de tumoră cerebrală GLIOBLASTOM, a fost operată pentru extirparea tumorii în cursului aceleiași luni, a urmat radioterapie și chimioterapie. De asemenea, a urmat chimioterapie cu Temozolomidă (TMZ), IRINOTECAN și BEVACIZUMAB, iar medicul curant recomandă în continuare tratament cu medicamentul BEVACIZUMAB, având în vedere eficiența terapeutică.

Cu privire la dreptul la viață al reclamantei, Înalta Curte reține că acesta este protejat atât prin art. 22 din Constituția României, cât și prin art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sarcina statului existând și o obligație pozitivă pentru a asigura respectarea dreptului la viață, nu numai una de a se abține "de la luarea unei vieți în mod intenționat și ilegal, ci implică totodată obligația de a lua măsurile necesare pentru a proteja viețile celor aflați sub jurisdicția lor (a se vedea L.C.B. împotriva Regatului Unit, 9 iunie 1998, pct. 36, Culegere de hotărâri și decizii 1998-III)."

Relevante, raportat la îndeplinirea condiției urgenței - care constă în pericolul pentru viața reclamantei - sunt și o parte dintre considerentele Hotărârii Panaitescu împotriva României, din 10 aprilie 2012, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 2 din Convenție, sub aspect procedural, în cazul unui reclamant bolnav de cancer căruia statul român nu i-a decontat integral un medicament (Avastin) deoarece nu era inclus în lista medicamentelor decontate:

"28. Curtea a admis faptul că nu este imposibil ca actele și omisiunile autorităților în materie de politica sănătății să angajeze, în anumite împrejurări, răspunderea acestora în temeiul art. 2. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru a luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura înalte standarde profesionale în rândul angajaților din domeniul sănătății și protejarea vieților pacienților, Curtea nu poate accepta ideea că niște chestiuni precum eroarea de judecată a personalului din domeniul sănătății sau coordonarea neglijentă între membrii personalului din domeniul sănătății în tratamentul unui pacient sunt suficiente, în sine, să angajeze răspunderea unui stat contractant din perspectiva obligațiilor lui pozitive în temeiul art. 2 din convenție pentru apărarea vieții [a se vedea Powell împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 45305/99, CEDO 2000-V și Öneryildiz împotriva Turciei (MC), nr. 48939/99, pct. 71, CEDO 2004-XII].

În privința caracterului provizoriu al măsurii solicitate de reclamantă, respectiv obligarea pârâților să-i asigure medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) până la soluționarea dosarului nr. x/2021, Înalta Curte apreciază că aceasta este de asemenea îndeplinită în cauză.

Înalta Curte reține astfel că recurenta-reclamantă a formulat o acțiune întemeiată pe dreptul comun, solicitând obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 în regim de compensare 100% a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) pentru indicația GLIOBLASTOM, acțiunea făcând obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel București, iar prin cererea de față urmărește să obțină o măsură provizorie, limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului.

Condiția neprejudecării fondului raportului juridic litigios decurge atât din condiția referitoare la caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului.

De asemenea, art. 997 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanța va stabili dacă în favoarea reclamantului există aparența de drept, iar alin. (5), că nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul pe fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

În cauza de față, instanța nu are de cercetat fondul dreptului disputat de părți (dreptul reclamantei la decontarea integrală a medicamentului raportat la boala de care suferă), acesta urmând a fi stabilit în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2021.

Înalta Curte reține că toate susținerile intimaților-pârâți referitoare la neîndeplinirea acestei condiții sunt neîntemeiate motivat de faptul că aparența de drept în această situație este în favoarea reclamantei deoarece există prescripția medicală a medicamentului în cauză emisă pentru această boală, precum și din faptul că medicamentul este inclus în lista medicamentelor compensate pentru patologii similare.

Or, pentru motivele arătate Înalta Curte consideră că aparența de drept este în prezent favorabilă recurentei-reclamante, fără însă a se pronunța asupra existenței ori inexistenței dreptului acesteia, drept ce face obiectul litigiului de fond.

Constatând îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a cererii de emitere a ordonanței președințiale, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 997 și următoarele, Înalta Curte va admite cererea reclamantei și va obliga pârâții să-i asigure acesteia, medicamentul BEVACIZUMAB pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) până la soluționarea dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite cererea de ordonanță președințială, fiind obligați pârâții să asigure reclamantei, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), medicamentul BEVACIZUMAB, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel București

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva împotriva sentinței civile nr. 1400 din 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite cererea de ordonanță președințială.

Obligă pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate la asigurarea către reclamantă pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2022.