ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5323/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca pe calea ordonanței președințiale să fie obligați pârâții la asigurarea către reclamant, pe baza de prescripție medicală, în regim compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 26/2021/10 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bacău a respins cererea de ordonanță președințială ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunțate, iar pe fond admiterea cererii de ordonanță președințială.

În motivarea recursului, a arătat recurentul, în esență, că instanța de fond, deși putea să facă un examen al condițiilor de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială și să observe că acestea sunt îndeplinite, nu procedează în acest mod, respingând cererea cu motivarea că solicitarea reclamantului, medicamentul AVASTIN (denumire comercială) să fie în regim de compensare 100%, presupune o analiză complexă și de ansamblu a situației de fond cât și a obligației sau nu a pârâților să reglementeze și să aplice un ordin în acest sens.

Apreciază recurentul că sunt îndeplinite în prezenta cauză condițiile impuse de dispozițiile art. 997 C. proc. civ. arătând în acest sens că urgența este dată de prejudiciul direct, imediat și permanent pe care îl suferă recurentul din cauza imposibilității de a-și asigura medicamentul din veniturile proprii, având în vedere că prețul acestui medicament este de aproximativ 5.000 RON lunar, împrejurare ce îi afectează dreptul la viață.

Arată recurentul că suferă de o formă gravă și agresivă de cancer cerebral, iar ca urmare a tratamentului cu medicamentul Bevacizumab (denumire comercială AVASTIN) prescris de medicul oncolog, boala a stagnat iar starea sănătății s-a ameliorat.

Cu privire la dreptul la viață al recurentul arată că acesta este protejat atât de Constituția României cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.

În ce privește cea de-a doua condiție, a caracterului vremelnic, arată recurentul că cele solicitate nu au caracter definitiv, măsurile dispuse vor produce efecte vremelnice, doar până la soluționarea definitivă a litigiului asupra fondului, respectiv a cererii de chemare în judecată a pârâților pentru "refuz nejustificat de a soluționa o cerere" în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Și în ce privește cea de-a treia condiție, arată recurentul că și aceasta este îndeplinită, atâta vreme cât a solicitat ca instanța de judecată să dispună măsuri provizorii în vederea asigurării tratamentului necesar.

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății au formulat întâmpinare la motivele de recurs comunicate, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu sentința atacată și motivele de recurs formulate, Înalta Curte reține că sunt fondate criticile formulate de recurent, motiv pentru care sentința instanței de fond va fi casată, și rejudecând cauza, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente.

Instanța de control judiciar reține că potrivit art. 241 din Legea nr. 95/2006 "Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242. Modalitățile de prescriere și eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru."

Conform art. 242 din același act normativ "(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății Publice și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse."

Totodată, conform art. 276 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, "(3) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România și are în subordine casele de asigurări de sănătate județene și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești."

În drept, cererea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile art. 997 C. proc. civ. care prevede posibilitatea instanței de a lua măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pe calea specială a procedurii ordonanței președințiale, pentru păstrarea unui drept căruia i s-ar putea aduce atingere prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, atunci când aparența dreptului este în favoarea părții reclamante.

Aceste condiții trebuiau verificate de către instanța de fond, iar prin această verificare nu se poate reține că efectuează o "analiză complexă și de ansamblu a situației de fond", atâta vreme cât instanța de judecată, prin raportare la norma juridică invocată ca și temei de drept, este limitată la efectuarea unei analize asupra îndeplinirii condițiilor impuse de respectiva normă specială.

Condițiile de admisibilitate prevăzute de norma legală arătată, condiții ce trebuiesc îndeplinite cumulativ, sunt: urgența, caracterul provizoriu (vremelnic) și neprejudecarea fondului.

În privința urgenței, art. 997 alin. (1) C. proc. civ., exemplifică categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept căruia i s-ar putea aduce atingere prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Înalta Curte constată că în cauză este îndeplinită condiția urgenței, prin aceea că recurentul-reclamant urmărește prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Astfel, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a fost diagnosticat în luna iunie 2020 cu cea mai agresivă formă de tumoră cerebrală GLIOBLASTOM, a fost operat în luna iulie 2020 pentru extirparea tumorii, a urmat radioterapie și chimioterapie. De asemenea, a urmat chimioterapie linia 1 cu Temozolomidă (TMZ). Potrivit actelor medicale a urmat chimioterapie cu BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) și Temozolomidă, iar în prezent medicul curant recomandă în continuare tratament cu medicamentul BEVACIZUMAB, având în vedere eficiența terapeutică.

Cu privire la dreptul la viață al reclamantului, Înalta Curte reține că acesta este protejat atât prin art. 22 din Constituția României, cât și prin art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sarcina statului existând și o obligație pozitivă pentru a asigura respectarea dreptului la viață, nu numai una de a se abține "de la luarea unei vieți în mod intenționat și ilegal, ci implică totodată obligația de a lua măsurile necesare pentru a proteja viețile celor aflați sub jurisdicția lor (a se vedea L.C.B. împotriva Regatului Unit, 9 iunie 1998, pct. 36, Culegere de hotărâri și decizii 1998-III)."

Relevante raportat la îndeplinirea condiției urgenței - care constă în pericolul pentru viața reclamantului - sunt și o parte dintre considerentele Hotărârii Panaitescu împotriva României, din 10 aprilie 2012, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 2 din Convenție, sub aspect procedural, în cazul unui reclamant bolnav de cancer căruia statul român nu i-a decontat integral un medicament (Avastin) deoarece nu era inclus în lista medicamentelor decontate:

"28. Curtea a admis faptul că nu este imposibil ca actele și omisiunile autorităților în materie de politica sănătății să angajeze, în anumite împrejurări, răspunderea acestora în temeiul art. 2. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru a luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura înalte standarde profesionale în rândul angajaților din domeniul sănătății și protejarea vieților pacienților, Curtea nu poate accepta ideea că niște chestiuni precum eroarea de judecată a personalului din domeniul sănătății sau coordonarea neglijentă între membrii personalului din domeniul sănătății în tratamentul unui pacient sunt suficiente, în sine, să angajeze răspunderea unui stat contractant din perspectiva obligațiilor lui pozitive în temeiul art. 2 din convenție pentru apărarea vieții [a se vedea Powell împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 45305/99, CEDO 2000-V și Öneryildiz împotriva Turciei (MC), nr. 48939/99, pct. 71, CEDO 2004-XII].

În privința caracterului provizoriu al măsurii solicitate de reclamant, respectiv obligarea pârâților să-i asigure medicamentul BEVACIZUMAB pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) până la soluționarea dosarului nr. x/2021, Înalta Curte apreciază că aceasta este de asemenea îndeplinită în cauză.

Înalta Curte reține astfel că recurentul-reclamant a formulat o acțiune întemeiată pe dreptul comun, solicitând obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 în regim de compensare 100% a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) pentru indicația GLIOBLASTOM, acțiunea făcând obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin cererea de față urmărește să obțină o măsură provizorie, limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului.

Condiția neprejudecării fondului raportului juridic litigios decurge atât din condiția referitoare la caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului.

De asemenea, art. 997 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanța va stabili dacă în favoarea reclamantului există aparența de drept, iar alin. (5), că nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul pe fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

În cauza de față, instanța nu are de cercetat fondul dreptului disputat de părți (dreptul reclamantului la decontarea integrală a medicamentului raportat la boala de care suferă), acesta urmând a fi stabilit în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021.

Înalta Curte reține că toate susținerile intimaților-pârâți referitoare la neîndeplinirea acestei condiții sunt neîntemeiate motivat de faptul că aparența de drept în această situație este în favoarea reclamantului deoarece există prescripția medicală a medicamentului în cauză emisă pentru această boală, precum și din faptul că medicamentul este inclus în lista medicamentelor compensate pentru patologii similare.

Or, pentru motivele arătate Înalta Curte consideră că aparența de drept este în prezent favorabilă recurentului-reclamant, fără însă a se pronunța asupra existenței ori inexistenței dreptului acesteia, drept ce face obiectul litigiului de fond.

Constatând îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a cererii de emitere a ordonanței președințiale, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 997 și următoarele, Înalta Curte va admite cererea reclamantului și va obliga pârâții să-i asigure acestuia, medicamentul BEVACIZUMAB pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) până la soluționarea dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Susținerile intimatei-pârâte Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România ce vizează împrejurarea că instituția pe care o reprezintă a procedat la evaluarea unor medicamente pentru indicații "off label", și s-a constatat că nu pot fi îndeplinite condițiile Ordinului nr. 861/2014, pentru a se obține o decizie de includere, constată Înalta Curte că nu pot fi primate în această cauză. Pentru admiterea prezentei ordonanțe președințiale este suficient a se constata, la o analiză sumară, afectarea drepturilor fundamentale ale pacientului, într-o manieră suficient de gravă pentru a se dispune, cu caracter provizoriu, o anumită conduită în sarcina pârâților.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite cererea de ordonanță președințială, fiind obligați pârâții să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), medicamentul BEVACIZUMAB, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 26/2021 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite cererea de ordonanță președințială.

Obligă pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate la asigurarea către reclamant pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 noiembrie 2021.

Procesat de GGC - LM