ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1519/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a solicitat obligarea pârâților să asigure compensarea în regim de 100% a medicamentului BEVACIZUMAB (AVASTIN).

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1783 din 24 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtele Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate raportat la art. 3 din Ordinul Comun al Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1605/2014, ca nefondată și consideră faptul că aceste autorități au un rol în includerea pe lista medicamentelor compensate a medicamentului Avastin menționat în cuprinsul acțiunii. A respins cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, ca nefondată.".

Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, obligarea pârâților să asigure compensarea în regim de 100% a medicamentului BEVACIZUMAB (AVASTIN).

Apărările formulate de intimată Intimații-pârâți Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale au depus întâmpinare, respectiv, în cuprinsul întâmpinării, Ministerul Sănătății a invocat excepția nulității recursului.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției tardivității Examinând cu prioritate excepția invocată, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 1.000 alin. (1) "Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.". În aceste condiții, sentința nr. 1783 din data de 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat. Termenul prevăzut de dispoziția legală anterior citată, fiind unul procedural, se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pe zile libere, fără a se lua în calcul ziua de la care acesta începe și nici ziua când acesta se împlinește. Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentința recurată a fost pronunțată la data de 24 noiembrie 2021, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 15 decembrie 2021 (prin email, dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., împlinit la data de 30 noiembrie 2021. Totodată, din analiza dosarului de fond, fila x volumul I, rezultă că în temeiul art. 999 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., prin rezoluție s-a dispus citarea urgentă a părților, inclusiv prin email. Față de aceste considerente, întrucât recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantului A., ca tardiv formulat.