ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1581/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1581/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Turnu Severin sub nr. 1279/225 din 27

ianuarie 2011, reclamanta A.J.O.F.M. Mehedinți, în contradictoriu cu pârâții A.N.O.F.M.,

Organismul Intermediar pentru P.O.S.D.R.U. și Autoritatea de Management pentru P.O.S.D.R.U.,

Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, a solicitat instanței să

dispună obligarea pârâtelor la executarea obligațiilor contractuale și

acordarea finanțării nerambursabile la valoarea totală nerambursabilă a

proiectului „Creșterea capacității serviciului public de ocupare din regiune de

a planifica proiecte și de a furniza servicii de consiliere centrată pe

client”, așa cum s-a stipulat în contractul de finanțare P.O.S.D.R.U., încheiat

la data de 25 iunie 2009 între A.J.O.F.M. Mehedinți, în calitate de beneficiar

și pârâtele Organismul Intermediar pentru P.O.S.D.R.U., A.N.O.F.M. în calitate

de organism intermediar pentru P.O.S.D.R.U. și Autoritatea de Management pentru

P.O.S.D.R.U., Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, ca autoritate

de management.

Prin sentința civilă

nr. 2371 din 27 aprilie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, a fost

admisă excepția de necompetență materială, cauza fiind declinată în favoarea

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, având în

vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 1054/54/2011.

La data de 28 iunie

2011, reclamanta a formulat cerere precizatoare la acțiune, solicitând anularea

actelor emise de pârâte, respectiv a scrisorii standard de informare a

beneficiarului cu privire la cheltuielile declarate eligibile la Autoritatea de

Management P.O.S.D.R.U./Organismul Intermediar, aferente cererilor de

rambursare depuse și, pe cale de consecință, obligarea pârâtelor la

îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de finanțare încheiat și

acordarea finanțării nerambursabile din valoarea totală exigibilă a proiectului

„Creșterea capacității serviciului public de ocupare din regiune de a planifica

proiecte și de a furniza servicii de consiliere centrată pe client”, stipulată

în contractul de finanțare P.O.S.D.R.U. încheiat la data de 25 iunie 2009.

Prin sentința civilă

nr. 664 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul

nr. 1054/54/2011, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A.J.O.F.M. Mehedinți

împotriva pârâților Organismul Intermediar pentru P.O.S.D.R.U., A.N.O.F.M și Autoritatea

de Management pentru P.O.S.D.R.U., Ministerul Muncii Familiei și Protecței Sociale,

având ca obiect obligația de a face.

S-au anulat scrisorile

standard de informare din 11 noiembrie 2010, din 6 aprilie 2011, din 17 iunie 2011

și adresele din 17 decembrie 2010, din 30 iunie 2011, din 12 septembrie 2011, acte

emise de A.N.P.F.M., Organismul Intermediar P.O.S.D.R.U. și au fost obligate pârâtele

să ramburseze reclamantei cheltuielile eligibile în valoare de 436.017,57 RON.

Instanța a reținut că

reclamanta, în calitate de beneficiar al unui contract de finanțare a solicitat

rambursarea a 75% din cheltuielile angajate și plătite de aceasta, 25% reprezentând

cofinanțarea beneficiarului dar în mod nelegal pârâta a declarat ca neeligibile

cheltuielile efectuate de reclamantă.

Potrivit art. 2 alin.

(1) din H.G. nr. 759/2007, pentru a fi eligibilă o cheltuială trebuie să îndeplinească

cumulative următoarele condiții:

- să fie efectiv plătită

de beneficiar;

- să fie însoțită de facturi

sau alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor;

- să fie în conformitate

cu prevederile contractului de finanțare încheiat;

- să fie conformă cu prevederile

legislației naționale și comunitare;

De asemenea, în anexa

nr. 6 a Ordinului nr. 3/185/2008 este precizată lista cu cheltuieli ce sunt eligibile,

fiind enumerate explicit pe capitole de cheltuieli cele eligibile.

Susținerea pârâtei, că

în ceea ce privește resursele umane, reclamanta nu a respectat legislația în vigoare

privind angajarea și salarizarea personalului nu a fost apreciată ca fiind reală.

Astfel, din actele depuse

la dosar a reieșit că personalul angajat pentru implementarea proiectului s-a făcut

în baza contractelor individuale de muncă, respectându-se încadrarea în bugetul

proiectului, contractul de finanțare, C. muncii și Ordinul președintelui A.N.O.F.M.

nr. 424/2009.

Instanța a apreciat că

toate cheltuielile privind resursele umane plătite de reclamantă pe perioadele de

implementare a proiectului sunt eligibile întrucât îndeplinesc condițiile cumulative

prevăzute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 și se încadrează în lista cu

cheltuielile ce sunt eligibile din anexa nr. 6 a Ordinului nr. 3/185/2008.

Totodată, instanța a apreciat

că și celelalte cheltuieli constatate neeligibile prin scrisoarea standard de informare

a beneficiarului, respectiv cheltuielile cu participanții, cheltuieli cu alte tipuri

de costuri, cheltuieli generale de administrație, au fost făcute cu respectarea

actelor normative menționate, privind eligibilitatea cheltuielilor angajate pe perioada

de implementare a proiectului și că în mod nelegal au fost refuzate la plată.

Pentru perioada 1 ianuarie

2010-30 iulie 2010, reclamanta prin cererea de rambursare a solicitat cheltuielile

efectuate în sumă de 315.371,60 RON însă prin scrisoarea standard din 6 aprilie

2011, cererea fost validată parțial, suma aprobată fiind de 229.274,86 RON, refuzându-se

la plată suma de 191.220,61 RON reprezentând cheltuieli neeligibile compusă din:

141.778,05 RON cheltuieli cu resursele umane, 260 RON cheltuieli cu participanții,

12.781,64 RON cheltuieli cu alte costuri și 36.400,92 RON cheltuieli generale de

administrație.

Prin cererea de rambursare

au fost solicitate cheltuieli efectuate în perioada 1 august 2010-31 decembrie 2010,

în sumă totală de 388.131,08 RON, iar prin scrisoarea din 17 iunie 2011 s-au constatat

ca eligibile cheltuielile în cuantum de 226.567,55 RON, iar ca neeligibile cheltuielile

în sumă de 125.064,44 RON constând în 94.596,13 RON, cheltuieli cu resursele umane,

1.997,62 RON cheltuieli cu participanții, 5.080,18 RON cheltuieli cu alte tipuri

de costuri, 23.390,51 RON cheltuieli generale de administrație.

Instanța constatând că

toate cheltuielile efectuate de reclamantă în derularea contractului de finanțare

pentru implementarea proiectului respectă, așa cum s-a reținut, toate actele normative

enumerate în art. 4 din contractul de finanțare, a apreciat că în mod nelegal au

fost calificate de pârâte ca fiind neeligibile și în consecință a admis acțiunea,

a anulat scrisorile standard de informare din 11 noiembrie 2010, din 6 aprilie 2011,

din 17 iunie 2011 și adresele din 17 decembrie 2010, din 30 iunie 2011, din 12 septembrie

2011, acte emise de A.N.P.F.M., Organismul Intermediar P.O.S.D.R.U. și a obligat

pârâtele să ramburseze reclamantei cheltuielile eligibile în valoare de 436.017,57

RON.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâții A.N.O.F.M. și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru P.O.S.D.R.U. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 3972

din 5 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul

nr. 1054/54/2011, s-au admis recursurile, s-a casat sentința și s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea deciziei,

Curtea a reținut că nu poate exercita un control corespunzător asupra soluției instanței

de fond întrucât hotărârea nu este motivată conform exigențelor art. 261 pct. 5

C. proc. civ., nefiind arătate decât secvențial „motivele de fapt și de drept care

au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților.”

Astfel, raportându-se

la fiecare tip de cheltuială neeligibilă:

- cheltuieli cu resursele

umane;

- cheltuieli cu alte tipuri

de costuri;

- cheltuieli generale

de administrație,

În raport de motivele

de fapt și de drept reținute la emitenta actelor administrative, reclamanta a formulat

critici concrete în acțiunea introductivă care au fost abordate numai în parte și

foarte generic.

Procedând în acest mod,

instanța nu a lămurit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, neintrând în mod

efectiv în cercetarea fondului, ceea ce a generat, în primul rând, imposibilitatea

recurenților de a formula critici punctuale la adresa considerentelor, aceștia reluându-și

practic toată argumentația prezentată în întâmpinările de la judecată în primă instanță

și, în al doilea rând, necesitatea casării sentinței cu consecința trimiterii cauzei

spre rejudecare, fiind necesară pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

Hotărârea instanței de

fond

În rejudecare, cauza a

fost înregistrată la data de 25 febriuarie 2013, pe rolul Curții de Apel Craiova,

iar prin sentința nr. 223 din 24 mai 2013, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația

formulate de reclamanta A.J.O.F.M. Mehedinți în contradictoriu cu pârâtele Organismul

Intermediar pentru P.O.S.D.R.U., A.N.O.F.M. București, Autoritatea de Management

pentru P.O.S.D.R.U. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut, în esență, că deși prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat

ca pârâtele să fie obligate să își îndeplinească obligația asumată prin contractul

de finanțare, prin precizarea acțiunii, reclamanta a completat petitul inițial solicitând

anularea scrisorilor standard de informare a beneficiarului aferente cererilor de

rambursare depuse și obligarea pârâților la executarea obligațiilor contractuale

în sensul acordării finanțării nerambursabile la valoarea totală eligibilă a proiectului,

valoare indicată în contract și detaliată în Anexa nr. 1 a acestuia.

Instanța de fond a avut

în vedere că prin decizia de casare se indică obiectul acțiunii prin raportare la

cele trei scrisori standard de informare, în cadrul considerentelor instanței de

recurs la pct. 1, și apreciază că obiectul acțiunii, analizat de către instanța

de recurs intră în sfera chestiunilor în drept obligatorii, stabilite potrivit

art. 315 C. proc. civ.

Având în vedere aceste

considerente prealabile asupra obiectului acțiunii, instanța a reținut că reclamanta

a contestat, în primul rând, scrisoarea standard de informare din 10 noiembrie 2010

aceasta făcând obiectul precizării acțiunii depusă la Dosar nr. 1054/54/2011.

Prin acest înscris a fost

constatată eligibilitatea sumei 168.209,32 RON, fiind comunicată plata sumei către

reclamantă.

Menționându-se faptul

că plata a fost realizată în urma validării parțiale a cererii de plată nr. 1, se

constată neeligibilitatea cheltuielilor în sumă de 130.373,03 RON, defalcate în

cheltuieli cu resursele umane, cu participanții, cu alte tipuri de costuri, cheltuieli

generale de administrație.

Cu privire la cheltuielile

cu resurse umane se indică neeligibilitatea cheltuielilor de transport în sumă de

361,20 RON pentru experții angajați ai partenerului A.R.C.S., precizându-se că decontarea

acestor cheltuieli se face de către beneficiar direct în contul experților A.R.C.S.

S-a constatat neeligibilitatea

sumei de 39,68 RON constând în cheltuieli de transport/deplasare a numitei P.C.

la seminarul de instruire a echipei de experți, reținându-se că această persoană

nu face parte din echipa de implementare a proiectului.

A fost constatată o eroare

de calcul în ceea ce privește decontul întocmit pentru numitul I.C., fiind înscrisă

suma de 16,81 RON, în loc de 16,63 RON.

Cu privire la cheltuielile

cu alte tipuri de costuri, a fost constatată nulitatea contractului întocmit între

reclamantă și SC W.A. SRL, apreciindu-se asupra neeligibilității sumei de 9.000

RON, conform facturilor din 25 septembrie 2009 și din 22 decembrie 2009.

A fost constatată neeligibilitatea

sumei de 14.705,88 RON reprezentând cost achiziție combustibil, reținându-se încălcarea

dispozițiilor H.G. nr. 1860/2006 și Ordinul nr. 3/185/2008, cu privire la regimul

decontării cheltuielilor de transport, cazare și diurnă, aplicabil instituțiilor

publice.

A fost constatată neeligibilitatea

sumei de 180 RON privind cheltuielile cu hrana pentru doi participanți ce nu au

fost membri în echipa de implementare, facutare din 30 septembrie 2009.

Cu privire la cheltuielile

generale de administrație, a fost constatată neeligibilitatea sumei de 8.437,93

RON reprezentând cheltuieli salariale expert contabil și cheltuieli de administrație

ale partenerului A.R.C.S., constatându-se că acestea nu sunt prevăzute în acordul

de parteneriat în vigoare la data respectivă.

Reclamanta a formulat

contestația înregistrată din 29 noiembrie 2010, solicitând a se indica argumentele

în fapt și în drept ce au determinat validarea parțială a cererii de rambursare

din 3 februarie 2010 în versiunea a doua, cu precizarea punctuală a dispozițiilor

legale încălcate de beneficiar, precum și justificările invalidării fiecărei categorii

de cheltuieli apreciate a fi neeligibile.

Conform adresei din

17 decembrie 2010, contestația a fost respinsă de către comisia de soluționare a

contestațiilor.

Urmărind argumentele aduse,

instanța a analizat toate sumele considerate neeligibile:

- contravaloarea cheltuielilor

de transport, decontate pentru angajații partenerului A.R.C.S., în sumă de 361,20

RON constituie cheltuieli neeligibile, criticile pe acest aspect fiind apreciate

ca pur formal.

În acest sens, instanța

a constatat că reclamanta a invocat, netemeinicia argumentelor privind caracterul

neeligibil, precum și neconformitatea față de prevederile legale, susținând o critică

formală și cu caracter general.

Potrivit art. 4 din contractul

de finanțare, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt

eligibile în condițiile H.G. nr. 759/2007, Ordinul comun nr. 3/185/2008, Ghidul

Solicitantului, prevederile contractuale, instrucțiunile Autorității de Management

P.O.S.D.R.U. și comunicate beneficiarului, precum și alte dispoziții legale aplicabile.

Urmărind fișa proiectului,

instanța a reținut că A.R.C.S. a avut calitatea de partener național, fiind individualizate

activitățile din cadrul proiectului, în care a fost implicat prin experți A.R.C.S.

Prin Instrucțiunile

nr. 7 ale Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Autoritatea de Management

P.O.S.D.R.U. (anexa nr. 1) sunt diferențiate costurile directe cu resurse umane

și participanți, de cele privind alte tipuri de costuri (în această categorie încadrându-se

costurile de achiziție a serviciilor prestate de partenerul A.R.C.S., achitate pe

baza de factură fiscală).

Ca atare, costurile de

deplasare pentru experții A.R.C.S. în sumă de 361,20 RON nu pot intra în categoria

costurilor directe, decontarea cheltuielilor de transport făcând obiectul raporturilor

contractuale existente între partenerii de proiect A.J.O.F.M. și A.R.C.S., fără

a fi aplicabilă, procedura prevăzută de H.G. nr. 1860/2009.

Cu privire la neeligibilitatea

sumei de 39,68 RON, constând în cheltuieli de transport/deplasare a numitei P.C.

la seminarul de instruire a echipei de experți, instanța a reținut că această persoană

nu face parte din echipa de implementare a proiectului, situație în care sunt aplicabile

dispozițiile Ordinului nr. 134/2009 modificate prin Ordinul nr. 424/2009, ce impun

încadrarea personalului din cadrul echipei de implementare, după depunerea în prealabil

a CV-urilor în vederea verificării și acceptării de către Autoritatea de Management

P.O.S.D.R.U.; neacceptarea CV-urilor conduce la examinarea celorlalte candidaturi

depuse pe post, respectiv la refacerea concursului pe post.

Pentru numita P.C. a fost

depus la dosar ordinul de deplasare din 2009, în vederea susținerii seminarului

de instruire a echipei de proiect „Creșterea capacității serviciului public de

ocupare” T., 29 septembrie 2009-30 septembrie 2009, fără a exista un contract individual

de muncă sau convenție prestării servicii, în accepțiunea Ordinului nr. 134/2009;

observând și faptul că, în speță, au fost depuse înscrisuri potrivit cărora P.C.

a făcut parte din comisia de achiziții publice, în vederea achiziționării de combustibil,

procedură declanșată de reclamantă în nume propriu, instanța a reținut că, în mod

corect a fost reținută lipsa dovezii calității de membru al echipei de implementare

a proiectului pentru această persoană fizică, aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit

notei prezentate la Dosarul nr. 1054/54/2011, membri grupului țintă și membri cu

responsabilități directe în implementarea și evaluarea proiectelor (astfel cum îi

definește în contestație reclamanta, pe numiții I.C. și P.C.), nu fac parte din

echipa de implementare a proiectului.

În ceea ce privește eroarea

de calcul strecurată în decontul având ca titular pe numitul I.C., instanța a constatat

că reclamanta a prezentat critici în cuprinsul motivelor acțiunii formulate, cu

privire la acest aspect, iar prin contestația înregistrată din 2010 (Dosar nr. 1279/225/2009)

se solicită numai justificarea legală privind neeligibilitatea costurilor de participare

cu privire la această persoană (precum și cu privire la numita P.C.); ori din acest

punct de vedere, a fost reținută existența unei erori de calcul în urma excluderii

TVA, din cheltuielile de transport.

- Apreciind asupra cheltuielilor

cu alte tipuri de costuri, a fost constatată neeligibilitatea sumei de 9.000 RON,

reprezentând contravaloare servicii prestate de terțul SC W.A. SRL conform facturilor

din 2009; s-a constatat nulitatea contractului, pentru conflict de interese.

Prin răspunsul la contestația

formulată se detaliază temeiul nulității contractului, în raport de art. 69

lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006.

În sprijinul acestui temei

a fost depusă la dosar adresa emisă de A.N.R.M.A.P., prin care se indică existența

unui conflict de interese în reglementarea art. 69 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006.

Instanța a reținut că

numita P.S. a fost angajată, pe bază de contract individual de muncă, în calitate

de expert responsabil achiziții publice, începând cu data de 28 septembrie 2009.

Reclamanta susține că

expertul achiziții publice nu a fost angrenat în procedura de achiziție publică

prin negociere directă, această susținere fiind confirmată de procesul-verbal, înscris

ce precedă contractul de servicii din 4 septembrie 2009 întocmit între A.J.O.F.M.

Mehedinți și SC W.A. SRL.

A fost menționat faptul

că, în executarea serviciilor, prin adresa din 8 septembrie 2009 emisă de SC

W.C. SRL și adresată A.J.O.F.M. a fost împuternicită P.S. să presteze serviciile

asumate prin contract începând cu data de 19 august 2009; această împuternicire

fiind valabilă până la comunicarea adresei din 26 iulie 2010 către A.J.O.F.M.

Aceeași persoană a fost

desemnată, prin decizia din 28 septembrie 2009 în componența comisiei de recepție

a serviciilor/produselor/lucrărilor achiziționate pentru implementarea acestui proiect,

participând la recepția serviciilor de consultanță management de proiect desfășurate

conform contractului de prestări servicii din 2009.

Dispozițiile apreciate

a fi aplicabile, art. 69 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează interdicția

de implicare în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor, a

persoanelor

despre care se constată că pot avea un interes de natură să le afecteze imparțialitatea

pe parcursul procesului de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor.

De

asemenea, dispozițiile art. 70 din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează interdicția

angajării, de către contractant, a persoanelor implicate

în procesul de verificare/evaluare

a candidaturilor/ofertelor, pe parcursul a cel puțin 12 luni de la încheierea contractului,

sub sancțiunea nulității contractului pentru cauză imorală.

S-a reținut, de către

A.N.R.M.A.P. [instituție publică cu atribuții de monitorizare potrivit art. 2

lit. d) coroborat cu art. 4 lit. a) din H.G. nr. 525/2007] și nerespectarea

art. 66 din O.U.G. nr. 34/2006, normă ce reglementează obligația autorității contractante,

p

e

toată durata aplicării procedurii de atribuire, de a lua toate măsurile necesare

pentru a evita situațiile de natură să determine apariția unui conflict de interese

și/sau manifestarea concurenței neloiale.

Aceste norme cu caracter

imperativ se aplică numai în procedura de atribuire a contractelor de achiziție

publică, reglementată de Capitolul III din O.U.G. nr. 34/2006 (în accepțiunea legiuitorului

„procesul de verificare și evaluare a candidaturilor și ofertelor”), și definită

potrivit art. 3 lit. ș) din același act normativ, fără a fi în mod direct aplicabilă

perioadei de executare a contractului.

Definirea

etapelor ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă și de către candidați/ofertanți

pentru ca acordul părților privind angajarea în contractul de achiziție publică

să fie considerat valabil, este reglementată de art. 3 lit. ș) din O.U.G. nr. 34/2006

prin trimitere la modalitățile de atribuire prevăzute în Capitolul III, respectiv

licitația deschisă, licitația restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea

de oferte, concursul de soluții.

În condițiile

în care numita P.S. nu a participat la procedura concretă de atribuire, atât pârâta

cât și A.N.R.M.A.P. au reținut incidența conflictului de interese, reglementat de

normele speciale ale O.U.G. nr. 34/2006.

De asemenea,

s-a reținut și faptul că, nefiind incidente normele speciale ale art. 66-art. 70

din O.U.G. nr. 34/2006 și întrucât numita P.S. își desfășoară raporturile de serviciu

în baza unui contract individual de muncă nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.

70 și urm. din Legea nr. 161/2003.

În raport

de aceste considerente și reținând faptul că prin decizia din 2009 numita P.S. a

fost numită în comisia de recepție a serviciilor prestate de către SC W.A. SRL,

totodată prestând aceste servicii pentru SC W.A. SRL începând cu 19 august 2009

până în 2010 și în favoarea reclamantei, cu care se afla în raporturi de serviciu,

instanța a analizat contractul de prestări servicii

din 4 septembrie 2009

întocmit între A.J.O.F.M. Mehedinți și SC W.A. SRL sub aspectul valabilității, precum

și posibilitatea invocării eventualelor cauze de nevalabilitate de către terți.

Valabilitatea contractului

de prestări servicii este afectată sub aspectul scopului mediat (causa remota),

prin prestarea serviciilor de către persoana care le recepționează, ca atare, prin

simplul fapt al dublei calități în persoana numitei P.S. în executarea contractului

(având un evident interes patrimonial în cauză), fiind înlăturată atât prezumția

de existență a cauzei în contractul sinalagmatic, cât și prezumția de valabilitate

a acesteia.

Totodată, având în vedere

faptul că, sub aspectul prezumției de valabilitate a cauzei, aceasta trebuie să

existe, să fie reală, licită și morală atât la încheierea contractului, cât și pe

toată perioada derulării efectelor acestuia, instanța a reținut cauza imorală la

încheierea și executarea contractului de prestări servicii din 4 septembrie 2009.

Cu privire la cel de al

doilea aspect, se reține că imoralitatea cauzei constituie potrivit dreptului comun

în materie, o cauză de nulitate absolută; ca atare, în considerarea regimului aplicabil

nulității absolute, aceasta poate fi invocată de orice persoană care prezintă un

interes, atât pe cale principală, cât și pe cale de excepție.

Apreciind interesul pârâților,

instanța a constatat că, potrivit clauzelor contractuale, pârâții din prezenta cauză

au obligația verificării operațiunilor efectuate pentru implementarea proiectului

(art. 16), cât și răspunderea reclamantei pentru acțiunile și inacțiunile sale,

și ale partenerilor.

Cu privire la contravaloarea

achiziției de combustibil, în sumă de 14.705,88 RON, reclamanta arată că decontarea

deplasării membrilor echipei de implementare a proiectului, deplasării partenerilor

precum și membrilor grupului țintă s-a realizat cu respectarea plafonurilor prevăzute

pentru instituțiile publice.

Potrivit Ordinului nr.

3/185/2008 pentru instituțiile publice decontarea se realizează cu respectarea prevederilor

H.G. nr. 1860/2006.

Apreciind asupra eligibilității

acestei categorii de cheltuieli, instanța de fond a reținut că, potrivit cererii

de finanțare, deplasările au fost realizate cu autoturismele personale ale participanților,

în același sens fiind și mențiunile realizate pe ordinele de deplasare depuse la

dosar.

Potrivit art. 1 din H.G.

nr. 12/1992,

aprovizionarea cu benzină și motorină a autovehiculelor aparținând

agenților economici de orice fel, instituțiile publice și altor persoane juridice

se face pe bază de bonuri de valoare; în speță, reclamanta a realizat o procedură

de achiziție publică a bonurilor cu valoare fixă, dar a utilizat aceste documente

cu regim special potrivit Ordinului nr. 231/1999 pentru alte categorii de deplasări,

realizate cu autoturisme proprietate privată. Deși prin concluziile scrise depuse

în Dosarul nr. 1054/54/2011 se susține existența unui contract de comodat, întocmit

între beneficiar și parteneri, respectiv persoane fizice, în speță, nu există dovezi

privind existența contractului precum și efectele acestuia.

Pârâții

au apreciat corect asupra aplicării dispozițiilor H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile

personalului instituțiilor publice, în cazul deplasării în interesul serviciului;

în acest sens, ipoteza deplasării efectuate cu autoturismul proprietate personală,

reglementată prin anexa hotărârii de guvern [Capitolul III, art. 17 alin. (3)] privește

decontarea contravalorii a 7,5 litri la suta de kilometri, pe distanța cea mai scurtă,

fără a da posibilitatea substituirii plății acestei contravalori, cu bonuri de combustibil

cu valoare fixă.

Aceasta

cu atât mai mult, cu cât, această posibilitate nu poate fi analizată decât în privința

deplasărilor efectuate de personalul instituției publice reclamante, nu și cu privire

la alte categorii de participanți.

În raport

de aceste considerente, instanța de fond a constatat că aceste categorii de cheltuieli

au fost realizate în scopul contractului de finanțare, dar cu abateri de la dispozițiile

normative ce reglementează regimul decontării cheltuielilor de transport.

Cu privire la contravaloarea

facturii fiscale din 30 septembrie 2009 privind cheltuielile cu hrana a doi participanți

în sumă de 180 RON, apreciindu-se că aceștia nu fac parte din echipa de implementare

a proiectului, se reține că reclamanta nu a indicat motivele în fapt și drept care

conduc la concluzia eligibilității acestei categorii de cheltuieli, iar în speță

nu au fost depuse dovezi privind calitatea celor doi participanți de membri ai echipei

de implementare a proiectului.

- cheltuielile generale

de administrație; a fost constatată neeligibilitatea sumei de 8.437,93 RON reprezentând

cheltuieli salariale expert contabil și cheltuieli de administrație ale partenerului

A.R.C.S., constatându-se că acestea nu sunt prevăzute în acordul de parteneriat

în vigoare la data respectivă. Potrivit anexei nr. 2 a contractului de finanțare,

este prevăzută suma de 116.633,13 RON, pentru primul an de desfășurare a proiectului,

cu titlu de cheltuieli generale de administrație.

În cuprinsul anexei nr.

6 este inclus acordul de parteneriat înregistrat din 16 decembrie 2008, având ca

obiect implementarea, în comun, a proiectului. Se face mențiunea, în cuprinsul acordului,

a faptul că toate plățile se realizează de către partenerul principal, iar plățile

către parteneri urmează a fi realizate pe baza facturilor emise de către aceștia

către partenerul principal; eligibilitatea acestora urmând procedura stabilită de

secțiunea 3.3, Plăți, din cuprinsul acordului, procedură ce exclude cheltuielile

cu salariul și cele asimilate acestora, precum și cheltuielile cu plata contribuțiilor

sociale aferente.

Potrivit clauzelor contractuale

(art. 9 secțiunea A, Obligațiile beneficiarului), beneficiarul are posibilitatea

fie de a achiziționa servicii de contabilitate, cu respectarea legislației privind

achizițiile publice, fie (pe cale de excepție) de a desemna șeful compartimentului

de contabilitate constituit la nivelul instituției publice, respectiv de a angaja

(prin act administrativ) un expert contabil/contabil autorizat.

Prin nota anexei nr. 1

la Instrucțiunile mai sus menționate, se indică regimul și limitele aplicabile cheltuielilor

generale de administrație, fără a exista mențiuni speciale privind indemnizarea

expertului contabil; astfel de mențiuni nu se regăsesc nici în cuprinsul cererii

de rambursare.

Reclamanta nu a contestat

sumele reprezentând salarizarea expertului contabil, apreciate a fi neexigibile,

în susținerea lit. e) din contestația formulată [similar lit. e) din răspunsul

din 17 decembrie 2010], formulând critici numai în ceea ce privește cheltuielile

de administrare ale partenerului A.R.C.S. apreciate a fi nedeductibile.

Cu privire la acest aspect,

instanța a reținut faptul că lipsa exigibilității cheltuielilor de administrație

ale partenerului A.R.C.S. este motivată prin lipsa unor prevederi adiționale acordului

de parteneriat, cu indicarea costurilor suportate de către parteneri pentru activitățile

desfășurate în cadrul proiectului, în cuprinsul contestației se indică obligația

fiecărui partener de a organiza un birou pentru activitățile proiectului, cu bugetarea

costurilor administrative pentru birouri, conform cererii de finanțare ce constituie

anexă a contractului de finanțare (secțiunea privind resursele alocate pentru implementarea

proiectului, Dosar nr. 1279/225/2011).

În lipsa unor mențiuni

speciale privind suportarea costurilor de administrare, în mod corect a fost reținută

incidența acordului de parteneriat (secțiunea Plăți, 3.3), înscris prin care se

indică obligativitatea efectuării plăților către parteneri, pe bază de facturi emise

către partenerul principal; aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit pct. 5.4 costurile

angajate de către parteneri sunt eligibile în același fel ca și costurile angajate

de către beneficiar.

Reclamanta a contestat,

în cel de al doilea rând scrisoarea standard de informare aferentă cererii de rambursare

din 9 august 2010, prin care se constată neeligibilitatea cheltuielilor în sumă

de 191.220,61 RON, din care cheltuieli directe 154.819,69 RON și cheltuieli generale

de administrație 36.400,92 RON.

În categoria cheltuielilor

directe o pondere importantă prezintă cheltuielile privind personalul în sumă de

141.778,05 RON, apreciindu-se că încadrarea și salarizarea personalului echipei

de implementare a proiectului s-a realizat cu încălcarea legislației aplicabile.

Din acest punct de vedere,

instanța de fond a reținut că, potrivit cererii de finanțare în echipa de implementare

a proiectului sunt incluși: coordonatorul de proiect, managerul financiar și consilierul

juridic, încadrați cu jumătate de normă, pe durata implementării proiectului; în

plus, sunt indicați 4 coordonatori de activități desemnați de partenerii de proiect

cu jumătate de normă, un asistent de proiect cu normă întreagă și 3-5 experți cu

activitate pe parcursul a 280 zile.

A fost solicitată justificarea

și detalierea bugetului de resurse umane pentru coordonator proiect (cu jumătate

de normă pe durată de 18 luni x 6.000 RON lunar), consilier juridic, manager financiar

și 4 coordonatori de activități (fiecare cu jumătate de normă pe o durată de 18

luni x 3.800 RON lunar), un asistent de proiect cu norma întreagă (18 luni x 3.000

RON), 2 experți cercetare și 3 experți formare (280 zile de activitate x 400

RON), 2 evaluatori cursanți pentru programele acreditate (8 zile x 200 RON/zi),

3 organizatori activități schimb de experiență internațională.

Este de menționat și faptul

că, prin adresa din 2 august 2010 reclamanta a solicitat pârâtului Organismuil Intermediar

P.O.S.D.R.U. un punct de vedere cu privire la salarizarea personalului încadrat

în implementarea proiectelor derulate pe axa prioritară 4, indicând componența echipei

de management (manager proiect, manager financiar, consilier juridic) precum și

a echipei de implementare (asistent proiect, responsabil activități, responsabil

achiziții, responsabil IT, coordonator activități, expert contabil).

S-a reținut, în esență,

încălcarea dispozițiilor Legii 202/2006 privind organizarea și funcționarea A.N.O.F.M.

în ceea ce privește încadrarea (ca funcționari publici sau personal contractual)

precum și în ceea ce privește salarizarea conform

prevederilor legale aplicabile

funcționarilor publici și personalului contractual din sectorul bugetar (art. 4

și art. 8), aprobarea de către A.N.O.F.M. a structurilor organizatorice a agențiilor

teritoriale (art. 22 și art. 23 din H.G. nr. 1610/2006), în speță nu rezultă aprobarea

structurii organizatorice, de către A.N.O.F.M.

A fost

reținută nerespectarea legislației muncii, în ceea ce privește încadrarea pe bază

de concurs sau examen, elementele registrului general de evidență a salariaților

(art. 30 și art. 34 C. muncii), art. 157 privind legalitatea sistemului de salarizare

a personalului din instituții publice finanțate de la bugetul de stat, suspendarea

ocupării posturilor vacante în condițiile O.U.G. nr. 34/2009, a actelor normative

aplicabile în materia salarizării personalului bugetar, precum și a legislației

achizițiilor publice.

Încadrarea

și salarizarea personalului, astfel cum se indică în răspunsul la contestația formulată

de către reclamantă apare a fi reglementată atât de prevederile speciale (Ghidul

Solicitantului „Specialiști în Ocupare”) la care se adaugă Ordinul nr. 134/2009,

modificat prin Ordinul nr. 424/2009 privind procedura de încadrare, precum și legislația

specială privind salarizarea personalului încadrat în instituții publice cu finanțare

de la bugetul de stat.

Prin

aceeași scrisoare standard de informare a fost reținută nerespectarea prevederilor

contractului de finanțare, în ceea ce privește exigibilitatea cheltuielilor de transport

pentru un angajat al partenerului A.R.C.S., în calitate de expert de cercetare;

în soluționarea contestației s-a reținut că ordinele de deplasare nu sunt completate

conform normelor Ordinului nr. 3512/2008 și nu a fost respectat conținutul minimal

de informații al formularului; totodată s-a reținut că bonurile fiscale atașate

nu indică data emiterii, în vederea verificării perioadei de deplasare.

Instanța

de fond a reținut faptul că reclamanta nu a făcut dovada conținutului ordinelor

de deplasare, precum și al bonurilor fiscale anexate acestora.

A fost

constatată neeligibilitatea sumei de 260 RON reprezentând cheltuieli cu diurna pentru

4 persoane, reținându-se că nu au fost anexate documente justificative cu privire

la aceste cheltuieli; prin răspunsul la contestație se indică aceleași împrejurări

de fapt, menționându-se totodată și faptul că aceste înscrisuri justificative au

fost anexate contestației, iar din analiza acestora rezultă că nu îndeplinesc condițiile

de conținut minimal obligatoriu de informații.

Reclamanta,

deși contestă reținerea neeligibilității sumei de 260 RON, nu a depus documentele

justificative cu privire la această categorie de cheltuieli.

A fost

reținută, de asemenea, neexigibilitatea cheltuielilor cu alte tipuri de costuri,

în sumă de 12.781,64 RON, compuse din cheltuieli aferente managementului în sumă

de 9.000 RON și taxe 3.781,64 RON.

Înlăturarea

sumei de 9.000 RON prezintă ca fundament nulitatea contractului din 2009 întocmit

de către reclamantă și terțul SC W.A. SRL; în considerarea caracterului neexigibil,

instanța a avut în vedere considerentele privind cauza imorală a contractului și

regimul juridic aplicabil excepției de nulitate expuse în considerentele asupra

cheltuielilor neexigibile stabilite prin scrisoarea standard de informare.

Au

fost constatate neexigibile, de asemenea, sumele achitate pentru cursuri de autorizare

a partenerului A.R.C.S., apreciindu-se că acestea nu sunt eligibile prin prisma

obiectului contractului de finanțare; reținându-se că autorizarea partenerului pentru

managementul proiectului și consilierea de orientare profesională nu constituie

cheltuieli exigibile potrivit contractului de finanțare (cererii de finanțare, anexa

nr. 1 la contract) și acordului de parteneriat.

A fost

exclusă suma de 181,64 RON cu titlu de comisioane bancare, aceste sume nefiind incluse

în lista cu cheltuieli exigibile conform prevederilor Ordinului nr. 3/185/2008.

Deși

prin contestația formulată reclamanta a contestat reținerea ca neexigibilă a acestei

sume, nu a indicat în mod concret care sunt motivele pentru care o consideră ca

fiind exigibilă; astfel, întrucât în speță reclamanta nu face dovada încadrării

acestor cheltuieli în lista cheltuielilor exigibile, cuprinsă în Ordinul nr. 3/185/2008,

au fost apreciate ca fiind neexigibile.

În

privința cheltuielilor generale de administrație în sumă de 36.400,92 RON, reprezentând

cheltuieli eligibile suportate de către partenerii A.R.C.S., A.J.O.F.M. Gorj, A.J.O.F.M.

Dolj și cheltuieli cu personalul administrativ, s-a constatat că neexigibilitatea

acestora a fost reținută ca urmare a lipsei unei prevederi exprese în acordul de

parteneriat; reclamanta a contestat acest aspect, indicând modificarea bugetului

cu privire la cheltuielile generate de serviciile de contabilitate, precum și în

raport de obligațiile partenerilor naționali de a constitui birouri administrative,

cheltuielile încadrându-se în plafonul prevăzut.

Deși

prin cererea de finanțare anexă a contractului se reglementează aceste obligații,

costurile de constituire și de administrare a birourilor administrative ale partenerilor

trebuiau a fi reglementate prin acordul de parteneriat (acesta permițând modificarea

clauzelor în detalierea prevederilor bugetare cu privire la costuri), iar omisiunea

precizării acestor costuri în raporturile dintre parteneri prezintă efectul lipsei

documentelor justificative asupra acestor categorii de cheltuieli.

Reclamanta a contestat

și scrisoarea standard de informare, întocmită în soluționarea cererii de rambursare

din 31 ianuarie 2011.

Au fost reținute cheltuieli

neeligibile în sumă de 125.064,44 RON, din care cheltuieli directe 101.673,93 RON.

Astfel, în ceea ce privește

cheltuielile de personal a fost reținută neexigibilitatea cheltuielilor cu salariul

personalului cu atribuții de implementare a proiectului, apreciindu-se că acestea

au fost realizate cu nerespectarea legislației privind angajarea și salarizarea

personalului din instituțiile bugetare.

Reclamanta a contestat

reținerea caracterului neexigibil al costurilor de personal, invocând în esență

incidența normelor speciale privind salarizarea și încadrarea personalului cu atribuții

în implementarea proiectului, fără a menționa incidența legislației generale privind

încadrarea și salarizarea personalului din instituții publice finanțate de la bugetul

de stat, apreciată a fi nerespectată în speță.

În verificarea acestor

susțineri, instanța a avut în vedere aceleași considerente privind caracterul neexigibil

expuse în analiza legalității scrisorii standard de informare, asupra neexigibilității

cheltuielilor de personal.

În ceea ce privește onorariile

datorate unui asistent de proiect, în baza unui contract de prestării servicii,

a fost reținută nerespectarea O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice iar

reclamanta, prin contestația formulată a indicat faptul că asistentul de proiect

și-a îndeplinit obligațiile în baza unui contract civil de prestării servicii, ca

atare dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 nefiind aplicabile.

Potrivit clauzelor contractului

de finanțare, în situația în care implementarea proiectului presupune achiziționarea

de bunuri, servicii sau execuția de lucrări, beneficiarul are obligația respectării

legislației în domeniul achizițiilor publice, sau ale instrucțiunilor emise de Autoritatea

de Management P.O.S.D.R.U.; în plus, prin cererea de finanțare anexă la contractul

de finanțare, se face mențiune în paragraful privind resursele umane alocate pentru

implementarea proiectului necesitatea recrutării unui asistent de proiect pe perioadă

determinată (280 zile în total) cu normă întreagă, prin accepțiunea de „normă întreagă”

fiind asimilat raportul juridic născut între beneficiar și asistentul de proiect,

unui raport de muncă.

Observând apărările reclamantei

privind inaplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006 unui contract civil de prestări servicii

instanța de fond a constatat că, în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006 este

inclus potrivit art. 6 contractul de servicii având ca obiect lucrările precizate

în anexele nr. 2A și nr. 2B, iar participanții la procedurile de achiziție publică

sunt desemnați prin calitatea de operatori economici [art. 3 lit. c) și lit. p)

coroborat cu art. 3 lit. r) din O.U.G. nr. 34/2006]; în speță, serviciile prestate

de către asistentul de proiect nu sunt excluse din anexa nr. 2B.

În ceea ce privește calitatea

de operator economic a asistentului de proiect, organizat ca întreprindere individuală,

această calitate se încadrează în limitele definite de art. 3 lit. r) din O.U.G.

nr. 34/2006 prin raportare la calitatea de persoană fizică, prestator de servicii,

cu

activitate în domeniul care oferă în mod licit pe piață produse, servicii și/sau

execuție de lucrări; o definire similară este inclusă și în dispozițiile O.U.G.

nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de

către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile

familiale

[art. 2 lit. h)].

În aceste

condiții, instanța a apreciat ca fiind, în mod direct aplicabile dispozițiile O.U.G.

nr. 34/2006, în considerarea obligației asumate de către reclamantă prin contractul

de finanțare.

În privința

diferențelor de curs valutar pentru plata experților străini, reclamanta contestă

reținerea caracterului neexigibil, prin includerea în enumerarea Ordinului nr. 1117/2010;

din acest punct de vedere, s-a constatat că, potrivit art. 2 parag. A din acest

ordin, în cadrul axei prioritare 4 sunt, în principiu, eligibile, potrivit lit.

b), cheltuielile privind transportul, cazarea diurna.

Prin

cererea de finanțare anexă la contract, se indică prevederile bugetare cu privire

la costurile partenerilor internaționali, fără a exista o prevedere asupra eventualelor

diferențe de curs valutar.

În ceea

ce privește cheltuielile de transport și diurnă pentru persoane autorizate, experți

A.R.C.S., reclamanta s-a mărginit a expune punctul de vedere al managerului de proiect

(persoană care îndeplinește și calitatea de administrator al partenerului A.R.C.S.),

cu privire la obligația decontării cheltuielilor cu implementarea proiectului; acest

punct de vedere nu a fost apreciat ca fundamentat, prin prisma efectelor acordului

de parteneriat existent, în ceea ce privește costurile suportate de către parteneri

și plata acestora (excluzând cheltuielile cu salariul), pe baza facturilor emise

de către parteneri, către beneficiar (secțiunea „Plăți” din cuprinsul acordului

de parteneriat).

În ceea

ce privește diferențele de curs valutar pentru deplasările în străinătate de 0,66

RON, s-a reținut că această categorie de cheltuieli nu apare contestată de către

reclamantă.

În

ceea ce privește diferența

de 15.87 RON reprezentând diferența de valoare pentru o noapte de cazare, pentru

3 participanți din echipa de implementare, instanța a constatat că, în detalierea

bugetului privind cheltuielile cu personalul sunt indicate costurile unitare de

250 RON pensiune completă (cazare și masă); în speță, organul de control a validat

parțial, în limita cheltuielilor de cazare pentru o noapte, fără pensiune completă.

Cheltuieli cu total participanți

în sumă de 1.997,62 RON.

Organul de control a apreciat

ca fiind neexigibilă suma de 1.962,76 RON, reținând ca nefiind îndeplinite cerințele

justificative ale documentelor întocmite în baza H.G. nr. 1860/2006.

Reclamanta contestă această

apreciere, indicând faptul că ordinele de deplasare sunt întocmite complet, pe formular

și prezintă bonul fiscal/bilet, în copie scanată și anexată ordinului de deplasare.

Dă ca exemplu documentul

din 13 iulie 2011 reprezentând tabel centralizator formulare decont, fără ca acest

document să fie depus la dosar.

Urmărind aspectele contestate

de către reclamantă, instanța de fond a reținut că reclamanta invocă reținerea greșită

a caracterului neexigibil al cheltuielilor aferente activităților subcontractate

în sumă de 4.500 RON, în efectul contractului

din 2009 întocmit între

reclamantă și terțul SC W.A. SRL dar din acest punct de vedere se rețin considerentele

expuse în analiza legalității scrisorii standard de informare, cu privire la incidența

unei cauze de nulitate absolută, precum și cu privire la posibilitatea invocării,

pe calea excepției de nulitate, a nevalabilității actului juridic, de către un terț.

Cheltuielile

generale de administrație în sumă de 23.390,51 RON.

Reclamanta

a contestat cheltuielile salariale ale expertului contabil, aceasta efectuând activitatea

atât în baza unui contract de muncă, cât și în baza unei convenții civile de prestări

servicii, întocmite cu același beneficiar.

Potrivit clauzelor contractuale

(art. 9 secțiunea A, Obligațiile beneficiarului), beneficiarul are posibilitatea

fie de a achiziționa servicii de contabilitate, cu respectarea legislației privind

achizițiile publice, fie (pe cale de excepție) de a desemna șeful compartimentului

de contabilitate constituit la nivelul instituției publice, respectiv de a angaja

(prin act administrativ) un expert contabil/contabil autorizat. Reclamanta regăsindu-se

în ipoteza de excepție, în mod corect a fost reținută încălcarea dispozițiilor Legii

nr. 330/2009, în ceea ce privește salarizarea expertului contabil angajat cu fracțiune

de normă (2 ore/zi)

A fost menționat și faptul

că, prin nota Anexei nr. 1 la Instrucțiuni, se indică regimul și limitele aplicabile

cheltuielilor generale de administrație, fără a exista mențiuni speciale privind

indemnizarea expertului contabil; astfel de mențiuni nu se regăsesc nici în cuprinsul

cererii de rambursare.

Reclamanta a contestat

și reținerea caracterului neexigibil al sumei de 10.640,51 RON reprezentând cheltuieli

administrative ale partenerului A.R.C.S., apreciind că, deși acordul de parteneriat

nu prezintă prevederi în acest sens, cererea de finanțare, în capitolul de resurse

umane se prevede bugetarea costurilor administrative aferente birourilor administrative

ale partenerilor interni; în speță există depuse la dosar actele administrative

de alocare a spațiilor necesare; cu toate acestea, instanța a reținut că, justificarea

costurilor privind birourile partenerilor naționali, în lipsa unei modificări a

clauzelor acordurilor de parteneriat, este supusă regulilor de exigibilitate potrivit

secțiunea privind plata, din cadrul acordului existent.

Având în vedere toate

considerentele și văzând dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 1117/2010,

precum și ale art. 2 din H.G. nr. 759/2007, normă ce impune îndeplinirea cumulativă

a cerințelor de exigibilitate, instanța de fond a constatat că, în speță există

încălcări privind omisiunea depunerii facturilor fiscale, respectiv a altor documente

contabile cu valoarea probatorie echivalentă acestora, privind conformitatea cu

clauzele contractuale, în ceea ce privește lipsa procedurii de achiziție publică

servicii, precum și privind lipsa conformității față de legislația aplicabilă personalului

din instituții publice, în ceea ce privește încadrarea și salarizarea personalului,

astfel încât în temeiul art. 8 din Legea contenciosului administrativ, a respins

contestația formulată, apreciind că este neîntemeiată.

Recursul formulat în cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 223 din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs,

reclamanta A.J.O.F.M. Mehedinți, arătând în esență că hotărârea recurată este netemeinică

și nelegală, nu este clară, precisă, nu au fost analizate probele administrate și

nu au fost lămurite toate capetele de cerere formulate.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ. recurenta prezintă pe larg situațiile de fapt,

concluzionând că în cauză nu au fost respectate recomandările din decizia de casare,

instanța de fond încălcând normele legale aplicabile.

I. Cererea de rambursare

nr. AA

de rambursare vizând nelegalitatea sumei de 97.648,34 RON reprezentând contravaloarea

cheltuielilor salariale ale personalului echipei de implementare a proiectului,

se arată că pentru personalul implicat în proiect sunt aplicabile prevederile Ghidului

Solicitantului pe anul 2008 și nu dispozițiile vizând salarizarea personalului încadrat

în instituții publice cu finanțare de la bugetul de stat. Mai mult pentru adresa

din 23 iulie 2009 pârâta nu a indicat că trebuie avut în vedere alte acte normative

privind salarizarea.

De altfel, instanța de

fond nu a motivat de ce în cauză sunt aplicabile dispozițiile privind salarizarea

personalului bugetar.

reținute de instanța de fond referitoare la neeligibilitatea cheltuielilor de transport

în sumă de 361,20 RON se arată că aceste cheltuieli au fost plătite efectiv experților

din sumele aprobate în cadrul proiectului și în conformitate cu acordul de parteneriat,

acord cadru, anexa nr. 6 la contractul de finanțare.

sumei de 39,68 RON reprezentând deplasarea numitei P.C. la seminarul de instruire

al echipei de experți, se arată că această persoană nu a făcut parte din echipa

de implementare a proiectului ci a fost angajata beneficiarului A.J.O.F.M. Mehedinți

având atribuții în monitorizarea tehnică a proiectului, fiind delegată la seminarul

de instruire al echipei de proiect, iar aceste constatări au fost prevăzute în Anexa

nr. 1 la contract.

apreciată ca neeligibilă suma de 9.000 RON reprezintă contravaloarea serviciilor

prestate de SC W.A. SRL, constatându-se nulitatea absolută a contractului, în condițiile

în care numita P.S. nu avea nici o relație contractuală cu societatea, neexistând

dovezi din care să rezulte că a acționat în dublă calitate.