ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1581/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turnu Severin sub nr. 1279/225 din 27 ianuarie 2011, reclamanta A.J.O.F.M. Mehedinți, în contradictoriu cu pârâții A.N.O.F.M., Organismul Intermediar pentru P.O.S.D.R.U. și Autoritatea de Management pentru P.O.S.D.R.U., Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtelor la executarea obligațiilor contractuale și acordarea finanțării nerambursabile la valoarea totală nerambursabilă a proiectului „Creșterea capacității serviciului public de ocupare din regiune de a planifica proiecte și de a furniza servicii de consiliere centrată pe client”, așa cum s-a stipulat în contractul de finanțare P.O.S.D.R.U., încheiat la data de 25 iunie 2009 între A.J.O.F.M.

Mehedinți, în calitate de beneficiar și pârâtele Organismul Intermediar pentru P.O.S.D.R.U., A.N.O.F.M. în calitate de organism intermediar pentru P.O.S.D.R.U. și Autoritatea de Management pentru P.O.S.D.R.U., Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, ca autoritate de management. Prin sentința civilă nr. 2371 din 27 aprilie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, a fost admisă excepția de necompetență materială, cauza fiind declinată în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 1054/54/2011.

La data de 28 iunie 2011, reclamanta a formulat cerere precizatoare la acțiune, solicitând anularea actelor emise de pârâte, respectiv a scrisorii standard de informare a beneficiarului cu privire la cheltuielile declarate eligibile la Autoritatea de Management P.O.S.D.R.U./Organismul Intermediar, aferente cererilor de rambursare depuse și, pe cale de consecință, obligarea pârâtelor la îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de finanțare încheiat și acordarea finanțării nerambursabile din valoarea totală exigibilă a proiectului „Creșterea capacității serviciului public de ocupare din regiune de a planifica proiecte și de a furniza servicii de consiliere centrată pe client”, stipulată în contractul de finanțare P.O.S.D.R.U.

încheiat la data de 25 iunie 2009. Prin sentința civilă nr. 664 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1054/54/2011, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A.J.O.F.M. Mehedinți împotriva pârâților Organismul Intermediar pentru P.O.S.D.R.U., A.N.O.F.M și Autoritatea de Management pentru P.O.S.D.R.U., Ministerul Muncii Familiei și Protecței Sociale, având ca obiect obligația de a face. S-au anulat scrisorile standard de informare din 11 noiembrie 2010, din 6 aprilie 2011, din 17 iunie 2011 și adresele din 17 decembrie 2010, din 30 iunie 2011, din 12 septembrie 2011, acte emise de A.N.P.F.M., Organismul Intermediar P.O.S.D.R.U. și au fost obligate pârâtele să ramburseze reclamantei cheltuielile eligibile în valoare de 436.017,57 RON.

Instanța a reținut că reclamanta, în calitate de beneficiar al unui contract de finanțare a solicitat rambursarea a 75% din cheltuielile angajate și plătite de aceasta, 25% reprezentând cofinanțarea beneficiarului dar în mod nelegal pârâta a declarat ca neeligibile cheltuielile efectuate de reclamantă. Potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, pentru a fi eligibilă o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulative următoarele condiții: - să fie efectiv plătită de beneficiar; - să fie însoțită de facturi sau alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor; - să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare încheiat; - să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare; De asemenea, în anexa nr. 6 a Ordinului nr. 3/185/2008 este precizată lista cu cheltuieli ce sunt eligibile, fiind enumerate explicit pe capitole de cheltuieli cele eligibile.

Susținerea pârâtei, că în ceea ce privește resursele umane, reclamanta nu a respectat legislația în vigoare privind angajarea și salarizarea personalului nu a fost apreciată ca fiind reală. Astfel, din actele depuse la dosar a reieșit că personalul angajat pentru implementarea proiectului s-a făcut în baza contractelor individuale de muncă, respectându-se încadrarea în bugetul proiectului, contractul de finanțare, C. muncii și Ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 424/2009. Instanța a apreciat că toate cheltuielile privind resursele umane plătite de reclamantă pe perioadele de implementare a proiectului sunt eligibile întrucât îndeplinesc condițiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din H.G.

nr. 759/2007 și se încadrează în lista cu cheltuielile ce sunt eligibile din anexa nr. 6 a Ordinului nr. 3/185/2008. Totodată, instanța a apreciat că și celelalte cheltuieli constatate neeligibile prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului, respectiv cheltuielile cu participanții, cheltuieli cu alte tipuri de costuri, cheltuieli generale de administrație, au fost făcute cu respectarea actelor normative menționate, privind eligibilitatea cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a proiectului și că în mod nelegal au fost refuzate la plată.

Pentru perioada 1 ianuarie 2010-30 iulie 2010, reclamanta prin cererea de rambursare a solicitat cheltuielile efectuate în sumă de 315.371,60 RON însă prin scrisoarea standard din 6 aprilie 2011, cererea fost validată parțial, suma aprobată fiind de 229.274,86 RON, refuzându-se la plată suma de 191.220,61 RON reprezentând cheltuieli neeligibile compusă din: 141.778,05 RON cheltuieli cu resursele umane, 260 RON cheltuieli cu participanții, 12.781,64 RON cheltuieli cu alte costuri și 36.400,92 RON cheltuieli generale de administrație.

Prin cererea de rambursare au fost solicitate cheltuieli efectuate în perioada 1 august 2010-31 decembrie 2010, în sumă totală de 388.131,08 RON, iar prin scrisoarea din 17 iunie 2011 s-au constatat ca eligibile cheltuielile în cuantum de 226.567,55 RON, iar ca neeligibile cheltuielile în sumă de 125.064,44 RON constând în 94.596,13 RON, cheltuieli cu resursele umane, 1.997,62 RON cheltuieli cu participanții, 5.080,18 RON cheltuieli cu alte tipuri de costuri, 23.390,51 RON cheltuieli generale de administrație.

Instanța constatând că toate cheltuielile efectuate de reclamantă în derularea contractului de finanțare pentru implementarea proiectului respectă, așa cum s-a reținut, toate actele normative enumerate în art. 4 din contractul de finanțare, a apreciat că în mod nelegal au fost calificate de pârâte ca fiind neeligibile și în consecință a admis acțiunea, a anulat scrisorile standard de informare din 11 noiembrie 2010, din 6 aprilie 2011, din 17 iunie 2011 și adresele din 17 decembrie 2010, din 30 iunie 2011, din 12 septembrie 2011, acte emise de A.N.P.F.M., Organismul Intermediar P.O.S.D.R.U. și a obligat pârâtele să ramburseze reclamantei cheltuielile eligibile în valoare de 436.017,57 RON. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâții A.N.O.F.M.

și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru P.O.S.D.R.U. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 3972 din 5 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1054/54/2011, s-au admis recursurile, s-a casat sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În motivarea deciziei, Curtea a reținut că nu poate exercita un control corespunzător asupra soluției instanței de fond întrucât hotărârea nu este motivată conform exigențelor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., nefiind arătate decât secvențial „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.” Astfel, raportându-se la fiecare tip de cheltuială neeligibilă: - cheltuieli cu resursele umane; - cheltuieli cu alte tipuri de costuri; - cheltuieli generale de administrație, În raport de motivele de fapt și de drept reținute la emitenta actelor administrative, reclamanta a formulat critici concrete în acțiunea introductivă care au fost abordate numai în parte și foarte generic.

Procedând în acest mod, instanța nu a lămurit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, neintrând în mod efectiv în cercetarea fondului, ceea ce a generat, în primul rând, imposibilitatea recurenților de a formula critici punctuale la adresa considerentelor, aceștia reluându-și practic toată argumentația prezentată în întâmpinările de la judecată în primă instanță și, în al doilea rând, necesitatea casării sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, fiind necesară pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție. Hotărârea instanței de fond În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 25 febriuarie 2013, pe rolul Curții de Apel Craiova, iar prin sentința nr. 223 din 24 mai 2013, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulate de reclamanta A.J.O.F.M.

Mehedinți în contradictoriu cu pârâtele Organismul Intermediar pentru P.O.S.D.R.U., A.N.O.F.M. București, Autoritatea de Management pentru P.O.S.D.R.U. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București. În motivarea sentinței, instanța a reținut, în esență, că deși prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat ca pârâtele să fie obligate să își îndeplinească obligația asumată prin contractul de finanțare, prin precizarea acțiunii, reclamanta a completat petitul inițial solicitând anularea scrisorilor standard de informare a beneficiarului aferente cererilor de rambursare depuse și obligarea pârâților la executarea obligațiilor contractuale în sensul acordării finanțării nerambursabile la valoarea totală eligibilă a proiectului, valoare indicată în contract și detaliată în Anexa nr. 1 a acestuia.

Instanța de fond a avut în vedere că prin decizia de casare se indică obiectul acțiunii prin raportare la cele trei scrisori standard de informare, în cadrul considerentelor instanței de recurs la pct. 1, și apreciază că obiectul acțiunii, analizat de către instanța de recurs intră în sfera chestiunilor în drept obligatorii, stabilite potrivit art. 315 C. proc. civ. Având în vedere aceste considerente prealabile asupra obiectului acțiunii, instanța a reținut că reclamanta a contestat, în primul rând, scrisoarea standard de informare din 10 noiembrie 2010 aceasta făcând obiectul precizării acțiunii depusă la Dosar nr. 1054/54/2011. Prin acest înscris a fost constatată eligibilitatea sumei 168.209,32 RON, fiind comunicată plata sumei către reclamantă.

Menționându-se faptul că plata a fost realizată în urma validării parțiale a cererii de plată nr. 1, se constată neeligibilitatea cheltuielilor în sumă de 130.373,03 RON, defalcate în cheltuieli cu resursele umane, cu participanții, cu alte tipuri de costuri, cheltuieli generale de administrație. Cu privire la cheltuielile cu resurse umane se indică neeligibilitatea cheltuielilor de transport în sumă de 361,20 RON pentru experții angajați ai partenerului A.R.C.S., precizându-se că decontarea acestor cheltuieli se face de către beneficiar direct în contul experților A.R.C.S. S-a constatat neeligibilitatea sumei de 39,68 RON constând în cheltuieli de transport/deplasare a numitei P.C. la seminarul de instruire a echipei de experți, reținându-se că această persoană nu face parte din echipa de implementare a proiectului.

A fost constatată o eroare de calcul în ceea ce privește decontul întocmit pentru numitul I.C., fiind înscrisă suma de 16,81 RON, în loc de 16,63 RON. Cu privire la cheltuielile cu alte tipuri de costuri, a fost constatată nulitatea contractului întocmit între reclamantă și SC W.A. SRL, apreciindu-se asupra neeligibilității sumei de 9.000 RON, conform facturilor din 25 septembrie 2009 și din 22 decembrie 2009. A fost constatată neeligibilitatea sumei de 14.705,88 RON reprezentând cost achiziție combustibil, reținându-se încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 1860/2006 și Ordinul nr. 3/185/2008, cu privire la regimul decontării cheltuielilor de transport, cazare și diurnă, aplicabil instituțiilor publice.

A fost constatată neeligibilitatea sumei de 180 RON privind cheltuielile cu hrana pentru doi participanți ce nu au fost membri în echipa de implementare, facutare din 30 septembrie 2009. Cu privire la cheltuielile generale de administrație, a fost constatată neeligibilitatea sumei de 8.437,93 RON reprezentând cheltuieli salariale expert contabil și cheltuieli de administrație ale partenerului A.R.C.S., constatându-se că acestea nu sunt prevăzute în acordul de parteneriat în vigoare la data respectivă. Reclamanta a formulat contestația înregistrată din 29 noiembrie 2010, solicitând a se indica argumentele în fapt și în drept ce au determinat validarea parțială a cererii de rambursare din 3 februarie 2010 în versiunea a doua, cu precizarea punctuală a dispozițiilor legale încălcate de beneficiar, precum și justificările invalidării fiecărei categorii de cheltuieli apreciate a fi neeligibile.

Conform adresei din 17 decembrie 2010, contestația a fost respinsă de către comisia de soluționare a contestațiilor. Urmărind argumentele aduse, instanța a analizat toate sumele considerate neeligibile: - contravaloarea cheltuielilor de transport, decontate pentru angajații partenerului A.R.C.S., în sumă de 361,20 RON constituie cheltuieli neeligibile, criticile pe acest aspect fiind apreciate ca pur formal. În acest sens, instanța a constatat că reclamanta a invocat, netemeinicia argumentelor privind caracterul neeligibil, precum și neconformitatea față de prevederile legale, susținând o critică formală și cu caracter general. Potrivit art. 4 din contractul de finanțare, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile H.G.

nr. 759/2007, Ordinul comun nr. 3/185/2008, Ghidul Solicitantului, prevederile contractuale, instrucțiunile Autorității de Management P.O.S.D.R.U. și comunicate beneficiarului, precum și alte dispoziții legale aplicabile. Urmărind fișa proiectului, instanța a reținut că A.R.C.S. a avut calitatea de partener național, fiind individualizate activitățile din cadrul proiectului, în care a fost implicat prin experți A.R.C.S. Prin Instrucțiunile nr. 7 ale Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Autoritatea de Management P.O.S.D.R.U. (anexa nr. 1) sunt diferențiate costurile directe cu resurse umane și participanți, de cele privind alte tipuri de costuri (în această categorie încadrându-se costurile de achiziție a serviciilor prestate de partenerul A.R.C.S., achitate pe baza de factură fiscală).

Ca atare, costurile de deplasare pentru experții A.R.C.S. în sumă de 361,20 RON nu pot intra în categoria costurilor directe, decontarea cheltuielilor de transport făcând obiectul raporturilor contractuale existente între partenerii de proiect A.J.O.F.M. și A.R.C.S., fără a fi aplicabilă, procedura prevăzută de H.G. nr. 1860/2009. Cu privire la neeligibilitatea sumei de 39,68 RON, constând în cheltuieli de transport/deplasare a numitei P.C.

la seminarul de instruire a echipei de experți, instanța a reținut că această persoană nu face parte din echipa de implementare a proiectului, situație în care sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 134/2009 modificate prin Ordinul nr. 424/2009, ce impun încadrarea personalului din cadrul echipei de implementare, după depunerea în prealabil a CV-urilor în vederea verificării și acceptării de către Autoritatea de Management P.O.S.D.R.U.; neacceptarea CV-urilor conduce la examinarea celorlalte candidaturi depuse pe post, respectiv la refacerea concursului pe post. Pentru numita P.C.

a fost depus la dosar ordinul de deplasare din 2009, în vederea susținerii seminarului de instruire a echipei de proiect „Creșterea capacității serviciului public de ocupare” T., 29 septembrie 2009-30 septembrie 2009, fără a exista un contract individual de muncă sau convenție prestării servicii, în accepțiunea Ordinului nr. 134/2009; observând și faptul că, în speță, au fost depuse înscrisuri potrivit cărora P.C. a făcut parte din comisia de achiziții publice, în vederea achiziționării de combustibil, procedură declanșată de reclamantă în nume propriu, instanța a reținut că, în mod corect a fost reținută lipsa dovezii calității de membru al echipei de implementare a proiectului pentru această persoană fizică, aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit notei prezentate la Dosarul nr. 1054/54/2011, membri grupului țintă și membri cu responsabilități directe în implementarea și evaluarea proiectelor (astfel cum îi definește în contestație reclamanta, pe numiții I.C.

și P.C.), nu fac parte din echipa de implementare a proiectului. În ceea ce privește eroarea de calcul strecurată în decontul având ca titular pe numitul I.C., instanța a constatat că reclamanta a prezentat critici în cuprinsul motivelor acțiunii formulate, cu privire la acest aspect, iar prin contestația înregistrată din 2010 (Dosar nr. 1279/225/2009) se solicită numai justificarea legală privind neeligibilitatea costurilor de participare cu privire la această persoană (precum și cu privire la numita P.C.); ori din acest punct de vedere, a fost reținută existența unei erori de calcul în urma excluderii TVA, din cheltuielile de transport. - Apreciind asupra cheltuielilor cu alte tipuri de costuri, a fost constatată neeligibilitatea sumei de 9.000 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate de terțul SC W.A.

SRL conform facturilor din 2009; s-a constatat nulitatea contractului, pentru conflict de interese. Prin răspunsul la contestația formulată se detaliază temeiul nulității contractului, în raport de art. 69 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006. În sprijinul acestui temei a fost depusă la dosar adresa emisă de A.N.R.M.A.P., prin care se indică existența unui conflict de interese în reglementarea art. 69 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006. Instanța a reținut că numita P.S. a fost angajată, pe bază de contract individual de muncă, în calitate de expert responsabil achiziții publice, începând cu data de 28 septembrie 2009. Reclamanta susține că expertul achiziții publice nu a fost angrenat în procedura de achiziție publică prin negociere directă, această susținere fiind confirmată de procesul-verbal, înscris ce precedă contractul de servicii din 4 septembrie 2009 întocmit între A.J.O.F.M.

Mehedinți și SC W.A. SRL. A fost menționat faptul că, în executarea serviciilor, prin adresa din 8 septembrie 2009 emisă de SC W.C. SRL și adresată A.J.O.F.M. a fost împuternicită P.S. să presteze serviciile asumate prin contract începând cu data de 19 august 2009; această împuternicire fiind valabilă până la comunicarea adresei din 26 iulie 2010 către A.J.O.F.M. Aceeași persoană a fost desemnată, prin decizia din 28 septembrie 2009 în componența comisiei de recepție a serviciilor/produselor/lucrărilor achiziționate pentru implementarea acestui proiect, participând la recepția serviciilor de consultanță management de proiect desfășurate conform contractului de prestări servicii din 2009. Dispozițiile apreciate a fi aplicabile, art. 69 lit. c) din O.U.G.

nr. 34/2006 reglementează interdicția de implicare în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor, a persoanelor despre care se constată că pot avea un interes de natură să le afecteze imparțialitatea pe parcursul procesului de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor. De asemenea, dispozițiile art. 70 din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează interdicția angajării, de către contractant, a persoanelor implicate în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor, pe parcursul a cel puțin 12 luni de la încheierea contractului, sub sancțiunea nulității contractului pentru cauză imorală. S-a reținut, de către A.N.R.M.A.P. [instituție publică cu atribuții de monitorizare potrivit art. 2 lit. d) coroborat cu art. 4 lit. a) din H.G.

nr. 525/2007] și nerespectarea art. 66 din O.U.G. nr. 34/2006, normă ce reglementează obligația autorității contractante, p e toată durata aplicării procedurii de atribuire, de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situațiile de natură să determine apariția unui conflict de interese și/sau manifestarea concurenței neloiale. Aceste norme cu caracter imperativ se aplică numai în procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică, reglementată de Capitolul III din O.U.G. nr. 34/2006 (în accepțiunea legiuitorului „procesul de verificare și evaluare a candidaturilor și ofertelor”), și definită potrivit art. 3 lit. ș) din același act normativ, fără a fi în mod direct aplicabilă perioadei de executare a contractului.

Definirea etapelor ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă și de către candidați/ofertanți pentru ca acordul părților privind angajarea în contractul de achiziție publică să fie considerat valabil, este reglementată de art. 3 lit. ș) din O.U.G. nr. 34/2006 prin trimitere la modalitățile de atribuire prevăzute în Capitolul III, respectiv licitația deschisă, licitația restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte, concursul de soluții. În condițiile în care numita P.S. nu a participat la procedura concretă de atribuire, atât pârâta cât și A.N.R.M.A.P. au reținut incidența conflictului de interese, reglementat de normele speciale ale O.U.G. nr. 34/2006. De asemenea, s-a reținut și faptul că, nefiind incidente normele speciale ale art. 66-art.

70 din O.U.G. nr. 34/2006 și întrucât numita P.S. își desfășoară raporturile de serviciu în baza unui contract individual de muncă nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 70 și urm. din Legea nr. 161/2003. În raport de aceste considerente și reținând faptul că prin decizia din 2009 numita P.S. a fost numită în comisia de recepție a serviciilor prestate de către SC W.A. SRL, totodată prestând aceste servicii pentru SC W.A. SRL începând cu 19 august 2009 până în 2010 și în favoarea reclamantei, cu care se afla în raporturi de serviciu, instanța a analizat contractul de prestări servicii din 4 septembrie 2009 întocmit între A.J.O.F.M. Mehedinți și SC W.A. SRL sub aspectul valabilității, precum și posibilitatea invocării eventualelor cauze de nevalabilitate de către terți.

Valabilitatea contractului de prestări servicii este afectată sub aspectul scopului mediat (causa remota), prin prestarea serviciilor de către persoana care le recepționează, ca atare, prin simplul fapt al dublei calități în persoana numitei P.S. în executarea contractului (având un evident interes patrimonial în cauză), fiind înlăturată atât prezumția de existență a cauzei în contractul sinalagmatic, cât și prezumția de valabilitate a acesteia.

Totodată, având în vedere faptul că, sub aspectul prezumției de valabilitate a cauzei, aceasta trebuie să existe, să fie reală, licită și morală atât la încheierea contractului, cât și pe toată perioada derulării efectelor acestuia, instanța a reținut cauza imorală la încheierea și executarea contractului de prestări servicii din 4 septembrie 2009. Cu privire la cel de al doilea aspect, se reține că imoralitatea cauzei constituie potrivit dreptului comun în materie, o cauză de nulitate absolută; ca atare, în considerarea regimului aplicabil nulității absolute, aceasta poate fi invocată de orice persoană care prezintă un interes, atât pe cale principală, cât și pe cale de excepție.

Apreciind interesul pârâților, instanța a constatat că, potrivit clauzelor contractuale, pârâții din prezenta cauză au obligația verificării operațiunilor efectuate pentru implementarea proiectului (art. 16), cât și răspunderea reclamantei pentru acțiunile și inacțiunile sale, și ale partenerilor. Cu privire la contravaloarea achiziției de combustibil, în sumă de 14.705,88 RON, reclamanta arată că decontarea deplasării membrilor echipei de implementare a proiectului, deplasării partenerilor precum și membrilor grupului țintă s-a realizat cu respectarea plafonurilor prevăzute pentru instituțiile publice. Potrivit Ordinului nr. 3/185/2008 pentru instituțiile publice decontarea se realizează cu respectarea prevederilor H.G.

nr. 1860/2006. Apreciind asupra eligibilității acestei categorii de cheltuieli, instanța de fond a reținut că, potrivit cererii de finanțare, deplasările au fost realizate cu autoturismele personale ale participanților, în același sens fiind și mențiunile realizate pe ordinele de deplasare depuse la dosar. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 12/1992, aprovizionarea cu benzină și motorină a autovehiculelor aparținând agenților economici de orice fel, instituțiile publice și altor persoane juridice se face pe bază de bonuri de valoare; în speță, reclamanta a realizat o procedură de achiziție publică a bonurilor cu valoare fixă, dar a utilizat aceste documente cu regim special potrivit Ordinului nr. 231/1999 pentru alte categorii de deplasări, realizate cu autoturisme proprietate privată.

Deși prin concluziile scrise depuse în Dosarul nr. 1054/54/2011 se susține existența unui contract de comodat, întocmit între beneficiar și parteneri, respectiv persoane fizice, în speță, nu există dovezi privind existența contractului precum și efectele acestuia. Pârâții au apreciat corect asupra aplicării dispozițiilor H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile personalului instituțiilor publice, în cazul deplasării în interesul serviciului; în acest sens, ipoteza deplasării efectuate cu autoturismul proprietate personală, reglementată prin anexa hotărârii de guvern [Capitolul III, art. 17 alin. (3)] privește decontarea contravalorii a 7,5 litri la suta de kilometri, pe distanța cea mai scurtă, fără a da posibilitatea substituirii plății acestei contravalori, cu bonuri de combustibil cu valoare fixă.

Aceasta cu atât mai mult, cu cât, această posibilitate nu poate fi analizată decât în privința deplasărilor efectuate de personalul instituției publice reclamante, nu și cu privire la alte categorii de participanți. În raport de aceste considerente, instanța de fond a constatat că aceste categorii de cheltuieli au fost realizate în scopul contractului de finanțare, dar cu abateri de la dispozițiile normative ce reglementează regimul decontării cheltuielilor de transport. Cu privire la contravaloarea facturii fiscale din 30 septembrie 2009 privind cheltuielile cu hrana a doi participanți în sumă de 180 RON, apreciindu-se că aceștia nu fac parte din echipa de implementare a proiectului, se reține că reclamanta nu a indicat motivele în fapt și drept care conduc la concluzia eligibilității acestei categorii de cheltuieli, iar în speță nu au fost depuse dovezi privind calitatea celor doi participanți de membri ai echipei de implementare a proiectului.

- cheltuielile generale de administrație; a fost constatată neeligibilitatea sumei de 8.437,93 RON reprezentând cheltuieli salariale expert contabil și cheltuieli de administrație ale partenerului A.R.C.S., constatându-se că acestea nu sunt prevăzute în acordul de parteneriat în vigoare la data respectivă. Potrivit anexei nr. 2 a contractului de finanțare, este prevăzută suma de 116.633,13 RON, pentru primul an de desfășurare a proiectului, cu titlu de cheltuieli generale de administrație. În cuprinsul anexei nr. 6 este inclus acordul de parteneriat înregistrat din 16 decembrie 2008, având ca obiect implementarea, în comun, a proiectului.

Se face mențiunea, în cuprinsul acordului, a faptul că toate plățile se realizează de către partenerul principal, iar plățile către parteneri urmează a fi realizate pe baza facturilor emise de către aceștia către partenerul principal; eligibilitatea acestora urmând procedura stabilită de secțiunea 3.3, Plăți, din cuprinsul acordului, procedură ce exclude cheltuielile cu salariul și cele asimilate acestora, precum și cheltuielile cu plata contribuțiilor sociale aferente. Potrivit clauzelor contractuale (art. 9 secțiunea A, Obligațiile beneficiarului), beneficiarul are posibilitatea fie de a achiziționa servicii de contabilitate, cu respectarea legislației privind achizițiile publice, fie (pe cale de excepție) de a desemna șeful compartimentului de contabilitate constituit la nivelul instituției publice, respectiv de a angaja (prin act administrativ) un expert contabil/contabil autorizat.

Prin nota anexei nr. 1 la Instrucțiunile mai sus menționate, se indică regimul și limitele aplicabile cheltuielilor generale de administrație, fără a exista mențiuni speciale privind indemnizarea expertului contabil; astfel de mențiuni nu se regăsesc nici în cuprinsul cererii de rambursare. Reclamanta nu a contestat sumele reprezentând salarizarea expertului contabil, apreciate a fi neexigibile, în susținerea lit. e) din contestația formulată [similar lit. e) din răspunsul din 17 decembrie 2010], formulând critici numai în ceea ce privește cheltuielile de administrare ale partenerului A.R.C.S. apreciate a fi nedeductibile. Cu privire la acest aspect, instanța a reținut faptul că lipsa exigibilității cheltuielilor de administrație ale partenerului A.R.C.S.

este motivată prin lipsa unor prevederi adiționale acordului de parteneriat, cu indicarea costurilor suportate de către parteneri pentru activitățile desfășurate în cadrul proiectului, în cuprinsul contestației se indică obligația fiecărui partener de a organiza un birou pentru activitățile proiectului, cu bugetarea costurilor administrative pentru birouri, conform cererii de finanțare ce constituie anexă a contractului de finanțare (secțiunea privind resursele alocate pentru implementarea proiectului, Dosar nr. 1279/225/2011).

În lipsa unor mențiuni speciale privind suportarea costurilor de administrare, în mod corect a fost reținută incidența acordului de parteneriat (secțiunea Plăți, 3.3), înscris prin care se indică obligativitatea efectuării plăților către parteneri, pe bază de facturi emise către partenerul principal; aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit pct. 5.4 costurile angajate de către parteneri sunt eligibile în același fel ca și costurile angajate de către beneficiar. Reclamanta a contestat, în cel de al doilea rând scrisoarea standard de informare aferentă cererii de rambursare din 9 august 2010, prin care se constată neeligibilitatea cheltuielilor în sumă de 191.220,61 RON, din care cheltuieli directe 154.819,69 RON și cheltuieli generale de administrație 36.400,92 RON.

În categoria cheltuielilor directe o pondere importantă prezintă cheltuielile privind personalul în sumă de 141.778,05 RON, apreciindu-se că încadrarea și salarizarea personalului echipei de implementare a proiectului s-a realizat cu încălcarea legislației aplicabile. Din acest punct de vedere, instanța de fond a reținut că, potrivit cererii de finanțare în echipa de implementare a proiectului sunt incluși: coordonatorul de proiect, managerul financiar și consilierul juridic, încadrați cu jumătate de normă, pe durata implementării proiectului; în plus, sunt indicați 4 coordonatori de activități desemnați de partenerii de proiect cu jumătate de normă, un asistent de proiect cu normă întreagă și 3-5 experți cu activitate pe parcursul a 280 zile.

A fost solicitată justificarea și detalierea bugetului de resurse umane pentru coordonator proiect (cu jumătate de normă pe durată de 18 luni x 6.000 RON lunar), consilier juridic, manager financiar și 4 coordonatori de activități (fiecare cu jumătate de normă pe o durată de 18 luni x 3.800 RON lunar), un asistent de proiect cu norma întreagă (18 luni x 3.000 RON), 2 experți cercetare și 3 experți formare (280 zile de activitate x 400 RON), 2 evaluatori cursanți pentru programele acreditate (8 zile x 200 RON/zi), 3 organizatori activități schimb de experiență internațională. Este de menționat și faptul că, prin adresa din 2 august 2010 reclamanta a solicitat pârâtului Organismuil Intermediar P.O.S.D.R.U.

un punct de vedere cu privire la salarizarea personalului încadrat în implementarea proiectelor derulate pe axa prioritară 4, indicând componența echipei de management (manager proiect, manager financiar, consilier juridic) precum și a echipei de implementare (asistent proiect, responsabil activități, responsabil achiziții, responsabil IT, coordonator activități, expert contabil). S-a reținut, în esență, încălcarea dispozițiilor Legii 202/2006 privind organizarea și funcționarea A.N.O.F.M. în ceea ce privește încadrarea (ca funcționari publici sau personal contractual) precum și în ceea ce privește salarizarea conform prevederilor legale aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual din sectorul bugetar (art. 4 și art. 8), aprobarea de către A.N.O.F.M.

a structurilor organizatorice a agențiilor teritoriale (art. 22 și art. 23 din H.G. nr. 1610/2006), în speță nu rezultă aprobarea structurii organizatorice, de către A.N.O.F.M. A fost reținută nerespectarea legislației muncii, în ceea ce privește încadrarea pe bază de concurs sau examen, elementele registrului general de evidență a salariaților (art. 30 și art. 34 C. muncii), art. 157 privind legalitatea sistemului de salarizare a personalului din instituții publice finanțate de la bugetul de stat, suspendarea ocupării posturilor vacante în condițiile O.U.G. nr. 34/2009, a actelor normative aplicabile în materia salarizării personalului bugetar, precum și a legislației achizițiilor publice.

Încadrarea și salarizarea personalului, astfel cum se indică în răspunsul la contestația formulată de către reclamantă apare a fi reglementată atât de prevederile speciale (Ghidul Solicitantului „Specialiști în Ocupare”) la care se adaugă Ordinul nr. 134/2009, modificat prin Ordinul nr. 424/2009 privind procedura de încadrare, precum și legislația specială privind salarizarea personalului încadrat în instituții publice cu finanțare de la bugetul de stat.

Prin aceeași scrisoare standard de informare a fost reținută nerespectarea prevederilor contractului de finanțare, în ceea ce privește exigibilitatea cheltuielilor de transport pentru un angajat al partenerului A.R.C.S., în calitate de expert de cercetare; în soluționarea contestației s-a reținut că ordinele de deplasare nu sunt completate conform normelor Ordinului nr. 3512/2008 și nu a fost respectat conținutul minimal de informații al formularului; totodată s-a reținut că bonurile fiscale atașate nu indică data emiterii, în vederea verificării perioadei de deplasare. Instanța de fond a reținut faptul că reclamanta nu a făcut dovada conținutului ordinelor de deplasare, precum și al bonurilor fiscale anexate acestora.

A fost constatată neeligibilitatea sumei de 260 RON reprezentând cheltuieli cu diurna pentru 4 persoane, reținându-se că nu au fost anexate documente justificative cu privire la aceste cheltuieli; prin răspunsul la contestație se indică aceleași împrejurări de fapt, menționându-se totodată și faptul că aceste înscrisuri justificative au fost anexate contestației, iar din analiza acestora rezultă că nu îndeplinesc condițiile de conținut minimal obligatoriu de informații. Reclamanta, deși contestă reținerea neeligibilității sumei de 260 RON, nu a depus documentele justificative cu privire la această categorie de cheltuieli. A fost reținută, de asemenea, neexigibilitatea cheltuielilor cu alte tipuri de costuri, în sumă de 12.781,64 RON, compuse din cheltuieli aferente managementului în sumă de 9.000 RON și taxe 3.781,64 RON.

Înlăturarea sumei de 9.000 RON prezintă ca fundament nulitatea contractului din 2009 întocmit de către reclamantă și terțul SC W.A. SRL; în considerarea caracterului neexigibil, instanța a avut în vedere considerentele privind cauza imorală a contractului și regimul juridic aplicabil excepției de nulitate expuse în considerentele asupra cheltuielilor neexigibile stabilite prin scrisoarea standard de informare. Au fost constatate neexigibile, de asemenea, sumele achitate pentru cursuri de autorizare a partenerului A.R.C.S., apreciindu-se că acestea nu sunt eligibile prin prisma obiectului contractului de finanțare; reținându-se că autorizarea partenerului pentru managementul proiectului și consilierea de orientare profesională nu constituie cheltuieli exigibile potrivit contractului de finanțare (cererii de finanțare, anexa nr. 1 la contract) și acordului de parteneriat.

A fost exclusă suma de 181,64 RON cu titlu de comisioane bancare, aceste sume nefiind incluse în lista cu cheltuieli exigibile conform prevederilor Ordinului nr. 3/185/2008. Deși prin contestația formulată reclamanta a contestat reținerea ca neexigibilă a acestei sume, nu a indicat în mod concret care sunt motivele pentru care o consideră ca fiind exigibilă; astfel, întrucât în speță reclamanta nu face dovada încadrării acestor cheltuieli în lista cheltuielilor exigibile, cuprinsă în Ordinul nr. 3/185/2008, au fost apreciate ca fiind neexigibile. În privința cheltuielilor generale de administrație în sumă de 36.400,92 RON, reprezentând cheltuieli eligibile suportate de către partenerii A.R.C.S., A.J.O.F.M.

Gorj, A.J.O.F.M. Dolj și cheltuieli cu personalul administrativ, s-a constatat că neexigibilitatea acestora a fost reținută ca urmare a lipsei unei prevederi exprese în acordul de parteneriat; reclamanta a contestat acest aspect, indicând modificarea bugetului cu privire la cheltuielile generate de serviciile de contabilitate, precum și în raport de obligațiile partenerilor naționali de a constitui birouri administrative, cheltuielile încadrându-se în plafonul prevăzut. Deși prin cererea de finanțare anexă a contractului se reglementează aceste obligații, costurile de constituire și de administrare a birourilor administrative ale partenerilor trebuiau a fi reglementate prin acordul de parteneriat (acesta permițând modificarea clauzelor în detalierea prevederilor bugetare cu privire la costuri), iar omisiunea precizării acestor costuri în raporturile dintre parteneri prezintă efectul lipsei documentelor justificative asupra acestor categorii de cheltuieli.

Reclamanta a contestat și scrisoarea standard de informare, întocmită în soluționarea cererii de rambursare din 31 ianuarie 2011. Au fost reținute cheltuieli neeligibile în sumă de 125.064,44 RON, din care cheltuieli directe 101.673,93 RON. Astfel, în ceea ce privește cheltuielile de personal a fost reținută neexigibilitatea cheltuielilor cu salariul personalului cu atribuții de implementare a proiectului, apreciindu-se că acestea au fost realizate cu nerespectarea legislației privind angajarea și salarizarea personalului din instituțiile bugetare. Reclamanta a contestat reținerea caracterului neexigibil al costurilor de personal, invocând în esență incidența normelor speciale privind salarizarea și încadrarea personalului cu atribuții în implementarea proiectului, fără a menționa incidența legislației generale privind încadrarea și salarizarea personalului din instituții publice finanțate de la bugetul de stat, apreciată a fi nerespectată în speță.

În verificarea acestor susțineri, instanța a avut în vedere aceleași considerente privind caracterul neexigibil expuse în analiza legalității scrisorii standard de informare, asupra neexigibilității cheltuielilor de personal. În ceea ce privește onorariile datorate unui asistent de proiect, în baza unui contract de prestării servicii, a fost reținută nerespectarea O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice iar reclamanta, prin contestația formulată a indicat faptul că asistentul de proiect și-a îndeplinit obligațiile în baza unui contract civil de prestării servicii, ca atare dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 nefiind aplicabile.

Potrivit clauzelor contractului de finanțare, în situația în care implementarea proiectului presupune achiziționarea de bunuri, servicii sau execuția de lucrări, beneficiarul are obligația respectării legislației în domeniul achizițiilor publice, sau ale instrucțiunilor emise de Autoritatea de Management P.O.S.D.R.U.; în plus, prin cererea de finanțare anexă la contractul de finanțare, se face mențiune în paragraful privind resursele umane alocate pentru implementarea proiectului necesitatea recrutării unui asistent de proiect pe perioadă determinată (280 zile în total) cu normă întreagă, prin accepțiunea de „normă întreagă” fiind asimilat raportul juridic născut între beneficiar și asistentul de proiect, unui raport de muncă.

Observând apărările reclamantei privind inaplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006 unui contract civil de prestări servicii instanța de fond a constatat că, în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006 este inclus potrivit art. 6 contractul de servicii având ca obiect lucrările precizate în anexele nr. 2A și nr. 2B, iar participanții la procedurile de achiziție publică sunt desemnați prin calitatea de operatori economici [art. 3 lit. c) și lit. p) coroborat cu art. 3 lit. r) din O.U.G. nr. 34/2006]; în speță, serviciile prestate de către asistentul de proiect nu sunt excluse din anexa nr. 2B. În ceea ce privește calitatea de operator economic a asistentului de proiect, organizat ca întreprindere individuală, această calitate se încadrează în limitele definite de art. 3 lit. r) din O.U.G.

nr. 34/2006 prin raportare la calitatea de persoană fizică, prestator de servicii, cu activitate în domeniul care oferă în mod licit pe piață produse, servicii și/sau execuție de lucrări; o definire similară este inclusă și în dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale [art. 2 lit. h)]. În aceste condiții, instanța a apreciat ca fiind, în mod direct aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, în considerarea obligației asumate de către reclamantă prin contractul de finanțare. În privința diferențelor de curs valutar pentru plata experților străini, reclamanta contestă reținerea caracterului neexigibil, prin includerea în enumerarea Ordinului nr. 1117/2010; din acest punct de vedere, s-a constatat că, potrivit art. 2 parag.

A din acest ordin, în cadrul axei prioritare 4 sunt, în principiu, eligibile, potrivit lit. b), cheltuielile privind transportul, cazarea diurna. Prin cererea de finanțare anexă la contract, se indică prevederile bugetare cu privire la costurile partenerilor internaționali, fără a exista o prevedere asupra eventualelor diferențe de curs valutar.

În ceea ce privește cheltuielile de transport și diurnă pentru persoane autorizate, experți A.R.C.S., reclamanta s-a mărginit a expune punctul de vedere al managerului de proiect (persoană care îndeplinește și calitatea de administrator al partenerului A.R.C.S.), cu privire la obligația decontării cheltuielilor cu implementarea proiectului; acest punct de vedere nu a fost apreciat ca fundamentat, prin prisma efectelor acordului de parteneriat existent, în ceea ce privește costurile suportate de către parteneri și plata acestora (excluzând cheltuielile cu salariul), pe baza facturilor emise de către parteneri, către beneficiar (secțiunea „Plăți” din cuprinsul acordului de parteneriat). În ceea ce privește diferențele de curs valutar pentru deplasările în străinătate de 0,66 RON, s-a reținut că această categorie de cheltuieli nu apare contestată de către reclamantă.

În ceea ce privește diferența de 15.87 RON reprezentând diferența de valoare pentru o noapte de cazare, pentru 3 participanți din echipa de implementare, instanța a constatat că, în detalierea bugetului privind cheltuielile cu personalul sunt indicate costurile unitare de 250 RON pensiune completă (cazare și masă); în speță, organul de control a validat parțial, în limita cheltuielilor de cazare pentru o noapte, fără pensiune completă. Cheltuieli cu total participanți în sumă de 1.997,62 RON. Organul de control a apreciat ca fiind neexigibilă suma de 1.962,76 RON, reținând ca nefiind îndeplinite cerințele justificative ale documentelor întocmite în baza H.G. nr. 1860/2006. Reclamanta contestă această apreciere, indicând faptul că ordinele de deplasare sunt întocmite complet, pe formular și prezintă bonul fiscal/bilet, în copie scanată și anexată ordinului de deplasare.

Dă ca exemplu documentul din 13 iulie 2011 reprezentând tabel centralizator formulare decont, fără ca acest document să fie depus la dosar. Urmărind aspectele contestate de către reclamantă, instanța de fond a reținut că reclamanta invocă reținerea greșită a caracterului neexigibil al cheltuielilor aferente activităților subcontractate în sumă de 4.500 RON, în efectul contractului din 2009 întocmit între reclamantă și terțul SC W.A. SRL dar din acest punct de vedere se rețin considerentele expuse în analiza legalității scrisorii standard de informare, cu privire la incidența unei cauze de nulitate absolută, precum și cu privire la posibilitatea invocării, pe calea excepției de nulitate, a nevalabilității actului juridic, de către un terț.

Cheltuielile generale de administrație în sumă de 23.390,51 RON. Reclamanta a contestat cheltuielile salariale ale expertului contabil, aceasta efectuând activitatea atât în baza unui contract de muncă, cât și în baza unei convenții civile de prestări servicii, întocmite cu același beneficiar. Potrivit clauzelor contractuale (art. 9 secțiunea A, Obligațiile beneficiarului), beneficiarul are posibilitatea fie de a achiziționa servicii de contabilitate, cu respectarea legislației privind achizițiile publice, fie (pe cale de excepție) de a desemna șeful compartimentului de contabilitate constituit la nivelul instituției publice, respectiv de a angaja (prin act administrativ) un expert contabil/contabil autorizat.

Reclamanta regăsindu-se în ipoteza de excepție, în mod corect a fost reținută încălcarea dispozițiilor Legii nr. 330/2009, în ceea ce privește salarizarea expertului contabil angajat cu fracțiune de normă (2 ore/zi) A fost menționat și faptul că, prin nota Anexei nr. 1 la Instrucțiuni, se indică regimul și limitele aplicabile cheltuielilor generale de administrație, fără a exista mențiuni speciale privind indemnizarea expertului contabil; astfel de mențiuni nu se regăsesc nici în cuprinsul cererii de rambursare.

Reclamanta a contestat și reținerea caracterului neexigibil al sumei de 10.640,51 RON reprezentând cheltuieli administrative ale partenerului A.R.C.S., apreciind că, deși acordul de parteneriat nu prezintă prevederi în acest sens, cererea de finanțare, în capitolul de resurse umane se prevede bugetarea costurilor administrative aferente birourilor administrative ale partenerilor interni; în speță există depuse la dosar actele administrative de alocare a spațiilor necesare; cu toate acestea, instanța a reținut că, justificarea costurilor privind birourile partenerilor naționali, în lipsa unei modificări a clauzelor acordurilor de parteneriat, este supusă regulilor de exigibilitate potrivit secțiunea privind plata, din cadrul acordului existent.

Având în vedere toate considerentele și văzând dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 1117/2010, precum și ale art. 2 din H.G. nr. 759/2007, normă ce impune îndeplinirea cumulativă a cerințelor de exigibilitate, instanța de fond a constatat că, în speță există încălcări privind omisiunea depunerii facturilor fiscale, respectiv a altor documente contabile cu valoarea probatorie echivalentă acestora, privind conformitatea cu clauzele contractuale, în ceea ce privește lipsa procedurii de achiziție publică servicii, precum și privind lipsa conformității față de legislația aplicabilă personalului din instituții publice, în ceea ce privește încadrarea și salarizarea personalului, astfel încât în temeiul art. 8 din Legea contenciosului administrativ, a respins contestația formulată, apreciind că este neîntemeiată.

Recursul formulat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 223 din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs, reclamanta A.J.O.F.M. Mehedinți, arătând în esență că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, nu este clară, precisă, nu au fost analizate probele administrate și nu au fost lămurite toate capetele de cerere formulate. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. recurenta prezintă pe larg situațiile de fapt, concluzionând că în cauză nu au fost respectate recomandările din decizia de casare, instanța de fond încălcând normele legale aplicabile. I. Cererea de rambursare nr. AA