ÎCCJ, Decizia nr. 54/2020

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 23 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a decis următoarele: (i) respinge excepția necompetenței materiale procesuale invocată de reclamantul A.; (ii) respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., întrucât este contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, neavând legătură cu soluționarea cauzei ce are ca obiect restituire taxă timbru; (iii) respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru achitate în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Oradea.

Împotriva încheierii menționate la pct. 1 a declarat recurs A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2019/a1.1.

Prin Decizia nr. 1278 din 18 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția de necompetență a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 23 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei menționate la pct. 2, recurentul A. a formulat contestație în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2019.

Prin Decizia nr. 1733 din 10 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a decis următoarele: (i) respinge excepția necompetenței materiale a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 1278 din data de 18 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.1.

În practicaua deciziei se menționează că, în cauză, contestatorul a reiterat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., iar, prin notele scrise depuse la 7 octombrie 2019, contestatorul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Cu privire la acestea, instanța a reținut că, în cauză, a fost învestită cu soluționarea unei contestații în anulare ce are ca obiect o decizie pronunțată într-un recurs, astfel că aspectele invocate de contestator prin notele scrise excedează cadrului procesual în care se desfășoară judecata căii extraordinare de atac a contestației în anulare, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., nefiind posibilă exercitarea unui control judiciar asupra propriei hotărârii pe care instanța urmează să o pronunțe și împotriva căreia contestatorul are la îndemână alte remedii juridice prevăzute de lege.

Prin considerentele deciziei, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., reținând următoarele: (i) excepția de neconstituționalitate, ca orice mijloc procedural, nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv dispoziția criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, să fie formulată o cerere de sesizare sau instanța să o invoce din oficiu și să nu se fi pronunțat deja instanța de contencios constituțional printr-o decizie de admitere a excepției asupra aceluiași text legal (ii) având în vedere obiectul de reglementare al dispozițiilor legale criticate ce vizează dezlegarea dată problemelor de drept printr-o hotărâre pronunțată într-un recurs în interesul legii și efectele pe care le produce, aspecte ce nu au legătură cu obiectul și stadiul procesual al cauzei, Înalta Curte constată că această excepție nu are relevanță în soluționarea căii extraordinare de atac de retractare deduse judecății (iii) este real că excepția poate fi ridicată oricând, în orice fază a procesului, însă este absolut necesar ca norma criticată să fie determinantă pentru soluționarea cauzei în acea etapă procesuală și să aibă legătură directă cu obiectul pricinii (iv) în acest sens, în jurisprudența sa, Curtea a statuat constant că legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele stabilite de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în M. Of. nr. 508/8.07.2014); (v) or, Înalta Curte fiind învestită cu soluționarea unei contestații în anulare, pot face obiect al excepției de neconstituționalitate numai dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., singurele care sunt aplicabile speței, dat fiind caracterul de retractare al căii extraordinare de atac, în cadrul căreia trebuie analizate cu prioritate cerințele de admisibilitate ale acesteia (vi) cu alte cuvinte, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate nu poate privi decât normele ce reglementează calea de retractare, condiție care nu este îndeplinită în cauză.

Împotriva deciziei pronunțate în contestație în anulare, menționată la pct. 4, a declarat recurs contestatorul A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2019.

În esență, recurentul formulează următoarele critici: (i) nulitatea hotărârii, în temeiul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., pentru refuzul de a judeca excepția de neconstituționalitate invocată; (ii) nulitatea hotărârii, în temeiul art. 176 alin. (3) din C. proc. civ., pentru lipsa competenței materiale procesuale a completului de judecată specializat în drept civil de a soluționa litigii în materia contenciosului administrativ.

Prin cererea de recurs, recurentul invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, susținând că acestea contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție

II. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la 30 decembrie 2015, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018.

III. Procedura de filtrare a recursului

În cauză, în temeiul art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 10 februarie 2020, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți. Raportul a fost comunicat părților, conform dovezilor de comunicare atașate la dosarul cauzei.

În cauză nu au fost formulate puncte de vedere asupra raportului.

IV. Considerentele Înaltei Curți

În ceea ce privește criticile formulate de recurent cu privire la "refuzul instanței de a judeca" cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în Dosarul nr. x/2019 cu privire la dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 21 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 reglementează calea de atac a recursului pe orizontală, în sensul că:

"Secția I civilă [...] a Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale".

În raport cu dispozițiile citate, revine secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului declarat, astfel cum a fost formulat pentru nesoluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în Dosarul nr. x/2019, în faza procesuală a contestației în anulare.

Astfel, în temeiul ar. 132 alin. (3) din C. proc. civ., va fi declinată în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1733 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, în ceea ce privește nesoluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 21 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

Hotărârea ce formează obiectul recursului este o hotărâre pronunțată în contestație în anulare, care, potrivit art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată", respectiv ca și Decizia nr. 1278 din 18 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/2019.1.

Însă, Decizia nr. 1278 din 18 iunie 2019, prin care a fost soluționată o cerere de recurs, este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care prevede că "Sunt hotărâri definitive: [...] 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Or, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Astfel fiind, în condițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., o hotărâre definitivă - cum este în speță hotărârea pronunțată în contestația în anulare - nu este supusă recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul ar. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1733 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1733 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, în ceea ce privește nesoluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 21 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

Fără cale de atac, potrivit art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1733 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2020.

GGC - NN