ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1471/2022

Ședința publică din data de 11 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Militară De Apel, Tribunalul Militar, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Judecătoria Sector 1 București, Judecătoria Sector 2 București, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Buzău, Judecătoria Buzău, Tribunalul Prahova, Judecătoria Mizil și Judecătoria Ploiești, solicitând eliberarea de tabele nominale certificate cu dosarele civile și penale ale sale și familiei sale, precum și ale B. și ale numitului C..

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 102 din 08 mai 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâte prin întâmpinare și a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Militară de Apel, Tribunalul Militar, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Judecătoria Sector 1 București, Judecătoria Sector 2 București, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Buzău Judecătoria Buzău, Tribunalul Prahova, Judecătoria Mizil și Judecătoria Ploiești.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 102 din 08 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., fără a invoca motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază calea de atac.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimații Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul Militar au formulat întâmpinări, prin care a fost invocată excepția nulității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, verificând în prealabil regularitatea recursului declarat, constată că acesta nu a fost legal timbrat.

Astfel, din analiza actelor dosarului rezultă că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecat stabilit, deși a fost citat cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în sumă de 20 RON, conform dovezilor aflate la filele x ale dosarului de recurs.

Potrivit art. 486 din Codul de procedură civilă - "(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic".

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G nr. 80/2013, astfel cum i s-a pus în vedere și nici nu a formulat cerere de reexaminare, astfel cum îi permitea legea.

Față de dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., raportate la prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte reține că recursul nu îndeplinește cerința de formă a timbrării acestuia, lipsa acesteia fiind sancționată cu nulitatea potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., împrejurare care atrage anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 102 din 08 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2022.