ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1466/2022

Ședința publică din data de 11 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, la data de 4.03.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună:

• anularea DECIZIEI nr. 424 din 21 august 2018 privind soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar prin verificarea situației fiscale personale nr. x din 17.04.2018 (denumită în cele ce urmează "Decizia"), act administrativ comunicat în data de 05.09.2018 și care a fost atacat conform art. 268 și 270 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, prin contestația depusă la organul constatator și înregistrată la ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor sub nr. A-SLP 1670/13.06.2018,

• ca o consecință a admiterii capătului 1 de cerere, obligarea ANAF la soluționarea contestației promovate în procedura administrativă prealabilă,

• suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de Decizia de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar prin verificarea situației fiscale personale nr. x din 17.04.2018 (denumită în cele ce urmează "Decizia de impunere") emisă în baza Raportului de verificare fiscală nr. x/17.04.2018 pentru suma de 4.593.735 RON până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004;

• obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 13 din 8 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a anulat Decizia nr. 424/21.08.2018 privind soluționarea contestației formulate de către reclamant împotriva Deciziei de impunere privind impozitul pe venit suplimentar prin verificarea situației personale nr. x/17.04.2018 și a obligat pârâtul la soluționarea pe fond a contestației formulate de către reclamant.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 13 din 08 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de judecată din 11 martie 2022, intimatul-reclamant a depus la dosar copia Deciziei nr. 41 din 09 februarie 2021, prin care autoritatea recurentă a soluționat contestația administrativ-fiscală formulată de intimatul-reclamant, ca urmare a finalizării procedurilor penale.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie anularea Deciziei nr. 424 din 21 august 2018 privind soluționarea contestației formulata împotriva Deciziei de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar prin verificarea situației fiscale personale nr. x din 17.04.2018 (denumită în cele ce urmează "Decizia"), act administrativ comunicat în data de 05.09.2018 și care a fost atacat conform art. 268 și 270 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală prin contestația depusă la organul constatator și înregistrată la ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor sub nr. A_SLP 1670/13.06.2018, obligarea ANAF la soluționarea contestației promovate în procedura administrativă prealabilă, precum și suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. x din 17.04.2018 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința recurată, s-a admis cererea formulată de reclamant, a fost anulată Decizia nr. 424/21.08.2018 privind soluționarea contestației formulate de către reclamant, împotriva Deciziei de impunere nr. x/17.04.2018, iar pârâta a fost obligată la soluționarea pe fond a contestației formulate de către reclamant.

Având în vedere soluția de clasare pronunțată în dosarul de cercetare penală nr. 2940/P/2018, respectiv respingerea plângerii penale formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, impedimentul care a determinat suspendarea procedurii de soluționare a contestației administrative a încetat, iar autoritatea recurentă a procedat la soluționarea contestației administrativ-fiscale formulată de societatea intimată.

Prin urmare, recurenta-pârâtă din prezenta cauză nu mai justifică un interes procesual în susținerea cererii de recurs, atâta vreme cât prin Decizia nr. 41 din 09 februarie 2021 a procedat la soluționarea contestației administrative, executând astfel dispozițiile sentinței instanței de fond pronunțată în prezenta cauză.

Față de această situație, Înalta Curte reține că la momentul judecării prezentului recurs, interesul recurentei-pârâte în susținerea cererii de recurs, nu mai este actual, iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat, va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimatul-reclamant.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 13 din 08 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2022.