ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1147/2022

Ședința publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, declasificarea actului nr. x/11.12.1970 emis de către M.I.C.I.M. - C.N.M.N Întreprinderea Minieră Baia de Arieș, aflat în posesia IPJ Alba, cu obligarea pârâtei la plata de daune interese de 200 RON/zi până la executarea hotărârii.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 186/2019 din 13 decembrie 2019, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale București.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că a formulat acțiunea pe rolul Curții de Apel Galați pentru declasificarea documentului x/11.12.1970, însă instanța a respins ca nefondată acțiunea.

În opinia recurentului, sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece acesta nu este un document clasificat conform legii 182/2002. Acest document a fost clasificat conform legilor din perioada respectivă (Legea 23/1971, HCM 19/1972) care nu prevedeau că la expirarea perioadei de clasificare acestea trebuie declasificate (acest document a fost clasificat secret pe o perioadă de 30 ani). La apariția Legii 182/2002 documentele a cărei perioadă de clasificare expirase nu mai puteau fi protejate de această lege, (conform principiului de drept "acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem" și art. 15 din Constituția României care prevede că legea se aplică numai pentru viitor) acest act fiind document de arhivă conform Legii 16/1977.

Referitor la faptul că acest document nu există conform adresei înaintate de IPJ Alba, se menționează faptul că IPJ Alba recunoște existența documentului y/11.12.1970 prin două adrese, inclusiv Structura de Securitate din IGPR confirmă existența acestui document. Existând această contradicție a solicitat instanței să dispună înaintarea dosarului de arhivă în care este atașat documentul x/11.12.1970, prin poșta secretă, pentru a se constata existența acestui document, însă proba a fost respinsă, ceea ce a dus la imposibilitatea aflării adevărului rezultând o gravă eroare judiciară, deoarece volumul de arhivă nr. VII/118/1971 este arhivat conform Legii 16/1996.

Recurentul mai arată că în anul 2015 împreună cu o echipă din cadrul IGPR-DICE a analizat mai multe dosare în arhiva IPJ Alba, fără a studia documente care aveau pe ele inscripția clasificat.

Intimata Agenția Națională pentru Resurse Minerale București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamantul a solicitat ca pârâta să declasifice actul cu nr. y/11.12.1970 emis de M.I.C.I.M.-CNMN Întreprinderea Minieră, înscris aflat în posesia IPJ Alba.

Prin adresa nr. x/5.07.2017 IPJ Alba a încunoștiințat instanța că în arhiva IPJ al jud. Alba, nu a fost identificat niciun document cu nr. de înregistrare y/11.12.1070.

Astfel, s-a reținut că documentul la care face referire recurentul-reclamant are numărul de înregistrare x/12.12.1970, conține 3 anexe din care una este clasificată secret de stat nivel "SECRET", și se află în volumul de arhivă nr. VII/118/1971.

De asemenea, s-a constatat că aceste aspecte i-au fost comunicate recurentului-reclamant în răspunsul la petiția formulată de către acesta, și înregistrată la nivelul unității sub nr. x/30.03.2016.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că documentul solicitat a fi declasificat, conține trei anexe din care una este clasificată secret de stat nivel secret și se află în volumul de arhivă nr. VII/118/1971, act care are număr diferit de cel ce formează obiect al acțiunii, și pe care unitatea deținătoare nu l-a identificat, rezultând astfel incertitudine asupra existenței obiectului cererii deduse judecății.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut toate demersurile necesare și legale în vederea aflării situației de fapt, solicitând relații la IPJ Alba în vederea transmiterii documentului pentru a da curs solicitării de declasificare și apoi, față de răspunsul primit, l-a interogat pe reclamant în vederea precizării numărului actului a cărui declasificare o dorește.

Recurentul-reclamant a precizat că numărul documentului este cel din cererea introductivă, adică nr. y/11.12.1970.

Astfel fiind, temeinic și legal s-a constatat că ANRM nu este deținătoarea documentului, iar IPJ Alba a comunicat instanței că în arhiva sa există actul cu nr. x/12.12.1970, care conține trei anexe din care una este clasificată secret de stat nivel secret și se află în volumul de arhivă nr. VII/118/1971.

În aceste condiții, instanța de fond, în mod corect, a respins cererea, reținând că actul are un număr diferit față de cel ce formează obiectul dosarului, făcând aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței nr. 186/2019 din 13 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2022.