ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1767/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1767/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 413 din 14 noiembrie

2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost condamnat inculpatul M.A., în

prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, faptă din data de 27 iunie 2012, după

cum urmează:

- în baza art. 20

rap. la art. 174 - 175 lit. c) - i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, la

pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la

03 iulie 2012, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de

arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la

săvârșirea infracțiunii și ridicat conform procesului-verbal din data de 06

iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

În latură civilă, s-a

admis în parte acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului la daune

morale de 12.000 RON către partea civilă M.C.I.

Totodată, inculpatul

a fost obligat la 782,45 RON, despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță

Județean Prahova, reprezentând cheltuieli de transport și contravaloarea

serviciilor medicale acordate victimei M.C.I. și inculpatului, la 3.778,58 RON

despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Ploiești, reprezentând

contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate M.C.I. și ale

inculpatului M.A., la 350 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată

M.C.I., reprezentând contravaloare onorariu avocat, dar și la 800 RON

cheltuieli judiciare către stat, din care 300 RON onorariu apărător din oficiu,

va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 743/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului M.A., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen., constând în aceea că, în data 27

iunie 2012, în jurul orelor 23.00, pe fondul geloziei, în timp ce se aflau în

Parcul A.V., iar apoi pe strada M. din mun. Ploiești, i-a aplicat părții

vătămate M.C.I., soția sa, mai multe lovituri cu cuțitul în zona abdominală și

a feței, lovituri ce au pus în pericol viața acesteia.

În faza de urmărire

penală s-au administrat următoarele probe: proces-verbal de cercetare la fața

locului și planșa foto aferentă, raport de expertiză medico-legală

traumatologică a victimei M.C.I. nr. 581 din 28 iunie 2012 a S.M.L. Ploiești,

raport de expertiză medico-legală traumatologică a inculpatului M.A. nr. 580

din 28 iunie 2012 a S.M.L. Ploiești, au fost luate declarații părții vătămate

M.C.I., martorilor: B.P.E., G.E., N.D.A., D.M.R., A.A., S.D.I., T.C.L. și

inculpatului M.A.

În faza de cercetare

judecătorească înainte de citirea actului de sesizare, fiind prezent în fața

instanței, în ședința publică din 17 septembrie 2012 inculpatul a declarat că

înțelege să fie judecat conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., iar după punerea în discuție a acestei cereri instanța a admis

solicitarea inculpatului, motiv pentru care nu s-a mai procedat la

readministrarea probatoriilor din faza de urmărire penală.

În acest sens a fost

luată declarație inculpatului M.A., a fost introdus în cauză și minorul M.D.A.,

au fost luate declarații părții vătămate M.C.I., s-au depus precizări

referitoare la pretențiile civile ale părții civile M.C.I.

Examinând probele

administrate în faza de urmărire penală așa cum prevăd dispozițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. precum și declarația inculpatului dată în fața

instanței de judecată în condițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea faptei reținute

în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și următoarea situație de

fapt:

În data de 27 iunie

2012, în jurul orelor 21:00, partea vătămată M.C.I. s-a deplasat împreună cu

martora B.P.E. în Parcul A.V. pentru a se plimba.

În aceeași zi

inculpatul M.A. fusese plecat în com. F., jud. Dâmbovița, unde locuiește mătușa

sa G.E., pentru a-și căuta loc de muncă.

Seara, în jurul

orelor 23:00, inculpatul a revenit la domiciliu și, față de împrejurarea că soția

sa nu se afla la locuință și refuza să vorbească cu el la telefon, a luat din

trusa sa de pescuit un briceag tip fluture pe care l-a introdus în buzunarul

pantalonilor și s-a deplasat în Parcul A.V. unde știa că se afla soția sa,

așezându-se pe o băncuță de lângă blocul de domiciliu.

La un moment dat a

văzut-o pe soția sa plimbându-se în parc împreuna cu martora B.P.E.,

așezându-se amândouă pe o băncuță din apropierea băncuței pe care stătea

acesta.

La scurt timp, după

circa 5 minute, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și i-a reproșat că

își bate joc de el, aceasta cerându-i să o lase în pace, comunicându-i că

intenționează să intenteze acțiune de divorț.

Față de afirmațiile

părții vătămate, imediat, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor briceagul

pe care îl luase de la locuință, i-a rabatat cele două mânere care acopereau

lama, s-a aplecat asupra victimei și a prins-o cu mâna stângă de gât iar cu

mâna dreaptă i-a aplicat acesteia mai întâi o lovitură cu cuțitul în obrazul

stâng apoi mai multe lovituri cu cuțitul în zona abdominală.

Martora B.P.E. a

intervenit imediat, strigând după ajutor și încercând să îl împiedice pe

inculpat să o mai lovească pe victimă, trăgându-l pe acesta de mâna dreaptă în

care avea cuțitul și cu care lovea victima.

În aceste condiții,

inculpatul a încetat pentru moment agresiunea și s-a întors către martoră,

amenințând-o cu moartea, îndreptând cuțitul către aceasta cerându-i să tacă.

Profitând de acest răgaz, victima a reușit să fugă, alergând înspre strada M.,

iar apoi către sediul Secției 3 de Poliție.

Inculpatul a pornit

însă în urmărirea victimei, reușind să o prindă pe strada M., în dreptul Școlii

"N.I.", în apropierea trecerii pentru pietoni, aplicându-i din nou

lovituri cu cuțitul în zona abdominală și a feței.

Alarmați de

strigătele victimei și ale martorei B.P.E., mai mulți tineri au intervenit în

apărarea părții vătămate, încercând să îl imobilizeze pe inculpat. Unul dintre

tinerii care a încercat să intervină a fost lovit ușor de inculpat cu cuțitul

în zona abdomenului. Imediat inculpatul a fost lovit de un alt tânăr cu pumnul

în ceafă, dezechilibrându-se ușor, partea vătămată reușind în acest fel să

scape și să fugă către Secția 3 de Poliție, prăbușindu-se la pământ, în dreptul

porților de acces în curtea secției.

Organele de poliție

ale Secției nr. 3, alarmate atât de strigatele și larma create în stradă, cât

și de apelurile la sistemul 112 ale martorilor, au intervenit, pornind în

urmărirea inculpatului care, după intervenția sus-descrisă, fugise de la fața

locului având asupra sa cuțitul cu care o lovise pe victima.

Ajuns pe strada P.,

lângă pubela de gunoi din dreptul blocului nr. 93, fiind înconjurat de agentul

de poliție ce pornise în urmărirea sa dar și de persoanele strânse (printre

care și martorul N.D.A.), inculpatul s-a autovătămat cu cuțitul pe care încă îl

mai avea asupra sa, lovindu-se de două ori în zona abdominală și pectorală,

scăpând apoi cuțitul din mână. Imediat a fost imobilizat și transportat cu un

echipaj al ambulanței la Spitalul Județean de Urgență Ploiești unde a rămas

internat până la data de 03 iulie 2012.

De asemenea, partea

vătămată a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Ploiești cu un

echipaj al ambulanței, rămânând internată până la data de 12 iulie 2012.

În data de 28 iunie

2012 atât partea vătămată M.C.I., cât și inculpatul M.A. au fost expertizați de

către medicul legist din cadrul Serviciului de Medicină Legală Ploiești,

concluzionându-se următoarele: - în ce o privește pe partea vătămată M.C.I. s-a

constatat că aceasta prezintă un număr de 3 plăgi prin înjunghiere, în zona

feței și a abdomenului.

S-a constatat cu

ocazia intervenției chirurgicale că una dintre loviturile aplicate victimei în

zona lombară a penetrat colonul descendent, perforându-l pe ambele părți, iar

apoi, a atins rinichiul, provocând o plagă pe fața anterioară a rinichiului.

Practic, cuțitul a penetrat colonul, a ieșit pe cealaltă parte și a atins

rinichiul.

S-a concluzionat că

victima prezintă leziuni traumatice ce pot data din 27 iunie 2012, s-au putut

produce prin corp tăietor-înțepător și necesită 30 - 35 de zile de îngrijiri

medicale dacă nu survin complicații. Leziunile au pus în primejdie viața

victimei.

În ce îl privește pe

inculpatul M.A. s-a constatat că acesta prezintă leziuni traumatice ce pot data

27 iunie 2012, s-au putut produce prin corp tăietor înțepător și necesită 30 -

35 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața

inculpatului și, având în vedere caracteristicile acestora, s-au putut produce

prin autoagresiune în contextul prezentat de anchetă.

În data de 03 iulie

2012, inculpatul M.A. a fost externat de la Spitalul Județean de Urgență

Ploiești, fiind condus la sediul parchetului unde, după audierea acestuia, s-a

dispus reținerea lui pentru 24 de ore, fiind prezentat în aceeași zi

Tribunalului Prahova cu propunere de luare a măsurii arestării preventive

pentru 30 de zile. Prin încheierea nr. 26 din 03 iulie 2012 a Tribunalului

Prahova s-a admis propunerea parchetului și s-a dispus arestarea preventivă a

inculpatului M.A. pentru 30 de zile, de la data de 03 iulie 2012 până la data

de 01 august 2012 inclusiv.

În declarația dată în

faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că nu-și aduce aminte în

totalitate ce s-a întâmplat în seara zilei de 27 iunie 2012, își amintește că

în ziua respectivă a fost plecat în com. F., jud. Dâmbovița pentru a-și căuta

un loc de muncă și, când s-a întors la domiciliu în jurul orelor 19.00 - 20.00,

a constatat că soția sa nu se afla la domiciliu. I-a telefonat, însă aceasta

i-a cerut să o lase în pace, spunându-i că a introdus deja acțiune de divorț.

În aceste condiții, s-a deplasat în Parcul A.V., situat lângă blocul în care

locuiește, luând din trusa pentru pescuit un stilet tip fluture cu mânere

rabatabile, cu intenția de a se sinucide în fața soției sale. S-a așezat pe o

băncuță și, la un moment dat, în jurul orelor 23.00, a văzut-o pe soția sa

plimbându-se în parc împreuna cu numita B.P.E., fiind foarte veselă și râzând.

S-a apropiat de aceasta și i-a cerut explicații cu privire la prezența ei în

parc la acea ora târzie, însă aceasta i-a răspuns că nu îi datorează explicații

și că a introdus deja acțiune de divorț. Din acest moment, inculpatul a arătat

că nu-și amintește nimic, trezindu-se în zilele următoarele la Spitalul Județean

de Urgență Ploiești.

Instanța de fond a

reținut că în drept, fapta inculpatului M.A. care, în data 27 iunie 2012, în

jurul orelor 23.00, pe fondul geloziei, în timp ce se aflau în Parcul A.V., iar

apoi pe strada M. din mun. Ploiești, i-a aplicat părții vătămate M.C.I., soția

sa, mai multe lovituri cu cuțitul în zona abdominală și a feței, lovituri ce a

pus în pericol viața acesteia întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen.

În faza de cercetare

judecătorească, apărătorul inculpatului a solicitat să se rețină în sarcina

inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., susținând

ca acesta a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții, această stare fiindu-i provocată de atitudinea părții vătămate și de

vestea că aceasta a intentat acțiune de divorț.

În mod evident, din

succesiunea faptelor, instanța de fond nu a putut reține circumstanța atenuantă

a provocării în favoarea inculpatului, în condițiile în care pe de o parte

atitudinea victimei a fost în permanență una de evitare a oricărui conflict cu

inculpatul, iar pe de altă parte, modul de acțiune al inculpatului care a

urmărit victima și după prima lovitură, demonstrează că nu a existat nicio

provocare, ci doar intenția acestuia de a se răzbuna pe partea vătămată.

În raport de aceste

considerente, precum și de limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., prima instanță l-a condamnat

pe inculpat în baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) - i) C. pen. cu

aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. pentru infracțiunea de

tentativă la omor calificat, la pedeapsa închisorii.

În baza art. 71 C.

pen. instanța de fond a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. cu excepția

dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.

Instanța de fond,

având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat,

împrejurările comiterii acestora, cât și circumstanțele personale ale

inculpatului, a apreciat că se impune a se interzice acestuia cu titlul de

pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale a dreptului de a fi

ales în autoritățile publice sau funcții elective și de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat drepturi prev. de disp. art. 64 lit.

a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, apreciind că nu se justifică

în cauză interzicerea dreptului de a alege.

În baza art. 88 C.

pen. instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada

reținerii și arestării preventive de la 03 iulie 2012, la zi.

Totodată, în raport

de gradul de pericol social deosebit, de rezonanța socială a faptei penale

comise de inculpat, mai ales în rândul comunității din care provine, instanța

de fond a apreciat ca subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea

publică avut în vedere de instanță cu ocazia luării măsurii arestării

preventive a inculpatului, motive pentru care în baza disp. art. 350 alin. (1)

C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.A.

Întrucât la

săvârșirea faptei inculpatul a folosit un cuțit, în baza art. 118 lit. b) C.

pen. a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea

infracțiunii și ridicat conform procesului-verbal din data de 06 iulie 2012 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, partea civilă în declarația dată în fața instanței de

fond a menționat că solicită acordarea unei pensii de întreținere pentru

minorii pe care îi are în întreținere, ulterior precizându-și pretențiile

menționând că solicită acordarea de către inculpat a unei pensii de întreținere

lunară, ca urmare a imposibilității victimei de a mai lucra în condiții

normale, ca urmare a leziunilor suferite. În același timp a solicitat și

obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 RON reprezentând despăgubiri

daune morale și materiale.

Având în vedere că

partea civilă nu a depus niciun act din care să rezulte existența vreunui

handicap care i-ar fi afectat capacitatea de muncă, precum și împrejurarea că

partea civilă în prezenta cauză nu pot fi descendenții ci doar partea vătămată,

instanța a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul la daune

morale de 12.000 RON către partea civilă M.C.I., sumă considerată suficientă

pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat de fapta inculpatului.

În latură civilă, în

baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat

la 782,45 RON, despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță Județean

Prahova, reprezentând cheltuieli de transport și contravaloarea serviciilor

medicale acordate victimei M.C.I. și inculpatului.

Totodată, în baza

art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la

3.778,58 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Ploiești,

reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate

M.C.I. și ale inculpatului M.A.

Ținând seama că în

cauză singura care este îndrituită să se constituie parte civilă este însăși

partea vătămată, instanța nu a luat în considerare cererea de constituire de

parte civilă a minorului părții vătămate.

În baza art. 193 C. proc.

pen. inculpatul a fost obligat la 350 RON cheltuieli judiciare către partea

vătămată M.C.I., reprezentând contravaloare onorariu avocat, iar în baza art.

191 din același cod inculpatul a fost obligat la 800 RON cheltuieli judiciare

către stat, din care 300 RON onorariu apărător din oficiu, urmează a se avansa

din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Împotriva Sentinței

penale nr. 413 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, au

declarat apeluri, în termen legal, inculpatul M.A. și părțile civile M.C.I. și

M.D.A.

Inculpatul nu și-a

motivat în scris apelul, iar în susținerile dezvoltate cu ocazia dezbaterii

acestuia, prin apărătorul său, a arătat că această cale de atac exercitată

vizează numai individualizarea judiciară a pedepsei, care, în opinia sa, a fost

greșit realizată de instanța de fond. Astfel, s-a arătat că deși instanța

fondului a reținut dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., reducând

limitele pedepselor cu o treime, a aplicat inculpatului o pedeapsă prea mare în

raport de circumstanțele sale personale și circumstanțele reale ale comiterii

faptei.

Apelantele părți

civile, prin apărător ales, în latură penală, au solicitat sancționarea

inculpatului cu o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea

comisă.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei s-a solicitat să se fixeze în sarcina inculpatului, în

calitate de debitor, o pensie de întreținere în raport cu prejudiciul adus

victimei și cu privarea acesteia de a mai putea vreodată lucra în condiții

normale de muncă, urmând ca acesta să fie obligat și la plata sumei de 100.000

RON cu titlul de prejudiciu patrimonial și prejudiciu moral survenit în urma

infracțiunii săvârșite, către victimă.

Totodată, s-a

solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 RON cu titlul de daune

morale către partea civilă M.D.A. pentru prejudiciul suferit de această parte

în urma infracțiunii săvârșite de inculpat.

În motivele scrise și

susținute în cadrul dezbaterii apelurilor, s-a arătat că din actele și

lucrările dosarului rezultă că victima a fost supusă unor operații complicate.

Medicul primar chirurg M.D.Z. de la Spitalul Județean Ploiești, care i-a salvat

viața părții civile, a arătat că mai este necesară cel puțin o intervenție

chirurgicală ce implică montarea unei proteze pe peretele stomacului, în zona

în care s-a produs înjunghierea. Victima a suferit pe lângă o mutilare fizică

și o traumă psihică ce implică faptul că nu va mai putea duce o viață normală

niciodată, cicatricea uriașă pe care o are pe abdomen o va face constant să își

aducă aminte de chinurile prin care a trecut și poate împiedica desfășurarea

unei vieți de cuplu firești. În urma traumelor psihice survenite pe fondul

atacului, victima a solicitat consultul medicului de familie D.E., fiind

îndrumată să se adreseze Serviciului de Psihiatrie.

Totodată, s-a arătat

că inculpatul nu se află la prima abatere de acest fel, în anul 1999 victima

fiind nevoită să sesizeze organele de poliție deoarece soțul său avea

manifestări agresive atât față de aceasta și mama sa, cât și față de copiii

săi. Ulterior victima s-a împăcat cu soțul său, temându-se pentru viața sa și a

copiilor săi. A mai arătat că inculpatul a mai fost căsătorit de două ori, iar

motivul despărțirii a fost tot acela al violențelor fizice la care își supunea

constant partenerele de viață.

Prin Decizia penală

nr. 27 din 12 februarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul M.A.

împotriva Sentinței penale nr. 413 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Prahova, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală, în

sensul că a redus pedeapsa aplicată acestuia în temeiul dispozițiilor art. 20

C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) și i) C. pen. cu aplicarea art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. de la 8 ani închisoare la 7 ani

închisoare.

A menținut, în rest,

dispozițiile sentinței.

A menținut arestarea

preventivă a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive, de la 3 iulie 2012, la zi.

A respins, ca

neîntemeiată, cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de

partea civilă M.C.I.

A respins, ca

nefondate, apelurile declarate de părțile civile M.C.I. și M.D.A. împotriva

Sentinței penale nr. 413 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Prahova.

A obligat pe

apelanții-părți civile la plata sumei de câte 150 RON reprezentând cheltuieli

judiciare către stat, din care câte 50 RON onorariul parțial acordat

apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, ce se va avansa din fondurile

Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Examinând sentința

apelată în raport de criticile formulate de actele și lucrările dosarului,

Curtea a constatat că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă,

evaluând corect materialul probator administrat în cauză pe baza căruia a

stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată

acesteia și vinovăția inculpatului.

Curtea a mai reținut

că judecata a avut loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În ceea ce privește

temeinicia hotărârii, cu referire la individualizarea pedepsei și a modalității

de executare a acesteia, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului

pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat este una

excesivă, fiind situată la limita maximă prevăzută de lege.

În raport de

circumstanțele reale ale faptei și de circumstanțele personale ale

inculpatului, Curtea a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată

acestuia este una excesivă și că se impune reducerea acesteia cu 1 an, acest

cuantum fiind apreciat ca proporțional cu gravitatea faptei și răspunzând

tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, Curtea

a constatat că apelul promovat de inculpat sub acest aspect este întemeiat, iar

apelurile părților civile referitoare la majorarea pedepsei inculpatului sunt

nefondate.

Tot nefondate au fost

apreciate apelurile părților civile și în privința modului de soluționare a

acțiunii civile promovată de aceste părți.

Reține instanța de

prim control judiciar că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată. S-a

reținut că partea civilă nu a probat niciuna din cele două cereri de

despăgubiri pentru daune materiale. Curtea a apreciat totodată că suma de

12.000 RON acordată cu titlul de daune morale reprezintă o satisfacție

echitabilă pentru partea civilă.

Referitor la cererea

formulată de partea civilă M.D.A., Curtea a constatat că acesta nu a suferit o

vătămare directă prin infracțiunea săvârșită de inculpat.

Cu privire la cererea

de instituire a sechestrului asigurător formulată de partea civilă M.C.I., Curtea

a constatat netemeinicia acestei cereri întrucât bunul vizat de măsura

asigurătorie - bunul imobil situat în str. E.A.N., nu aparține inculpatului,

fiind deținut în cote indivize cu sora sa M.S., împrejurare ce rezultă din

certificatul de moștenitor din 17 aprilie 2000.

Împotriva acestei

decizii au declarat recursuri părțile civile M.C.I. și M.D.A. precum și

inculpatul M.A.

Inculpatul M.A., prin

apărător a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând

reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. și din perspectiva dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că

recursurile declarate în cauză sunt neîntemeiate urmând a fi respinse ca atare

pentru următoarele considerente.

Înalta Curte reține

că instanța de fond a realizat o analiză temeinică și obiectivă a întregului

ansamblu probator administrat în faza de urmărire penală, analiză în urma

căreia a stabilit în mod temeinic situația de fapt căreia i-a dat încadrarea

juridică corespunzătoare.

În mod corect a

apreciat prima instanță că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la

răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii reținută

în sarcina sa respectiv infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută

de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c) - i) C. pen.

Probele administrate

în faza de urmărire penală respectiv procesul-verbal de cercetare la fața

locului și planșa foto aferentă, raportul de expertiză medico-legală

traumatologică a victimei M.C.I. nr. 581 din 28 iunie 2012 a S.M.L. Ploiești,

raportul de expertiză medico-legală traumatologică a inculpatului M.A. nr. 580

din 28 iunie 2012 a S.M.L. Ploiești, declarațiile părții vătămate M.C.I.,

declarațiile martorilor B.P.E., G.E., N.D.A., D.M.R., A.A., S.D.I., T.C.L. și

inculpatului M.A., confirmă situația de fapt reținută de instanța de fond

respectiv că în data de 27 iunie 2012 în jurul orelor 23,00, pe fondul

geloziei, în timp ce se aflau în Parcul A.V. iar apoi pe strada M. din

municipiul Ploiești, inculpatul M.A. i-a aplicat părții vătămate M.C.I., soția

sa, mai multe lovituri cu cuțitul în zona abdominală și a feței, lovituri ce au

pus în pericol viața acesteia.

Reține Înalta Curte

că instanța de apel în mod corect a avut în vedere la individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului criteriile generale de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen. fiind realizată o proporție între fapta comisă și sancțiunea penală

aplicată.

Gradul de pericol

social concret al faptei, natura infracțiunii comise, modalitatea și

împrejurările comiterii faptei sunt împrejurări avute în vedere de prima

instanță de control judiciar justificând regimul sancționator stabilit atât sub

aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare a pedepsei.

Astfel, inculpatul a

acționat de o manieră și în împrejurări care sporesc gradul de pericol social

al faptei sale, lovind victima cu un cuțit de mai multe ori, într-un loc public

și cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol, însă leziunile produse

părții vătămate au necesitat un număr relativ redus de zile de îngrijiri

medicale (30 - 35 zile conform raportului de expertiză medico-legală nr.

580/2012 al S.M.L. Ploiești - singurul act medico-legal efectuat în cauză), iar

fapta a fost comisă într-un acces de gelozie al inculpatului și după ce partea

vătămată i-a comunicat că intenționează să divorțeze, în condițiile în care

părțile erau căsătorite de peste 16 ani și aveau împreună doi copii minori.

Pe de altă parte,

corect a reținut instanța de apel că circumstanțele personale ale inculpatului

nu converg către o înăsprire a sancțiunii până la limita maximă, acesta fiind

integrat social, având un loc de muncă și o calificare corespunzătoare, o

conduită bună în societate, neavând antecedente penale. De asemenea pe tot

parcursul procesului penal a manifestat o atitudine sinceră recunoscându-și

integral vinovăția.

Față de aceste

circumstanțe reale și personale în mod corect prima instanță de control

judiciar a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului de

instanța de fond este una excesivă raportată la limitele de pedeapsă prevăzute

de lege astfel că se impune reducerea acesteia cu un an, acest cuantum fiind

proporțional cu gravitatea faptei și răspunzând tuturor criteriilor de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Reține Înalta Curte

că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului de instanța de apel este

în măsură să asigure scopul educativ și coercitiv al pedepsei astfel că nu se

impune o atenuare a sancțiunii penale, fiind atins în acest mod și caracterul

de exemplaritate a pedepsei.

Cu privire la

recursurile declarate de părțile civile M.C.I. și M.D.A., Înalta Curte reține

următoarele:

Prin memoriul

formulat și depus la dosar partea civilă M.C.I. a solicitat instanței ca în

temeiul prevederilor art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 14, art. 385

15

pct. 1 lit. c) C. proc. pen. să dispună admiterea recursului, casarea deciziei

atacate, reținerea dosarului spre rejudecare și modificarea soluției în sensul

în care Înalta Curte să pronunțe o nouă hotărâre care să cuprindă următoarele:

Pe latură penală, în

baza art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen. sancționarea inculpatului cu o

pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.

Pe latură civilă, să

se fixeze în sarcina inculpatului în calitate de debitor, o pensie de

întreținere în raport de prejudiciul adus victimei și cu privarea acesteia de a

mai putea vreodată lucra în condiții normale de muncă.

S-a mai solicitat ca

instanța să oblige inculpatul la plata sumei de 100.000 RON cu titlul de

prejudiciu patrimonial și prejudiciu moral survenit în urma infracțiunii săvârșite

în raport cu această parte civilă.

S-a mai solicitat

totodată obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 RON cu titlul de

prejudiciu moral survenit în urma infracțiunii săvârșite în raport cu partea

civilă M.D.A.

Prin memoriul

formulat și depus la dosar partea civilă M.D.A. a solicitat instanței ca în

temeiul prevederilor art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 14, art. 385

15

pct. 1 lit. c) C. proc. pen. să dispună admiterea recursului, casarea deciziei

atacate, reținerea dosarului spre rejudecare și modificarea soluției în sensul

în care Înalta Curte să pronunțe o nouă hotărâre care să cuprindă următoarele:

Pe latură penală

- în baza art. 175

alin. (1) lit. c) și i) C. pen. sancționarea inculpatului cu o pedeapsă

orientată spre maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.

Pe latură civilă

- să fie obligat

inculpatul la plata sumei de 3000 RON cu titlu de prejudiciu moral survenit în

urma infracțiunii săvârșite către partea civilă M.D.A. în calitate de fiu al

inculpatului și al victimei;

- să se fixeze în

sarcina inculpatului, în calitate de debitor, o pensie de întreținere în raport

cu prejudiciul adus victimei și cu privarea acesteia de a mai putea vreodată

lucra în condiții normale de muncă;

- să fie obligat

inculpatul la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de prejudiciu patrimonial și

prejudiciu moral survenit în urma infracțiunii săvârșite către victima M.C.I.

Recursurile declarate

de părțile civile sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru

următoarele considerente:

Examinând actele și

lucrările dosarului Înalta Curte constată că instanța de fond a soluționat

corect latura civilă a cauzei.

Așa cum de altfel a

reținut și prima instanță de control judiciar referitor la plata unei prestații

periodice și a despăgubirilor materiale, spre deosebire de daunele morale care

nu se probează ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar,

despăgubirile pentru daune materiale sunt supuse unei riguroase probațiuni,

fiecare astfel de cerere fiind necesar a fi temeinic probată.

În speță, se constată

că partea civilă nu a probat niciuna din cele două cereri de despăgubiri pentru

daune materiale, nefiind administrate probatorii din care să rezulte că

leziunile suferite de această parte au determinat pierderea sau diminuarea

temporară ori permanentă a capacității sale de muncă cu consecința diminuării

veniturilor, care să poată îndreptăți acordarea unei despăgubiri cu titlu de

prestație periodică pe perioada necesară.

Biletele de externare

din spital și certificatele de concediu medical nu fac o asemenea dovadă

acestea certificând doar diagnosticul, perioada de spitalizare și perioada de

repaus medical, fără a proba existența și întinderea prejudiciului material.

În privința daunelor

morale, acestea nu se probează ci se stabilesc pe baza unei evaluări a

organului judiciar, însă această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă

ori pentru a nu se transforma într-o îmbogățire fără just temei, trebuie să

aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi

cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt

relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În raport de actele

medicale depuse la dosar, raportul de expertiză medico-legală, biletele de

ieșire din spital rezultă cu certitudine că partea civilă M.C.I. a suferit o

traumă fizică și psihică accentuată ca urmare a agresiunii exercitate de către

inculpat, limitându-i temporar posibilitatea de a desfășura activitățile

cotidiene.

Reținând existența

acestui prejudiciu moral în contextul circumstanțelor cauzei, Înalta Curte

constată că în mod corect cele două instanțe de fond și apel au apreciat că

suma de 12.000 RON acordată cu acest titlu reprezintă o satisfacție echitabilă

pentru partea civilă.

Referitor la cererea

formulată de M.D.A. și Înalta Curte constată că acesta nu a suferit o vătămare

directă prin infracțiunea săvârșită de inculpat nefiind îndeplinite condițiile

de admisibilitate și temeinicie a cererii formulate.

Înalta Curte constată

că și solicitarea părților civile M.C.I. și M.D.A. în sensul majorării pedepsei

aplicate inculpatului M.A. este de asemenea nefondată, după cum s-a arătat în

cele ce preced, instanța de apel individualizând corect această pedeapsă.

Față de toate

argumentele prezentate Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul

M.A. și părțile civile M.C.I. și M.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 12

februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru Cauze cu

Minori și de Familie.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

03 iulie 2012 la 24 mai 2013.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Va obliga recurentele

părți civile la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.A. și părțile civile M.C.I. și

M.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 12 februarie 2013 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 03 iulie

2012 la 24 mai 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți

civile la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 24 mai 2013.

Procesat de GGC - GV