ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1767/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 413 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost condamnat inculpatul M.A., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, faptă din data de 27 iunie 2012, după cum urmează: - în baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) - i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

cu excepția dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 03 iulie 2012, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii și ridicat conform procesului-verbal din data de 06 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova. În latură civilă, s-a admis în parte acțiunea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului la daune morale de 12.000 RON către partea civilă M.C.I. Totodată, inculpatul a fost obligat la 782,45 RON, despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță Județean Prahova, reprezentând cheltuieli de transport și contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei M.C.I.

și inculpatului, la 3.778,58 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Ploiești, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate M.C.I. și ale inculpatului M.A., la 350 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată M.C.I., reprezentând contravaloare onorariu avocat, dar și la 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 300 RON onorariu apărător din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 743/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen., constând în aceea că, în data 27 iunie 2012, în jurul orelor 23.00, pe fondul geloziei, în timp ce se aflau în Parcul A.V., iar apoi pe strada M. din mun. Ploiești, i-a aplicat părții vătămate M.C.I., soția sa, mai multe lovituri cu cuțitul în zona abdominală și a feței, lovituri ce au pus în pericol viața acesteia. În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, raport de expertiză medico-legală traumatologică a victimei M.C.I. nr. 581 din 28 iunie 2012 a S.M.L. Ploiești, raport de expertiză medico-legală traumatologică a inculpatului M.A. nr. 580 din 28 iunie 2012 a S.M.L.

Ploiești, au fost luate declarații părții vătămate M.C.I., martorilor: B.P.E., G.E., N.D.A., D.M.R., A.A., S.D.I., T.C.L. și inculpatului M.A. În faza de cercetare judecătorească înainte de citirea actului de sesizare, fiind prezent în fața instanței, în ședința publică din 17 septembrie 2012 inculpatul a declarat că înțelege să fie judecat conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., iar după punerea în discuție a acestei cereri instanța a admis solicitarea inculpatului, motiv pentru care nu s-a mai procedat la readministrarea probatoriilor din faza de urmărire penală. În acest sens a fost luată declarație inculpatului M.A., a fost introdus în cauză și minorul M.D.A., au fost luate declarații părții vătămate M.C.I., s-au depus precizări referitoare la pretențiile civile ale părții civile M.C.I.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală așa cum prevăd dispozițiile art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. precum și declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și următoarea situație de fapt: În data de 27 iunie 2012, în jurul orelor 21:00, partea vătămată M.C.I. s-a deplasat împreună cu martora B.P.E. în Parcul A.V. pentru a se plimba. În aceeași zi inculpatul M.A. fusese plecat în com. F., jud. Dâmbovița, unde locuiește mătușa sa G.E., pentru a-și căuta loc de muncă. Seara, în jurul orelor 23:00, inculpatul a revenit la domiciliu și, față de împrejurarea că soția sa nu se afla la locuință și refuza să vorbească cu el la telefon, a luat din trusa sa de pescuit un briceag tip fluture pe care l-a introdus în buzunarul pantalonilor și s-a deplasat în Parcul A.V.

unde știa că se afla soția sa, așezându-se pe o băncuță de lângă blocul de domiciliu. La un moment dat a văzut-o pe soția sa plimbându-se în parc împreuna cu martora B.P.E., așezându-se amândouă pe o băncuță din apropierea băncuței pe care stătea acesta. La scurt timp, după circa 5 minute, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și i-a reproșat că își bate joc de el, aceasta cerându-i să o lase în pace, comunicându-i că intenționează să intenteze acțiune de divorț. Față de afirmațiile părții vătămate, imediat, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor briceagul pe care îl luase de la locuință, i-a rabatat cele două mânere care acopereau lama, s-a aplecat asupra victimei și a prins-o cu mâna stângă de gât iar cu mâna dreaptă i-a aplicat acesteia mai întâi o lovitură cu cuțitul în obrazul stâng apoi mai multe lovituri cu cuțitul în zona abdominală.

Martora B.P.E. a intervenit imediat, strigând după ajutor și încercând să îl împiedice pe inculpat să o mai lovească pe victimă, trăgându-l pe acesta de mâna dreaptă în care avea cuțitul și cu care lovea victima. În aceste condiții, inculpatul a încetat pentru moment agresiunea și s-a întors către martoră, amenințând-o cu moartea, îndreptând cuțitul către aceasta cerându-i să tacă. Profitând de acest răgaz, victima a reușit să fugă, alergând înspre strada M., iar apoi către sediul Secției 3 de Poliție. Inculpatul a pornit însă în urmărirea victimei, reușind să o prindă pe strada M., în dreptul Școlii "N.I.", în apropierea trecerii pentru pietoni, aplicându-i din nou lovituri cu cuțitul în zona abdominală și a feței.

Alarmați de strigătele victimei și ale martorei B.P.E., mai mulți tineri au intervenit în apărarea părții vătămate, încercând să îl imobilizeze pe inculpat. Unul dintre tinerii care a încercat să intervină a fost lovit ușor de inculpat cu cuțitul în zona abdomenului. Imediat inculpatul a fost lovit de un alt tânăr cu pumnul în ceafă, dezechilibrându-se ușor, partea vătămată reușind în acest fel să scape și să fugă către Secția 3 de Poliție, prăbușindu-se la pământ, în dreptul porților de acces în curtea secției. Organele de poliție ale Secției nr. 3, alarmate atât de strigatele și larma create în stradă, cât și de apelurile la sistemul 112 ale martorilor, au intervenit, pornind în urmărirea inculpatului care, după intervenția sus-descrisă, fugise de la fața locului având asupra sa cuțitul cu care o lovise pe victima.

Ajuns pe strada P., lângă pubela de gunoi din dreptul blocului nr. 93, fiind înconjurat de agentul de poliție ce pornise în urmărirea sa dar și de persoanele strânse (printre care și martorul N.D.A.), inculpatul s-a autovătămat cu cuțitul pe care încă îl mai avea asupra sa, lovindu-se de două ori în zona abdominală și pectorală, scăpând apoi cuțitul din mână. Imediat a fost imobilizat și transportat cu un echipaj al ambulanței la Spitalul Județean de Urgență Ploiești unde a rămas internat până la data de 03 iulie 2012. De asemenea, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Ploiești cu un echipaj al ambulanței, rămânând internată până la data de 12 iulie 2012. În data de 28 iunie 2012 atât partea vătămată M.C.I., cât și inculpatul M.A.

au fost expertizați de către medicul legist din cadrul Serviciului de Medicină Legală Ploiești, concluzionându-se următoarele: - în ce o privește pe partea vătămată M.C.I. s-a constatat că aceasta prezintă un număr de 3 plăgi prin înjunghiere, în zona feței și a abdomenului. S-a constatat cu ocazia intervenției chirurgicale că una dintre loviturile aplicate victimei în zona lombară a penetrat colonul descendent, perforându-l pe ambele părți, iar apoi, a atins rinichiul, provocând o plagă pe fața anterioară a rinichiului. Practic, cuțitul a penetrat colonul, a ieșit pe cealaltă parte și a atins rinichiul. S-a concluzionat că victima prezintă leziuni traumatice ce pot data din 27 iunie 2012, s-au putut produce prin corp tăietor-înțepător și necesită 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații.

Leziunile au pus în primejdie viața victimei. În ce îl privește pe inculpatul M.A. s-a constatat că acesta prezintă leziuni traumatice ce pot data 27 iunie 2012, s-au putut produce prin corp tăietor înțepător și necesită 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața inculpatului și, având în vedere caracteristicile acestora, s-au putut produce prin autoagresiune în contextul prezentat de anchetă. În data de 03 iulie 2012, inculpatul M.A. a fost externat de la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, fiind condus la sediul parchetului unde, după audierea acestuia, s-a dispus reținerea lui pentru 24 de ore, fiind prezentat în aceeași zi Tribunalului Prahova cu propunere de luare a măsurii arestării preventive pentru 30 de zile.

Prin încheierea nr. 26 din 03 iulie 2012 a Tribunalului Prahova s-a admis propunerea parchetului și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.A. pentru 30 de zile, de la data de 03 iulie 2012 până la data de 01 august 2012 inclusiv. În declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că nu-și aduce aminte în totalitate ce s-a întâmplat în seara zilei de 27 iunie 2012, își amintește că în ziua respectivă a fost plecat în com. F., jud. Dâmbovița pentru a-și căuta un loc de muncă și, când s-a întors la domiciliu în jurul orelor 19.00 - 20.00, a constatat că soția sa nu se afla la domiciliu. I-a telefonat, însă aceasta i-a cerut să o lase în pace, spunându-i că a introdus deja acțiune de divorț.

În aceste condiții, s-a deplasat în Parcul A.V., situat lângă blocul în care locuiește, luând din trusa pentru pescuit un stilet tip fluture cu mânere rabatabile, cu intenția de a se sinucide în fața soției sale. S-a așezat pe o băncuță și, la un moment dat, în jurul orelor 23.00, a văzut-o pe soția sa plimbându-se în parc împreuna cu numita B.P.E., fiind foarte veselă și râzând. S-a apropiat de aceasta și i-a cerut explicații cu privire la prezența ei în parc la acea ora târzie, însă aceasta i-a răspuns că nu îi datorează explicații și că a introdus deja acțiune de divorț. Din acest moment, inculpatul a arătat că nu-și amintește nimic, trezindu-se în zilele următoarele la Spitalul Județean de Urgență Ploiești.

Instanța de fond a reținut că în drept, fapta inculpatului M.A. care, în data 27 iunie 2012, în jurul orelor 23.00, pe fondul geloziei, în timp ce se aflau în Parcul A.V., iar apoi pe strada M. din mun. Ploiești, i-a aplicat părții vătămate M.C.I., soția sa, mai multe lovituri cu cuțitul în zona abdominală și a feței, lovituri ce a pus în pericol viața acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen. În faza de cercetare judecătorească, apărătorul inculpatului a solicitat să se rețină în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., susținând ca acesta a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare fiindu-i provocată de atitudinea părții vătămate și de vestea că aceasta a intentat acțiune de divorț.

În mod evident, din succesiunea faptelor, instanța de fond nu a putut reține circumstanța atenuantă a provocării în favoarea inculpatului, în condițiile în care pe de o parte atitudinea victimei a fost în permanență una de evitare a oricărui conflict cu inculpatul, iar pe de altă parte, modul de acțiune al inculpatului care a urmărit victima și după prima lovitură, demonstrează că nu a existat nicio provocare, ci doar intenția acestuia de a se răzbuna pe partea vătămată. În raport de aceste considerente, precum și de limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., prima instanță l-a condamnat pe inculpat în baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) - i) C. pen.

cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, la pedeapsa închisorii. În baza art. 71 C. pen. instanța de fond a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale. Instanța de fond, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, împrejurările comiterii acestora, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, a apreciat că se impune a se interzice acestuia cu titlul de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat drepturi prev. de disp.

art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, apreciind că nu se justifică în cauză interzicerea dreptului de a alege. În baza art. 88 C. pen. instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 03 iulie 2012, la zi. Totodată, în raport de gradul de pericol social deosebit, de rezonanța socială a faptei penale comise de inculpat, mai ales în rândul comunității din care provine, instanța de fond a apreciat ca subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere de instanță cu ocazia luării măsurii arestării preventive a inculpatului, motive pentru care în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.A. Întrucât la săvârșirea faptei inculpatul a folosit un cuțit, în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii și ridicat conform procesului-verbal din data de 06 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea civilă în declarația dată în fața instanței de fond a menționat că solicită acordarea unei pensii de întreținere pentru minorii pe care îi are în întreținere, ulterior precizându-și pretențiile menționând că solicită acordarea de către inculpat a unei pensii de întreținere lunară, ca urmare a imposibilității victimei de a mai lucra în condiții normale, ca urmare a leziunilor suferite.

În același timp a solicitat și obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 RON reprezentând despăgubiri daune morale și materiale. Având în vedere că partea civilă nu a depus niciun act din care să rezulte existența vreunui handicap care i-ar fi afectat capacitatea de muncă, precum și împrejurarea că partea civilă în prezenta cauză nu pot fi descendenții ci doar partea vătămată, instanța a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul la daune morale de 12.000 RON către partea civilă M.C.I., sumă considerată suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat de fapta inculpatului. În latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la 782,45 RON, despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță Județean Prahova, reprezentând cheltuieli de transport și contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei M.C.I.

și inculpatului. Totodată, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la 3.778,58 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Ploiești, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate M.C.I. și ale inculpatului M.A. Ținând seama că în cauză singura care este îndrituită să se constituie parte civilă este însăși partea vătămată, instanța nu a luat în considerare cererea de constituire de parte civilă a minorului părții vătămate. În baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 350 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată M.C.I., reprezentând contravaloare onorariu avocat, iar în baza art. 191 din același cod inculpatul a fost obligat la 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 300 RON onorariu apărător din oficiu, urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Împotriva Sentinței penale nr. 413 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, au declarat apeluri, în termen legal, inculpatul M.A. și părțile civile M.C.I. și M.D.A. Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul, iar în susținerile dezvoltate cu ocazia dezbaterii acestuia, prin apărătorul său, a arătat că această cale de atac exercitată vizează numai individualizarea judiciară a pedepsei, care, în opinia sa, a fost greșit realizată de instanța de fond. Astfel, s-a arătat că deși instanța fondului a reținut dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., reducând limitele pedepselor cu o treime, a aplicat inculpatului o pedeapsă prea mare în raport de circumstanțele sale personale și circumstanțele reale ale comiterii faptei.

Apelantele părți civile, prin apărător ales, în latură penală, au solicitat sancționarea inculpatului cu o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă. În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a solicitat să se fixeze în sarcina inculpatului, în calitate de debitor, o pensie de întreținere în raport cu prejudiciul adus victimei și cu privarea acesteia de a mai putea vreodată lucra în condiții normale de muncă, urmând ca acesta să fie obligat și la plata sumei de 100.000 RON cu titlul de prejudiciu patrimonial și prejudiciu moral survenit în urma infracțiunii săvârșite, către victimă. Totodată, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 RON cu titlul de daune morale către partea civilă M.D.A.

pentru prejudiciul suferit de această parte în urma infracțiunii săvârșite de inculpat. În motivele scrise și susținute în cadrul dezbaterii apelurilor, s-a arătat că din actele și lucrările dosarului rezultă că victima a fost supusă unor operații complicate. Medicul primar chirurg M.D.Z. de la Spitalul Județean Ploiești, care i-a salvat viața părții civile, a arătat că mai este necesară cel puțin o intervenție chirurgicală ce implică montarea unei proteze pe peretele stomacului, în zona în care s-a produs înjunghierea. Victima a suferit pe lângă o mutilare fizică și o traumă psihică ce implică faptul că nu va mai putea duce o viață normală niciodată, cicatricea uriașă pe care o are pe abdomen o va face constant să își aducă aminte de chinurile prin care a trecut și poate împiedica desfășurarea unei vieți de cuplu firești.

În urma traumelor psihice survenite pe fondul atacului, victima a solicitat consultul medicului de familie D.E., fiind îndrumată să se adreseze Serviciului de Psihiatrie. Totodată, s-a arătat că inculpatul nu se află la prima abatere de acest fel, în anul 1999 victima fiind nevoită să sesizeze organele de poliție deoarece soțul său avea manifestări agresive atât față de aceasta și mama sa, cât și față de copiii săi. Ulterior victima s-a împăcat cu soțul său, temându-se pentru viața sa și a copiilor săi. A mai arătat că inculpatul a mai fost căsătorit de două ori, iar motivul despărțirii a fost tot acela al violențelor fizice la care își supunea constant partenerele de viață. Prin Decizia penală nr. 27 din 12 februarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul M.A.

împotriva Sentinței penale nr. 413 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală, în sensul că a redus pedeapsa aplicată acestuia în temeiul dispozițiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) și i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței. A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 3 iulie 2012, la zi. A respins, ca neîntemeiată, cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de partea civilă M.C.I. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile M.C.I.

și M.D.A. împotriva Sentinței penale nr. 413 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova. A obligat pe apelanții-părți civile la plata sumei de câte 150 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care câte 50 RON onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: Examinând sentința apelată în raport de criticile formulate de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, evaluând corect materialul probator administrat în cauză pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatului.

Curtea a mai reținut că judecata a avut loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. În ceea ce privește temeinicia hotărârii, cu referire la individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat este una excesivă, fiind situată la limita maximă prevăzută de lege. În raport de circumstanțele reale ale faptei și de circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată acestuia este una excesivă și că se impune reducerea acesteia cu 1 an, acest cuantum fiind apreciat ca proporțional cu gravitatea faptei și răspunzând tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, Curtea a constatat că apelul promovat de inculpat sub acest aspect este întemeiat, iar apelurile părților civile referitoare la majorarea pedepsei inculpatului sunt nefondate. Tot nefondate au fost apreciate apelurile părților civile și în privința modului de soluționare a acțiunii civile promovată de aceste părți. Reține instanța de prim control judiciar că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată. S-a reținut că partea civilă nu a probat niciuna din cele două cereri de despăgubiri pentru daune materiale. Curtea a apreciat totodată că suma de 12.000 RON acordată cu titlul de daune morale reprezintă o satisfacție echitabilă pentru partea civilă. Referitor la cererea formulată de partea civilă M.D.A., Curtea a constatat că acesta nu a suferit o vătămare directă prin infracțiunea săvârșită de inculpat.

Cu privire la cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de partea civilă M.C.I., Curtea a constatat netemeinicia acestei cereri întrucât bunul vizat de măsura asigurătorie - bunul imobil situat în str. E.A.N., nu aparține inculpatului, fiind deținut în cote indivize cu sora sa M.S., împrejurare ce rezultă din certificatul de moștenitor din 17 aprilie 2000. Împotriva acestei decizii au declarat recursuri părțile civile M.C.I. și M.D.A. precum și inculpatul M.A. Inculpatul M.A., prin apărător a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen. și din perspectiva dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursurile declarate în cauză sunt neîntemeiate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente. Înalta Curte reține că instanța de fond a realizat o analiză temeinică și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în faza de urmărire penală, analiză în urma căreia a stabilit în mod temeinic situația de fapt căreia i-a dat încadrarea juridică corespunzătoare. În mod corect a apreciat prima instanță că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii reținută în sarcina sa respectiv infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c) - i) C. pen.

Probele administrate în faza de urmărire penală respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, raportul de expertiză medico-legală traumatologică a victimei M.C.I. nr. 581 din 28 iunie 2012 a S.M.L. Ploiești, raportul de expertiză medico-legală traumatologică a inculpatului M.A. nr. 580 din 28 iunie 2012 a S.M.L. Ploiești, declarațiile părții vătămate M.C.I., declarațiile martorilor B.P.E., G.E., N.D.A., D.M.R., A.A., S.D.I., T.C.L. și inculpatului M.A., confirmă situația de fapt reținută de instanța de fond respectiv că în data de 27 iunie 2012 în jurul orelor 23,00, pe fondul geloziei, în timp ce se aflau în Parcul A.V. iar apoi pe strada M. din municipiul Ploiești, inculpatul M.A.

i-a aplicat părții vătămate M.C.I., soția sa, mai multe lovituri cu cuțitul în zona abdominală și a feței, lovituri ce au pus în pericol viața acesteia. Reține Înalta Curte că instanța de apel în mod corect a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. fiind realizată o proporție între fapta comisă și sancțiunea penală aplicată. Gradul de pericol social concret al faptei, natura infracțiunii comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptei sunt împrejurări avute în vedere de prima instanță de control judiciar justificând regimul sancționator stabilit atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare a pedepsei.

Astfel, inculpatul a acționat de o manieră și în împrejurări care sporesc gradul de pericol social al faptei sale, lovind victima cu un cuțit de mai multe ori, într-un loc public și cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol, însă leziunile produse părții vătămate au necesitat un număr relativ redus de zile de îngrijiri medicale (30 - 35 zile conform raportului de expertiză medico-legală nr. 580/2012 al S.M.L. Ploiești - singurul act medico-legal efectuat în cauză), iar fapta a fost comisă într-un acces de gelozie al inculpatului și după ce partea vătămată i-a comunicat că intenționează să divorțeze, în condițiile în care părțile erau căsătorite de peste 16 ani și aveau împreună doi copii minori.

Pe de altă parte, corect a reținut instanța de apel că circumstanțele personale ale inculpatului nu converg către o înăsprire a sancțiunii până la limita maximă, acesta fiind integrat social, având un loc de muncă și o calificare corespunzătoare, o conduită bună în societate, neavând antecedente penale. De asemenea pe tot parcursul procesului penal a manifestat o atitudine sinceră recunoscându-și integral vinovăția. Față de aceste circumstanțe reale și personale în mod corect prima instanță de control judiciar a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului de instanța de fond este una excesivă raportată la limitele de pedeapsă prevăzute de lege astfel că se impune reducerea acesteia cu un an, acest cuantum fiind proporțional cu gravitatea faptei și răspunzând tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Reține Înalta Curte că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului de instanța de apel este în măsură să asigure scopul educativ și coercitiv al pedepsei astfel că nu se impune o atenuare a sancțiunii penale, fiind atins în acest mod și caracterul de exemplaritate a pedepsei. Cu privire la recursurile declarate de părțile civile M.C.I. și M.D.A., Înalta Curte reține următoarele: Prin memoriul formulat și depus la dosar partea civilă M.C.I. a solicitat instanței ca în temeiul prevederilor art. 385 9 alin. (1) pct. 10, 14, art. 385 15 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. să dispună admiterea recursului, casarea deciziei atacate, reținerea dosarului spre rejudecare și modificarea soluției în sensul în care Înalta Curte să pronunțe o nouă hotărâre care să cuprindă următoarele: Pe latură penală, în baza art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen.

sancționarea inculpatului cu o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă. Pe latură civilă, să se fixeze în sarcina inculpatului în calitate de debitor, o pensie de întreținere în raport de prejudiciul adus victimei și cu privarea acesteia de a mai putea vreodată lucra în condiții normale de muncă. S-a mai solicitat ca instanța să oblige inculpatul la plata sumei de 100.000 RON cu titlul de prejudiciu patrimonial și prejudiciu moral survenit în urma infracțiunii săvârșite în raport cu această parte civilă. S-a mai solicitat totodată obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 RON cu titlul de prejudiciu moral survenit în urma infracțiunii săvârșite în raport cu partea civilă M.D.A.

Prin memoriul formulat și depus la dosar partea civilă M.D.A. a solicitat instanței ca în temeiul prevederilor art. 385 9 alin. (1) pct. 10, 14, art. 385 15 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. să dispună admiterea recursului, casarea deciziei atacate, reținerea dosarului spre rejudecare și modificarea soluției în sensul în care Înalta Curte să pronunțe o nouă hotărâre care să cuprindă următoarele: Pe latură penală - în baza art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen. sancționarea inculpatului cu o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă. Pe latură civilă - să fie obligat inculpatul la plata sumei de 3000 RON cu titlu de prejudiciu moral survenit în urma infracțiunii săvârșite către partea civilă M.D.A.

în calitate de fiu al inculpatului și al victimei; - să se fixeze în sarcina inculpatului, în calitate de debitor, o pensie de întreținere în raport cu prejudiciul adus victimei și cu privarea acesteia de a mai putea vreodată lucra în condiții normale de muncă; - să fie obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de prejudiciu patrimonial și prejudiciu moral survenit în urma infracțiunii săvârșite către victima M.C.I. Recursurile declarate de părțile civile sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente: Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că instanța de fond a soluționat corect latura civilă a cauzei.

Așa cum de altfel a reținut și prima instanță de control judiciar referitor la plata unei prestații periodice și a despăgubirilor materiale, spre deosebire de daunele morale care nu se probează ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar, despăgubirile pentru daune materiale sunt supuse unei riguroase probațiuni, fiecare astfel de cerere fiind necesar a fi temeinic probată. În speță, se constată că partea civilă nu a probat niciuna din cele două cereri de despăgubiri pentru daune materiale, nefiind administrate probatorii din care să rezulte că leziunile suferite de această parte au determinat pierderea sau diminuarea temporară ori permanentă a capacității sale de muncă cu consecința diminuării veniturilor, care să poată îndreptăți acordarea unei despăgubiri cu titlu de prestație periodică pe perioada necesară.

Biletele de externare din spital și certificatele de concediu medical nu fac o asemenea dovadă acestea certificând doar diagnosticul, perioada de spitalizare și perioada de repaus medical, fără a proba existența și întinderea prejudiciului material. În privința daunelor morale, acestea nu se probează ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar, însă această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu se transforma într-o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În raport de actele medicale depuse la dosar, raportul de expertiză medico-legală, biletele de ieșire din spital rezultă cu certitudine că partea civilă M.C.I. a suferit o traumă fizică și psihică accentuată ca urmare a agresiunii exercitate de către inculpat, limitându-i temporar posibilitatea de a desfășura activitățile cotidiene. Reținând existența acestui prejudiciu moral în contextul circumstanțelor cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect cele două instanțe de fond și apel au apreciat că suma de 12.000 RON acordată cu acest titlu reprezintă o satisfacție echitabilă pentru partea civilă. Referitor la cererea formulată de M.D.A. și Înalta Curte constată că acesta nu a suferit o vătămare directă prin infracțiunea săvârșită de inculpat nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate și temeinicie a cererii formulate.

Înalta Curte constată că și solicitarea părților civile M.C.I. și M.D.A. în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului M.A. este de asemenea nefondată, după cum s-a arătat în cele ce preced, instanța de apel individualizând corect această pedeapsă. Față de toate argumentele prezentate Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.A. și părțile civile M.C.I. și M.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 12 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 03 iulie 2012 la 24 mai 2013. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Va obliga recurentele părți civile la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.A. și părțile civile M.C.I. și M.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 12 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 03 iulie 2012 la 24 mai 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți civile la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 mai 2013. Procesat de GGC - GV