ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 538/2014

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele :

Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința

civilă nr. 1878 din 13 septembrie 2012, a admis în parte acțiunea precizată

formulată de reclamanta N.M. în contradictoriu cu pârâta SC O.V.I.G. SA (fosta B.C.R.

A.V.I.G. SA, modificare intervenită ca urmare a fuziunii prin absorbție) București,

având ca obiect pretenții și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei

suma de 32.350 lei, cu titlu de daune materiale, din care suma de 16.378 lei,

reprezentând contravaloare transport, medicamente, controale periodice, iar

suma de 15.972 lei, reprezentând diferența lunară dintre venitul mediu net al

reclamantei, realizat ca salariată anterior accidentului,- 720 lei/lunar și

indemnizația primită,- de 357 lei/lunar, respectiv de 363 lei/ lună pe perioada

10 ianuarie 2009, data accidentului și până la 13 septembrie 2012, data pronunțării

(44 de luni), precum și, în continuare, diferența lunară dintre venitul mediu

net al reclamantei, realizat ca salariată anterior accidentului,- 720 lei/lunar

și indemnizația primită,- de 357 lei/lunar, respectiv de 363 lei/ lună pe toată

perioada menținerii incapacității de muncă, suma de 134.643 lei, echivalentul a

30.000 euro la cursul valutar al B.N.R. de azi -13 septembrie 2012 data pronunțării

( 4,4881 lei = 1 euro), cu titlu de daune morale, penalități în cuantum de 0,1%

pentru aceste sume fiecare zi de întârziere, de la data de 17 iunie 2011 și până

la 31 decembrie 2011, respectiv penalități în cuantum de 0,2 % din 01 ianuarie

2012 și până la data efectuării plății.

În motivare, s-a reținut că

sunt întrunite condițiile răspunderii pârâtei pentru plata despăgubirilor

solicitate, prejudiciul este actual si nereparat, fapta ilicită aparține

asiguratului R.C.A. al pârâtei, iar raportul de cauzalitate dintre fapta

ilicita si prejudiciu este vădit și s-a respins capătul de cerere privind

pierderile patrimoniale prin închiderea punctului de lucru al SC S. SRL,

societate al cărui asociat și administrator a fost reclamanta, întrucât lipsește

caracterul cert al prejudiciului, existența acestuia fiind îndoielnică.

Curtea de Apel Timișoara, secția

a II a civilă, prin Decizia civilă nr. 2/ A din data de 14 ianuarie 2013, a

respins apelul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA împotriva sentinței civile nr.

1878 din 03 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 42/108/2012,

a admis apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași hotărâri, pe care a

modificat-o în parte în sensul că a admis cererea reclamantei N.M. și a obligat

pârâta SC O.V.I.G. SA la plata sumei de 96.624 lei daune materiale și 225.000

lei daune morale către reclamantă, menținând dispoziția instanței privind

acordarea penalităților și a cheltuielilor de judecată, cu motivarea că vârsta

la care a suferit trauma reclamanta este de natură a forma convingerea instanței

că toate consecințele ce derivă din starea de sănătate induse vor impieta, în

continuare, asupra vieții pe care aceasta o va trăi, fără a se putea bucura de

confortul, liniștea și activitățile implicite unei persoane normale, de aceeași

condiție cu a acesteia.

Împotriva acestei decizii,

pârâta SC O.V.I.G. SA a declarat recurs, fără a indica vreun motiv de

nelegalitate dintre cele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor

de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în

fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, în

baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., având în vedere următoarele considerente:

Pârâta a declarat recurs, fără

să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de

nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 303 alin.

(1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs

sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea

nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că:

"Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii,

chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor menționate la alin. (2), iar, conform dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea recursului nerespectarea

condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c a

aceluiași text legal, fiind reținut expres că recursul va cuprinde: "

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În aceste condiții, Înalta Curte,

constatând că pârâta nu a motivat recursul declarat, urmează să facă aplicarea

prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ. și să constate nulitatea cererii de recurs declarate de pârâta

SC O.V.I.G. SA - prin sucursala Hunedoara împotriva Deciziei civile nr. 2/ A

din 14 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., va

obliga pârâta SC O.V.I.G. SA la plata sumei de 1.143 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată către reclamanta N.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

declarate de pârâta SC O.V.I.G. SA - prin sucursala Hunedoara împotriva

Deciziei civile nr. 2/ A din 14 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția a ll-a civilă.

Obligă

pârâta SC O.V.I.G. SA la

plata sumei de

1.143 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta N.M.

Irevocabilă

.

Pronunț

at

ă

în

ș

edin

ță

public

ă

, ast

ă

zi 13 februarie 2014.