ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3833/2018

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 12 octombrie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 14.269,99 RON, reprezentând cheltuieli materiale globale provizorii; obligarea pârâtei la plata sumei de 739.200 euro, cu titlu de daune morale; obligarea pârâtei la plata sumei de 700 euro, cu titlu de indemnizație lunară, având în vedere că a rămas cu infirmitate fizică permanentă și că i-a fost afectată capacitatea de a munci și de a se întreține - sumă calculată de la data producerii accidentului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 2461 din 20 iunie 2017 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis în parte acțiunea; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 200.000 euro daune morale și suma de 700 euro indemnizație lunară de la data producerii accidentului; a obligat pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 2.567 reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 2406/A din 21 decembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței; a schimbat în parte, sentința atacată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 275.000 euro, în echivalent RON, la data plății, reprezentând daune morale și suma de 1793 RON - indemnizație lunară, începând cu luna noiembrie 2014 și până la încetarea stării de nevoie; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. reclamanta A., formulând următoarele critici:

- Instanța de apel nu a procedat la o analiză judicioasă și coroborată a întregului material probator administrat în cauză, încălcând grav normele de procedură și afectând calitatea actului de justiție, implicit aflarea adevărului, situație cu impact negativ major în valorificarea dreptului lezat.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă arată că instanța de apel nu a luat în considerare raportul nou de expertiză medico-legală, ce atestă o situație medicală mult mai complexă decât cea constatată inițial (dacă în primul raport numărul de zile de îngrijire medicală sunt de 150, în al doilea sunt de 350), nu a acordat relevanța cuvenită expertizei psihotraumatice, iar din cele 18 puncte conținute în apelul reclamantei instanța a reținut numai 10, înlăturând, în mod nejustificat ceea ce echivalează cu o necercetare a pricinii, aspecte privind reducerea posibilității de a mai avea un copil, pierderea șansei de a mai conduce un autovehicul, existența unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare 300 - 350 zile de îngrijiri medicale, obligativitatea realizării la domiciliu a unui program de kinetoterapie învățat la clinică, existența incontinenței de urmă și materii fecale.

Astfel, instanța de apel nu doar că nu a analizat unele probe, dar le-a înlăturat cu bună știință pe altele. Astfel, nu a luat în considerare prejudiciul juvenil, prejudiciul de agrement, prejudiciul sexual, pierderea parțială a vederii, anularea oricăror șanse de câștig prin muncă încă de la vârsta de 21 de ani, incapacitatea de îngrijire proprie.

Totodată decizia trebuia motivată în raport cu principiile regăsite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv principiul integralității despăgubirii, rezonabilității și echității.

- Invocă contradictorialitatea raționamentului juridic al instanței care face o confuzie gravă între trauma fizică/biologică și trauma psihologică, evaluând trauma fizică cu documente psihologice.

- Susține că diminuarea cuantumului indemnizației lunare de la suma de 700 euro, la cea de 1793 RON este, de asemenea, o consecință a neluării în considerare a tuturor probelor existente la dosarul cauzei, dar reprezintă și o aplicare greșită a normelor de drept material. Deși reține ca argument în diminuarea rentei lunare dispozițiile art. 10,11, 23, 24 și 31 din Legea nr. 448/2006, instanța nu ține cont de faptul că nevoile sale sunt mai mari decât cele oferite fără costuri prin Casa de asigurări de sănătate (reclamanta necesită un regim alimentar special, ce impune costuri ridicate, cure repetate de recuperare, tratament medicamentos special lunar, îngrijiri medicale specifice pentru pacienții cu leziuni medulare, consiliere psihologică permanentă).

- Hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material, a jurisprudenței naționale și internaționale, respectiv art. 1385, art. 1387, art. 1388, art. 1391 alin. (1), art. 1393 C. civ., art. 10, 11, 23, 31 din Legea nr. 448/2006 cu privire la protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 din Constituția României.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că instanța de apel, pentru a reține respectarea principiului privind despăgubirea integrală a prejudiciului, trebuie să aibă în vedere principiul proporționalității și al statuării în echitate asupra despăgubirilor, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește stabilirea unui raport corect între suma acordată și vătămare (privită sub aspectul intensității și duratei). În acest sens, nu a prezentat argumentele pentru care a respins pretențiile formulate, limitându-se la o motivare simplistă și insuficientă, sumară și generală, în sensul că prejudiciul moral este mai grav decât cel stabilit de prima instanță, fără o evaluare a situației particulare a reclamantei, neglijând în totalitate atât numărul vătămărilor suferite, cât și gravitatea acestora, întinderea lor în timp, caracterul ireversibil al unor dintre ele.

Modalitatea în care instanța de apel, prin încălcarea normelor de procedură și de drept material, a cuantificat daunele morale cuvenite reclamantei, a condus la stabilirea unor valori nerezonabile, care nu asigură o justă compensație pentru suferințele produse și nu sunt în acord cu practica judiciară în materie.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de nulitate a recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost invocate de către recurenta-reclamantă.

Pe fond, intimata-pârâtă arată că instanța de apel a procedat la o analiză judicioasă a situației deduse judecății și a prezentat pe larg argumentele în baza cărora a pronunțat soluția adoptată.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepției nulității căii de atac.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 4 iunie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului prin care s-a constatat că Decizia nr. 2406/A/21.12.2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, este supusă căii extraordinare de atac a recursului, care, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este de competența acestei instanțe. S-a constatat că doar o parte din aspectele deduse judecății referitoare la motivarea soluției și condițiile angajării răspunderii delictuale se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile privind modalitatea de interpretare a probatoriilor neputând fi analizate de către instanța de control judiciar, învestită, prin efectul legii, doar cu aspectele de nelegalitate ale pricinii, iar nu cu cele de netemeinicie.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

În esență, litigiul poartă asupra unei cereri în despăgubiri întemeiată pe principiul răspunderii civile delictuale îndreptată împotriva asigurătorului persoanei vinovate de producerea unui accident de circulație la data de 09.03.2014 și soldat cu decesul șoferului în culpă și cu vătămarea corporală gravă a reclamantei, pasager în mașina acestuia.

Instanța de fond a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 200.000 euro daune morale și suma de 700 euro indemnizație lunară reținând că reclamanta a suferit leziuni traumatice importante pentru a căror vindecare a necesitat 150 de zile de îngrijiri medicale.

La stabilirea despăgubirilor morale, instanța a ținut cont de suferințele fizice și psihice ale victimei, de consecințele produse în viața acesteia, respectiv că reclamanta a suferit un număr de 7 fracturi, din care 4 fixate cu elemente externe (tije, plăci); 2 leziuni nervoase majore prin secționare (măduva spinării și nervul ulnar - nervul principal al mâinii); peste 150 zile de spitalizare; paraplegie spastică, invaliditate permanentă, pierderea capacității de muncă, deteriorarea aspectului fizic, probleme oftalmologice grave, stres posttraumatic cronic, retardul în carieră, pierderea locului de muncă și pierderea șansei de a mai avea o carieră.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei, de acordare a unei sume lunare pentru acoperirea nevoilor de viață sporite, tribunalul a considerat că renta lunară în cuantum de 700 de euro solicitată de către reclamantă vizează acoperirea în parte, a cheltuielilor lunare pe care este absolut obligată să le realizeze, mult mai mari decât suma de 603 RON reprezentând indemnizație lunară pentru pierderea în totalitate a capacității de muncă și suma de 340 RON reprezentând indemnizație pentru persoanele cu handicap, încasate de reclamantă.

Instanța de apel a admis apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței, a majorat daunele morale la 275.000 euro, în echivalent RON, la data plății și a modificat indemnizația lunară la 1793 RON.

A considerat că instanța de fond nu a acordat relevanța cuvenită constatărilor și concluziilor emise în cadrul expertizei psiho traumatologice și nici celor reținute în fișa de evaluare psihologică întocmită de dr. C. În plus, a avut în vedere leziunile traumatice care au necesitat pentru vindecare peste 150 de zile de îngrijiri medicale potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 2385/2014, că reclamanta se află în incapacitate totală de muncă și de autoîngrijire, este încadrată în grad de handicap grav, cu asistent personal, că leziunile suferite i-au pus în primejdie viața și se constituie în infirmitate posttraumatică, prezintă probleme stomatologice grave, necesită cure de recuperare repetate, necesită consiliere psihologică permanentă, nu mai poate folosi brațul stâng, trebuie să evite ortostatismul și mersul prelungit, nu mai are voie să facă sport, prezintă cicatrice în urma intervențiilor chirurgicale pentru cele 12 fracturi. Consideră că prejudiciul moral suferit este mai grav decât a fost evaluat de prima instanță, având în vedere și pierderea șansei de a avea o carieră profesională, diminuarea posibilităților de a avea o viață de familie și socială, motiv pentru care a apreciat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 275.000 euro.

Referitor la acordarea sumei de 700 euro lunar, cu titlu de indemnizație periodică, instanța de apel a reținut că prestația periodică face parte din categoria daunelor materiale aflate sub reglementarea dispozițiilor art. 49 pct. 1 lit. d) din Normele anexă la Ordinul nr. 14/2011 CSA în conformitate cu care, în caz de vătămare corporală, asigurătorul RCA preia la plată eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuielile cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare.

Reclamanta este îndreptățită să beneficieze în conformitate cu prevederile Legii nr. 448/2006 de următoarele drepturi: art. 10 - dreptul la asistență medicală gratuită, inclusiv medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; art. 11 - dreptul la dispozitive medicale gratuite în ambulatoriu, servicii gratuite de cazare și masă în unități sanitare, sanatorii și stațiuni balneare, un bilet gratuit de tratament balnear, în cursul unui an; art. 23 - gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafață și metroul; art. 24 - gratuitatea transportului interurban, la alegere; art. 31- dreptul la asistență socială sub formă de servicii sociale, la cerere sau din oficiu (asistenți sociali, psihologi, instructor de ergoterapie, kinetoterapeuți, pedagogi de recuperare, logopezi, medici psihiatri, infirmieri).

Pentru acoperirea prejudiciului rezultat din nerealizarea câștigului în muncă, instanța de apel a avut în vedere venitul mediu lunar în anul 2017, din care a scăzut suma de 603 RON, reprezentând pensie de asigurări sociale pe care reclamanta deja o primește, reținând că reclamanta era îndreptățită, potrivit calificării profesionale pe care ar fi avut-o la terminarea studiilor (facultate de drept și științe sociale - sociologie, Craiova), la obținerea acestui venit.

Referitor la despăgubirea reprezentând creșterea nevoilor de viață ca urmare a accidentului suferit, instanța de apel a reținut că, pentru o parte din servicii și bunuri pentru care se solicită costuri lunare suplimentare (psiholog, recuperare, transport, tratament medicamentos), acestea sunt acordate de stat cu titlu gratuit în conformitate cu prevederile evocate mai sus.

Referitor la suma de 1300 RON reprezentând costuri lunare cu alimentația, instanța de apel a constatat că nu au fost aduse probe (acte medicale, prescripții și rapoarte de expertiză) din care să rezulte necesitatea unui regim alimentar special care ar impune astfel de costuri suplimentare.

Sumele de bani cerute pentru acoperirea costurilor lunare cu abonamente telefonic, internet, gaze, energie, întreținere imobil nu sunt în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită invocată în cauză și nu se poate aprecia că stau la baza sporirii nevoilor de viață ale reclamantei, întrucât reprezintă cheltuieli normale, obișnuite și inevitabile ale oricărei persoane astfel că nu pot fi puse în sarcina intimatei pârâte în calitate de asigurător RCA.

Reclamanta a criticat soluția instanței de apel în privința ambelor capete de cerere.

Referitor la daunele morale, a susținut, într-o primă critică, faptul că instanța de apel nu a procedat la o analiză judicioasă și coroborată a întregului material probator administrat în cauză, încălcând grav normele de procedură și afectând aflarea adevărului, întrucât nu a luat în considerare raportul nou de expertiză medico-legală, ce atestă o situație medicală mult mai complexă decât cea constatată inițial, nu a acordat relevanța cuvenită expertizei psihotraumatice, a reținut în parte aspectele prejudiciabile, necercetându-le pe cele referitoare la reducerea posibilității de a mai avea un copil, pierderea șansei de a mai conduce un autovehicul, existența unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare 300 - 350 zile îngrijiri medicale, obligativitatea realizării la domiciliu a unui program de kinetoterapie învățat la clinică, existența incontinenței de urmă și materii fecale, precum și prejudiciul juvenil, prejudiciul de agrement, prejudiciul sexual, pierderea parțială a vederii, anularea oricăror șanse de câștig prin muncă încă de la vârsta de 21 de ani, incapacitatea de îngrijire proprie.

Invocă contradictorialitatea raționamentului juridic al instanței care face o confuzie gravă între trauma fizică/biologică și trauma psihologică, evaluând trauma fizică cu documente psihologice.

Înalta Curte apreciază că este întemeiată critica privind nemotivarea corespunzătoare a hotărârii instanței de apel, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., și nu ale art. 488 pct. 5 C. proc. civ., astfel cum a invocat recurenta.

Pentru a majora cuantumul daunelor morale, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a acordat relevanța cuvenită constatărilor cuprinse în cele două înscrisuri ce dovedesc trauma psihică a reclamantei, respectiv raportul de evaluare psihotraumatologică și fișa de evaluare psihologică.

Însă, ulterior acestei constatări, enumerând celelalte criterii de individualizare a prejudiciului, instanța de apel a făcut referire la o altă situație de fapt decât cea actualizată de la dosarul cauzei, raportându-se în evaluarea prejudiciului suferit de reclamantă la situația medicală rezultată din raportul de expertiză întocmit în anul 2014, prin care se stabileau 150 zile de îngrijiri medicale.

Deși a apreciat că prejudiciul moral este mai grav decât a fost cuantificat la judecata în fond a cauzei, instanța de apel nu a avut în vedere raportul de expertiză medicală întocmit la 8.03.2017 de către Institutul Național de Medicină Legală din care rezultă agravarea situației medicale a recurentei cu majorarea numărului de zile de îngrijiri medicale de la 150 la 350.

Ignorând noul raport de expertiză, instanța a pornit de la o incorectă stabilire a situației de fapt, deși identificarea urmărilor accidentului reprezintă un element reprezentativ în procesul de constatare a gradului de afectare a integrității fizice și psihice a victimei accidentului de circulație, esențial în cuantificarea despăgubirilor menite a acoperi acest prejudiciu.

În plus, nu rezultă din considerentele hotărârii că instanța de apel ar fi analizat, în stabilirea criteriilor de acordare a despăgubirilor, ca elemente de evaluare, toate tipurile de prejudiciu invocate în apel, reținându-le sau înlăturându-le motivat, pentru a se putea verifica dacă aceste elemente au fost luate în considerare la stabilirea prejudiciului.

Prin urmare, din această perspectivă, constatându-se o incompletă cercetare a fondului, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru o reevaluarea situației de fapt, luând în considerare toate aceste aspecte care stau la baza unei corecte determinări a prejudiciului suportat de reclamantă.

Recurenta a mai susținut, în motivarea acestui caz de recurs, contradictorialitatea raționamentului juridic al instanței care face o confuzie gravă între trauma fizică/biologică și trauma psihologică, evaluând trauma fizică cu documente psihologice.

Nu rezultă, însă, în considerentele deciziei atacate o astfel de confuzie între elementele ce țin de afecțiunile psihologice și sechelele fizice enumerate de instanța de apel, deopotrivă, pe care însă, astfel cum s-a menționat anterior, nu rezultă în ce modalitate le-a valorizat, atunci când a cuantificat prejudiciul moral.

În ceea ce privește criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., cu referire la modificarea cuantumului prestației periodice, reclamanta susține că instanța nu a ținut cont de faptul că nevoile sale sunt mai mari decât cele oferite fără costuri prin Casa de asigurări de sănătate, mai ales în ceea ce privește regimul alimentar special, sesiunile de recuperare, tratamentul medicamentos special lunar, îngrijirile medicale specifice pentru pacienții cu leziuni medulare, consilierea psihologică permanentă.

Deși existența acestor nevoi speciale nu a fost contestată în cauză, instanța de apel a prezentat elementele care au stat la baza calculului indemnizației, reținând că o parte din servicii și bunuri (psiholog, recuperare, transport, tratament medicamentos) sunt acordate de stat cu titlu gratuit iar pentru costurile lunare cu alimentația, nu au fost aduse probe (acte medicale, prescripții și rapoarte de expertiză) din care să rezulte necesitatea unui regim alimentar special care ar impune astfel de costuri suplimentare.

Recurenta nu a combătut raționamentul instanței de apel referitor la argumentele pentru care aceasta a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 10,11, 23, 24 și 31 din Legea nr. 448/2006 ce reglementează protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, astfel că simpla reluare a solicitării în recurs nu este suficientă pentru a constata o greșită aplicare a legii speciale.

Recurenta a mai invocat încălcarea unor dispoziții legale, constituționale și convenționale, pentru a reproșa instanței de apel că nu a avut în vedere principiul proporționalității și al statuării în echitate asupra despăgubirilor, în ceea ce privește stabilirea unui raport corect între suma acordată și vătămare (privită sub aspectul intensității și duratei). O astfel de critică, în măsura în care are în vedere cererea privind daunele morale, nu poate fi analizată întrucât vizează fondul raportului juridic dedus judecății iar, în cauză, astfel cum s-a arătat, verificându-se cu prioritate aspectul motivării soluției, s-a reținut că instanța de apel nu s-a întemeiat pe elementele actualizate ale situației de fapt. Ca atare, principiile răspunderii civile delictuale urmează a fi aplicate la rejudecarea cauzei, în vederea asigurării funcției compensatorii a daunelor morale pretinse.

În consecință, față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în baza art. 488 pct. 6 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va casa în parte decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, sub aspectul cererii privind daunele morale, menținând celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A., domiciliată în Craiova, județul Dolj și cu domiciliu ales la SCA D., cu sediul în București, Str. x, cam. 4 - 10, 28, 29, persoane însărcinate cu primirea corespondenței fiind E. și F. împotriva Deciziei nr. 2406/A din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI a civilă, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., cu sediul în București.

Casează în parte decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, sub aspectul cererii privind daunele morale.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN