ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4139/2010

Ședința publică

de la 25 noiembrie 2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Buzău, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de

T.V. și a constatat

încetarea contractului de concesiune din 1 septembrie 1999, așa cum rezultă din

sentința nr. 52 din 28 ianuarie 2009.

Apelul declarat

împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat de către Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 67 din 8 mai 2009, care a fost casată de către Înalta Curte de Casație și

Justiție prin Decizia nr. 191 din 21 ianuarie 2010.

Rejudecând cauza,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondat apelul formulat de A.D.S. București și a

obligat-o pe această să plătească intimatei reclamante suma de 500 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din Decizia nr. 44 din 23 aprilie

2010.

Pârâta A.D.S.

București a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel,

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 261 C. proc.

civ., Legea nr. 268/2001, H.G. nr. 626/2001.

Conform art. 137 C.

proc. civ. Curtea urmează a se pronunța cu precădere asupra excepției

tardivității recursului, așa cum a fost invocată din oficiu de către instanța

de judecată, constatând următoarele:

Conform art. 301 C.

proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

În speță, comunicarea

hotărârii s-a făcut la data de 18 mai 2010 iar recursul a fost declarat la data

de 4 iunie 2010, peste termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale mai

sus menționate.

În acest context

Curtea va admite excepția invocată din oficiu și în consecință va respinge

recursul ca tardiv formulat.

Conform art. 274 alin.

(1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuieli de judecată” și cum se constată că intimatul reclamant a

solicitat cheltuieli de judecată depunând în acest sens chitanța din 24

noiembrie 2010 (fila 20 dosar recurs) urmează a se admite cererea și a fi

obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei.

Așa fiind

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta A.D.S. București împotriva Deciziei nr. 44 din 23 aprilie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Obligă recurenta

pârâtă să plătească intimatului reclamant T.V. - administrator al SC P.F.V. SRL

Buzău suma de 900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2010.