ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4139/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4139/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Ședința publică de la 25 noiembrie 2010 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de T.V. și a constatat încetarea contractului de concesiune din 1 septembrie 1999, așa cum rezultă din sentința nr. 52 din 28 ianuarie 2009. Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat de către Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 67 din 8 mai 2009, care a fost casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 191 din 21 ianuarie 2010. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul formulat de A.D.S.
București și a obligat-o pe această să plătească intimatei reclamante suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din Decizia nr. 44 din 23 aprilie 2010. Pârâta A.D.S. București a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 261 C. proc. civ., Legea nr. 268/2001, H.G. nr. 626/2001. Conform art. 137 C. proc. civ. Curtea urmează a se pronunța cu precădere asupra excepției tardivității recursului, așa cum a fost invocată din oficiu de către instanța de judecată, constatând următoarele: Conform art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. În speță, comunicarea hotărârii s-a făcut la data de 18 mai 2010 iar recursul a fost declarat la data de 4 iunie 2010, peste termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate.
În acest context Curtea va admite excepția invocată din oficiu și în consecință va respinge recursul ca tardiv formulat. Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată” și cum se constată că intimatul reclamant a solicitat cheltuieli de judecată depunând în acest sens chitanța din 24 noiembrie 2010 (fila 20 dosar recurs) urmează a se admite cererea și a fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei. Așa fiind
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.D.S. București împotriva Deciziei nr. 44 din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Obligă recurenta pârâtă să plătească intimatului reclamant T.V. - administrator al SC P.F.V. SRL Buzău suma de 900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.