ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4123/2010

Ședința publică

de la 25 noiembrie 2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 21

octombrie 2008 reclamanta

P.D. a chemat în judecată pe pârâții G.C. și SC C.C. SRL

Băilești pentru ca prin hotărâre judecătorească instanța să dispună dizolvarea

pârâtei SC C.C. SRL Băilești pentru grave neînțelegeri între asociați, invocând

dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Tribunalul Dolj, secția

comercială, a respins acțiunea formulată de reclamantă reținând că

neînțelegerile dintre asociați nu au legătură cu funcționarea societății iar

divergențele dintre aceștia nu au împiedicat societatea să funcționeze, așa cum

rezultă din sentința nr. 243 din 14 aprilie 2009.

Împotriva acestei

hotărâri reclamanta a formulat recurs, care a fost calificată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, ca fiind apel, astfel că prin decizia nr. 38 din

ședința din camera de consiliul de la 2 martie 2010 a admis apelul, a schimbat

sentința în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând

dizolvarea SC C.C. SRL Băilești și obligarea intimatului pârât Gaciu Cornel la

plata către reclamantă a sumei de 61,15 lei cheltuieli de judecată.

La 30 martie 2010

pârâtul G.C. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând

în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și

menținerii ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj. A

invocat în recursul său greșita aplicare a dispozițiile art. 227 alin. (1) lit.

e) din Legea nr. 31/1990 în sensul că instanța de apel a ignorat îndeplinirea

celor două condiții cerute de textul de lege menționat cu privire la existența

unor neînțelegeri grave și imposibilitatea de funcționare corespunzătoare a

societății tocmai datorită acestor neînțelegeri.

Prin încheierea de

ședință de la data de 16 octombrie 2010, Curtea a invocat din oficiu, în

temeiul art. 304 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică greșita

calificare a căii de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței, motiv

care a fost pus în dezbaterea părților și care urmează a fi analizat cu

prioritate.

Conform art. 237 alin.

(5) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale „orice persoană

interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30

de zile de la efectuarea publicității, în condițiile alin. (3) și alin. (4)”.

Ca urmare Legea

societăților comerciale reglementează imperativ calea de atac ce urmează a fi

exercitate împotriva unei hotărâri prin care tribunalul pronunță dizolvarea

societății, această cale de atac fiind recursul.

Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, a ignorat această dispoziție imperativă a legii

speciale, calificând greșit calea de atac a recursului ca fiind apel.

În aceste condiții în

temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., raportat la art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 Curtea va admite

recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare Curții

de Apel Craiova, secția comercială, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul G.C. împotriva Deciziei nr. 38 din ședința din camera de

consiliu de la 2 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe

care o casează și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova, secția comercială,

ca instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2010.