ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1144/2022

Ședința publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul Ministerul Energiei a formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, contestație împotriva încheierii nr. 46/12.08.2019, emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României - Departamentul IV, prin care a solicitat anularea acesteia, în sensul admiterii contestației formulată împotriva Deciziei nr. 8/27.06.2019 emisă de Departamentul IV din cadrul Curții de Conturi a României, constatările și măsurile dispuse prin aceasta, urmând a fi înlăturate. Totodată a solicitat a se dispune, în temeiul art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării masurilor dispuse prin Decizia 8/27.06.2019.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1005 din 25 februarie 2022, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Energiei, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Ministerul Energiei a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, având în vedere că prin constatarea reținută la pct. 1 din Decizia nr. 8/2019 a Curții de Conturi a României respectiv "neevidențierea în contabilitate și în domeniul public al statului, a bunurilor expropriate pentru lucrări de utilitate publică și de interes național pentru care s-au plătit despăgubiri, expropriatorul a emis decizii de expropriere prin care transferul dreptului de proprietate operează de drept în momentul emiterii acesteia" și pentru care au fost stabilite măsurile de la punctul 1.1.

Recurentul arată că art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare stabilește că: "Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii."

De asemenea, art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010 dispune:" După efectuarea transferului dreptului de proprietate, expropriatorul solicită intabularea dreptului de proprietate asupra coridorului de expropriere în baza unei documentații întocmite pentru fiecare unitate administrativ-teritorială în parte, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile. Ulterior operațiunii de intabulare, expropriatorul are obligația de a începe lucrările într-un termen considerat rezonabil, în funcție de complexitatea acestora, dar nu mai târziu de 24 de luni de la eliberarea autorizației de construire."

Astfel, din textul de lege rezultă că legiuitorul nu a impus un termen pentru înregistrarea în coridorului de expropriere în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, impunând termen doar pentru începerea lucrărilor la obiectivul de investiții. Din textul de lege rezultă că pentru înregistrarea coridorului de expropriere sunt necesare documentații topografice întocmite în condițiile legii.

La momentul la care a fost efectuat controlul Curții de Conturi, Ministerul Energiei întocmise două proiecte de hotărâri pentru două coridoare de expropriere respectiv Roșiuța si Roșia de Jiu, respectiv:

- Hotărârea Guvernului nr. 511/17.07.2019 privind aprobarea înscrierii coridorului de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Roșiuța, județul Gorj, la o capacitate de 3.000.000 tone/an", aflat în administrarea Ministerului Energiei, în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului;

- Hotărârea Guvernului nr. 526/24.07.2019 privind aprobarea înscrierii coridorului de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Roșia de Jiu, județul Gorj, la o capacitate de 8,0 milioane tone/an", aflat în administrarea Ministerului Energiei, în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

În urma emiterii celor două hotărâri de guvern, Ministerul Energiei a efectuat înscrierea celor două coridoare în contabilitate și au fost înregistrate și la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 1650 și 1651.

În ceea ce privește coridorul de expropriere situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național - Amenajarea Hidroenergetică Răstolnița (H.G. nr. 900/2017), se arată că Ministerul Energiei a întocmit un proiect de hotărâre pentru aprobarea înscrierii în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul statului, proiect ce urmează să fie supus aprobării Guvernului.

Referitor la coridorul de expropriere Jilț Sud (H.G. nr. 552/2018) se susține că nu au fost întocmite documentațiile prevăzute de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010 și prin urmare nu a fost posibil realizarea unui proiect de hotărâre pentru aprobarea înscrierii în inventarul centralizat la bunurilor din domeniul public la statului.

Ministerul Energiei nu este răspunzător pentru întocmirea acestor documentații, atât timp cât, în conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 552.2018, statul român - expropriatorul, este reprezentat de Ministerul Energiei prin Complexul Energetic Oltenia.

Referitor la constatarea de la punctul 4 din Decizia nr. 8/2019 respectiv nerespectarea prevederilor legale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv acordarea de drepturi de natură salarială în alte condiții decât cele stabilite de Legea cadru nr. 153/2017, pentru care au fost efectuate plăți în sumă de 328.730 RON, pentru care s-au stabilit măsurile de la pct. II.6, recurentul precizează că la punctul 4.1 Curtea de Conturi reține efectuarea de plăți în sumă de 40.682 RON pentru drepturi salariale acordate în cazul a 8 persoane detașate, peste nivelul salariului de bază stabilit conform prevederilor Legii cadru nr. 153/2017, aferent funcției pe care au fost detașați.

În opinia recurentului, auditorii publici externi au constatat în mod greșit situația detașărilor făcute de Ministerul Energiei, atât de la instituții de stat cât si de ta instituții private.

În anul 2018 Ministerul Energiei a achitat drepturile salariale pentru personalul plătit din fondurile publice și așa cum menționează în art. 34 alin. (1) CAP IV Dispoziții tranzitorii și finale " Prevederile din actele normative referitoare la mutare, acordarea concediilor, cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare."

Drepturile pentru personalul contractual detașat în cadrul instituțiilor publice sau autorităților publice, prevederile Legii nr. 153/2017 sunt coroborate cu Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice care îndeplinește unele activități cu caracter temporar, în țară și în străinătate, inclusiv cu ocazia delegării sau detașării, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, dacă prin prezenta lege sau alte acte normative în vigoare nu se reglementează altfel.

Având în vedere nivelurile diferite de salarizare din sectorul bugetar la momentul apariției Legii nr. 153/2017 precum și condițiile de aplicare etapizată a acesteia în perioada iulie 2017- ianuarie 2022, aplicarea nediscriminatorie a legii se realizează cu mare dificultate. Totuși, în demersurile realizate de Ministerul Energiei s-a avut în vedere acordarea drepturilor cuvenite, în raport cu particularitățile fiecărei situații.

Pentru cele două persoane detașate pentru care nivelul salariului de bază stabilit de către angajatorul de la care au fost detașate era mai mic decât cel care era stabilit conform prevederilor Legii nr. 153/2017, aferent funcției pe care au fost detașate, s-a avut în vedere dispozițiile art. 45 din Codul muncii potrivit cărora "Detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. în mod excepțional, prin detașare se poate modifica și felul muncii, dar numai cu consimțământul scris al salariatului".

În concordanță cu acest articol recurentul consideră că detașarea nu reprezintă o încadrare, fiind incidente prevederile art. 39 din Legea nr. 153/2017.

În ceea ce privește ocuparea unor posturi de natura contractuală, prin detașare, în cadrul instituțiilor de stat, echipa de auditori externi face eronat referire la art. 30 din Codul muncii care vorbește despre încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare (care se face numai prin concurs și examen). Ministerul Energiei nu a încadrat (fapt ce presupune încheierea unui contract individual de munca conform art. 10 din Legea nr. 153/2017, în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu) personalul contractual altfel decât în condițiile actelor normative în vigoare, respectiv Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Hotărârea de Guvern nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generate de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.

În ceea ce privește opiniile echipei de audit cu privire la experiența și expertiza unora dintre persoanele detașate în cadrul Ministerului Energiei, precum și la menționarea cifrelor de afaceri, obiectul de activitate al angajaților de la care s-au detașat aceștia, precum și sumele de bani pentru care s-a achitat CAS-ul, recurentul consideră că nu sunt elocvente, deoarece în demersurile sale, Ministerul Energiei a avut în vedere să se asigure angajarea, lichidarea, iar ordonanțarea și plata drepturilor salariale să se realizeze cu respectarea cadrului legal aplicabil entității publice în discuție.

Astfel, detașarea personalului din sectorul privat, de la diferite societăți, trebuie să se realizeze în cadrul instituțiilor publice:

- pe funcții care au fost aprobate în prealabil de ordonatorul principal de credite, având ca cerințe de studii și cerințe specifice prezentate în fișele de post aferente, ordinele de aprobare a detașărilor și nivelul drepturilor salariale trebuie să poarte viza de control financiar preventiv și pe cea pentru legalitate;

- în deciziile emise pentru personalul detașat, căruia nu i s-a păstrat nivelul salarial avut la societatea de la care s-a detașat, salarizare se face la nivelul cel mai favorabil, în condițiile legii.

În ceea ce privește constatarea de la pct. 4.2 din Decizia Curții de Conturi, respectiv efectuarea de plăți în sumă de 288.048 RON, pentru drepturile salariale stabilite în cazul a 30 de salariați la nivelul stabilit prin Legea cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, în condițiile în care, în anul 2018 aveau dreptul la majorări salariale (cu un procent de 25 %) care se situau sub acest nivel al salariaților fiind îndreptățiți să beneficieze treptat până în anul 2022, recurentul precizează că începând cu data de 01.01.2018, a acordat o majorare (cuantum de 25 %) a salariului brut de bază aflat în decembrie 2017, conform prevederilor Legii nr. 153/2017.

Totodată, la stabilirea salariilor brute de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2018, s-a ținut cont și de alin. (6) din art. 38 conform căruia:

"în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022."

Astfel, s-a aplicat majorarea de 25 % la salariul brut de bază în plată pentru luna decembrie 2017, acest salariul incluzând gradația de vechime corespunzătoare salariatului la data respectivă.

Întrucât valoarea obținută a fost mai mică decât baza avută în vedere, în Anexa VIII, conform alin. (6), s-a aplicat "cea stabilită pentru anul 2022".

În vederea aducerii salariului brut de bază la nivel comparabil la valoarea prevăzută în anexa VIII pentru anul 2022, s-a aplicat gradația de vechime cuvenită salariatului, în anul 2018, aplicându-se astfel principiile art. 10 din Legea nr. 153/2017, rezultând astfel valoarea data în plată.

Recurentul consideră că principiul de calcul respectă întocmai prevederile Legii cadru nr. 153/2017, neputând fi vorba de o eroare de calcul și în consecință, despre un prejudiciu adus bugetului de stat.

Modalitatea de calcul utilizată de către minister, menționată de către auditorul extern, ca fiind eronată nu poate fi combătută prin modalitatea de calcul redată de către persoanele care au desfășurat controlul, aceasta neregăsindu-se menționată explicit în nicio prevedere a Legii cadru nr. 153/2017.

Referitor la pct. 3 din Decizia Curții de Conturi, respectiv nerespectarea prevederilor legale privind organizarea și desfășurarea de audit public intern, respectiv neauditarea tuturor activităților desfășurate și pentru care au fost dispuse măsurile la pct. I.3 și care a făcut obiectul contestației, recurentul precizează că în vederea îndeplinirii responsabilității fața de solicitarea Curții de Conturi pentru implementarea măsurii nr. I.3 dispusă prin Decizia nr. 8/2019, la nivelul ministerului au fost luate următoarele măsuri:

• asigurarea desfășurării activității de audit public intern, prin măsuri temporare (delegare):

- în perioada 25.02-05.07.2019, a fost asigurată delegarea a doi auditori interni din cadrul structurilor de audit public intern organizate la nivelul entităților subordonate Ministerului Energiei în vederea exercitării atribuțiilor compartimentului de audit public intern;

- prin Nota nr. 290.104/04.07.2019 conducerea Ministerului Energiei a aprobat prelungirea cu 60 de zile a perioadei de delegare în vederea exercitării atribuțiilor Compartimentului de audit intern pentru unul dintre cei doi auditori delegați.

• Ocuparea temporară a posturilor vacante în vederea desfășurării activității de audit public intern, respectiv solicitarea detașării a 2 auditori interni din cadrul altor instituții publice, prin detașarea unui auditor intern din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

• Ocuparea definitivă, prin concurs, a doua posturi vacante de auditori interni, fiind aprobat organizarea concursului în vederea ocupării funcțiilor publice de execuție vacante de auditori interni, prin Nota nr. x/1.07.2019.

• Pentru facilitatea recrutării prin concurs a resursei umane, prin Nota nr. 275.020/08.07.2019 s-a solicitat conducerii Ministerului Energiei, aprobarea declanșării procedurii de solicitare a avizului Agenției Naționale a Funcționarilor publici in vederea transformării unei funcții publice de execuție de auditor intern, clasa I, grad profesional superior vacantă, în funcție publică de execuție de auditor intern, clasa I, grad profesional principal.

•Se va avea în vedere elaborarea unei propuneri privind redimensionarea capacității de audit public intern la nivelul Ministerului Energiei, în vederea asigurării resurselor necesare îndeplinirii atribuțiilor și responsabilităților stabilite, potrivit reglementarilor în materie, în sarcina structurii de audit public intern.

În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii.

Intimata Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în perioada 08.04- 31. 05. 2019, Curtea de Conturi a României-Departamentul IV a efectuat la Ministerul Energiei misiunea privind "Auditul financiar al contului de execuție a bugetului de stat pe anul 2018".

În urma verificărilor efectuate, auditorii publici externi au întocmit Raportul de audit financiar nr. 101.700/AA/31.05.2019, în cuprinsul căruia, la Cap 9 pct. I.1,II și III au constatat următoarele:

- neevidențierea în contabilitate și în domeniul public al statului, a bunurilor expropriate pentru lucrări de utilitate publică și de interes național pentru care s-au plătit despăgubiri, expropriatorul a emis decizii de expropriere prin care transferul dreptului de proprietate operează de drept în momentul emiterii acesteia;

- nerespectarea prevederilor legale privind exercitarea activității de audit public intern;

- nerespectarea prevederilor legale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv acordarea de drepturi salariale în alte condiții decât cele stabilite de Legea- cadru nr. 153/2017 pentru care au fost efectuate plăți în sumă de 328. 730 RON;

- efectuarea de plăți în sumă de 4305 RON pentru cheltuieli nedatorate, fiind în sarcina prestatorului.

Pentru înlăturarea acestei abateri, Curtea de Conturi a României-Departamenul IV a emis Decizia nr. 8/27.06.2019, la pct. I.1, I.3, I.5 și II.6 din dispozitivul acesteia stabilind în sarcina conducerii S.N. Nuclearelectrica S.A. următoarele obligații în baza prevederilor art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, respectiv:

"I.1 (...) va urmări intrarea în legalitate privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.

(...) extinderea verificărilor asupra despăgubirilor acordate în anul 2018, în vederea identificării și a altor despăgubiri acordate pentru care au fost emise acte administrative de expropriere însă bunurile care au făcut obiectul, nu au fost preluate și evidențiate în contabilitate, pentru cazurile identificate se va proceda la reîntregirea patrimoniului cu astfel de bunuri (...), evidențierea lor în contabilitate, intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor expropriate precum și la includerea lor în inventarul bunurilor din domeniul public al statului (pentru abaterea prezentată la pct. 1 din decizie);

- I.3 (...) va urmări intrarea în legalitate privind organizarea și exercitarea activității de audit public intern", în conformitate cu prevederile legale în vigoare (pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 3 din Decizie);

- I.5 (...) extinderea verificărilor asupra contractelor de servicii derulate în 2018, în vederea identificării și a altor cazuri în care au fost ordonanțate și efectuate plăți de sume pentru care nu a fost acordat "bun de plată" pentru cazurile constatate, se va proceda la cuantificarea sumelor, recuperarea acestora în condițiile legii și virarea sumelor la bugetul de stat, precum și a accesoriilor calculate conform prevederilor legale (pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 7 din Decizie);

II.6- (...) va urmări intrarea în legalitate privind ocuparea posturilor vacante și acordarea de drepturi salariale în condițiile stabilite prin legislația în vigoare

(...) extinderea verificărilor asupra cheltuielilor salariale efectuate în anul 2018, în vederea identificării și a altor cazuri în care au fost acordate drepturi salariale ce excede prevederilor Legea cadru nr. 153/2017, pentru cazurile constatate (...), se vor dispune măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului ca urmare a plăților efectuate, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora în condițiile legii (inclusiv dobânzile legale), (...) (pentru abaterea prezentată la pct. 4 din Decizie)."

Valoarea estimată a abaterii pentru care a fost dispusă măsura de la pct. II.6 din decizie, pentru eșantionul verificat, este în sumă de 40.682 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație administrativă, care a fost respinsă ca nefondată prin încheierea nr. 46/12.08.

Recurentul - reclamant a susținut nelegalitatea măsurii dispuse la pct. I.1 din Decizia nr. 8/2019, privind constatările de la pct. 1, pe considerentul legiuitorul nu a impus un termen pentru înregistrarea coridorului de expropriere în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, impunând termen doar pentru începerea lucrărilor la obiectivul de investiții, respectiv dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 255/2010.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că neregulile constatate nu vizau faptul că reclamantul nu a respectat vreun termen pentru înregistrarea coridorului de expropriere, în inventarul centralizat la bunurilor din domeniul public.

Aceste constatări privesc faptul că deși au fost emise Deciziile de expropriere nr. 2126/10.09.2018, nr. 2840/05.12.2018, nr. 706/20.03.2019 și nr. 115/28.01.2019, la nivelul Ministerului Energiei nu se regăsește evidențiat în contabilitate, terenul în suprafața de 6.172.729 mp ce a făcut obiectul acestora.

Pentru terenul respectiv transferul dreptului de proprietate operând de drept în momentul emiterii actelor de expropiere, nu s-a procedat la includerea acestuia în Inventarul bunurilor din domeniul public al statului.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare, prin H.G. nr. 399/8 iunie 2018, H.G. nr. 552/19 iulie 2018, H.G. nr. 1.031/21 decembrie 2018 și H.G. nr. 1.032/21 decembrie 2018, s-a aprobat amplasamentul și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere situat pe amplasamentul lucrărilor de utilitate publică de interes național (deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Roșia de Jiu, județul Gorj, punerea în funcțiune a capacității finale de producție de 8.500 mii tone/an lignit la cariera Jilț Sud și deschiderea și punerea în exploatare a Carierei Roșită, județul Gorj) inclusiv sumele individuale estimate de către expropriator, ce urmau a fi virate de Ministerul Energiei pentru plata despăgubirilor aferente imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării.

Măsura de la pct. I.1 din Decizia nr. 8/20I9 a fost dispusă în temeiul art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, pentru înlăturarea neregulilor financiar - contabile constatate vizând neevidențierea în contabilitate și în domeniul public al statului, a bunurilor expropriate pentru lucrări de utilitate publică și de interes național, pentru care s-au plătit despăgubiri.

Instanța de fond a reținut că prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 nu pot fi invocate în sensul exonerării reclamantului de obligațiile ce îi revin.

Această concluzie este susținută de faptul că, recurentul - reclamant din fonduri alocate în buget la capitolul 81.01. "Combustibil și Energie", 55.01.12 -Titlul VII-,Alte transferuri", pentru exproprierea de bunuri, a efectuat plăți în sumă totală de 15.924.880 RON pentru acordarea de despăgubiri (15.924.220 RON către Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. pentru acordarea de despăgubiri, și 660 RON către SCPEE "Hidroelectrica" - S.A).

În aceste condiții, recurentul - reclamant era ținut de obligațiile care îi revin în temeiul art. 6 din H.G. nr. 399/2018, H.G. nr. 552/2018, H.G. nr. 1.031/2018 și H.G. nr. 1.032/2018, acte normative în baza cărora s-au efectuat plățile în suma totală de 15.924.880 RON, răspunzând de modul de utilizare a sumelor alocate.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că, din Procesul-verbal de constatare și din documentele care au stat la baza emiterii deciziei, la data respectivă, nu a rezultat că au fost întocmite documentațiile cadastrale și nici că au fost efectuate demersuri în vederea înscrierii imobilelor în cauză, în cărți funciare speciale ale unității administrativ-teritoriale pe care sunt situate, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare.

Neregulile financiar - contabile constatate în urma verificărilor efectuate de către Curtea de Conturi a României privesc neauditarea tuturor activităților desfășurate de către recurent, respectiv: activitățile financiare sau cu implicații financiare, plățile asumate prin angajamente bugetare și legale, inclusiv din fondurile comunitare, administrarea patrimoniului, precum și vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare și stabilire a titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora, alocarea creditelor bugetare și nici a sistemelor informatice.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, potrivit cărora Ministerul avea obligația de a exercita auditul public intern, asupra tuturor activităților desfășurate într-o entitate publică, inclusiv asupra activităților entităților subordonate, aflate în coordonarea sau sub autoritatea altor entități publice.

Măsura de la pct. 1.3 din Decizia nr. 8/2019 a fost dispusă în sarcina recurentului-reclamantul în temeiul art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată.

Potrivit Codului muncii pe durata detașării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detașat însă, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, personalul din sectorul bugetar trebuie să beneficieze de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală în condiții identice de vechime în muncă și în funcție, aceasta constituind singurul temei legal de stabilire a salarizării personalului plătit din fonduri publice.

De asemenea, conform art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod, exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege.

Aceste persoane fac parte din categoria de personal încadrat cu contract individual de muncă care prestează muncă în România, indiferent la care angajator se află acest contract și, ca urmare, fiind plătit din fonduri de la bugetul de stat face parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, a cărei salarizare este reglementată de dispozițiile Legii- cadru nr. 153/2017.

Responsabilitatea stabilirii și acordării drepturilor de natura salarială revine ordonatorului de credite care, potrivii art. 3 alin. (1) și alin. (4) din Legea - cadru nr. 153/2017, asigură gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile și autoritățile publice și are obligația de a stabili salariile de bază, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație din bugetul propriu.

Recurentul - reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, în calitate de ordonator principal de credite, răspunde potrivit legii de "(...) angajarea și utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament și creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare (...) ".

În consecință, personalul detașat la data respectivă la Ministerul Energiei face parte din categoria salariaților bugetari plătiți din fonduri publice, iar salarizarea acestora este reglementată de Legea - cadru nr. 153/2017.

Instanța de control judiciar, în acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că recurentul - reclamant, prin modul cum a procedat, nu a avut în vedere faptul că personalul detașat este plătit din fonduri publice, deci face parte din categoria de personal bugetar și că potrivit principiului egalității și al principiului nediscriminării din Legea - cadru nr. 153/2017, personalul din sectorul bugetar trebuie să beneficieze de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală, eliminând orice formă de discriminare între personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție.

Astfel, temeinic și legal s-a reținut că prin modul cum a procedat, recurentul - reclamant nu a urmărit realizarea unei bune gestiuni financiare în utilizarea fondurilor publice, prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor și în administrarea patrimoniului.

În ceea ce privește ordinele emise pentru un număr de 30 de salariați, pentru salarii la nivelul stabilit pentru anul 2022, Înalta Curte reține că în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, salariile de bază prevăzute în anexele nr. I-VIII pentru funcțiile de execuție sunt la gradația 0, iar în temeiul art. 38 din același act normativ, recurentul, începând cu data de 1 ianuarie 2018, era îndreptățit să procedeze la majorarea salariilor de bază acordate pentru luna decembrie 2017, cu un procent de 25%, după care, rezultatul majorării aplicate trebuia să fie comparat cu nivelul stabilit potrivit actului normativ pentru anul 2022, iar în situația în care, rezultatul era mai mic, avea obligația să acorde nivelul salariului de bază astfel majorat, iar în situația în care rezultatul era mai mare, avea obligația să acorde nivelul stabilit potrivii prezentei legi pentru anul 2022.

Auditorii publici externi au constatat faptul că, pentru un număr de 30 salariați, recurentul a emis ordine prin care au fost reîncadrați cu salarii la nivelul stabilit prin Legea cadru nr. 153/2017, pentru anul 2022, în condițiile în care, prin aplicarea procentului de 25% asupra salariului de bază acordat pentru luna decembrie 2017 (fără gradații de vechime), salariul de bază rezultat nu depășea nivelul stabilit pentru anul 2022 (la gradația zero), situație în care avea obligația să-l acorde pe acesta.

Din actele și lucrările dosarului a rezultat că diferența dintre salariile de bază acordate de către recurentul - reclamant și cele cuvenite conform prevederilor Legii nr. 153/2017, pentru cele 30 de persoane, însumează 288.046 RON (46.832 lci+241.216 RON).

Astfel fiind, se reține că în mod corect s-a apreciat că, având în vedere faptul că în Anexa VIII la Legea cadru nr. 153/2017, salariile de bază sunt stabilite pentru gradația 0, recurentul-reclamant în aplicarea dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 153/2017, trebuia fie să ajusteze acest nivel cu gradația corespunzătoare salariatului în cauză, după care, să procedeze la compararea cu salariul aflat în plată în decembrie 2017, majorat cu 25%, fie să ia salariu aflat în plată la decembrie 2017, fără gradații, la care să-i aplice majorarea de 25%, după care, să procedeze la compararea cu nivelul stabilit pentru 2022 în Anexa VIII la Legea cadru 153/2017.

Înalta Curte constată că, temeinic și legal, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește măsurile dispuse la pct. 1.3, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, recurentul avea obligația de a exercita auditul public intern, asupra tuturor activităților desfășurate într-o entitate publică, inclusiv asupra activităților entităților subordonate, aflate în coordonarea sau sub autoritatea altor entități publice.

Prin urmare, corect s-a apreciat că la nivelul ministerului au fost luate deja o serie de măsuri pentru implementarea măsurii nr. 1.3 dispusă prin Decizia nr. 8/27.06.2019, însă acestea reprezintă demersurile pe care recurentul-reclamant le-a întreprins în vederea îndeplinirii obligațiilor legale, iar nu motive care să atragă nelegalitatea măsurii dispuse în sarcina sa.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant Ministerul Energiei (fost Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) împotriva sentinței civile nr. 1005 din 18 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2022.