Decizia nr. 1139/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Stomatologi din România și Casa de Asigurări de Sănătate Arad, suspendarea Deciziei nr. 13/38BExN/2021 din 18.03.2021, emisă de Biroul Executiv Național al Colegiului Medicilor Stomatologi din România până la soluționarea pe fond a contestației împotriva acestui act administrativ.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 378 din 23 iunie 2021, a admis excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, a decăzut reclamanta din dreptul de a modifica acțiunea, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Arad, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Arad, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția lipsei de obiect, a respins ca fiind rămasă fără obiect acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România și a obligat pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România să plătească reclamantei suma de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură civilă. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a decelat în mod corect raportul procesual pasiv dedus judecății, raport care presupune participarea în calitate de pârâtă și a Casei de Asigurări de Sănătate Arad, pe de o parte sentința recurată cuprinzând motive contradictorii de natura cauzei și, pe de altă parte, că au fost aplicate în mod greșit normele de drept material. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. b) și art. 36 teza întâi din C. proc. civ., într-un litigiu de drept civil, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana titulară de obligații din raportul juridic dedus judecății. În opinia recurentei, în mod corect a reținut instanța de fond culpa procesuală a pârâtului Colegiul Medicilor Stomatologi din România, dublat și de culpa procesuală a Casei de Asigurări de Sănătate Arad, care nu a fost însă reținută în speță fiind admisă în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții. Recurenta mai arată că revocarea Deciziei nr. 13/3BExN/2021, a avut loc abia ulterior primirii citației în acest dosar (citație recepționată de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România la data de 06.05.2021), prin Decizia nr. 24/3BexN/2021 din data de 13 mai 2021, cheltuielile de judecată s-au generat atât, pe fondul existenței culpei procesuale a pârâtului Colegiul Medicilor Stomatologi din România dar și a refuzului Casei de Asigurări de Sănătate Arad de a da curs solicitărilor și de a o include, în calitate de beneficiar al decontărilor serviciilor medicale prestate. Așadar, litigiul a fost în mod evident generat de actul administrativ vătămător contestat și ulterior revocat, dar în primul rând de refuzul Casei de Asigurări de Sănătate Arad de a lua act de faptul că a fost contestată Decizia nr. 13/3BExN/2021 în procedura prealabilă și de a nu pune în aplicare Decizia 8/18.12.2020 emisă de Comisia de disciplină a CMS Arad (care nu a fost transmisă spre soluționare Comisiei Superioare de disciplină din cadrul CMSR și practic nu există o soluției a comisiei superioare de disciplină care să fie supusă controlului instanței judecătorești de contencios administrativ), prin intermediul căreia a fost sancționată nelegal cu sancțiunea disciplinară a suspendării activității de medic stomatolog pe o perioadă de 6 luni. Chiar dacă actul administrativ individual Decizia nr. 13/38BExN/2021 din 18.03.2021 a fost emis de Biroul Executiv National din cadrul pârâtului Colegiului Medicilor Stomatologi din România, efectele sale se răsfrâng și asupra nașterii și suportării cheltuielilor de judecată ocazionate în primă instanță de către recurentă cu promovarea litigiului privind suspendarea actului administrativ individual cât și în ceea ce privește exercitarea propriu-zisă de către recurentă a profesiei de medic stomatolog, care prespune o relație legală și contractuală atât cu CAS Arad în materia decontării serviciilor medicale, în baza căreia CAS Arad poate face verificări, poate dispune controale și poate lua anumite măsuri legale, după caz. Recurenta mai precizează că prin Notificarea nr. x/12.04.2021 emisă de CAS Arad a fost informată despre faptul că a fost "suspendată" din contractul de furnizare servicii medicale de specialitate din ambulatoriu pentru medicina dentară nr. 1552/2018, începând cu data de 09.04.2021 și până la data de 30.06.2021, aceasta raportându-se la actul administrativ contestat în procedura administrativă prealabilă-Decizia 13/38/BexN/2021 din 18.03.2021. În acest sens, prin Adresa nr. x/21.04.2021, CAS Arad, urmare a solicitării adresate de a constata efectul suspensiv al contestației administrative formulate împotriva Deciziei nr. 13/38BExN/2021 din 18.03.2021,emisa de Biroul Executiv National al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, a apreciat faptul că această decizie "continuă să își producă efectele până la eventuala suspendare/anulare a acesteia de către instanța de contencios administrativ.'" Totodată, ca o consecință a emiterii Deciziei nr. 13/38BExN/2021 din 18.03.2021 recurenta consideră că i s-a restricționat în mod nelegal accesul la sistemul informatic SIUI implementat de CNAS încă din data de 24.04.2021, acces care îi este și în prezent restricționat deși Decizia 13/38/BexN/2021 din 18.03.2021 a fost revocată în procedura administrativă prealabilă, fiindu-i admisă plângerea prin Decizia nr. 24/3BexN/13.05.2021, comunicată prin mail la 13.05.2021 de admitere a plângerii prealabile și de revocare așadar a Deciziei 13/3BE xN/2021 emisă de CMSR. Or, în mod cert prin emiterea Deciziei nr. 13/38BExN/2021 din 18.03.2021, chiar dacă a fost ulterior revocată, pe parcursul litigiului, au fost generate o serie de efecte vătămătoare printre care și dreptul de a pretinde executarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată în primă instanță de la CAS ARAD, adică repararea prejudiciului în formele prevăzute de lege, cauzat de emiterea actului administrativ nelegal și vătămător. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimați, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat ca temei al cererii de recurs, Înalta Curte constată că, deși este invocat, acest motiv de recurs nu este însoțit de argumentele prin care să se demonstreze în care dintre ipotezele reglementate de textul legal mai sus menționat s-ar încadra în critica de nelegalitate. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, alături de celelalte mențiuni prevăzute cu caracter imperativ, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Prin textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat mai multe ipoteze de nelegalitate, de natură să atragă casarea unei hotărâri judecătorești, însă simpla invocare a acestui articol nu este de natură a conduce la concluzia că cerința imperativă a dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. a fost îndeplinită în cauză de către recurenta-reclamantă. Pentru a conduce la casarea hotărârii atacate pe acest motiv de critică, recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textului art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerința legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea criticilor punctuale și indicarea pretinselor greșeli de judecată săvârșite de instanță, cerință nerespectată de către recurent cu ocazia invocării acestui prim motiv de recurs, ceea ce conferă susținerilor recurentului doar o aparență de motivare, însă nu reprezintă un argument suficient pentru a provoca o analiză de legalitate a hotărârii recurate pe acest motiv de recurs. Prin urmare, sancțiunea prevăzută de normele procedurale în vigoare, pentru lipsa oricăreia dintre mențiunile la care se referă art. 486 alin. (1) lit. a) și c), este nulitatea, astfel cum prevăd dispozițiilor art. 488 alin. (3) teza întâi C. proc. civ. Astfel fiind, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va anula recursul din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) Cod procedură civilă. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte reține faptul că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a analizat apărările prezentate de recurenta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată. Se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menționat. Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanța superioară, a atribuțiilor de control judiciar, de legalitate și temeinicie. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, iar realitatea acestui demers și efectivitatea lui trebuie să se reflecte în considerente, neputând fi rezultatul unei presupuneri. Este unanim admis că, atâta timp cât motivarea unei hotărâri judecătorești ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate, dacă, în considerente, instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, nu analizează argumentele importante și nu justifică înlăturarea apărărilor esențiale care susțin opinia contrară, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală. O astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar. De altfel, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, pentru a constitui o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul mijloc prin care este posibilă exercitarea controlului judiciar. Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Înalta Curte constată că instanța de fond temeinic și legal a apreciat că nu se poate reține producerea unor consecințe vătămătoare, derivând din Decizia nr. 13/3BExN/2021, a cărei suspendare se solicită, pentru perioada anterioară revocării actului, având în vedere decontarea integrală a serviciilor medicale efectuate, motiv pentru care a admis excepția lipsei de obiect. De asemenea, în mod corect s-a reținut că, din analiza și interpretarea art. 32 alin. (1) lit. b) și art. 36 teza întâi din C. proc. civ., precum și a art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză, calitatea procesuală pasivă aparține în exclusivitate autorității publice emitente, respectiv Colegiul Medicilor Stomatologi din România, nicidecum Casei de Asigurări de Sănătate Arad, care nu are competență în domeniul autorizării, controlului și supravegherii profesiei de medic stomatolog ca profesie liberală. Instanța de control judiciar, apreciază că instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată. Înalta Curte apreciază că hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, starea de fapt și textele de lege incidente în cauză, reprezentând, așadar, o "motivare în fapt și în drept" în înțelesul pe care art. 425 alin. (1) C. proc. civ. îl atribuie acestei sintagme, instanța de recurs putând exercita, cu privire la aceste argumente, controlul judiciar. Prin urmare, Înalta Curte constată că afirmațiile recurentei sunt nefondate și incapabile să conducă la o eventuală reformare a hotărârii judecătorești ce face obiectul recursului, din această perspectivă. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va respinge recursul declarat din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ca nefondat.