ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 113/2022

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 11.03.2019 reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Cugir și Liceul Teoretic "David Prodan" Cugir în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale au solicitat să se constate nulitatea absolută a Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 5091 din data de 11.09.2018 pentru lipsa motivării, iar, în subsidiar, anularea Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 5091 din data de 11.09.2018, prin care s-a revocat titlul de "Colegiu Național" acordat unității de învățământ preuniversitar Colegiul Național "David Prodan" Cugir, județul Alba cu începere din anul școlar 2018-2019

Prin sentința civilă nr. 637 din 22 octombrie 2019, Curtea de apel a respins excepția inadmisibilității și a admis acțiunea reclamanților, dispunând anularea Ordinului Ministerului Educației Naționale nr. 5091/11.09.2018.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Educației și Cercetării a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii cererii de anulare a ordinului atacat.

O primă critică adusă sentinței instanței de fond se referă la reținerea ca și motiv de nulitate a ordinului nemotivarea acestuia. Recurentul critică aceste susțineri din următoarele motive:

Conform practicii judiciare, instanța de contencios administrativ poate pronunța o soluție de anulare a acrului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar și partea vătămată, nu pot analiza și decela raționamentul autorității emitente. Ori, criteriile minimale de reconfirmare a titlului de Colegiu Național/colegiu sunt cunoscute de fiecare unitate de învățământ precum și faptul că nerespectarea acestora duce la revocarea titlului, acestea fiind publicate în Monitorul Oficial, iar MEC a informat în acest sens inspectoratele școlare prin adresa nr. x/25.07.2018. De asemenea, în preambulul ordinului nr. 5091/11.9.2018 se regăsesc toate temeiurile de drept în baza cărora a fost emis acesta. Faptul că în ordinul de revocare a titlului de colegiu nu este redat pe larg motivul care a condus la luarea acestei măsuri, a avut în vedere protejarea prestigiul unității școlare în fața comunității locale.

Mai mult, acest ordin este însoțit de un referat de motivare a acestuia, așa cum este menționat la art. 6 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă care a fost comunicat și instanței.

Astfel, în raport nelegal de cele evocate, consideră că motivul de nulitate reținut de instanței de fond este netemeinic și.

În ceea ce privește critica referitoare la aplicarea eronată a OMECTS nr. 4030/2018 pentru modificarea și completarea Metodologiei de acordare a titlului de Colegiu Național/Colegiu unităților de învățământ preuniversitar, aprobată prin OMEN nr. 3732/2013, consideră că nu se află într-o asemenea situație având în vedere următoarele motive:

Reglementările aduse prin ordinul mai sus menționat nu se aplică unităților școlare care au dobândit deja titlul de colegiu sub imperiul legii vechi și care nu se regăsesc în situația celor care trebuie să solicite reevaluarea la 5 ani, situație în care s-ar putea vorbi de o eventuală retroactivitate a actului normativ.

Mai mult, prin ordinul mai sus menționat nu se introduc criterii noi, ci la criteriile deja existente se aduc anumite precizări referitoare la performanțele absolvenților unității de învățământ, mai exact la rata de promovare a examenului de bacalaureat care se raportează la filiera în care se școlarizează preponderent (teoretică/tehnologică/vocațională). Aceasta precizare vine în acord cu ansamblul normei, respectiv de acordare a titlului în funcție de filiera în care școlarizează preponderent.

Aspectele menționate au fost avute în vedere încă de la acordarea inițială a titlului, unitatea reclamantă primind titlul de Colegiul Național care potrivit art. 4 din OMECTS nr. 3732/2013 privind aprobarea Metodologiei de acordare a titlului de Colegiu Național/Colegiu unităților de învățământ preuniversitar se acordă unităților școlare care școlarizează preponderent în filiera teoretică. Astfel, în acest context, aprecierea instanței de aplicare ilegală a criteriul menționat mai sus este greșită.

Afirmația reclamantei conform căreia cunoașterea noile criterii i-ar fi acordat timp pentru a crește standardele este cel puțin surprinzătoare. Creșterea permanentă a standardelor de calitate a actului educațional ar trebui să fie o preocupare continuă a furnizorilor de servicii educaționale, și nu o acțiune constrânsă de o normă legală, cu atât mai mult cu cât aceștia doresc menținerea unei titlu ce necesită o reconfirmare periodică.

Pe de altă parte, nici reclamantul nu indică și nici instanța de fond nu a reținut care este prejudiciul adus prin așa zisa modificare a criteriilor de performanță. Cu sau fără precizarea adusă prin norma nouă, situația școlară a unității reclamante era similară.

În concluzie, solicită să se constate faptul că la emiterea actului atacat au fost avute în vedere prevederi legale aflate în vigoare la data respectivă, astfel încât critica de retroactivitate a ordinului atacat nu este corectă.

Recurentul susține că reclamanții rețin în cererea de chemare în judecată, iar instanța de fond preia în mod eronat, faptul că analizarea cererii reclamanților s-a efectuat cu întârziere, făcând mod greșit trimitere la termenele prevăzute de O.U.G. nr. 27/2003 și la cele prevăzute de Legea nr. 554/2004, însă prevederile O.U.G. nr. 27/2003 care reglementează procedura aprobării tacite ca modalitate alternativa de emitere sau reînnoire a autorizațiilor de către autoritățile administrației publice, nu se aplică procedurilor de obținere a unor titluri onorifice ce confirmă activitatea unor unități școlare pentru care există o procedură specială.

În fine, recurentul menționează că nici în OMECTS nr. 3732/2013 pentru aprobare Metodologiei de acordare a titlului de Colegiu Național și nici în legislația generală aplicabilă nu există vreun termen sau vreo etapă care să nu fi fost respectată în emiterea ordinului

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității primului motiv de recurs susținând că a analiza în ce măsură motivarea unui act administrativ este sau nu lacunară ori dacă motivarea este sau nu corectă, presupune o analiză a fondului cauzei incompatibilă cu procedura recursului. În subsidiar, intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 4 septembrie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 13 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Cu titlul prealabil, Înalta Curte constată că este nefondată excepția inadmisibilității primului motiv de recurs invocată de intimații-reclamanți, reținând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-pârât cu privire la primul motiv de recurs se circumscriu motivelor de casare referitoare la greșita interpretarea a legii, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză nefiind incidente considerentele Deciziei nr. 540/2019 la care au făcut referire intimații.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimații-reclamanți Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Cugir și Liceul Teoretic "David Prodan" Cugir au supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 5059/2018 prin care s-a dispus revocarea titlului de Colegiu.

Curtea de apel a admis acțiunea și a anulat ordinul contestat, reținând, în esență, că ordinul este nemotivat, soluție pe care Înalta Curte o constată ca fiind legală.

Astfel, Înalta Curte constată că din cuprinsul Ordinului MEN nr. 5091/11.09.2018 rezultă că, pentru a se dispune revocarea titlului de Colegiu, s-au avut în vedere prevederile art. 4 și art. 7 alin. (2) din Metodologia de acordare a titlului de Colegiu național/Colegiu unităților de învățământ preuniversitar aprobată prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 3732/20.05.2013, cu modificările și completările ulterioare, precum și adresa ISJ Alba nr. 6079/31.08.2018 privind solicitarea de revocare a titlului de Colegiu Național acordat unității de învățământ reclamante.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că este corectă concluzia primei instanțe sub aspectul nemotivării Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 5091 din data de 11.09.2018.

Ordinul MEN nr. 5091/11.09.2018 a fost comunicat unității de învățământ reclamante cu mențiunea de a întreprinde demersurile necesare pentru cuprinderea în rețeaua școlară cu noua denumire, începând cu anul școlar 2018 - 2019, fără a i se preciza criteriul din Metodologie neîndeplinit.

Argumentele recurentului privind lipsa necesității motivării actului contestat, având în vedere că erau cunoscute criteriile minimale de reconfirmare a titlului de Colegiu Național, nefiind necesar a se reda pe larg motivul care a condus la revocarea titlului, câtă vreme ordinul cuprinde temeiurile de drept în baza cărora a fost emis și este însoțit de un referat de motivare, nu pot fi primite.

Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, indicarea sumară a temeiurilor de drept (fără menționarea expresă a criteriilor prevăzute de Metodologie și neîndeplinite de unitatea de învățământ reclamantă) și a adresei ISJ Alba nr. 6079/31.08.2018 (în care nu se precizează criteriile prevăzute de Metodologie și neîndeplinite de unitatea de învățământ reclamantă) nu sunt suficiente pentru motivarea actului administrativ, referatul care a stat la baza emiterii Ordinului MEN nr. 5091/11.09.2018 necuprinzând, de asemenea, mai multe informații, astfel că lipsa de motivare a actului administrativ contestat nu poate fi suplinită ulterior prin apărări cuprinse în întâmpinare, printr-o adresă de comunicare a actului sau printr-o adresă care nu este nici măcar indicată în cuprinsul actului administrativ contestat și care a fost depusă la dosar la solicitarea instanței de judecată.

Înalta Curte reține că obligația motivării actului administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului conduitei autorităților publice, menita să asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii discreționare, apărând ca o condiție de legalitate ce vizează fondul actului administrativ. În jurisprudență s-a reținut că puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege constituie exces de putere conform dispozițiilor art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004.

Similar, și in jurisprudența Uniunii Europene se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și, de asemenea, să permită instanțelor competente să efectueze analiza actului.

Amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită fiind considerată, de asemenea, a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor.

Cerința motivării este strict legată de îndeplinirea criteriilor impuse de principiul adoptării actelor normative într-o maniera transparentă, detalierea motivelor fiind necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, motivarea conferind actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat, și, în același timp, permite exercitarea de către instanța de judecată a controlului jurisdicțional.

Astfel, Înalta Curte constată că, atâta vreme cât ordinul contestat și referatul care a stat la baza emiterii acestuia nu cuprind criteriilor prevăzute de Metodologie care nu au fost îndeplinite de unitatea de învățământ reclamantă, doar indicarea sumară a temeiurilor de drept nu poate constitui o motivare a ordinului care să reflecte argumente valabile și necesare capabile să susțină soluția adoptată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, astfel cum a reținut și prima instanță, constată că ordinul contestat este nemotivat, împrejurare de natură să conducă la anularea acestuia.

În ceea ce privește critica privind neretroactivitatea Ordinului MEN nr. 5091/11.09.2018, Înalta Curte constată că, deși în raport de cele invocate nu se poate reține o eventuală retroactivitate a ordinului contestat, raportat la faptul că acest act este nemotivat, pentru motivele arătate, soluția anulării lui este legală.

Având în vedere această soluție, constatând culpa procesuală a recurentului-pârât, Înalta Curte reține caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimații-pârâți și, în raport de dispozițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., obligă recurentul-pârât Ministerul Educației și Cercetării la plata sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Cugir.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și 451 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurentul la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 637 din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Educației și Cercetării la plata sumei de 2000 RON, cu aplicarea art. 451 C. proc. civ., reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Cugir.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.