ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 678/2014

Asupra contestației penale de față; Prin sentința penală nr. 47 din 10 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., a admis contestația la executare, ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul L.F.I., actualmente S., în prezent deținut în Penitenciarul Arad, de aplicare a legii penale mai favorabile. În baza art. 6 alin. (1) rap. la art. 41 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., a dispus înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, privitoare la starea de recidivă postcondamnatorie reținută cu privire la infracțiunile prev. de art. 20 C. pen. combinat cu art. 32 alin. (1) lit. a) și c), alin. (4) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, prev. de art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 cu privire la condamnatul L.F.I., actualmente S., prin sentința penală .nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, definitivă prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În baza art. 6 alin. (1) rap. la art. 44 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. constată că infracțiunile prev. de art. 20 C. pen. combinat cu art. 32 alin. (1) lit. a) și c), alin. (4) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, prev. de art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 la care a fost condamnat L.F.I., actualmente S., prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, definitivă prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt în pluralitate intermediară față de pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004. A menținut în rest toate dispozițiile sentinței penale nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, definitivă prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. A dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 199/2007 din 04 februarie 2008 emis de către Curtea de Apel Timișoara, aflat în executare și în baza art. 275 alin. (3) C. proc.

pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. S-a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 17 ianuarie 2014, Comisia constituită la nivelul Penitenciarului Arad în baza H.G. nr. 836/2013 a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, definitivă prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind pe condamnatul S.F.I. S-a arătat, în acest sens, că estimarea aplicării legii penale mai favorabile în cazul condamnatului S.F.I. vizează incidența art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., cu privire la înlăturarea stării de recidivă, având în vedere faptul că pedeapsa reținută ca prim termen al recidivei este de un an închisoare, ne mai fiind întrunite condițiile art. 44 alin. (2) din Noul C. pen.

Prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, rămasă definitivă prin decizia nr. 386/2008 a Înaltei Curți de Casație Și Justiție, L.F.I., actualmente S., a fost condamnat după cum urmează: În temeiul art. 20 C. pen. combinat cu art. 32 alin. (1) lit. a) și c), alin. (4) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) la: 8 ani închisoare, cu executare în detenție și aplicarea art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii. În temeiul art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa anterior aplicată, inculpatul urmând a executa 9 ani închisoare. În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 10 ani închisoare, cu executare în detenție și aplicarea art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și art. 65 C. pen.

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii. În temeiul art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa anterior aplicată, inculpatul urmând a executa 11 ani închisoare. În temeiul art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la: 1 an închisoare, cu executare în detenție și aplicarea art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa anterior aplicată, inculpatul urmând a executa 2 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, respectiv cea de 9 ani închisoare, 11 ani închisoare și cea de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare care a fost sporită cu un an închisoare, inculpatul L.F.I. urmând a executa pedeapsa finală, aceea de 12 închisoare. Au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii. În temeiul art. 118 lit. b) și c) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor bunuri: autoturismul marca R. de culoare albastru metalizat, an de fabricație 1979, ce i-a fost ridicat în baza prevederilor art. 96 C. proc. pen. și sigilat, depus în curtea auto a I.P.J. Timiș, cele două recipiente tip butelie de aragaz, precum și dispozitivul explozibil improvizat constând din telefonul mobil și aprinzătorul electric sigilate și menționate în procesul-verbal întocmit la data de 26 iunie 2006, precum și un telefon marca A. de culoare gri (telefonul personal al inculpatului de pe care acesta ar fi intenționat să efectueze, de la distanță, apelul care să inițieze declanșarea exploziei).

În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 199/2007 din 04 februarie 2008 de către Curtea de Apel Timișoara, executarea pedepsei începând la data de 05 februarie 2008. S-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., fapta reținută în sarcina condamnatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 32 rap. la art. 34 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 în vigoare din 01 februarie 2014. Pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) (infracțiunile de omor, omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzute în art. 174 - 176 C. pen., vătămarea corporală și vătămarea corporală gravă, prevăzute în art. 181 și 182 C. pen., precum și lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189 C. pen.

și infracțiunile de distrugere, prevăzute în art. 217 și 218 C. pen.) din Legea nr. 535/2004, în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii prevedea majorarea cu 5 ani a maximului pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege pentru infracțiunile a)-d), fără a se putea depăși maximul general al pedepsei închisorii, și se aplica pedeapsa interzicerii unor drepturi. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. a) și c), din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, în vigoare din 01 februarie 2014, actele de terorism se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime și cu interzicerea unor drepturi, iar faptele de omor și omor calificat prevăzute la art. 188 și 189 C. pen.

din 1969 instituie aceleași limite ale pedepsei închisorii de la 10-20 ani, respectiv 15-25 ani, ca și în C. pen. din 1969 și că regimul sancționator al tentativei conform art. 33 alin. (2) C. pen. din 1969 prevede reducerea limitelor de pedeapsă tot la jumătate, constatându-se că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală 166/PI din 15 noiembrie 2007 nu depășește maximul special prevăzut de noua lege penală, nefiind incidente cu privire la limitele de pedeapsă dispozițiile art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. privind aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile pedepselor definitive.

Cu privire la a doua faptă pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 s-a constatat că potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 în vigoare din 01 februarie 2014, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi săvârșirea, în unul dintre scopurile prevăzute la art. 32 alin. (1), a uneia dintre următoarele fapte: a) procurarea, deținerea, confecționarea, fabricarea, transportul sau furnizarea de produse ori tehnologii cu dublă utilizare sau de produse militare ori de substanțe explozive sau inflamabile, în scopul producerii de mijloace distructive, dispozitive explozive de orice fel, precum și a substanțelor chimice, biologice, radiologice ori nucleare, de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor, animalelor sau mediul.

S-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., fapta reținută în sarcina condamnatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 în vigoare din 01 februarie 2014. Art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, prevedea o pedeapsă de la 10 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Având în vedere aceste dispoziții din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, în vigoare din 01 februarie 2014, s-a constatat că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 pentru infracțiunea prevăzută de art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, se încadrează în limitele prevăzute de noua lege penală, nefiind incidente cu privire la limitele de pedeapsă dispozițiile art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. privind aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile pedepselor definitive. Cu privire la a treia faptă pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 s-a constatat că art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, prevedea o pedeapsă de la 1 la 5 ani. Acest articol a fost abrogat prin art. 121 pct. 1 și art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 01 februarie 2014 , ceea ce nu echivalează însă cu o dezîncriminare în senul art. 4 C. pen., fapta de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere fiind încriminată în dispozițiile art. 335 C. pen. și sancționată cu aceleași limite de pedeapsă, nefiind astfel incidente nici dispozițiile art. 6 C. pen.

Cu privire la pedepsele complementare și măsurile de siguranță aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, s-a constatat următoarele: Având în vedere că în privința pedepselor principale aplicate prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 nu s-a stabilit ca fiind mai favorabilă legea penală nouă, se impune verificarea incidenței dispozițiilor art. 6 alin. (6) din Legea nr. 286 2009 privind C. pen. cu privire la eventualul caracter mai favorabil al legii noi doar sub aspectul pedepselor complementare și a măsurilor de siguranță. Prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, în temeiul art. 32 alin. (2) lit. a), art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și art. 65 C. pen.

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii. Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen. din 1969, respectiv interzicerea dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de art. 64 lit. b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, se regăsește în același conținut în dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), c) și d) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., limitele fiind de la unu la 5 ani, astfel încât legea nouă nu este mai favorabilă sub aspectul pedepselor complementare.

Măsura de siguranță a confiscării speciale aplicate în baza art. 118 lit. b) și c) C. pen. din 1969 este reluată în același conținut în dispozițiile art. 112 lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., astfel încât nici în această privință nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. (6) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. S-a reținut că starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 a fost reținută față de pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004 prin care s-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani.

Art. 37 lit. a) C. pen. din 1968 prevedea pentru primul termen al recidivei mari postcondamnatorii o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., recidiva postcondamnatorie are ca prim termen o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an. S-a reținut că având în vedere că prin sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004 L.F.I. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an, Legea nr. 286/2009 privind C. pen. constituie lege penală mai favorabilă întrucât, față de dispozițiile art. 41 lit. a) ale acesteia nu mai sunt întrunite condițiile de existență ale recidivei postcondamnatorii.

Prin urmare, în baza art. 6 alin. (1) rap. la art. 41 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., s-a dispus înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 privind recidiva postcondamnatorie reținută cu privire la infracțiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) lit. a) și c), alin. (4) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, prev. de art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în cauză fiind incidentă pluralitatea intermediară prevăzută de art. 44 din Legea nr. 28/2009 privind C. pen.

Cu privire la tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni s-a constatat că față de condamnarea la pedeapsa de un an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004 s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, dar nu a fost aplicat tratamentul sancționator de la art. 39 alin. (1) C. pen. din 1969, ci a fost aplicat tratamentul sancționator special prevăzut de art. 83 C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare și adiționarea la pedeapsa aplicată a pedepsei pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate.

S-a mai constatat că după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004, prin care s-a aplicat pedeapsa închisorii de un an și până la considerarea ca executată a acestei pedepse cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată în baza art. 81 C. pen. din 1969, condamnatul S.F.I. a săvârșit trei infracțiuni concurente pentru care prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-au aplicat pedepse de 8 ani închisoare în baza art. 20 C. pen. combinat cu art. 32 alin. (1) lit. a) și c), alin. (4) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, de 10 ani închisoare în baza art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și de un an închisoare în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002. Cu privire la aceste trei infracțiuni concurente, prin sentința penală menționată s-au aplicat întâi dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate și adiționarea la fiecare pedeapsă nou aplicată a pedepsei de un an închisoare cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată, iar în baza art. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele de 9 ani închisoare, 11 ani închisoare și cea de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare, care a fost sporită cu un an închisoare, inculpatul L.F.I., actualmente S.F.I., urmând a executa pedeapsa finală, aceea de 12 ani închisoare. Având în vedere că în cauza de față legea penală mai favorabilă se aplică pedepselor definitiv aplicate, iar art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

face referire la reducerea sancțiunilor definitiv aplicate la maximul special prevăzut de legea nouă, pentru asigurarea principiului legalității pedepsei aflată în executare, corelativ cu respectarea principiului autorității de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare, a comparat pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 166/PI/2007, cu maximul aplicabil potrivit legii noi, în considerarea tratamentului sancționator al pluralității intermediare de infracțiuni, formă a pluralității reținută ca incidentă în baza art. 6 rap. la art. 44 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. S-a constatat că tratamentul sancționator al pluralității intermediare prevăzută de art. 44 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

face trimitere la concursul de infracțiuni, iar art. 39 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. instituie sistemul cumulului juridic prin aplicarea pedepsei celei mai grele cu un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Având în vedere aceste dispoziții, dar și faptul că fiecare nouă infracțiune concurentă a fost săvârșită în starea pluralității intermediare față de pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100/2005, din contopirea fiecărei pedepse aplicate prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100/2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004, potrivit regulilor pluralității intermediare, rezultă trei pedepse de: 10 ani și 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 10 ani la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de un an aplicată de Judecătoria Lugoj), 8 ani și 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 8 ani la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de un an aplicată de Judecătoria Lugoj) și 1 an și 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 1 an la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de un an aplicată de Judecătoria Lugoj).

Contopind în continuare aceste trei pedepse conform regulilor de la concursul de infracțiuni prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) Legea nr. 286/2009 privind C. pen., la pedeapsa cea mai grea de 10 ani și 4 luni, ar trebui adăugat un spor obligatoriu de 1/3 (8 ani și 4 luni + 1 an și 4 luni), cu o rezultantă de 13 ani, 6 luni și 20 zile. Chiar și în cazul contopirii într-o singură etapă a tuturor celor trei pedepse aplicate prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara cu cea aplicată prin sentința penală nr. 100/2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004, exclusiv conform regulilor privind concursul de infracțiuni, la pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare aplicată în baza art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, ar trebui adăugat un spor obligatoriu de 1/3 (8 + 1 + 1), cu o rezultantă de 13 ani și 4 luni.

Având în vedere că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 166/PI/2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, definitivă prin decizia nr. 386/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu depășește maximul special de 13 ani, 6 luni și 20 zile la care se poate ajunge potrivit legii noi, nu este incident un caz de reducere a pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă, C. pen. din 1969 constituind în această privință legea penală mai favorabilă. Împotriva acestei sentințe a formulat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și a solicitat admiterea contestației, arătând că în mod greșit s-a făcut aplicarea art. 6 C. pen.

și s-a dispus înlăturarea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. anterior pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 6 C. pen. „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.” Instanța de fond în mod corect a constatat, după analizarea situației condamnatului, că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 C. pen.

în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicate inculpatului pentru cele trei fapte pentru care a fost condamnat, cu privire la pedepsele complementare și referitor la măsura de siguranță a confiscării speciale. De altfel, după analizarea tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, instanța a constatat că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 166/PI/2007 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 386/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu depășește maximul special de 13 ani, 6 luni și 20 de zile la care se poate ajunge potrivit legii noi, astfel că nu este incident un caz de reducere a pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă, C. pen.

din 1969 constituind legea penală mai favorabilă. În mod greșit s-a dispus înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. anterior privind starea de recidivă postcondamnatorie, întrucât starea de recidivă este determinată de momentul săvârșirii unei infracțiuni și nu de momentul intrării în vigoare a unei noi legi și, totodată, noile modificări nu prevăd posibilitatea înlăturării retroactive a stării de recidivă a unui condamnat. Potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012 tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

Potrivit art. 4 din aceiași lege pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul C. pen. din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de C. pen., nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi. Astfel, nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat în afara condițiilor prevăzute de legiuitor, iar aplicarea legii mai favorabile nu se poate face fără limite, întrucât ar fi impietate instituțiile care vizează condamnările definitive și pedepsele aflate în curs de executare. De altfel, instanța de fond a admis contestația formulată fără să precizeze temeiul juridic, iar procedura privind contestația la executare prev. de disp.

art. 595-598 C. proc. pen. se referă la aplicarea strictă a dispozițiilor art. 4 și art. 6 C. pen., fără a putea fi extinsă și la alte instituții din C. pen. sau C. proc. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva sentinței penale nr. 47 din 10 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul condamnat S.F.I., va casa sentința și va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de Comisia din cadrul Penitenciarului Arad privind pe condamnatul S.F.I. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva sentinței penale nr. 47 din 10 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul condamnat S.F.I., casează sentința și rejudecând: Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de Comisia din cadrul Penitenciarului Arad privind pe condamnatul S.F.I. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2014.