ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 678/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 678/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra contestației penale de față;

Prin sentința penală nr. 47 din 10 februarie

2014 a Curții de Apel Timișoara în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat

la art. 595 C. proc. pen., a admis contestația la executare, ca urmare a sesizării

din oficiu privind pe condamnatul L.F.I., actualmente S., în prezent deținut în

Penitenciarul Arad, de aplicare a legii penale mai favorabile.

În baza art. 6 alin. (1) rap. la art. 41

din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., a dispus înlăturarea dispozițiilor art.

37 lit. a) C. pen. din 1969, privitoare la starea de recidivă postcondamnatorie

reținută cu privire la infracțiunile prev. de art. 20 C. pen. combinat cu art. 32

alin. (1) lit. a) și c), alin. (4) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004,

prev. de art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și

prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu privire la condamnatul L.F.I.,

actualmente S., prin sentința penală .nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, definitivă prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 6 alin. (1) rap. la art. 44

din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. constată că infracțiunile prev. de art. 20

C. pen. combinat cu art. 32 alin. (1) lit. a) și c), alin. (4) și alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 535/2004, prev. de art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 535/2004 și prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 la care a fost condamnat L.F.I., actualmente S., prin sentința penală

nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, definitivă

prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție sunt în pluralitate intermediară față de pedeapsa de un an închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria

Lugoj în Dosar nr. 3139/2004.

A menținut în rest toate dispozițiile sentinței

penale nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

definitivă prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție.

A dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni

în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 199/2007 din 04 februarie 2008

emis de către Curtea de Apel Timișoara, aflat în executare și în baza art. 275

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că prin sesizarea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 17 ianuarie 2014, Comisia constituită

la nivelul Penitenciarului Arad în baza H.G. nr. 836/2013 a solicitat aplicarea

legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală

nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, definitivă

prin decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție privind pe condamnatul S.F.I.

S-a arătat, în acest sens, că estimarea

aplicării legii penale mai favorabile în cazul condamnatului S.F.I. vizează incidența

art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., cu privire la înlăturarea stării

de recidivă, având în vedere faptul că pedeapsa reținută ca prim termen al recidivei

este de un an închisoare, ne mai fiind întrunite condițiile art. 44 alin. (2) din

Noul C. pen.

Prin sentința penală nr. 166/PI din 15

noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, rămasă definitivă prin decizia nr. 386/2008

a Înaltei Curți de Casație Și Justiție, L.F.I., actualmente S., a fost condamnat

după cum urmează:

În temeiul art. 20 C. pen. combinat cu

art. 32 alin. (1) lit. a) și c), alin. (4) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004

cu aplicarea art. 37 lit. a) la: 8 ani închisoare, cu executare în detenție și aplicarea

art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 32 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 535/2004 și art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj și

executarea acestei pedepse alături de pedeapsa anterior aplicată, inculpatul urmând

a executa 9 ani închisoare.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) și

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la 10 ani închisoare, cu executare în detenție și

aplicarea art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 535/2004 și art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară

a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj și

executarea acestei pedepse alături de pedeapsa anterior aplicată, inculpatul urmând

a executa 11 ani închisoare.

În temeiul art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat

la: 1 an închisoare, cu executare în detenție și aplicarea art. 64 lit. a) și b)

C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj și

executarea acestei pedepse alături de pedeapsa anterior aplicată, inculpatul urmând

a executa 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate, respectiv cea de 9

ani închisoare, 11 ani închisoare și cea de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai

grea, aceea de 11 ani închisoare care a fost sporită cu un an închisoare, inculpatul

L.F.I. urmând a executa pedeapsa finală, aceea de 12 închisoare.

Au fost interzise inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata și în condițiile

art. 71 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. a

fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei închisorii.

În temeiul art. 118 lit. b) și c) C.

pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor bunuri: autoturismul marca

R. de culoare albastru metalizat, an de fabricație 1979, ce i-a fost ridicat în

baza prevederilor art. 96 C. proc. pen. și sigilat, depus în curtea auto a I.P.J.

Timiș, cele două recipiente tip butelie de aragaz, precum și dispozitivul explozibil

improvizat constând din telefonul mobil și aprinzătorul electric sigilate și menționate

în procesul-verbal întocmit la data de 26 iunie 2006, precum și un telefon marca

A. de culoare gri (telefonul personal al inculpatului de pe care acesta ar fi intenționat

să efectueze, de la distanță, apelul care să inițieze declanșarea exploziei).

În baza sentinței penale menționate s-a

emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 199/2007 din 04 februarie 2008

de către Curtea de Apel Timișoara, executarea pedepsei începând la data de 05

februarie 2008.

S-a reținut că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 4 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., fapta reținută în sarcina

condamnatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 32 rap. la art. 34 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată

prin Legea nr. 187/2012 în vigoare din 01 februarie 2014.

Pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută

de art. 32 alin. (1) lit. a) (infracțiunile de omor, omor calificat și omor deosebit

de grav, prevăzute în art. 174 - 176 C. pen., vătămarea corporală și vătămarea corporală

gravă, prevăzute în art. 181 și 182 C. pen., precum și lipsirea de libertate în

mod ilegal, prevăzută în art. 189 C. pen. și infracțiunile de distrugere, prevăzute

în art. 217 și 218 C. pen.) din Legea nr. 535/2004, în forma în vigoare la data

săvârșirii infracțiunii prevedea majorarea cu 5 ani a maximului pedepsei cu închisoarea

prevăzute de lege pentru infracțiunile a)-d), fără a se putea depăși maximul general

al pedepsei închisorii, și se aplica pedeapsa interzicerii unor drepturi.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) lit. a) și c), din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin

Legea nr. 187/2012, în vigoare din 01 februarie 2014, actele de terorism se sancționează

cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, ale cărei limite speciale

se majorează cu o treime și cu interzicerea unor drepturi, iar faptele de omor și

omor calificat prevăzute la art. 188 și 189 C. pen. din 1969 instituie aceleași

limite ale pedepsei închisorii de la 10-20 ani, respectiv 15-25 ani, ca și în C.

pen. din 1969 și că regimul sancționator al tentativei conform art. 33 alin.

(2) C. pen. din 1969 prevede reducerea limitelor de pedeapsă tot la jumătate, constatându-se

că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală

166/PI din 15 noiembrie 2007 nu depășește maximul special prevăzut de noua lege

penală, nefiind incidente cu privire la limitele de pedeapsă dispozițiile art. 6

din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. privind aplicarea obligatorie a legii penale

mai favorabile pedepselor definitive.

Cu privire la a doua faptă pentru care

a fost condamnat prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 s-a constatat

că potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată

prin Legea nr. 187/2012 în vigoare din 01 februarie 2014, constituie infracțiune

și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi săvârșirea,

în unul dintre scopurile prevăzute la art. 32 alin. (1), a uneia dintre următoarele

fapte: a) procurarea, deținerea, confecționarea, fabricarea, transportul sau furnizarea

de produse ori tehnologii cu dublă utilizare sau de produse militare ori de substanțe

explozive sau inflamabile, în scopul producerii de mijloace distructive, dispozitive

explozive de orice fel, precum și a substanțelor chimice, biologice, radiologice

ori nucleare, de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor, animalelor sau mediul.

S-a reținut că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 4 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., fapta reținută în sarcina

condamnatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin Legea

nr. 187/2012 în vigoare din 01 februarie 2014.

Art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 535/2004, în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii,

prevedea o pedeapsă de la 10 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Având în vedere aceste dispoziții din

Legea nr. 535/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, în vigoare din

01 februarie 2014, s-a constatat că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului

prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 pentru infracțiunea prevăzută

de art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, se încadrează

în limitele prevăzute de noua lege penală, nefiind incidente cu privire la limitele

de pedeapsă dispozițiile art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. privind aplicarea

obligatorie a legii penale mai favorabile pedepselor definitive.

Cu privire la a treia faptă pentru care

a fost condamnat prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 s-a constatat

că art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în forma în vigoare la data săvârșirii

infracțiunii, prevedea o pedeapsă de la 1 la 5 ani.

Acest articol a fost abrogat prin art.

121 pct. 1 și art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 01 februarie

2014 , ceea ce nu echivalează însă cu o dezîncriminare în senul art. 4 C. pen.,

fapta de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de

către o persoană care nu posedă permis de conducere fiind încriminată în dispozițiile

art. 335 C. pen. și sancționată cu aceleași limite de pedeapsă, nefiind astfel incidente

nici dispozițiile art. 6 C. pen.

Cu privire la pedepsele complementare și

măsurile de siguranță aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 166/PI

din 15 noiembrie 2007, s-a constatat următoarele:

Având în vedere că în privința pedepselor

principale aplicate prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie 2007 nu s-a

stabilit ca fiind mai favorabilă legea penală nouă, se impune verificarea incidenței

dispozițiilor art. 6 alin. (6) din Legea nr. 286 2009 privind C. pen. cu privire

la eventualul caracter mai favorabil al legii noi doar sub aspectul pedepselor complementare

și a măsurilor de siguranță.

Prin sentința penală nr. 166/PI din 15

noiembrie 2007, în temeiul art. 32 alin. (2) lit. a), art. 33 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 535/2004 și art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

Interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) C. pen. din 1969, respectiv interzicerea dreptului de a alege și

de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de art.

64 lit. b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat, se regăsește în același conținut în dispozițiile

art. 66 alin. (1) lit. a), c) și d) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., limitele

fiind de la unu la 5 ani, astfel încât legea nouă nu este mai favorabilă sub aspectul

pedepselor complementare.

Măsura de siguranță a confiscării speciale

aplicate în baza art. 118 lit. b) și c) C. pen. din 1969 este reluată în același

conținut în dispozițiile art. 112 lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind C.

pen., astfel încât nici în această privință nu sunt incidente dispozițiile art.

6 alin. (6) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

S-a reținut că starea de recidivă postcondamnatorie

prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 a fost reținută față de pedeapsa rezultantă

de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005

pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004 prin care s-a dispus și suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani.

Art. 37 lit. a) C. pen. din 1968 prevedea

pentru primul termen al recidivei mari postcondamnatorii o condamnare la pedeapsa

închisorii mai mare de 6 luni, iar potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 286/2009

privind C. pen., recidiva postcondamnatorie are ca prim termen o condamnare la pedeapsa

închisorii mai mare de un an.

S-a reținut că având în vedere că prin

sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în

Dosar nr. 3139/2004 L.F.I. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an, Legea

nr. 286/2009 privind C. pen. constituie lege penală mai favorabilă întrucât, față

de dispozițiile art. 41 lit. a) ale acesteia nu mai sunt întrunite condițiile de

existență ale recidivei postcondamnatorii.

Prin urmare, în baza art. 6 alin. (1) rap.

la art. 41 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., s-a dispus înlăturarea dispozițiilor

art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 privind recidiva postcondamnatorie reținută cu

privire la infracțiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 32 alin. (1)

lit. a) și c), alin. (4) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, prev. de

art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și prev. de

art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în cauză fiind incidentă pluralitatea

intermediară prevăzută de art. 44 din Legea nr. 28/2009 privind C. pen.

Cu privire la tratamentul sancționator

al pluralității de infracțiuni s-a constatat că față de condamnarea la pedeapsa

de un an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată

de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004 s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie,

dar nu a fost aplicat tratamentul sancționator de la art. 39 alin. (1) C. pen. din

1969, ci a fost aplicat tratamentul sancționator special prevăzut de art. 83 C.

pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei

noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare și adiționarea la pedeapsa

aplicată a pedepsei pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate.

S-a mai constatat că după rămânerea definitivă

a sentinței penale nr. 100 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj

în Dosar nr. 3139/2004, prin care s-a aplicat pedeapsa închisorii de un an și până

la considerarea ca executată a acestei pedepse cu privire la care s-a dispus suspendarea

condiționată în baza art. 81 C. pen. din 1969, condamnatul S.F.I. a săvârșit trei

infracțiuni concurente pentru care prin sentința penală nr. 166/PI din 15 noiembrie

2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-au aplicat pedepse de 8 ani închisoare

în baza art. 20 C. pen. combinat cu art. 32 alin. (1) lit. a) și c), alin. (4) și

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004, de 10 ani închisoare în baza art. 33

alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și de un an închisoare

în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la aceste trei infracțiuni concurente,

prin sentința penală menționată s-au aplicat întâi dispozițiile art. 83 C. pen.

din 1969 privind revocarea suspendării condiționate și adiționarea la fiecare pedeapsă

nou aplicată a pedepsei de un an închisoare cu privire la care s-a dispus suspendarea

condiționată, iar în baza art. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969

au fost contopite pedepsele de 9 ani închisoare, 11 ani închisoare și cea de 2 ani

închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare, care a fost sporită

cu un an închisoare, inculpatul L.F.I., actualmente S.F.I., urmând a executa pedeapsa

finală, aceea de 12 ani închisoare.

Având în vedere că în cauza de față legea

penală mai favorabilă se aplică pedepselor definitiv aplicate, iar art. 6 din Legea

nr. 286/2009 privind C. pen. face referire la reducerea sancțiunilor definitiv aplicate

la maximul special prevăzut de legea nouă, pentru asigurarea principiului legalității

pedepsei aflată în executare, corelativ cu respectarea principiului autorității

de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare, a comparat pedeapsa rezultantă

de 12 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 166/PI/2007,

cu maximul aplicabil potrivit legii noi, în considerarea tratamentului sancționator

al pluralității intermediare de infracțiuni, formă a pluralității reținută ca incidentă

în baza art. 6 rap. la art. 44 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

S-a constatat că tratamentul sancționator

al pluralității intermediare prevăzută de art. 44 din Legea nr. 286/2009 privind

C. pen. face trimitere la concursul de infracțiuni, iar art. 39 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. instituie sistemul cumulului juridic prin

aplicarea pedepsei celei mai grele cu un spor obligatoriu de o treime din totalul

celorlalte pedepse stabilite.

Având în vedere aceste dispoziții, dar

și faptul că fiecare nouă infracțiune concurentă a fost săvârșită în starea pluralității

intermediare față de pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 100/2005, din contopirea fiecărei pedepse aplicate prin sentința penală nr.

166/PI din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cu pedeapsa

de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100/2005 pronunțată de Judecătoria

Lugoj în Dosar nr. 3139/2004, potrivit regulilor pluralității intermediare, rezultă

trei pedepse de: 10 ani și 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 10 ani la

care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de un an aplicată de Judecătoria

Lugoj), 8 ani și 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 8 ani la care se adaugă

sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de un an aplicată de Judecătoria Lugoj) și

1 an și 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 1 an la care se adaugă sporul

obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de un an aplicată de Judecătoria Lugoj).

Contopind în continuare aceste trei pedepse

conform regulilor de la concursul de infracțiuni prevăzut de art. 39 alin. (1)

lit. b) Legea nr. 286/2009 privind C. pen., la pedeapsa cea mai grea de 10 ani și

4 luni, ar trebui adăugat un spor obligatoriu de 1/3 (8 ani și 4 luni + 1 an și

4 luni), cu o rezultantă de 13 ani, 6 luni și 20 zile.

Chiar și în cazul contopirii într-o singură

etapă a tuturor celor trei pedepse aplicate prin sentința penală nr. 166/PI din

15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara cu cea aplicată prin sentința

penală nr. 100/2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. 3139/2004, exclusiv

conform regulilor privind concursul de infracțiuni, la pedeapsa cea mai grea de

10 ani închisoare aplicată în baza art. 33 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 535/2004, ar trebui adăugat un spor obligatoriu de 1/3 (8 + 1 +

1), cu o rezultantă de 13 ani și 4 luni.

Având în vedere că pedeapsa de 12 ani închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 166/PI/2007, pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, definitivă prin decizia nr. 386/2008 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, nu depășește maximul special de 13 ani, 6 luni și

20 zile la care se poate ajunge potrivit legii noi, nu este incident un caz de reducere

a pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă, C. pen. din 1969 constituind

în această privință legea penală mai favorabilă.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura

Centrală și a solicitat admiterea contestației, arătând că în mod greșit s-a făcut

aplicarea art. 6 C. pen. și s-a dispus înlăturarea prevederilor art. 37 lit. a)

C. pen. anterior pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 100 din 08 februarie 2005 pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002.

Examinând contestația formulată

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, Înalta

Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 6 C. pen. „Când după rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii

sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată,

dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită,

se reduce la acest maxim.”

Instanța de fond în mod corect a constatat,

după analizarea situației condamnatului, că nu sunt incidente dispozițiile art.

6 C. pen. în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicate inculpatului pentru

cele trei fapte pentru care a fost condamnat, cu privire la pedepsele complementare

și referitor la măsura de siguranță a confiscării speciale.

De altfel, după analizarea tratamentului

sancționator al pluralității de infracțiuni, instanța a constatat că pedeapsa de

12 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 166/PI/2007 a Curții

de Apel Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 386/2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție nu depășește maximul special de 13 ani, 6 luni și 20 de zile

la care se poate ajunge potrivit legii noi, astfel că nu este incident un caz de

reducere a pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă, C. pen. din 1969

constituind legea penală mai favorabilă.

În mod greșit s-a dispus înlăturarea dispozițiilor

art. 37 lit. a) C. pen. anterior privind starea de recidivă postcondamnatorie, întrucât

starea de recidivă este determinată de momentul săvârșirii unei infracțiuni și nu

de momentul intrării în vigoare a unei noi legi și, totodată, noile modificări nu

prevăd posibilitatea înlăturării retroactive a stării de recidivă a unui condamnat.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012

tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii

noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a

fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost

stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Potrivit art. 4 din aceiași lege

pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub

imperiul C. pen. din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de C.

pen., nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Astfel, nu se poate aduce atingere autorității

de lucru judecat în afara condițiilor prevăzute de legiuitor, iar aplicarea legii

mai favorabile nu se poate face fără limite, întrucât ar fi impietate instituțiile

care vizează condamnările definitive și pedepsele aflate în curs de executare.

De altfel, instanța de fond a admis contestația

formulată fără să precizeze temeiul juridic, iar procedura privind contestația la

executare prev. de disp. art. 595-598 C. proc. pen. se referă la aplicarea strictă

a dispozițiilor art. 4 și art. 6 C. pen., fără a putea fi extinsă și la alte instituții

din C. pen. sau C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva sentinței

penale nr. 47 din 10 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind

pe intimatul condamnat S.F.I., va casa sentința și va respinge, ca neîntemeiată,

contestația la executare formulată de Comisia din cadrul Penitenciarului Arad privind

pe condamnatul S.F.I.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc.

pen. va obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Timișoara împotriva sentinței penale nr. 47 din 10 februarie 2014 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, privind pe intimatul condamnat S.F.I., casează sentința

și rejudecând:

Respinge, ca neîntemeiată, contestația

la executare formulată de Comisia din cadrul Penitenciarului Arad privind pe condamnatul

S.F.I.

Obligă contestatorul condamnat la plata

sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în suma de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25

februarie 2014.