ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 285/2014

Asupra recursurilor penale de față, deliberând, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 352/F din 29 aprilie 2013, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele: I) În baza art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.M. (cetățean român, fără ocupație, fără obligații militare, necăsătorit, recidivist) la 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei. În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c)), alin. (2) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.M.

la 20 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 255 din 21 noiembrie 2011 a Judecătoriei Lehliu-Gară. În baza art. 33 - 34 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 255 din 21 noiembrie 2011 a Judecătoriei Lehliu-Gară, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 26 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 19 aprilie 2012 la zi. II) În baza art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat-pe inculpatul G.I. (cetățean român, ocupație: muncitor necalificat, fără loc de muncă, fără obligații militare, necăsătorit, fără antecedente penale) la 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei. În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.I.

la 20 ani închisoare. În baza art. 33 - 34 C. pen., i-a dat spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului G.I., iar, în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 20 aprilie 2012 la zi. A luat act că nu există constituire de parte civilă în prezenta cauză. A obligat inculpații la câte 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 1762/P/2012 înregistrat la data de 13 august 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților T.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

- art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., și G.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin actul de inculpare s-a reținut în esență că, la data de 13 aprilie 2012, în jurul orelor 03:00, în timp ce se aflau pe un spațiu verde situat lângă blocurile nr. X din București, sector 2, și nr. Y din București, sector 2, și în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații T.M.

și G.I. i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui victimei V.F., după care inculpatul T.M. a deposedat-o de telefonul mobil marca N., suma de 110 RON și o sacoșă din plastic ce conținea produse alimentare, bunuri pe care inculpații le-au împărțit. Datorită leziunilor suferite victima a decedat la scurt timp.

Situația de fapt reținută prin actul de inculpare a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică; Raportul de expertiză medico-legală nr. AA; rapoartele de expertiză psihiatrică; procesele-verbale încheiate cu ocazia redării convorbirilor cu operatorul Serviciului Unic de Urgență 112 și suportul optic aferent; procesele-verbale încheiate cu ocazia redării convorbirilor interceptate și suportul optic aferent; procesele-verbale încheiate cu ocazia reconstituirii însoțite de planșe fotografice; procesele-verbale încheiate cu ocazia recunoașterii din planșe fotografice; listingul telefonic; procesul-verbal încheiat cu ocazia percheziției corporale; procesele-verbale încheiate cu ocazia vizionării înregistrărilor video; suportul optic aferent; declarațiile martorilor; declarațiile inculpaților.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul T.M., care a declarat că a venit în București, în anul 2009, și a lucrat pe diverse șantiere de construcții, că în urmă cu 3 ani l-a cunoscut pe coinculpatul G.I., fiind colegi de navetă. În ce privește incidentul din data de 13 aprilie 2012, a declarat că a ajuns în Gara de Est cu intenția de a urca în tren pentru a ajunge în localitatea de domiciliu, însă aici s-a întâlnit cu coinculpatul G.I. și cu victima V.F., împreună consumând băuturi alcoolice. Mai târziu, toți trei s-au deplasat la un magazin din zonă de unde au cumpărat bere și țigări și, la inițiativa victimei, s-au deplasat în spatele blocurilor pentru a consuma băuturi alcoolice.

Din datele de la dosar, precum și din declarațiile inculpaților a rezultat că acest loc era amenajat ca spațiu verde. În acest loc au început discuții în contradictoriu între V.F. și G.I., pe fondul consumului de alcool, aceștia au început să se îmbrâncească și să se lovească. Inculpatul T.M. a declarat că nu a lovit-o pe victimă, că dimpotrivă, a fost lovit de victimă care, în încercarea de a mai aplica o lovitură, s-a împiedicat de bordura din zona spațiului verde și a căzut. În continuare, inculpatul a mai declarat că, împreună cu coinculpatul G.I., a plecat la magazinul de unde, anterior, cumpărase bere, apoi a schimbat suma de 50 RON, iar de la Gara de Est a plecat la un prieten al său și, a doua zi, acasă la părinți.

La rândul său inculpatul G.I. a declarat că în ziua de 13 aprilie 2012 nu a fost la muncă deoarece a ajuns târziu în București, a revenit în după-amiaza aceleiași zile la Gara de Est, cu intenția de a ajunge în localitatea Dor Mărunt, însă, în gară, s-a întâlnit cu victima V.F. și împreună au început să consume băuturi alcoolice. Deoarece deja era târziu, la inițiativa victimei, care i-a dat o sumă de bani coinculpatului T.M., s-au deplasat la un magazin non-stop și de aici au plecat în spatele blocurilor unde au fumat și au consumat berea. A mai declarat inculpatul G.I. că, probabil pe fondul consumului de alcool, victima a început să-i adreseze cuvinte injurioase, jignitoare, la un moment dat s-au îmbrâncit, după care coinculpatul T.M.

a împins-o pe victimă, aceasta s-a dezechilibrat, a căzut, s-a lovit cu capul de bordură și căzută la pământ fiind, victima a fost lovită cu piciorul de către inculpatul G.I. Cei doi inculpați au abandonat-o pe victimă, au revenit la magazinul non-stop de unde au cumpărat țigări, iaurt, o cafea și o bere la cutie. Au fost audiați și martorii C.T.V. și M.I. Martora C.T.V. a declarat că i-a văzut prima dată pe cei doi inculpați în jurul orei 03 - 03:20, împreună cu victima, că la un moment dat, victima i-a dat inculpatului G.I. o sumă de bani, care la rândul său a cumpărat bere și două cafele și toți trei s-au deplasat spre blocurile aflate vizavi de magazin. Aceeași martoră a mai declarat că după aproximativ 1/2 oră inculpatul T.M.

a revenit la magazin, i-a dat suma de 100 RON martorei, iar apoi suma de 50 RON din care a cumpărat un pachet de țigări. Martora C.T.V. a declarat că i-a văzut pe cei doi inculpați când stăteau de vorbă, undeva în colțul magazinului, apoi inculpatul G.I. a revenit la magazin, a cumpărat un pachet de țigări și un borcan de iaurt și împreună au plecat spre Gara de Est. În jurul orelor 8:00 - 8:30, un cetățean a întrebat-o dacă are telefon pentru a apela la 112, spunându-i că a văzut un om mort între blocuri. La rândul său, martora s-a deplasat la locul indicat de acel cetățean, locul unde deja sosise un echipaj SMURD, martora C.T.M. realizând că persoana pentru care se deplasase echipajul SMURD era cea de-a treia persoană pe care a observat-o că fusese împreună cu cei doi inculpați.

A fost administrată proba cu acte. Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele: În seara zilei de 12 aprilie 2012, inculpații T.M. și G.I. au întâlnit-o pe victima V.F. în Gara Obor din București, sector 2. Victima le-a oferit celor doi inculpați băuturi alcoolice în două localuri din Gara Obor, ocazie cu care aceștia au observat că are asupra sa sume de bani și au luat hotărârea de a o tâlhări. În acest scop, în jurul orelor 03:00, după ce victima a ajuns în stare avansată de ebrietate, cei doi inculpați au condus-o într-un loc mai izolat, respectiv pe un spațiu verde situat în spatele blocurilor nr. X din București, sector 2, și nr. Y din București, sector 2. Aici, inculpații au aplicat victimei mai multe lovituri puternice cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui, după care inculpatul T.M.

a deposedat-o de un telefon mobil marca N., de suma de 110 RON și o sacoșă din plastic ce conținea produse alimentare. După săvârșirea faptei, inculpații au împărțit bunurile sustrase. Datorită leziunilor suferite V.F. a decedat la scurt timp. Coroborând probatoriul administrat în cauză tribunalul a reținut că cei doi inculpați, pe fondul consumului de alcool, sunt coautori ai infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav și tâlhărie, rezultând fără dubii că împreună i-au aplicat victimei V.F. mai multe lovituri puternice cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui, iar apoi i-au sustras suma de 110 RON pe care au împărțit-o, precum și un telefon mobil, pe care și l-a însușit inculpatul T.M.

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. AA, moartea numitului V.F. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice cu aspirat sanguin, consecința unui traumatism cranio-facial cu multiple fracturi de masiv facial și de piramidă nazală. Leziunile traumatice de la nivelul extremității cefalice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur și se află în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul. La necropsie s-au mai constatat echimoze cervicale și infiltrate sangvine la nivelul mușchilor gâtului, fractură de stern, fracturi costale, excoriație flanc drept, care s-au putut produce în același context traumatic. Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei A, Rh pozitiv.

Examenul toxicologic efectuat pe sânge și urină recoltate de la cadavru a evidențiat o alcoolemie de 2,7g/‰ și o alcoolemie de 3,4 g/‰. Moartea poate data din 13 aprilie 2012. Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești. În drept, s-a constatat că faptele inculpatului T.M., care în data de 13 aprilie 2012, în jurul orelor 03:00, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul G.I., i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui victimei V.F., fapt ce a determinat decesul victimei la scurt timp, după care a deposedat-o de telefonul mobil marca N., de suma de 110 RON și de o sacoșă din plastic ce conținea produse alimentare, bunuri pe care inculpații le-au împărțit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

- art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. De asemenea, s-a constatat că faptele inculpatului G.I., care în data de 13 aprilie 2012, în jurul orelor 03:00, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul T.M., i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui numitului V.F., fapt ce a determinat decesul victimei la scurt timp, cu scopul de a-i înlesni inculpatului T.M. deposedarea de telefonul mobil marca N., de suma de 110 RON și de o sacoșă din plastic ce conținea produse alimentare, bunuri pe care inculpații le-au împărțit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută art. 174 alin. (1) C. pen.

- art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Având în vedere că inculpații au fost trimiși în judecată pentru câte 2 infracțiuni și aceste infracțiuni sunt concurente, tribunalul, în baza art. 33 - 34 C. pen., a contopit cele două pedepse care vor fi aplicate fiecărui inculpat, dispunând ca aceștia să execute pedeapsa ce mai grea. Din fișa de cazier a rezultat că prin Sentința penală nr. 255 din 21 noiembrie 2011 a Judecătoriei Lehliu-Gară, inculpatul T.M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, potrivit art. 81, 82 C. pen., drept pentru care tribunalul, în baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării pedepsei menționate pe care a contopit-o cu pedeapsa rezultantă ce va fi aplicată inculpatului în cauza dedusă judecății.

În raport cu această condamnare, inculpatul T.M. a săvârșit faptele deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, tribunalul făcând aplicarea disp. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor, tribunalul a avut în vedere toate criteriile prevăzute de disp. art. 72 C. pen., referitoare atât la gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite și la urmările produse, dar și la datele ce circumstanțiază persoanele inculpaților, care nu au nicio ocupație și nicio calificare, inculpatul T.M. fiind recidivist, iar inculpatul G.I. având o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, la modalitatea concretă în care inculpații au acționat. Față de aceste elemente de circumstanțiere reale și personale, tribunalul a apreciat că singura modalitate de executare a pedepselor aplicate inculpaților este aceea a executării în regim de detenție într-un cuantum orientat spre maximul prevăzut de lege.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a luat act că nu există constituire de parte civilă în prezenta cauză, deoarece, cu toate demersurile întreprinse de instanță, nu au putut fi identificate rude ale victimei, din probe rezultând că V.F. nu a fost căsătorit. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații T.M. și G.I. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 20 iunie 2013, sub nr. 32377/3/2012. Astfel, apelul parchetului a vizat următoarele motive: - greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților T.M. și G.I.

în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fără ca acestea să fie analizate și a se proceda la evaluarea gradului de pericol social al faptelor; Parchetul a apreciat, în raport de gravitatea deosebită a faptelor deduse judecății, modalitatea violentă în care inculpații au acționat, circumstanțele personale ale acestora, nefavorabile, că s-ar impune aplicarea unor pedepse mai severe, respectiv detenția pe viață, scopul preventiv-educativ putând fi atins numai în acest mod. - greșita aplicare a prevederilor art. 83 C. pen. sub aspectul tehnicii juridice, fapt ce ar atrage nelegalitatea hotărârii atacate; Parchetul a apreciat că procedeul aplicat de instanță este unul greșit, în condițiile în care în cauză, în sarcina inculpatului au fost reținute 2 infracțiuni, în concurs real, impunându-se ca prevederile art. 83 C. pen.

să fie transpuse în practică în raport de fiecare din cele 2 pedepse, prin alăturarea pedepsei de 1 an închisoare la pedepsele de 25 ani și respectiv 20 ani închisoare, rezultând astfel 2 pedepse indivizibile de 26 și, respectiv 21 de ani închisoare, urmând ca în final, în baza regulilor de la concursul de infracțiuni, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. - omisiunea luării măsurii de siguranță prev. de art. 118 lit. e) C. pen. în privința bunurilor dobândite de cei 2 inculpați ca urmare a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., hotărârea fiind nelegală și sub acest aspect. Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 118 lit. e) C. pen.

(neexistând constituire de parte civilă), iar măsura de siguranță a confiscării speciale are caracter personal, parchetul a apreciat că s-ar impune confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 55 RON, iar de la inculpatul T.M. a unei sume de bani reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca "N.", precum și a produselor alimentare dobândite ca urmare a săvârșirii infracțiunilor, pentru a se realiza cu maximă eficiență scopul acestei măsuri de siguranță, nefiind indicate sumele ce ar trebui confiscate în acest din urmă caz. Inculpatul T.M., prin avocat, a solicitat, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., susținând că nu a avut cunoștință de intenția coinculpatului G.I. de a aplica lovituri victimei. Cu privire la infracțiunea de omor, a solicitat achitarea, în temeiul disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că fapta nu a fost comisă de acesta. Acesta a mai susținut în fața instanței de apel că prima instanță nu a avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptelor și cele personale ale inculpatului, urmând a se reține disp. art. 74 lit. c) C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special al legii, scopul acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi atins.

Inculpatul G.I., prin avocat, a susținut că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare al inculpatului, întrucât nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în art. 183 C. pen., fiind depusă o cerere din partea apărătorului din oficiu în acest sens. A precizat că nu solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru acest motiv. A susținut că inculpatul a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, și a solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.

De asemenea, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele comiterii faptelor și atitudinea inculpatului, care a recunoscut ceea ce a făcut. Cu privire la cealaltă faptă reținută în sarcina sa, a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că din materialul probator administrat nu rezultă că a participat la săvârșirea acesteia. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel, în temeiul dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., a apreciat apelurile ca fiind întemeiate, pentru considerentele următoare: Din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale, al judecății în primă instanță și în apel, instanța de apel - având în vedere motivarea lapidară a instanței de fond și apărările formulate de inculpați cu privire la acuzațiile ce li se aduc - a constatat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, având în vedere situația de fapt descrisă anterior. S-a apreciat că inculpații au dat declarații oscilante pe parcursul urmăririi penale, al judecății în primă instanță și al judecății în fața instanței de apel, poziția din fața instanței de apel fiind în sensul că ambii inculpați au fost cu victima în ziua respectivă, consumând băuturi alcoolice în locul menționat, dar că pe fondul consumului de alcool victima i-ar fi adresat injurii inculpatului G.I.

și l-ar fi lovit, astfel încât acesta a lovit-o pe victimă, care a căzut cu capul de o bordură, după care i-a mai aplicat niște lovituri cu picioarele, iar ulterior a plecat. După ce victima a căzut, inculpatul T.M. ar fi luat telefonul mobil și banii care ar fi căzut din buzunarul victimei, ca urmare a căderii acesteia. De asemenea, inculpații ar fi părăsit la momente diferite locul faptei, respectiv alegând direcții diferite de deplasare. Declarația inculpatului T.M. care s-a apreciat că se coroborează în cea mai mare măsură cu materialul probator administrat în cauza este însă cea dată la 19 aprilie 2012, în timp ce declarațiile inculpatului G.I. au fost inițial parțial sincere (cea din data de 20 aprilie 2013), iar ulterior s-au modificat, pe parcursul urmăririi penale și al judecății căpătând nuanțe care nu sunt conforme cu materialul probator administrat în cauză, cum se va arăta în continuare.

Astfel, inculpatul T.M. a arătat (în declarația din 19 aprilie 2013), că la data de 12 aprilie 2012, în jurul orelor 21:00 - 22:00, a mers în Gara Obor, unde s-a întâlnit cu inculpatul G.I., care era însoțit de victima V.F., ambii fiind în stare de ebrietate. A stat la masă mai multe ore, timp în care au consumat cu toții băuturi alcoolice, iar în acest interval de timp G.I. i-a făcut semne inculpatului T.M., din care acesta din urmă a dedus că urmau să-l tâlhărească pe V.F. A mai arătat inculpatul că după ce au terminat berea au mers la magazinul cu program non-stop aparținând SC F. SRL, iar în drum spre magazin, inculpatul G.I. i-a propus să-l tâlhărească pe V.F.; deși inițial a refuzat, ulterior inculpatul T.M.

și-a dat acordul. De la magazin au cumpărat o sticlă cu bere de 2 litri, cafea și trei pahare de unică folosință, cu precizarea că bunurile au fost plătite de victimă. După ce au cumpărat berea, inculpatul G.I. le-a propus să meargă printre blocuri și s-au oprit lângă o grădină împrejmuită cu un gard metalic cu înălțimea de 60 - 70 cm, unde au consumat bere din paharele de unică folosință și au început să discute aproximativ 20 de minute. La un moment dat, inculpatul G.I. i-a făcut semn inculpatului T.M. să o lovească pe victimă, iar el a împins-o și aceasta a căzut cu abdomenul pe gard. Ulterior, a pătruns în grădină și a tras victima de pe gard punând-o la pământ cu fața în jos. A întors-o cu fața în sus și a început să caute prin buzunare.

Între timp, inculpatul G.I. îi aplica lovituri victimei cu talpa piciorului în față și în torace. Acesta i-a aplicat în jur de 10 - 15 lovituri. A mai arătat inculpatul T.M. că el i-a sustras victimei telefonul mobil marca N., suma de 110 RON și sacoșa din plastic în care știa că se află mâncare. Tot potrivit declarației menționate, după tâlhărirea victimei, cei doi inculpați au revenit la magazin și au schimbat o bancnotă de 100 RON în două de 50 RON, fiecăruia revenindu-i suma de 55 RON. Au mers lângă magazin și au continuat să bea bere și au discutat despre împărțirea bunurilor. Au hotărât ca inculpatul T.M. să păstreze telefonul mobil și suma de 25 RON, iar inculpatului G.I. i-au revenit 85 RON.

Inculpatul a declarat că a păstrat telefonul și cartela de la victimă și le-a folosit. Modul în care descrie inculpatul T.M. în această declarație că s-au petrecut evenimentele se coroborează cu probatoriul administrat în cauză. Astfel, împrejurarea că inculpații au consumat băuturi alcoolice cu victima nu este negată de niciunul dintre inculpați și se confirmă și prin examenul toxicologic efectuat pe sânge și urină recoltate de la cadavrul victimei, care a evidențiat o alcoolemie de 2,7g/‰ și o alcoolemie de 3,4 g/‰. Împrejurarea că victima este cea care a achitat băuturile alcoolice și celelalte bunuri cumpărate în perioada în care aceasta a fost însoțită de inculpați este confirmată atât de inculpați, cât și de declarația martorei C.T.V.

(vânzătoare la magazinul cu program non-stop aparținând SC F. SRL), care a declarat că i-a văzut prima dată pe cei doi inculpați în jurul orei 03 - 03:20, împreună cu victima, că la un moment dat victima i-a dat inculpatului G.I. o sumă de bani, care la rândul său a cumpărat bere și două cafele și toți trei s-au deplasat spre blocurile aflate vizavi de magazin. Faptul că inculpații au petrecut aproximativ jumătate de oră cu victima în spațiul dintre blocurile menționate rezultă atât din declarațiile inculpaților, care au arătat și modul în care erau îmbrăcați în data respectivă, cât și din declarația martorei C.T.V., care i-a indicat pe inculpați după îmbrăcăminte și vârstă, dar și din înregistrările video ale camerei de supraveghere montate la magazinul amintit.

Împrejurarea că inculpații s-au întors la magazin cu banii sustrași de la victimă și sacoșa pe care victima o avea anterior asupra sa, respectiv că au solicitat ca martora C.T.V. să le schimbe o bancnotă de 100 RON rezultă din declarațiile inițiale ale inculpaților, din declarația martorei, dar și din procesele-verbale încheiate ca urmare a vizionării înregistrărilor video efectuate de camera de supraveghere montată la magazinul SC F. SRL. Astfel, martora a arătat că după aproximativ jumătate de oră inculpatul T.M. a revenit la magazin, i-a dat suma de 100 RON martorei, iar apoi suma de 50 RON, din care a cumpărat un pachet de țigări. Martora C.T.M. a declarat că i-a văzut pe cei doi inculpați când stăteau de vorbă, undeva în colțul magazinului, apoi inculpatul G.I.

a revenit la magazin, a cumpărat un pachet de țigări și un borcan de iaurt și împreună au plecat spre Gara de Est. Aspectele învederate de martoră s-a apreciat că se coroborează cu mențiunile procesului-verbal încheiat ca urmare a vizionării înregistrărilor video efectuate de camera de supraveghere montată la magazinul SC F. SRL, din care rezultă că cei doi inculpați și victima ajung la magazinul cu program non-stop la orele 02:52:12., observându-se că victima V.F. avea în mână o sacoșă din plastic de culoare albă. Mai rezultă din conținutul aceluiași proces-verbal că inculpatul G.I. cumpără o sticlă de bere S. de 2,5 litri, trei pahare din plastic de culoare maro și un pahar cu cafea cu bani oferiți de către victimă.

Inculpații și victima pleacă de la magazin la orele 02:54:04 și, conform precizării martorei C.T.V., se deplasează pe o alee situată între str. Baicului și str. Costache Conachi. La orele 03:23:27, cei doi inculpați revin la magazin, observându-se că inculpatul T.M. are în mână sacoșa din plastic de culoare albă care a aparținut victimei și îi înmânează martorei C.T.V. o bancnotă de 100 RON, iar aceasta îi remite două bancnote de 50 RON. Ulterior, inculpatul T.M. înmânează inculpatului G.I. o sumă de bani, după care revine la martoră și îi înmânează o bancnotă de 50 RON, fiindu-i remis un pachet de țigări K. și restul. Se mai observă că inculpatul T.M. ține în mână o sticlă din plastic de 2,5 litri, iar după aceea cei doi inculpați pleacă spre Gara Obor.

La orele 03:28.57, inculpatul G.I. revine la magazin și îi înmânează martorei o sumă de bani în schimbul căreia primește un pachet de țigări și un iaurt D.N. În continuare, la orele 03:31:59, se observă cum cei doi inculpați pleacă în stânga, în direcția Gara Obor. Prin urmare, susținerile inculpaților din fața instanței de apel în sensul că imediat după ce victima a fost lovită de către inculpatul G.I., inculpații ar fi plecat separat, deci nu s-ar mai fi întors împreună la magazin, au fost contrazise de materialul probator administrat în cauză. Discuțiile în contradictoriu care au avut loc între inculpați după săvârșirea faptei referitor la modul de împărțire a bunurilor luate de la victimă rezultă atât din declarația inițială a inculpatului T.M., cât și din declarațiile martorei C.T.V.

Astfel, martora a arătat că la revenirea celor doi inculpați la magazin, inculpatul cu șapcă (identificat ulterior ca fiind inculpatul G.I.) părea nemulțumit și i-a spus primului să cumpere țigări urmând să discute ulterior; cel mai tânăr (identificat ulterior ca fiind inculpatul T.M.) a cumpărat un pachet de țigări marca K. lung și, după ce a luat restul, a luat sacoșa din plastic și au plecat amândoi. Martora a mai arătat că înainte de plecare, bărbatul cu șapcă i-a spus "băi, nu e normal, că a fost combinația mea", aspect care se coroborează cu declarația inițială a inculpatului T.M. în care acesta a precizat că inculpatul G.I. era nemulțumit de faptul că primește doar o parte din banii sustrași de la victimă, dorind să ia el și telefonul mobil, motivând că a fost ideea lui.

Se observă că martora a mai arătat că cei doi inculpați s-au oprit la o distanță de circa 3 metri de chioșc și au început să se certe cam 5 minute, după care au revenit în fața magazinului, iar bărbatul cu șapcă a venit la geam și a cerut un pachet de țigări K. lung, martora observând în momentul în care a plătit că avea în mână o bancnotă de 50 RON și mai multe bancnote de 5 RON (aspecte care se coroborează cu mențiunile procesului-verbal întocmit ca urmare a vizionării înregistrărilor video). În plus, inculpatul G.I. lucra în construcții - ca zilier - împreună cu victima și așa cum a arătat, erau plătiți la sfârșitul zilei de lucru, iar ambii inculpați au văzut că victima avea bani asupra sa, aceasta plătind cu banii săi băuturile alcoolice și cafeaua, astfel cum s-a reținut.

Prin urmare, din cele arătate a rezultat că sunt nereale afirmațiile inculpaților în sensul că nu ar fi avut intenția să o tâlhărească pe victimă, respectiv că inculpatul G.I. nu ar fi știut de sustragerea banilor sau că inculpatul T.M. ar fi luat de jos, după căderea victimei, suma de 100 RON, crezând că banii îi aparțin. Totodată, din studierea planșelor foto întocmite cu ocazia investigării tehnico-științifice întocmite la fața locului la data de 13 aprilie 2013 rezultă că victima a fost găsită cu hainele răvășite, pantalonii fiind descheiați și cureaua desfăcută (într-un mod care nu se poate justifica prin necesitatea de a urina a victimei, astfel cum au învederat inițial inculpații referitor la motivul pentru care s-au deplasat pe aleea de lângă blocuri, respectiv pentru a urina).

Tot o dovadă a faptului că se umblase în buzunarele pantalonilor este și împrejurarea că pe spațiul verde, pe lângă victimă, au fost găsite mai multe înscrisuri aparținând victimei, care nu ar fi putut ajunge pe spațiul verde decât dacă ar fi fost scoase din buzunarele hainelor victimei, iar din conținutul acestora nu rezultă că victima ar fi avut vreun motiv să le arunce în acel loc: bonuri fiscale, recomandări scrise olograf cu privire la anumite dureri localizate în umeri, ceafă, brațe, un anunț de la o firmă de montări și recondiționări uși, un înscris olograf conținând mai multe calcule.

De asemenea, susținerile inculpaților în sensul că nu ar fi existat intenția de a omorî victima și că, de fapt, decesul victimei ar fi fost o consecință neprevăzută de aceștia (un rezultat care ar fi depășit intenția de lovire) au fost contrazise de probele administrate, concluziile raportului de expertiză medico-legală arătând că leziunile traumatice ale victimei de la nivelul extremității cefalice, care sunt în legătură directă și necondiționată cu decesul, au fost produse prin loviri repetate cu corp dur (iar nu prin lovire de corp dur, cum ar fi fost cazul în care decesul s-ar fi produs doar ca urmare a căderii victimei și lovirii acesteia de bordura de la fața locului, așa cum au învederat inculpații).

Totodată, intenția de a ucide rezultă din numărul loviturilor primite, multiplele leziuni traumatice, zona în care au fost localizate (traumatismele fiind localizate la nivelul craniului, feței, gâtului, sternului, coastelor), faptul că victima a fost lovită în mod repetat după ce a fost împinsă și a căzut, fiind în avansată stare de ebrietate și abandonată de inculpați după aplicarea loviturilor, cadavrul fiind descoperit câteva ore mai târziu (în jurul orelor 8:00 - 8:30) de martorul F.H.S. Astfel, apărarea inculpaților, în sensul că dacă ar fi știut că victima moare, ar fi chemat ajutor, nu avea un fundament real. Prin urmare, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul G.I., de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

- art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în art. 183 C. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a apreciat că inculpatul T.M. a acționat și el cu intenția specifică infracțiunii de omor, întrucât tot el a recunoscut că a împins victima, care a căzut cu abdomenul pe gard, după care a tras-o, a întors-o cu fața în sus și apoi, în timp ce celălalt inculpat o lovea în mod repetat, cu picioarele, inculpatul T.M. o căuta în buzunare de bani sau alte bunuri, luând de la aceasta suma de 110 RON, telefonul mobil și sacoșa de plastic. În plus, chiar inculpatul T.M.

a arătat că în timp ce victima primea loviturile de la inculpatul G.I., aceasta nu țipa, dar horcăia, aspect care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală, moartea datorându-se asfixiei mecanice cu aspirat sanguin, consecința unui traumatism cranio-facial cu multiple fracturi de masiv facial și de piramidă nazală, ceea ce arată, în plus, că inculpatul era perfect conștient de consecințele grave ale activității ilicite desfășurate, neexistând intenția de a salva victima sau de a înlătura urmările produse prin aplicarea loviturilor de către inculpatul G.I. De asemenea, apărarea inculpatului G.I. în sensul că nu a participat în niciun fel la sustragerea bunurilor de către inculpatul T.M.

și că, astfel, nu s-ar putea reține în sarcina sa infracțiunea de tâlhărie, a fost apreciată ca nefondată, având în vedere că din probatoriul administrat rezultă că intenția de a tâlhări victima i-a aparținut, că în timp ce lovea victima căzută la pământ a văzut cum celălalt inculpat căuta victima de bani și bunuri, respectiv ambii inculpați au plecat cu bunurile sustrase și și-au împărțit bunurile obținute din săvârșirea faptei. Așadar, s-a apreciat că nici cererea inculpatului T.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. nu este întemeiată. În concluzie, s-a considerat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Infracțiunea de omor a fost comisă de inculpați pentru a săvârși infracțiunea de tâlhărie, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză referitoare la înțelegerea prealabilă dintre inculpați și la modalitatea în care s-a derulat activitatea ilicită, dovedindu-se fără echivoc legătura mijloc-scop dintre cele două infracțiuni, fiind astfel în prezența concursului de infracțiuni cu conexitate etiologică.

În ceea ce privește susținerea apelanților-inculpați în sensul că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la cererea inculpatului G.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în art. 183 C. pen., s-a constatat că este întemeiată, cererea fiind formulată în scris de către inculpat - prin apărătorul din oficiu - dar nefiind pusă în discuția părților și nefiind soluționată o astfel de cerere. Instanța de apel a constatat că inculpaților nu li s-a produs nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată în acest stadiu al procedurii, având în vedere că instanța de apel a pus în discuția contradictorie a părților această cerere, a analizat-o în considerente și s-a pronunțat cu privire la aceasta prin dispozitivul deciziei, așa încât dreptul la apărare și la un proces echitabil al inculpaților este respectat în cauză.

Referitor la pedepsele aplicate în cauză, s-a constatat că acestea nu au fost just individualizate de către instanța de fond, cu privire la acest aspect fiind întemeiate în parte criticile inculpaților și nefondate susținerile Ministerului Public. Astfel, inculpații au negat constant săvârșirea faptei de omor, oferind explicații neplauzibile, neasumându-și în niciun mod săvârșirea faptei în urma căreia a decedat o persoană, dovedind dispreț față de valoarea socială fundamentală care este viața omului, împrejurări de natură să sublinieze o dată în plus periculozitatea acestora. Susținerile inculpatului T.M.

că i-ar fi fost dictate declarațiile de către polițiști pentru a-l incrimina pe celălalt inculpat sunt neplauzibile, având în vedere că declarația inițială dată de acesta, când a fost descoperit ca urmare a legalei interceptări a convorbirilor purtate de către inculpat de la telefonul sustras victimei, era cea mai apropiată de data săvârșirii faptei, inculpatul nu a avut timp să se consulte cu celălalt inculpat pentru a se pune de acord cu privire la versiunea derulării activității ilicite, declarația respectivă se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, așa cum s-a arătat, iar declarația inculpatului G.I. din data de 20 aprilie 2013 (acesta fiind prins după o zi de la descoperirea inculpatului T.M.) prezentând aceeași succesiune a evenimentelor, cu mențiunea că și-a minimalizat rolul în activitatea ilicită, tocmai pentru a scăpa de răspunderea faptelor comise.

Prin urmare, s-a apreciat că ambii inculpați denotă o lipsă de disponibilitate în asumarea consecințelor faptelor comise, aspect care se coroborează cu concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică efectuate în cauză, ambii inculpați suferind de o tulburare de personalitate de tip antisocial. Instanța de apel a ținut cont și de faptul că inculpații au intelect liminar prin neinstruire, au vârste tinere, iar referitor la prezența antecedentelor penale, inculpatul G.I. nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a fost sancționat administrativ în anul 2008 de două ori, pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și îndreptată împotriva patrimoniului, respectiv pentru săvârșirea de fapte îndreptate împotriva integrității corporale (lovire sau alte violențe) sau a libertății persoanei (violare de domiciliu).

În ceea ce îl privește pe inculpatul T.M., acesta a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, în cursul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin Sentința penală nr. 255 din 21 decembrie 2011 a Judecătoriei Lehliu-Gară, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei. Ținând cont de toate aceste aspecte, dar și de rolul concret al fiecărui inculpat în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, instanța de apel a apreciat că se impune sancționarea inculpaților cu pedepse orientate spre mediu, respectiv de 20 de ani închisoare în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav și de 10 ani închisoare în cazul infracțiunii de tâlhărie, instanța de fond nemotivând de ce a înțeles să aplice pedepse în cuantumul maxim.

Faptul că pentru inculpatul T.M. instanța de apel a stabilit pedepse în același cuantum cu celălalt inculpat, deși a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, a fost justificat prin raportare la activitatea ilicită concretă a acestuia, având în vedere caracterul mai grav al acțiunilor inculpatului G.I., care - deși necunoscut cu antecedente penale - a avut ideea săvârșirii faptelor și a aplicat lovituri repetate victimei în timp ce celălalt inculpat sustrăgea bunurile. Pe de altă parte, instanța de apel a apreciat că circumstanțele reale ale cauzei și cele personale ale inculpaților nu ar fi justificat aplicarea pedepsei detențiunii pe viață, astfel cum a solicitat Ministerul Public.

Izolarea pe viață a inculpaților nu se impune, fapta neprezentând o gravitate ieșită din comun, nefiind comisă prin utilizarea unor obiecte tăietoare sau înțepătoare sau apte să producă suferințe prelungite victimei, de o intensitate ieșită din comun sau specifice actelor de tortură. Faptul că inculpații nu își asumă răspunderea pentru faptele comise sau că rapoartele de expertiză medico-legală indică o tulburare de personalitate de tip antisocial nu au fost considerate ca suficiente pentru a justifica opțiunea pentru cea mai severă dintre pedepsele prevăzute de legea penală, inculpații fiind totuși de vârstă tânără și necomițând anterior infracțiuni caracterizate prin violență. În ceea ce privește susținerile inculpaților T.M.

și G.I. în sensul că ar trebui să li se aplice dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., instanța de apel a constatat că sunt întemeiate, inculpații neavând o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor pe parcursul procesului penal. Referitor la susținerea inculpatului G.I. în sensul că ar fi incidente dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. referitoare la scuza provocării, întrucât victima i-ar fi adresat injurii și l-ar fi lovit pe inculpat cu pumnul, instanța de apel a constatat că și aceasta este neîntemeiată. În cauză, inculpatul nu a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinate de atitudinea victimei, întrucât așa-zisul act provocator al victimei - chiar real să fi fost - nu era de o asemenea intensitate încât să genereze o "puternică tulburare psihică" ori o emoție de "natură a explica actele de violență pe care în condiții normale nu le-ar fi comis.

Mai mult, în cauză s-a dovedit faptul că săvârșirea infracțiunii de omor, respectiv aplicarea loviturilor victimei s-a produs datorită existenței intenției de a tâlhări victima, iar nu ca urmare a vreunui conflict spontan sau a unui act provocator din partea victimei. Referitor la pedeapsa complementară ce se impune a fi aplicată inculpaților ca urmare a condamnării pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, instanța de apel a precizat că restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În acest context, față de natura și gravitatea concretă a infracțiunilor comise de către inculpați, de obligativitatea aplicării pedepsei complementare constând în interzicerea unor drepturi potrivit dispozițiilor art. 176 C. pen.

și ale art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., instanța de apel a constatat că dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat trebuie interzise inculpaților, pe durata maximă prevăzută de art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., în completarea represiunii rezultate din pedeapsa principală. Referitor la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, se reține că trebuie realizată atât în baza art. 71 alin. (2) și (3) C. pen.

și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale - respectiv art. 3 Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în special Cauza Sabou și Pârcălab contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994. Instanța de apel, în baza criteriilor prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., apreciind asupra proporționalității aplicării pedepselor accesorii, a constatat că se impune interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., referitoare la dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel formulat de către parchet, instanța de apel a constatat că este întemeiat, instanța de fond făcând o aplicare greșită a mecanismului prevăzut de art. 83 C. pen. și stabilind eronat pedeapsa rezultantă în cazul inculpatului T.M. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 83 C. pen., faptele fiind comise de către inculpat în cursul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin Sentința penală nr. 255 din 21 decembrie 2011 a Judecătoriei Lehliu-Gară, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, se impune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei menționate în raport de fiecare dintre cele două infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului T.M.

în cauză și stabilirea a 2 pedepse indivizibile formate din fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză, alături de care se va executa pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând astfel: - o pedeapsă de 21 de ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.; - o pedeapsă de 11 ani închisoare. Prin urmare, contopind pedepsele indivizibile stabilite în cauză, față de dispozițiile art. 33 C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., dar și cele ale art. 35 C. pen., instanța de apel a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 21 de ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale. În ceea ce privește al treilea motiv de apel susținut de Ministerul Public, instanța de apel a constatat că acesta este întemeiat doar în parte. Astfel, referitor la confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 55 RON, instanța de apel a constatat că inculpatul T.M. a fost de acord cu acest motiv de apel, iar din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au sustras de la victimă suma de 110 RON, dar că în ceea ce privește împărțirea banilor există declarații contradictorii ale inculpaților date în cauză, și cum alte probe nu mai puteau fi administrate cu privire la acest aspect, Curtea va confisca câte 55 RON de la fiecare inculpat.

Totodată, în cauză s-au făcut verificări atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății în fața primei instanțe referitoare la existența vreunui moștenitor al victimei, însă succesiunea de pe urma defunctului nu s-a deschis, iar sora inculpatului, contactată telefonic, a arătat că va preciza ulterior dacă se va constitui parte civilă, ceea ce nu a mai avut loc. Prin urmare, suma sustrasă de inculpați, neservind la despăgubirea vreunei părți civile, a fost confiscată de la inculpați, respectiv câte 55 RON de la fiecare. Referitor la telefonul mobil marca N. sustras de la victimă, s-a constatat că Ministerul Public a solicitat confiscarea contravalorii acestuia, însă - așa cum rezultă din Procesul-verbal din data de 19 aprilie 2012 - acest telefon a fost ridicat de la inculpatul T.M., așa încât se impune confiscarea acestui bun de la inculpat, iar nu contravaloarea telefonului, față de dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. e) și alin. (4) C. pen.

Referitor la solicitarea Ministerului Public de confiscare de la inculpați a contravalorii alimentelor sustrase de la victimă, instanța de apel a constatat că acestea nu s-au găsit în posesia inculpatului T.M., care a luat sacoșa ce conținea respectivele alimente, și, oricum, nu există probe referitoare la contravaloarea acestora, Ministerul Public nefiind în măsură să indice valoarea alimentelor, iar printre înscrisurile găsite asupra victimei găsindu-se mai multe bonuri fiscale care atestă cumpărarea la data de 9 aprilie 2013 a unui produs din carne, adică cu 3 zile înainte de data uciderii victimei, a unor produse de la M. la data de 7 aprilie 2013, deci cu 5 zile înainte de data uciderii victimei, respectiv a unei conserve la data de 11 aprilie 2013, oră 12:58.

Prin urmare, neexistând probe cu privire la contravaloarea alimentelor sustrase și nefiind indicată o astfel de valoare de către Ministerul Public, care să fie acceptată sau contestată de către inculpați, instanța de apel a constatat că nu poate aplica măsura de siguranță a confiscării, astfel cum a fost solicitată de Ministerul Public. Față de cele reținute, instanța de apel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații T.M. și G.I. împotriva Sentinței penale nr. 352/F din 29 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 32377/3/2012, a casat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond: În baza art. 334 C. proc.

pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului T.M. de schimbare a încadrării jurid