ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 285/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 285/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față, deliberând, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 352/F din 29 aprilie

2013, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele:

I) În baza art. 174

alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C.

pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.M. (cetățean

român, fără ocupație, fără obligații militare, necăsătorit, recidivist) la 25

ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 211

alin. (1), (2) lit. b) și c)), alin. (2) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul T.M. la 20 ani închisoare.

În baza art. 83 C.

pen., a revocat beneficiul suspendării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată

prin Sentința penală nr. 255 din 21 noiembrie 2011 a Judecătoriei Lehliu-Gară.

În baza art. 33 - 34

C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare

și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și b) C. pen., la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată

prin Sentința penală nr. 255 din 21 noiembrie 2011 a Judecătoriei Lehliu-Gară,

în final inculpatul având de executat pedeapsa de 26 de ani închisoare și 10

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., după executarea pedepsei.

A făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., a dedus prevenția de la 19 aprilie 2012 la zi.

II) În baza art. 174

alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C.

pen., l-a condamnat-pe inculpatul G.I. (cetățean român, ocupație: muncitor

necalificat, fără loc de muncă, fără obligații militare, necăsătorit, fără

antecedente penale) la 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani

după executarea pedepsei.

În baza art. 211

alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul G.I. la 20 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34

C. pen., i-a dat spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 25 de

ani închisoare.

A făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului G.I., iar, în baza art.

88 C. pen., a dedus prevenția de la 20 aprilie 2012 la zi.

A luat act că nu

există constituire de parte civilă în prezenta cauză.

A obligat inculpații

la câte 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 1762/P/2012 înregistrat la

data de 13 august 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest

preventiv, a inculpaților T.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor

calificat și deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., și tâlhărie,

prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a)

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C.

pen., și G.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit

de grav, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen. - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., și tâlhărie, prev. de art. 211 alin.

(1), (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de

inculpare s-a reținut în esență că, la data de 13 aprilie 2012, în jurul orelor

03:00, în timp ce se aflau pe un spațiu verde situat lângă blocurile nr. X din

București, sector 2, și nr. Y din București, sector 2, și în baza unei

înțelegeri prealabile, inculpații T.M. și G.I. i-au aplicat mai multe lovituri

cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui victimei V.F., după care

inculpatul T.M. a deposedat-o de telefonul mobil marca N., suma de 110 RON și o

sacoșă din plastic ce conținea produse alimentare, bunuri pe care inculpații

le-au împărțit. Datorită leziunilor suferite victima a decedat la scurt timp.

Situația de fapt

reținută prin actul de inculpare a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace

de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă

fotografică; Raportul de expertiză medico-legală nr. AA; rapoartele de

expertiză psihiatrică; procesele-verbale încheiate cu ocazia redării

convorbirilor cu operatorul Serviciului Unic de Urgență 112 și suportul optic

aferent; procesele-verbale încheiate cu ocazia redării convorbirilor

interceptate și suportul optic aferent; procesele-verbale încheiate cu ocazia

reconstituirii însoțite de planșe fotografice; procesele-verbale încheiate cu

ocazia recunoașterii din planșe fotografice; listingul telefonic;

procesul-verbal încheiat cu ocazia percheziției corporale; procesele-verbale

încheiate cu ocazia vizionării înregistrărilor video; suportul optic aferent;

declarațiile martorilor; declarațiile inculpaților.

În cursul cercetării

judecătorești a fost audiat inculpatul T.M., care a declarat că a venit în

București, în anul 2009, și a lucrat pe diverse șantiere de construcții, că în

urmă cu 3 ani l-a cunoscut pe coinculpatul G.I., fiind colegi de navetă. În ce

privește incidentul din data de 13 aprilie 2012, a declarat că a ajuns în Gara

de Est cu intenția de a urca în tren pentru a ajunge în localitatea de

domiciliu, însă aici s-a întâlnit cu coinculpatul G.I. și cu victima V.F.,

împreună consumând băuturi alcoolice. Mai târziu, toți trei s-au deplasat la un

magazin din zonă de unde au cumpărat bere și țigări și, la inițiativa victimei,

s-au deplasat în spatele blocurilor pentru a consuma băuturi alcoolice. Din

datele de la dosar, precum și din declarațiile inculpaților a rezultat că acest

loc era amenajat ca spațiu verde. În acest loc au început discuții în

contradictoriu între V.F. și G.I., pe fondul consumului de alcool, aceștia au

început să se îmbrâncească și să se lovească. Inculpatul T.M. a declarat că nu

a lovit-o pe victimă, că dimpotrivă, a fost lovit de victimă care, în încercarea

de a mai aplica o lovitură, s-a împiedicat de bordura din zona spațiului verde

și a căzut. În continuare, inculpatul a mai declarat că, împreună cu

coinculpatul G.I., a plecat la magazinul de unde, anterior, cumpărase bere,

apoi a schimbat suma de 50 RON, iar de la Gara de Est a plecat la un prieten al

său și, a doua zi, acasă la părinți.

La rândul său

inculpatul G.I. a declarat că în ziua de 13 aprilie 2012 nu a fost la muncă

deoarece a ajuns târziu în București, a revenit în după-amiaza aceleiași zile

la Gara de Est, cu intenția de a ajunge în localitatea Dor Mărunt, însă, în

gară, s-a întâlnit cu victima V.F. și împreună au început să consume băuturi

alcoolice. Deoarece deja era târziu, la inițiativa victimei, care i-a dat o

sumă de bani coinculpatului T.M., s-au deplasat la un magazin non-stop și de

aici au plecat în spatele blocurilor unde au fumat și au consumat berea. A mai

declarat inculpatul G.I. că, probabil pe fondul consumului de alcool, victima a

început să-i adreseze cuvinte injurioase, jignitoare, la un moment dat s-au

îmbrâncit, după care coinculpatul T.M. a împins-o pe victimă, aceasta s-a

dezechilibrat, a căzut, s-a lovit cu capul de bordură și căzută la pământ

fiind, victima a fost lovită cu piciorul de către inculpatul G.I. Cei doi inculpați

au abandonat-o pe victimă, au revenit la magazinul non-stop de unde au cumpărat

țigări, iaurt, o cafea și o bere la cutie.

Au fost audiați și

martorii C.T.V. și M.I.

Martora C.T.V. a

declarat că i-a văzut prima dată pe cei doi inculpați în jurul orei 03 - 03:20,

împreună cu victima, că la un moment dat, victima i-a dat inculpatului G.I. o

sumă de bani, care la rândul său a cumpărat bere și două cafele și toți trei

s-au deplasat spre blocurile aflate vizavi de magazin. Aceeași martoră a mai

declarat că după aproximativ 1/2 oră inculpatul T.M. a revenit la magazin, i-a

dat suma de 100 RON martorei, iar apoi suma de 50 RON din care a cumpărat un

pachet de țigări. Martora C.T.V. a declarat că i-a văzut pe cei doi inculpați

când stăteau de vorbă, undeva în colțul magazinului, apoi inculpatul G.I. a

revenit la magazin, a cumpărat un pachet de țigări și un borcan de iaurt și

împreună au plecat spre Gara de Est. În jurul orelor 8:00 - 8:30, un cetățean a

întrebat-o dacă are telefon pentru a apela la 112, spunându-i că a văzut un om

mort între blocuri. La rândul său, martora s-a deplasat la locul indicat de

acel cetățean, locul unde deja sosise un echipaj SMURD, martora C.T.M.

realizând că persoana pentru care se deplasase echipajul SMURD era cea de-a

treia persoană pe care a observat-o că fusese împreună cu cei doi inculpați.

A fost administrată

proba cu acte.

Analizând actele și

lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:

În seara zilei de 12

aprilie 2012, inculpații T.M. și G.I. au întâlnit-o pe victima V.F. în Gara

Obor din București, sector 2. Victima le-a oferit celor doi inculpați băuturi

alcoolice în două localuri din Gara Obor, ocazie cu care aceștia au observat că

are asupra sa sume de bani și au luat hotărârea de a o tâlhări. În acest scop,

în jurul orelor 03:00, după ce victima a ajuns în stare avansată de ebrietate,

cei doi inculpați au condus-o într-un loc mai izolat, respectiv pe un spațiu

verde situat în spatele blocurilor nr. X din București, sector 2, și nr. Y din

București, sector 2. Aici, inculpații au aplicat victimei mai multe lovituri

puternice cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui, după care

inculpatul T.M. a deposedat-o de un telefon mobil marca N., de suma de 110 RON

și o sacoșă din plastic ce conținea produse alimentare. După săvârșirea faptei,

inculpații au împărțit bunurile sustrase. Datorită leziunilor suferite V.F. a

decedat la scurt timp.

Coroborând

probatoriul administrat în cauză tribunalul a reținut că cei doi inculpați, pe

fondul consumului de alcool, sunt coautori ai infracțiunilor de omor calificat

și deosebit de grav și tâlhărie, rezultând fără dubii că împreună i-au aplicat

victimei V.F. mai multe lovituri puternice cu pumnii și picioarele în zona

capului și toracelui, iar apoi i-au sustras suma de 110 RON pe care au

împărțit-o, precum și un telefon mobil, pe care și l-a însușit inculpatul T.M.

Potrivit Raportului

de expertiză medico-legală nr. AA, moartea numitului V.F. a fost violentă și

s-a datorat asfixiei mecanice cu aspirat sanguin, consecința unui traumatism

cranio-facial cu multiple fracturi de masiv facial și de piramidă nazală.

Leziunile traumatice de la nivelul extremității cefalice s-au putut produce

prin lovire repetată cu corp dur și se află în legătură de cauzalitate directă

necondiționată cu decesul. La necropsie s-au mai constatat echimoze cervicale

și infiltrate sangvine la nivelul mușchilor gâtului, fractură de stern,

fracturi costale, excoriație flanc drept, care s-au putut produce în același

context traumatic. Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei A, Rh

pozitiv. Examenul toxicologic efectuat pe sânge și urină recoltate de la

cadavru a evidențiat o alcoolemie de 2,7g/‰ și o alcoolemie de 3,4 g/‰. Moartea

poate data din 13 aprilie 2012.

Situația de fapt

descrisă mai sus a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în

cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești.

În drept, s-a

constatat că faptele inculpatului T.M., care în data de 13 aprilie 2012, în

jurul orelor 03:00, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul G.I., i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui

victimei V.F., fapt ce a determinat decesul victimei la scurt timp, după care a

deposedat-o de telefonul mobil marca N., de suma de 110 RON și de o sacoșă din

plastic ce conținea produse alimentare, bunuri pe care inculpații le-au

împărțit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor

calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. - art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., și

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a

constatat că faptele inculpatului G.I., care în data de 13 aprilie 2012, în

jurul orelor 03:00, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul T.M., i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui

numitului V.F., fapt ce a determinat decesul victimei la scurt timp, cu scopul

de a-i înlesni inculpatului T.M. deposedarea de telefonul mobil marca N., de

suma de 110 RON și de o sacoșă din plastic ce conținea produse alimentare,

bunuri pe care inculpații le-au împărțit, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută art. 174 alin.

(1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d)

C. pen., și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin.

(2

1

) lit. a) C. pen.

Având în vedere că

inculpații au fost trimiși în judecată pentru câte 2 infracțiuni și aceste

infracțiuni sunt concurente, tribunalul, în baza art. 33 - 34 C. pen., a

contopit cele două pedepse care vor fi aplicate fiecărui inculpat, dispunând ca

aceștia să execute pedeapsa ce mai grea.

Din fișa de cazier a

rezultat că prin Sentința penală nr. 255 din 21 noiembrie 2011 a Judecătoriei

Lehliu-Gară, inculpatul T.M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3

ani, potrivit art. 81, 82 C. pen., drept pentru care tribunalul, în baza art.

83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării pedepsei menționate pe care a

contopit-o cu pedeapsa rezultantă ce va fi aplicată inculpatului în cauza

dedusă judecății.

În raport cu această

condamnare, inculpatul T.M. a săvârșit faptele deduse judecății în stare de

recidivă postcondamnatorie, tribunalul făcând aplicarea disp. art. 37 alin. (1)

lit. a) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor, tribunalul a avut în vedere toate criteriile prevăzute

de disp. art. 72 C. pen., referitoare atât la gradul de pericol social concret

al infracțiunilor săvârșite și la urmările produse, dar și la datele ce

circumstanțiază persoanele inculpaților, care nu au nicio ocupație și nicio

calificare, inculpatul T.M. fiind recidivist, iar inculpatul G.I. având o

atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, la modalitatea concretă în

care inculpații au acționat.

Față de aceste

elemente de circumstanțiere reale și personale, tribunalul a apreciat că

singura modalitate de executare a pedepselor aplicate inculpaților este aceea a

executării în regim de detenție într-un cuantum orientat spre maximul prevăzut

de lege.

Sub aspectul laturii

civile, tribunalul a luat act că nu există constituire de parte civilă în

prezenta cauză, deoarece, cu toate demersurile întreprinse de instanță, nu au

putut fi identificate rude ale victimei, din probe rezultând că V.F. nu a fost

căsătorit.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și inculpații T.M. și G.I.

Cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel București la data de 20 iunie 2013, sub nr.

32377/3/2012.

Astfel, apelul

parchetului a vizat următoarele motive:

- greșita

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților T.M. și G.I. în raport de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fără ca acestea să fie analizate și a

se proceda la evaluarea gradului de pericol social al faptelor;

Parchetul a apreciat,

în raport de gravitatea deosebită a faptelor deduse judecății, modalitatea

violentă în care inculpații au acționat, circumstanțele personale ale acestora,

nefavorabile, că s-ar impune aplicarea unor pedepse mai severe, respectiv

detenția pe viață, scopul preventiv-educativ putând fi atins numai în acest

mod.

- greșita aplicare a

prevederilor art. 83 C. pen. sub aspectul tehnicii juridice, fapt ce ar atrage

nelegalitatea hotărârii atacate;

Parchetul a apreciat

că procedeul aplicat de instanță este unul greșit, în condițiile în care în

cauză, în sarcina inculpatului au fost reținute 2 infracțiuni, în concurs real,

impunându-se ca prevederile art. 83 C. pen. să fie transpuse în practică în

raport de fiecare din cele 2 pedepse, prin alăturarea pedepsei de 1 an

închisoare la pedepsele de 25 ani și respectiv 20 ani închisoare, rezultând

astfel 2 pedepse indivizibile de 26 și, respectiv 21 de ani închisoare, urmând

ca în final, în baza regulilor de la concursul de infracțiuni, inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea.

- omisiunea luării

măsurii de siguranță prev. de art. 118 lit. e) C. pen. în privința bunurilor

dobândite de cei 2 inculpați ca urmare a săvârșirii infracțiunii prev. de art.

211 alin. (1), (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

hotărârea fiind nelegală și sub acest aspect.

Având în vedere că în

cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 118 lit. e) C. pen.

(neexistând constituire de parte civilă), iar măsura de siguranță a confiscării

speciale are caracter personal, parchetul a apreciat că s-ar impune confiscarea

de la fiecare inculpat a sumei de 55 RON, iar de la inculpatul T.M. a unei sume

de bani reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca "N.",

precum și a produselor alimentare dobândite ca urmare a săvârșirii

infracțiunilor, pentru a se realiza cu maximă eficiență scopul acestei măsuri

de siguranță, nefiind indicate sumele ce ar trebui confiscate în acest din urmă

caz.

Inculpatul T.M., prin

avocat, a solicitat, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(1), (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu aplicarea art.

37 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de

art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., susținând că nu a avut cunoștință de

intenția coinculpatului G.I. de a aplica lovituri victimei.

Cu privire la

infracțiunea de omor, a solicitat achitarea, în temeiul disp. art. 10 lit. c)

C. proc. pen., susținând că fapta nu a fost comisă de acesta.

Acesta a mai susținut

în fața instanței de apel că prima instanță nu a avut în vedere circumstanțele

reale ale comiterii faptelor și cele personale ale inculpatului, urmând a se

reține disp. art. 74 lit. c) C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei sub minimul

special al legii, scopul acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi

atins.

Inculpatul G.I., prin

avocat, a susținut că instanța de fond a încălcat principiul

contradictorialității și dreptul la apărare al inculpatului, întrucât nu a pus

în discuție și nu s-a pronunțat cu privire la schimbarea încadrării juridice a

faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175

alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în art. 183 C. pen.,

fiind depusă o cerere din partea apărătorului din oficiu în acest sens. A

precizat că nu solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru acest motiv.

A susținut că

inculpatul a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, și a solicitat

reținerea dispozițiilor art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. De asemenea, a

solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele

comiterii faptelor și atitudinea inculpatului, care a recunoscut ceea ce a

făcut.

Cu privire la

cealaltă faptă reținută în sarcina sa, a solicitat achitarea, în temeiul art.

10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că din materialul probator administrat nu

rezultă că a participat la săvârșirea acesteia.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub

toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel, în temeiul dispozițiilor

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat apelurile ca fiind întemeiate,

pentru considerentele următoare:

Din analiza probelor

administrate în cursul urmăririi penale, al judecății în primă instanță și în

apel, instanța de apel - având în vedere motivarea lapidară a instanței de fond

și apărările formulate de inculpați cu privire la acuzațiile ce li se aduc - a

constatat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru

care s-a dispus trimiterea în judecată, având în vedere situația de fapt

descrisă anterior.

S-a apreciat că

inculpații au dat declarații oscilante pe parcursul urmăririi penale, al

judecății în primă instanță și al judecății în fața instanței de apel, poziția

din fața instanței de apel fiind în sensul că ambii inculpați au fost cu

victima în ziua respectivă, consumând băuturi alcoolice în locul menționat, dar

că pe fondul consumului de alcool victima i-ar fi adresat injurii inculpatului

G.I. și l-ar fi lovit, astfel încât acesta a lovit-o pe victimă, care a căzut

cu capul de o bordură, după care i-a mai aplicat niște lovituri cu picioarele,

iar ulterior a plecat. După ce victima a căzut, inculpatul T.M. ar fi luat

telefonul mobil și banii care ar fi căzut din buzunarul victimei, ca urmare a

căderii acesteia. De asemenea, inculpații ar fi părăsit la momente diferite

locul faptei, respectiv alegând direcții diferite de deplasare.

Declarația

inculpatului T.M. care s-a apreciat că se coroborează în cea mai mare măsură cu

materialul probator administrat în cauza este însă cea dată la 19 aprilie 2012,

în timp ce declarațiile inculpatului G.I. au fost inițial parțial sincere (cea

din data de 20 aprilie 2013), iar ulterior s-au modificat, pe parcursul

urmăririi penale și al judecății căpătând nuanțe care nu sunt conforme cu

materialul probator administrat în cauză, cum se va arăta în continuare.

Astfel, inculpatul

T.M. a arătat (în declarația din 19 aprilie 2013), că la data de 12 aprilie

2012, în jurul orelor 21:00 - 22:00, a mers în Gara Obor, unde s-a întâlnit cu

inculpatul G.I., care era însoțit de victima V.F., ambii fiind în stare de

ebrietate. A stat la masă mai multe ore, timp în care au consumat cu toții

băuturi alcoolice, iar în acest interval de timp G.I. i-a făcut semne

inculpatului T.M., din care acesta din urmă a dedus că urmau să-l tâlhărească

pe V.F.

A mai arătat

inculpatul că după ce au terminat berea au mers la magazinul cu program

non-stop aparținând SC F. SRL, iar în drum spre magazin, inculpatul G.I. i-a

propus să-l tâlhărească pe V.F.; deși inițial a refuzat, ulterior inculpatul

T.M. și-a dat acordul. De la magazin au cumpărat o sticlă cu bere de 2 litri,

cafea și trei pahare de unică folosință, cu precizarea că bunurile au fost

plătite de victimă. După ce au cumpărat berea, inculpatul G.I. le-a propus să

meargă printre blocuri și s-au oprit lângă o grădină împrejmuită cu un gard

metalic cu înălțimea de 60 - 70 cm, unde au consumat bere din paharele de unică

folosință și au început să discute aproximativ 20 de minute.

La un moment dat,

inculpatul G.I. i-a făcut semn inculpatului T.M. să o lovească pe victimă, iar

el a împins-o și aceasta a căzut cu abdomenul pe gard. Ulterior, a pătruns în

grădină și a tras victima de pe gard punând-o la pământ cu fața în jos. A

întors-o cu fața în sus și a început să caute prin buzunare. Între timp,

inculpatul G.I. îi aplica lovituri victimei cu talpa piciorului în față și în

torace. Acesta i-a aplicat în jur de 10 - 15 lovituri.

A mai arătat

inculpatul T.M. că el i-a sustras victimei telefonul mobil marca N., suma de

110 RON și sacoșa din plastic în care știa că se află mâncare.

Tot potrivit

declarației menționate, după tâlhărirea victimei, cei doi inculpați au revenit

la magazin și au schimbat o bancnotă de 100 RON în două de 50 RON, fiecăruia

revenindu-i suma de 55 RON. Au mers lângă magazin și au continuat să bea bere

și au discutat despre împărțirea bunurilor. Au hotărât ca inculpatul T.M. să

păstreze telefonul mobil și suma de 25 RON, iar inculpatului G.I. i-au revenit

85 RON. Inculpatul a declarat că a păstrat telefonul și cartela de la victimă

și le-a folosit.

Modul în care descrie

inculpatul T.M. în această declarație că s-au petrecut evenimentele se

coroborează cu probatoriul administrat în cauză.

Astfel, împrejurarea

că inculpații au consumat băuturi alcoolice cu victima nu este negată de

niciunul dintre inculpați și se confirmă și prin examenul toxicologic efectuat

pe sânge și urină recoltate de la cadavrul victimei, care a evidențiat o

alcoolemie de 2,7g/‰ și o alcoolemie de 3,4 g/‰.

Împrejurarea că

victima este cea care a achitat băuturile alcoolice și celelalte bunuri

cumpărate în perioada în care aceasta a fost însoțită de inculpați este

confirmată atât de inculpați, cât și de declarația martorei C.T.V. (vânzătoare

la magazinul cu program non-stop aparținând SC F. SRL), care a declarat că i-a

văzut prima dată pe cei doi inculpați în jurul orei 03 - 03:20, împreună cu

victima, că la un moment dat victima i-a dat inculpatului G.I. o sumă de bani,

care la rândul său a cumpărat bere și două cafele și toți trei s-au deplasat

spre blocurile aflate vizavi de magazin.

Faptul că inculpații

au petrecut aproximativ jumătate de oră cu victima în spațiul dintre blocurile

menționate rezultă atât din declarațiile inculpaților, care au arătat și modul

în care erau îmbrăcați în data respectivă, cât și din declarația martorei

C.T.V., care i-a indicat pe inculpați după îmbrăcăminte și vârstă, dar și din

înregistrările video ale camerei de supraveghere montate la magazinul amintit.

Împrejurarea că

inculpații s-au întors la magazin cu banii sustrași de la victimă și sacoșa pe

care victima o avea anterior asupra sa, respectiv că au solicitat ca martora

C.T.V. să le schimbe o bancnotă de 100 RON rezultă din declarațiile inițiale

ale inculpaților, din declarația martorei, dar și din procesele-verbale

încheiate ca urmare a vizionării înregistrărilor video efectuate de camera de

supraveghere montată la magazinul SC F. SRL.

Astfel, martora a

arătat că după aproximativ jumătate de oră inculpatul T.M. a revenit la

magazin, i-a dat suma de 100 RON martorei, iar apoi suma de 50 RON, din care a

cumpărat un pachet de țigări. Martora C.T.M. a declarat că i-a văzut pe cei doi

inculpați când stăteau de vorbă, undeva în colțul magazinului, apoi inculpatul

G.I. a revenit la magazin, a cumpărat un pachet de țigări și un borcan de iaurt

și împreună au plecat spre Gara de Est.

Aspectele învederate

de martoră s-a apreciat că se coroborează cu mențiunile procesului-verbal

încheiat ca urmare a vizionării înregistrărilor video efectuate de camera de

supraveghere montată la magazinul SC F. SRL, din care rezultă că cei doi

inculpați și victima ajung la magazinul cu program non-stop la orele 02:52:12.,

observându-se că victima V.F. avea în mână o sacoșă din plastic de culoare

albă.

Mai rezultă din

conținutul aceluiași proces-verbal că inculpatul G.I. cumpără o sticlă de bere

S. de 2,5 litri, trei pahare din plastic de culoare maro și un pahar cu cafea

cu bani oferiți de către victimă. Inculpații și victima pleacă de la magazin la

orele 02:54:04 și, conform precizării martorei C.T.V., se deplasează pe o alee

situată între str. Baicului și str. Costache Conachi.

La orele 03:23:27,

cei doi inculpați revin la magazin, observându-se că inculpatul T.M. are în

mână sacoșa din plastic de culoare albă care a aparținut victimei și îi

înmânează martorei C.T.V. o bancnotă de 100 RON, iar aceasta îi remite două

bancnote de 50 RON. Ulterior, inculpatul T.M. înmânează inculpatului G.I. o

sumă de bani, după care revine la martoră și îi înmânează o bancnotă de 50 RON,

fiindu-i remis un pachet de țigări K. și restul. Se mai observă că inculpatul

T.M. ține în mână o sticlă din plastic de 2,5 litri, iar după aceea cei doi

inculpați pleacă spre Gara Obor.

La orele 03:28.57,

inculpatul G.I. revine la magazin și îi înmânează martorei o sumă de bani în

schimbul căreia primește un pachet de țigări și un iaurt D.N. În continuare, la

orele 03:31:59, se observă cum cei doi inculpați pleacă în stânga, în direcția

Gara Obor.

Prin urmare,

susținerile inculpaților din fața instanței de apel în sensul că imediat după

ce victima a fost lovită de către inculpatul G.I., inculpații ar fi plecat

separat, deci nu s-ar mai fi întors împreună la magazin, au fost contrazise de

materialul probator administrat în cauză.

Discuțiile în

contradictoriu care au avut loc între inculpați după săvârșirea faptei

referitor la modul de împărțire a bunurilor luate de la victimă rezultă atât din

declarația inițială a inculpatului T.M., cât și din declarațiile martorei

C.T.V. Astfel, martora a arătat că la revenirea celor doi inculpați la magazin,

inculpatul cu șapcă (identificat ulterior ca fiind inculpatul G.I.) părea

nemulțumit și i-a spus primului să cumpere țigări urmând să discute ulterior;

cel mai tânăr (identificat ulterior ca fiind inculpatul T.M.) a cumpărat un

pachet de țigări marca K. lung și, după ce a luat restul, a luat sacoșa din

plastic și au plecat amândoi.

Martora a mai arătat că

înainte de plecare, bărbatul cu șapcă i-a spus "băi, nu e normal, că a

fost combinația mea", aspect care se coroborează cu declarația inițială a

inculpatului T.M. în care acesta a precizat că inculpatul G.I. era nemulțumit

de faptul că primește doar o parte din banii sustrași de la victimă, dorind să

ia el și telefonul mobil, motivând că a fost ideea lui.

Se observă că martora

a mai arătat că cei doi inculpați s-au oprit la o distanță de circa 3 metri de

chioșc și au început să se certe cam 5 minute, după care au revenit în fața

magazinului, iar bărbatul cu șapcă a venit la geam și a cerut un pachet de

țigări K. lung, martora observând în momentul în care a plătit că avea în mână

o bancnotă de 50 RON și mai multe bancnote de 5 RON (aspecte care se coroborează

cu mențiunile procesului-verbal întocmit ca urmare a vizionării înregistrărilor

video).

În plus, inculpatul

G.I. lucra în construcții - ca zilier - împreună cu victima și așa cum a

arătat, erau plătiți la sfârșitul zilei de lucru, iar ambii inculpați au văzut

că victima avea bani asupra sa, aceasta plătind cu banii săi băuturile

alcoolice și cafeaua, astfel cum s-a reținut.

Prin urmare, din cele

arătate a rezultat că sunt nereale afirmațiile inculpaților în sensul că nu ar

fi avut intenția să o tâlhărească pe victimă, respectiv că inculpatul G.I. nu

ar fi știut de sustragerea banilor sau că inculpatul T.M. ar fi luat de jos,

după căderea victimei, suma de 100 RON, crezând că banii îi aparțin.

Totodată, din

studierea planșelor foto întocmite cu ocazia investigării tehnico-științifice

întocmite la fața locului la data de 13 aprilie 2013 rezultă că victima a fost

găsită cu hainele răvășite, pantalonii fiind descheiați și cureaua desfăcută

(într-un mod care nu se poate justifica prin necesitatea de a urina a victimei,

astfel cum au învederat inițial inculpații referitor la motivul pentru care

s-au deplasat pe aleea de lângă blocuri, respectiv pentru a urina). Tot o

dovadă a faptului că se umblase în buzunarele pantalonilor este și împrejurarea

că pe spațiul verde, pe lângă victimă, au fost găsite mai multe înscrisuri

aparținând victimei, care nu ar fi putut ajunge pe spațiul verde decât dacă ar

fi fost scoase din buzunarele hainelor victimei, iar din conținutul acestora nu

rezultă că victima ar fi avut vreun motiv să le arunce în acel loc: bonuri

fiscale, recomandări scrise olograf cu privire la anumite dureri localizate în

umeri, ceafă, brațe, un anunț de la o firmă de montări și recondiționări uși,

un înscris olograf conținând mai multe calcule.

De asemenea, susținerile

inculpaților în sensul că nu ar fi existat intenția de a omorî victima și că,

de fapt, decesul victimei ar fi fost o consecință neprevăzută de aceștia (un

rezultat care ar fi depășit intenția de lovire) au fost contrazise de probele

administrate, concluziile raportului de expertiză medico-legală arătând că

leziunile traumatice ale victimei de la nivelul extremității cefalice, care

sunt în legătură directă și necondiționată cu decesul, au fost produse prin

loviri repetate cu corp dur (iar nu prin lovire de corp dur, cum ar fi fost

cazul în care decesul s-ar fi produs doar ca urmare a căderii victimei și

lovirii acesteia de bordura de la fața locului, așa cum au învederat

inculpații).

Totodată, intenția de

a ucide rezultă din numărul loviturilor primite, multiplele leziuni traumatice,

zona în care au fost localizate (traumatismele fiind localizate la nivelul

craniului, feței, gâtului, sternului, coastelor), faptul că victima a fost

lovită în mod repetat după ce a fost împinsă și a căzut, fiind în avansată

stare de ebrietate și abandonată de inculpați după aplicarea loviturilor,

cadavrul fiind descoperit câteva ore mai târziu (în jurul orelor 8:00 - 8:30)

de martorul F.H.S. Astfel, apărarea inculpaților, în sensul că dacă ar fi știut

că victima moare, ar fi chemat ajutor, nu avea un fundament real.

Prin urmare, cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul G.I., de

schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din

infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit.

i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în art. 183 C. pen., a fost respinsă

ca neîntemeiată.

S-a apreciat că

inculpatul T.M. a acționat și el cu intenția specifică infracțiunii de omor,

întrucât tot el a recunoscut că a împins victima, care a căzut cu abdomenul pe

gard, după care a tras-o, a întors-o cu fața în sus și apoi, în timp ce

celălalt inculpat o lovea în mod repetat, cu picioarele, inculpatul T.M. o

căuta în buzunare de bani sau alte bunuri, luând de la aceasta suma de 110 RON,

telefonul mobil și sacoșa de plastic.

În plus, chiar

inculpatul T.M. a arătat că în timp ce victima primea loviturile de la

inculpatul G.I., aceasta nu țipa, dar horcăia, aspect care se coroborează cu

concluziile raportului de expertiză medico-legală, moartea datorându-se

asfixiei mecanice cu aspirat sanguin, consecința unui traumatism cranio-facial

cu multiple fracturi de masiv facial și de piramidă nazală, ceea ce arată, în

plus, că inculpatul era perfect conștient de consecințele grave ale activității

ilicite desfășurate, neexistând intenția de a salva victima sau de a înlătura

urmările produse prin aplicarea loviturilor de către inculpatul G.I.

De asemenea, apărarea

inculpatului G.I. în sensul că nu a participat în niciun fel la sustragerea

bunurilor de către inculpatul T.M. și că, astfel, nu s-ar putea reține în

sarcina sa infracțiunea de tâlhărie, a fost apreciată ca nefondată, având în

vedere că din probatoriul administrat rezultă că intenția de a tâlhări victima

i-a aparținut, că în timp ce lovea victima căzută la pământ a văzut cum

celălalt inculpat căuta victima de bani și bunuri, respectiv ambii inculpați au

plecat cu bunurile sustrase și și-au împărțit bunurile obținute din săvârșirea

faptei.

Așadar, s-a apreciat

că nici cererea inculpatului T.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei

reținute în sarcina sa din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(1), (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu aplicarea art.

37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea de furt calificat prevăzută de

art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. nu este întemeiată.

În concluzie, s-a

considerat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută art. 174 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. d) C.

pen., respectiv de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și

c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Infracțiunea de omor

a fost comisă de inculpați pentru a săvârși infracțiunea de tâlhărie, astfel

cum a rezultat din probele administrate în cauză referitoare la înțelegerea

prealabilă dintre inculpați și la modalitatea în care s-a derulat activitatea

ilicită, dovedindu-se fără echivoc legătura mijloc-scop dintre cele două

infracțiuni, fiind astfel în prezența concursului de infracțiuni cu conexitate

etiologică.

În ceea ce privește

susținerea apelanților-inculpați în sensul că instanța de fond a omis să se

pronunțe cu privire la cererea inculpatului G.I. de schimbare a încadrării

juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea prevăzută de art. 174

alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C.

pen. în art. 183 C. pen., s-a constatat că este întemeiată, cererea fiind

formulată în scris de către inculpat - prin apărătorul din oficiu  - dar

nefiind pusă în discuția părților și nefiind soluționată o astfel de cerere.

Instanța de apel a

constatat că inculpaților nu li s-a produs nicio vătămare care să nu poată fi

înlăturată în acest stadiu al procedurii, având în vedere că instanța de apel a

pus în discuția contradictorie a părților această cerere, a analizat-o în

considerente și s-a pronunțat cu privire la aceasta prin dispozitivul deciziei,

așa încât dreptul la apărare și la un proces echitabil al inculpaților este

respectat în cauză.

Referitor la

pedepsele aplicate în cauză, s-a constatat că acestea nu au fost just

individualizate de către instanța de fond, cu privire la acest aspect fiind

întemeiate în parte criticile inculpaților și nefondate susținerile

Ministerului Public.

Astfel, inculpații au

negat constant săvârșirea faptei de omor, oferind explicații neplauzibile,

neasumându-și în niciun mod săvârșirea faptei în urma căreia a decedat o

persoană, dovedind dispreț față de valoarea socială fundamentală care este

viața omului, împrejurări de natură să sublinieze o dată în plus

periculozitatea acestora.

Susținerile

inculpatului T.M. că i-ar fi fost dictate declarațiile de către polițiști

pentru a-l incrimina pe celălalt inculpat sunt neplauzibile, având în vedere că

declarația inițială dată de acesta, când a fost descoperit ca urmare a legalei

interceptări a convorbirilor purtate de către inculpat de la telefonul sustras

victimei, era cea mai apropiată de data săvârșirii faptei, inculpatul nu a avut

timp să se consulte cu celălalt inculpat pentru a se pune de acord cu privire

la versiunea derulării activității ilicite, declarația respectivă se

coroborează cu materialul probator administrat în cauză, așa cum s-a arătat,

iar declarația inculpatului G.I. din data de 20 aprilie 2013 (acesta fiind

prins după o zi de la descoperirea inculpatului T.M.) prezentând aceeași

succesiune a evenimentelor, cu mențiunea că și-a minimalizat rolul în

activitatea ilicită, tocmai pentru a scăpa de răspunderea faptelor comise.

Prin urmare, s-a

apreciat că ambii inculpați denotă o lipsă de disponibilitate în asumarea

consecințelor faptelor comise, aspect care se coroborează cu concluziile

rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică efectuate în cauză, ambii

inculpați suferind de o tulburare de personalitate de tip antisocial.

Instanța de apel a

ținut cont și de faptul că inculpații au intelect liminar prin neinstruire, au

vârste tinere, iar referitor la prezența antecedentelor penale, inculpatul G.I.

nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a fost sancționat administrativ în

anul 2008 de două ori, pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală

și îndreptată împotriva patrimoniului, respectiv pentru săvârșirea de fapte

îndreptate împotriva integrității corporale (lovire sau alte violențe) sau a

libertății persoanei (violare de domiciliu).

În ceea ce îl

privește pe inculpatul T.M., acesta a săvârșit faptele în stare de recidivă

postcondamnatorie, în cursul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin

Sentința penală nr. 255 din 21 decembrie 2011 a Judecătoriei Lehliu-Gară, prin

care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat, dispunându-se suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Ținând cont de toate

aceste aspecte, dar și de rolul concret al fiecărui inculpat în comiterea

infracțiunilor reținute în sarcina acestora, instanța de apel a apreciat că se

impune sancționarea inculpaților cu pedepse orientate spre mediu, respectiv de

20 de ani închisoare în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav și de 10

ani închisoare în cazul infracțiunii de tâlhărie, instanța de fond nemotivând

de ce a înțeles să aplice pedepse în cuantumul maxim.

Faptul că pentru

inculpatul T.M. instanța de apel a stabilit pedepse în același cuantum cu

celălalt inculpat, deși a săvârșit faptele în stare de recidivă

postcondamnatorie, a fost justificat prin raportare la activitatea ilicită

concretă a acestuia, având în vedere caracterul mai grav al acțiunilor

inculpatului G.I., care - deși necunoscut cu antecedente penale - a avut ideea

săvârșirii faptelor și a aplicat lovituri repetate victimei în timp ce celălalt

inculpat sustrăgea bunurile.

Pe de altă parte,

instanța de apel a apreciat că circumstanțele reale ale cauzei și cele

personale ale inculpaților nu ar fi justificat aplicarea pedepsei detențiunii

pe viață, astfel cum a solicitat Ministerul Public. Izolarea pe viață a

inculpaților nu se impune, fapta neprezentând o gravitate ieșită din comun,

nefiind comisă prin utilizarea unor obiecte tăietoare sau înțepătoare sau apte

să producă suferințe prelungite victimei, de o intensitate ieșită din comun sau

specifice actelor de tortură.

Faptul că inculpații

nu își asumă răspunderea pentru faptele comise sau că rapoartele de expertiză

medico-legală indică o tulburare de personalitate de tip antisocial nu au fost

considerate ca suficiente pentru a justifica opțiunea pentru cea mai severă

dintre pedepsele prevăzute de legea penală, inculpații fiind totuși de vârstă

tânără și necomițând anterior infracțiuni caracterizate prin violență.

În ceea ce privește

susținerile inculpaților T.M. și G.I. în sensul că ar trebui să li se aplice

dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., instanța de apel a constatat că

sunt întemeiate, inculpații neavând o atitudine sinceră, de recunoaștere a

faptelor pe parcursul procesului penal.

Referitor la

susținerea inculpatului G.I. în sensul că ar fi incidente dispozițiile art. 73

alin. (1) lit. b) C. pen. referitoare la scuza provocării, întrucât victima

i-ar fi adresat injurii și l-ar fi lovit pe inculpat cu pumnul, instanța de

apel a constatat că și aceasta este neîntemeiată. În cauză, inculpatul nu a

acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinate de atitudinea

victimei, întrucât așa-zisul act provocator al victimei - chiar real să fi fost

- nu era de o asemenea intensitate încât să genereze o "puternică

tulburare psihică" ori o emoție de "natură a explica actele de

violență pe care în condiții normale nu le-ar fi comis. Mai mult, în cauză s-a

dovedit faptul că săvârșirea infracțiunii de omor, respectiv aplicarea

loviturilor victimei s-a produs datorită existenței intenției de a tâlhări

victima, iar nu ca urmare a vreunui conflict spontan sau a unui act provocator

din partea victimei.

Referitor la pedeapsa

complementară ce se impune a fi aplicată inculpaților ca urmare a condamnării

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, instanța de apel a

precizat că restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi

dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie

proporțională cu situația care a determinat-o.

În acest context,

față de natura și gravitatea concretă a infracțiunilor comise de către

inculpați, de obligativitatea aplicării pedepsei complementare constând în

interzicerea unor drepturi potrivit dispozițiilor art. 176 C. pen. și ale art.

65 alin. (2) și (3) C. pen., instanța de apel a constatat că dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a

ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat trebuie interzise

inculpaților, pe durata maximă prevăzută de art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., în

completarea represiunii rezultate din pedeapsa principală.

Referitor la

aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale, se reține că trebuie realizată atât în baza art. 71 alin. (2) și

(3) C. pen. și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor

Omului, a Protocoalelor adiționale - respectiv art. 3 Protocol 1 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului - și a jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, în special Cauza Sabou și Pârcălab contra României și cauza

Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispozițiile art. 11

alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca

urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Instanța de apel, în

baza criteriilor prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., apreciind asupra

proporționalității aplicării pedepselor accesorii, a constatat că se impune

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

referitoare la dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat.

Cu privire la cel

de-al doilea motiv de apel formulat de către parchet, instanța de apel a

constatat că este întemeiat, instanța de fond făcând o aplicare greșită a

mecanismului prevăzut de art. 83 C. pen. și stabilind eronat pedeapsa

rezultantă în cazul inculpatului T.M.

Astfel, având în

vedere dispozițiile art. 83 C. pen., faptele fiind comise de către inculpat în

cursul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin Sentința penală nr. 255

din 21 decembrie 2011 a Judecătoriei Lehliu-Gară, prin care i s-a aplicat

pedeapsa de 1 an închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a

executării pedepsei, se impune revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei menționate în raport de fiecare dintre cele două infracțiuni pentru

care s-a dispus condamnarea inculpatului T.M. în cauză și stabilirea a 2 pedepse

indivizibile formate din fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză, alături de

care se va executa pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând astfel:

- o pedeapsă de 21 de

ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale, în

baza art. 65 C. pen.;

- o pedeapsă de 11

ani închisoare.

Prin urmare,

contopind pedepsele indivizibile stabilite în cauză, față de dispozițiile art.

33 C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., dar și cele ale art. 35 C.

pen., instanța de apel a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa cea mai

grea, de 21 de ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani, după executarea

pedepsei principale.

În ceea ce privește

al treilea motiv de apel susținut de Ministerul Public, instanța de apel a

constatat că acesta este întemeiat doar în parte.

Astfel, referitor la

confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 55 RON, instanța de apel a

constatat că inculpatul T.M. a fost de acord cu acest motiv de apel, iar din

probele administrate în cauză rezultă că inculpații au sustras de la victimă

suma de 110 RON, dar că în ceea ce privește împărțirea banilor există

declarații contradictorii ale inculpaților date în cauză, și cum alte probe nu

mai puteau fi administrate cu privire la acest aspect, Curtea va confisca câte

55 RON de la fiecare inculpat.

Totodată, în cauză

s-au făcut verificări atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul

judecății în fața primei instanțe referitoare la existența vreunui moștenitor

al victimei, însă succesiunea de pe urma defunctului nu s-a deschis, iar sora

inculpatului, contactată telefonic, a arătat că va preciza ulterior dacă se va

constitui parte civilă, ceea ce nu a mai avut loc.

Prin urmare, suma

sustrasă de inculpați, neservind la despăgubirea vreunei părți civile, a fost

confiscată de la inculpați, respectiv câte 55 RON de la fiecare.

Referitor la

telefonul mobil marca N. sustras de la victimă, s-a constatat că Ministerul

Public a solicitat confiscarea contravalorii acestuia, însă - așa cum rezultă

din Procesul-verbal din data de 19 aprilie 2012 - acest telefon a fost ridicat

de la inculpatul T.M., așa încât se impune confiscarea acestui bun de la

inculpat, iar nu contravaloarea telefonului, față de dispozițiile art. 118

alin. (1) lit. e) și alin. (4) C. pen.

Referitor la

solicitarea Ministerului Public de confiscare de la inculpați a contravalorii

alimentelor sustrase de la victimă, instanța de apel a constatat că acestea nu

s-au găsit în posesia inculpatului T.M., care a luat sacoșa ce conținea

respectivele alimente, și, oricum, nu există probe referitoare la

contravaloarea acestora, Ministerul Public nefiind în măsură să indice valoarea

alimentelor, iar printre înscrisurile găsite asupra victimei găsindu-se mai

multe bonuri fiscale care atestă cumpărarea la data de 9 aprilie 2013 a unui

produs din carne, adică cu 3 zile înainte de data uciderii victimei, a unor

produse de la M. la data de 7 aprilie 2013, deci cu 5 zile înainte de data

uciderii victimei, respectiv a unei conserve la data de 11 aprilie 2013, oră

12:58.

Prin urmare,

neexistând probe cu privire la contravaloarea alimentelor sustrase și nefiind

indicată o astfel de valoare de către Ministerul Public, care să fie acceptată

sau contestată de către inculpați, instanța de apel a constatat că nu poate

aplica măsura de siguranță a confiscării, astfel cum a fost solicitată de

Ministerul Public.

Față de cele

reținute, instanța de apel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a

admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpații T.M. și G.I. împotriva Sentinței penale nr. 352/F din 29 aprilie

2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

32377/3/2012, a casat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în

fond:

În baza art. 334 C.

proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului T.M. de schimbare

a încadrării jurid