ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 755/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 663/ F din 25 iulie 202, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.M.C. la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen., pe 10 ani. A revocat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București pe care l-a adăugat la pedeapsa aplicată, în final 8 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an și 4 luni închisoare. A revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pe care a adăugat-o la prezenta, în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen., pe 10 ani. S-a făcut în cauză aplic.

art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 16 mai 2012 la zi. S-a dispus confiscarea cantității de 1, 43 g substanță depusă la I.G.P.R. conform dovezii seria H nr. 0022392 din 28 mai 2012. A fost obligat inculpatul la 3.000 lei cheltuieli judiciare stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin denunțul adresat la data de 10 mai 2012, D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București, formulat în baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, numitul V.M.C., având calitatea de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc” în dosarul nr. 120D/P/2012, a arătat că are cunoștință despre faptul că persoanele cunoscute sub apelativele „C.” și „R.” ar avea ca preocupări infracționale vânzarea de heroină în imobilul situat în București, str. Calea Griviței.

În aceste condiții, în data de 16 mai 2012, a fost realizată o acțiune de prindere în flagrant a numitului „C.”, identificat în persoana inculpatului T.M.C., care locuia fără forme legale în imobilul situat în București, str. Calea Griviței, fiind în relații de concubinaj cu numita „R.”, identificată ca fiind M.V.R. Sub supravegherea lucrătorilor de poliție, în jurul orei 16:25, martorul - denunțător G.C.M. s-a deplasat spre imobilul situat în București, str. Calea Griviței, în zonă fiind instituit și un dispozitiv de supraveghere. Martorul - denunțător G.C.M. a intrat în acest imobil, de unde a revenit după aproximativ 5 minute, fiind preluat de către lucrătorii de poliție, cărora le-a predat două punguțe din plastic ce conțineau o substanță pulverulentă, cu privire a declarat verbal că ar fi două doze cu heroină, cumpărate pentru suma de 80 lei, de la numitul „C.”.

Cele două punguțe, constituind proba nr. 1, au fost ambalate și sigilate de către lucrătorii de poliție, fiind trimise L.C.A.P.D. în vederea efectuării determinărilor de specialitate. De asemenea, martorului – denunțător G.C.M. i-a fost efectuat un nou control corporal, rezultatul fiind negativ. Imediat după aceasta, lucrătorii de poliție, în baza autorizației de percheziție nr. 183 din 16 mai 2012 a Tribunalului București, secția I penală, au pătruns în imobilul situat pe str. Calea Griviței, unde locuia fără forme legale inculpatul T.M.C. Cu această ocazie, în încăperea cu destinația „dormitor”, folosită de către inculpatul T.M.C., zis „C.” a fost găsită suma de 120 lei, constatându-se că opt bancnote a câte 10 lei fiecare aveau aceleași serii cu cele consemnate în procesul – verbal întocmit de către lucrătorii de poliție.

Referitor la această sumă, de 80 lei, inculpatul T.M.C. a declarat că provenea din vânzarea a două doze de heroină, la data de 16 mai 2012, iar suma de 40 lei reprezenta alocația minorului pe care îl avea în întreținere. De asemenea, inculpatul T.M.C. a predat lucrătorilor de poliție un număr de 18 punguțe din plastic ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, cu privire la care a menționat că ar conține heroină, destinată atât consumului său propriu, cât și vânzării către alți consumatori. Cele 18 punguțe din plastic, în care se afla substanța pulverulentă de culoare bej, reprezentând proba nr. 2, au fost ambalate și sigilate de către lucrătorii de poliție și au fost predate L.C.A.P.D.

pentru efectuarea analizelor specifice. Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico – științifică nr. 2157449 din 21 mai 2012, proba nr. 1 conținea cantitatea de 0,18 grame substanță în care se afla heroină, metadonă, cofeină, acetaminophen și griseofulvin, iar proba nr. 2 conținea cantitatea de 1,62 grame heroină, metadonă, cofeină, acetaminophen și griseofulvin. Situația de fapt expusă în actul de sesizare a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces – verbal de constatare a infracțiunii; proces – verbal de efectuare a percheziției domiciliare; raportul de constatare tehnico – științifică nr. 2157449 din 21 mai 2012 al L.C.A.P.D.; declarațiile martorilor G.C.M., M.P.

și M.V.R.; declarația inculpatului T.M.C. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a apelat la dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., dând declarații în acest sens. În raport de dispozițiile alin. ultim al art. 320 1 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate după constatarea neconstituționalității, Tribunalul a constatat că materialul probator administrat relevă atât existența faptelor cât și vinovăția inculpatului. În fapt, s-a reținut că în data de 16 mai 2012, inculpatul T.M.C. a vândut martorului denunțător G.C.M. două doze de heroină pentru suma de 80 lei, faptă ce rezultă din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului date în cursul urmăririi penale, declarațiile martorului denunțător, procesele – verbale de percheziție efectuate asupra martorului anterior și ulterior tranzacției, și rezultatele percheziției domiciliare moment în care a fost găsită asupra inculpatului suma de 80 de lei în bancnotele înseriate anterior de organele de poliție.

Tranzacția a avut loc în locuința inculpatului. Natura substanței tranzacționate este confirmată de concluziile raportului de constatare tehnico – științifică nr. 2157449 din 21 mai 2012. În aceeași dată, inculpatul a deținut în locuința sa cantitatea de 1,62 grame de heroină, aspect constatat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la aceeași dată în locuința inculpatului. S-a reținut în actul de sesizare că, în raport de cantitatea efectivă a drogurilor găsite cu ocazia percheziției acestea sunt destinate consumului propriu al inculpatului. Natura substanței găsite este confirmată de concluziile aceluiași raport de constatare. Sub aspectul încadrării juridice, Faptele inculpatului T.M.C.

, zis „C.”, care în data de 16 mai 2012 a vândut martorului-denunțător G.C.M., pentru suma de 80 lei, două doze ce conțineau cantitatea de 0,18 grame heroină, iar în imobilul unde locuia fără forme legale a deținut fără drept un număr de 18 punguțe ce conțineau cantitatea de totală de 1,62 grame heroină, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de droguri de mare risc, pentru consumul propriu, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul T.M.C. În apelul Parchetului s-a criticat sentința pentru nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 83 alin. (1) C. pen.

și pentru greșita interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen. și omisiunea de a interzice dreptul prevăzut de art. 64 lit. a), teza a II-a C. pen. Prin apelul său, inculpatul a criticat sentința pentru greșita individualizare judiciară a pedepsei, întrucât inculpatul beneficia și de circumstanțe atenuante care puteau și trebuiau să fie admise. Prin decizia penală nr. 276 din 16 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 663 din 25 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 21194/3/2012. A desființat parțial sentința și, în fond, A descontopit pedeapsa rezultantă în pedepse componente.

A constatat că urmare a revocării suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Sector 1 București, inculpatul are de executat pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interziceri drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., lit. a) teza a II-a C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul T.M.C. A dedus prevenția inculpatului de la 16 mai 2012 la 16 octombrie 2012 și a menținut starea de arest a acestuia.

A obligat pe inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu parțial avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că pedeapsa a fost corect individualizată și nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, însă a constatat că trebuie aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul T.M.C. Prin recursul formulat, parchetul a solicitat, în esență, aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

și a pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cât și a temeiului legal prevăzut de art. 35 alin. (1) C. pen., pentru stabilirea pedepsei complementare ca urmare a aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni. Prin recursul formulat, inculpatul a solicitat, în esență, reducerea pedepsei și suspendarea executării acesteia, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia. În susținerea recursurilor a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., în baza căruia instanța de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Reține Înalta Curte că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, recunoscut de inculpat care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., beneficiind de reducerea pedepsei, încadrarea juridică dată faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că faptele săvârșite de către inculpatul T.M.C., care în data de 16 mai 2012 a vândut martorului-denunțător G.C.M., pentru suma de 80 lei, două „doze” ce conțineau cantitatea de 0,18 grame heroină, iar în imobilul unde locuia fără forme legale a deținut fără drept, atât în vederea traficului, cât și pentru consumul său propriu, un număr de 18 punguțe ce conțineau cantitatea totală de 1,62 grame heroină, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de droguri de mare risc pentru consumul propriu, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la criticile formulate de parchet prin recursul formulat, Înalta Curte constată că instanța de apel a remediat aspectele sesizate, în sensul că s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., inculpatului. Referitor la motivul de recurs formulat de inculpat și care vizează o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia, schimbării modalității de executare a pedepsei, Înalta Curte constată că este întemeiat sub aspectul cuantumului pedepsei. Examinarea criticii formulate de inculpat va fi analizată prin prisma cazului de casare menționat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, instanța de fond, precum și instanța de control judiciar nu au avut în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșita, pericolul social al faptei și persoana inculpatului. În argumentarea punctului de vedere îmbrățișat, Curtea reține că potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoanele infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci, din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță. Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului (atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedența penală). Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care totdeauna, prin mărimea privațiunii trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.” Firește, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea completă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne specifice faptei și făptuitorului.

În același timp, însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat. Raportând aceste considerații la speța dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că se impune reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen. și, pe cale de consecință, reducerea pedepselor aplicate inculpatului, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în regim de detenție, constituind o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității inculpatului de natură a realiza scopul și a îndeplini funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Prin urmare, față de cele învederate și de circumstanțele reale și personale ale cauzei (conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, faptul că are un copil, familie organizată, a acceptat să fie judecat conform art. 320 1 C. proc. pen., a recunoscut și regretat fapta, starea de recidivă este atrasă de comiterea unei infracțiuni în legătură cu circulația, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii dispusă față de inculpat, motiv pentru care va admite recursurile declarate de parchet și de inculpat, va casa decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 663 din 25 iulie 2012 a Tribunalului București, secția I penală și, în rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani și 2 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., de la 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani, la 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, urmarea reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen. Va revoca beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pe care îl va adăuga la pedeapsa aplicată, în final 5 ani și 6 luni închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., de la un an și 4 luni închisoare la un an închisoare, urmarea reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen. Va revoca beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pe care o va adăuga la prezenta, în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., va aplica pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata prevenției de la 16 mai 2012 la 01 martie 2013. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat,până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 276 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 663 din 25 iulie 2012 a Tribunalului București, secția I penală și în rejudecare: Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani și 2 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc.

pen., de la 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani, la 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, urmarea reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen. Revocă beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pe care îl adaugă la pedeapsa aplicată, în final 5 ani și 6 luni închisoare. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., de la un an și 4 luni închisoare, la un an închisoare, urmarea reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen. Revocă beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pe care o adaugă la prezenta, în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

Face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata prevenției de la 16 mai 2012 la 01 martie 2013. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat,până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 01 martie 2013 .