ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 755/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 755/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
663/ F din 25 iulie 202, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.M.C. la pedeapsa de 6 ani și 8 luni
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen., pe 10 ani.
A revocat beneficiul
suspendării condiționate privind pedeapsa de un an și 6 luni închisoare
aplicată prin sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei
Sectorului 1 București pe care l-a adăugat la pedeapsa aplicată, în final 8 ani
și 2 luni închisoare.
În baza art. 4 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 320
1
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an și 4 luni
închisoare.
A revocat beneficiul
suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1
București, pe care a adăugat-o la prezenta, în final pedeapsa de 2 ani și 6
luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a)
și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 2 luni
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen., pe 10 ani.
S-a făcut în cauză
aplic. art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin.
(1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 C.
pen., s-a dedus prevenția de la 16 mai 2012 la zi.
S-a dispus
confiscarea cantității de 1, 43 g substanță depusă la I.G.P.R. conform dovezii
seria H nr. 0022392 din 28 mai 2012.
A fost obligat
inculpatul la 3.000 lei cheltuieli judiciare stat.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut că prin denunțul adresat la data de 10 mai 2012, D.I.I.C.O.T.
– Serviciul Teritorial București, formulat în baza art. 16 din Legea nr. 143/2000,
numitul V.M.C., având calitatea de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic
de droguri de mare risc” în dosarul nr. 120D/P/2012, a arătat că are cunoștință
despre faptul că persoanele cunoscute sub apelativele „C.” și „R.” ar avea ca
preocupări infracționale vânzarea de heroină în imobilul situat în București,
str. Calea Griviței.
În aceste condiții, în data de 16 mai 2012, a
fost realizată o acțiune de prindere în flagrant a numitului „C.”, identificat
în persoana inculpatului T.M.C., care locuia fără forme legale în imobilul
situat în București, str. Calea Griviței, fiind în relații de concubinaj cu
numita „R.”, identificată ca fiind M.V.R.
Sub supravegherea lucrătorilor de poliție, în
jurul orei 16:25, martorul - denunțător G.C.M. s-a deplasat spre imobilul
situat în București, str. Calea Griviței, în zonă fiind instituit și un
dispozitiv de supraveghere.
Martorul - denunțător G.C.M. a intrat în
acest imobil, de unde a revenit după aproximativ 5 minute, fiind preluat de
către lucrătorii de poliție, cărora le-a predat două punguțe din plastic ce
conțineau o substanță pulverulentă, cu privire a declarat verbal că ar fi două
doze cu heroină, cumpărate pentru suma de 80 lei, de la numitul „C.”.
Cele două punguțe, constituind proba nr. 1, au
fost ambalate și sigilate de către lucrătorii de poliție, fiind trimise L.C.A.P.D.
în vederea efectuării determinărilor de specialitate.
De asemenea, martorului – denunțător G.C.M. i-a
fost efectuat un nou control corporal, rezultatul fiind negativ.
Imediat după aceasta, lucrătorii de poliție,
în baza autorizației de percheziție nr. 183 din 16 mai 2012 a Tribunalului
București, secția I penală, au pătruns în imobilul situat pe str. Calea
Griviței, unde locuia fără forme legale inculpatul T.M.C.
Cu această ocazie, în încăperea cu destinația
„dormitor”, folosită de către inculpatul T.M.C., zis „C.” a fost găsită suma de
120 lei, constatându-se că opt bancnote a câte 10 lei fiecare aveau aceleași
serii cu cele consemnate în procesul – verbal întocmit de către lucrătorii de
poliție.
Referitor la această sumă, de 80 lei,
inculpatul T.M.C. a declarat că provenea din vânzarea a două doze de heroină,
la data de 16 mai 2012, iar suma de 40 lei reprezenta alocația minorului pe
care îl avea în întreținere.
De asemenea, inculpatul T.M.C. a predat
lucrătorilor de poliție un număr de 18 punguțe din plastic ce conțineau o
substanță pulverulentă de culoare bej, cu privire la care a menționat că ar
conține heroină, destinată atât consumului său propriu, cât și vânzării către
alți consumatori.
Cele 18 punguțe din plastic, în care se afla
substanța pulverulentă de culoare bej, reprezentând proba nr. 2, au fost
ambalate și sigilate de către lucrătorii de poliție și au fost predate L.C.A.P.D.
pentru efectuarea analizelor specifice.
Potrivit concluziilor raportului de
constatare tehnico – științifică nr. 2157449 din 21 mai 2012, proba nr. 1
conținea cantitatea de 0,18 grame substanță în care se afla heroină, metadonă,
cofeină, acetaminophen și griseofulvin, iar proba nr. 2 conținea cantitatea de 1,62 grame heroină, metadonă, cofeină, acetaminophen și griseofulvin.
Situația de fapt
expusă în actul de sesizare a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de
probă: proces – verbal de constatare a infracțiunii; proces – verbal de
efectuare a percheziției domiciliare; raportul de constatare tehnico –
științifică nr. 2157449 din 21 mai 2012 al L.C.A.P.D.; declarațiile martorilor
G.C.M., M.P. și M.V.R.;
declarația inculpatului T.M.C.
În cursul cercetării
judecătorești, inculpatul a apelat la dispozițiile art. 320
1
C.
proc. pen., dând declarații în acest sens.
În raport de dispozițiile
alin. ultim al art. 320
1
C. proc. pen., astfel cum au fost
modificate după constatarea neconstituționalității, Tribunalul a constatat că
materialul probator administrat relevă atât existența faptelor cât și vinovăția
inculpatului.
În fapt, s-a reținut
că în data de 16 mai 2012, inculpatul T.M.C. a vândut martorului denunțător G.C.M.
două doze de heroină pentru suma de 80 lei, faptă ce rezultă din declarațiile
de recunoaștere ale inculpatului date în cursul urmăririi penale, declarațiile
martorului denunțător, procesele – verbale de percheziție efectuate asupra
martorului anterior și ulterior tranzacției, și rezultatele percheziției
domiciliare moment în care a fost găsită asupra inculpatului suma de 80 de lei
în bancnotele înseriate anterior de organele de poliție. Tranzacția a avut loc
în locuința inculpatului. Natura substanței tranzacționate este confirmată de
concluziile raportului de constatare tehnico – științifică nr. 2157449 din 21
mai 2012.
În aceeași dată,
inculpatul a deținut în locuința sa cantitatea de 1,62 grame de heroină, aspect constatat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la aceeași dată
în locuința inculpatului. S-a reținut în actul de sesizare că, în raport de
cantitatea efectivă a drogurilor găsite cu ocazia percheziției acestea sunt
destinate consumului propriu al inculpatului. Natura substanței găsite este
confirmată de concluziile aceluiași raport de constatare.
Sub aspectul
încadrării juridice,
Faptele inculpatului
T.M.C.
, zis „C.”, care
în data
de 16 mai 2012 a vândut martorului-denunțător G.C.M., pentru suma de 80 lei,
două doze ce conțineau cantitatea de 0,18 grame heroină, iar în imobilul unde locuia fără forme legale a deținut fără drept un număr de 18 punguțe ce conțineau
cantitatea de totală de 1,62 grame heroină,
întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor
de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de droguri de mare
risc, pentru consumul propriu, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Împotriva
acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și
inculpatul T.M.C.
În apelul
Parchetului s-a criticat sentința pentru nelegalitatea pedepsei aplicate
inculpatului în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la
art. 83 alin. (1) C. pen. și pentru greșita interzicere a drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza I C. pen. și omisiunea de a interzice dreptul prevăzut
de art. 64 lit. a), teza a II-a C. pen.
Prin
apelul său, inculpatul a criticat sentința pentru greșita individualizare
judiciară a pedepsei, întrucât inculpatul beneficia și de circumstanțe
atenuante care puteau și trebuiau să fie admise.
Prin decizia penală nr.
276 din 16 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul
declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței
penale nr. 663 din 25 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,
în dosarul nr. 21194/3/2012.
A desființat parțial
sentința și, în fond,
A descontopit pedeapsa
rezultantă în pedepse componente.
A constatat că urmare
a revocării suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare
aplicată prin sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei
Sector 1 București, inculpatul are de executat pedeapsa de 2 ani și 10 luni
închisoare.
În baza art. 33 lit. a)
și art. 34 lit. b) C. pen., a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea
mai grea de 8 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interziceri
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
A făcut aplicarea art.
71 – art. 64 C. pen., lit. a) teza a II-a C. pen.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței.
A respins, ca nefundat,
apelul declarat de inculpatul T.M.C.
A dedus prevenția
inculpatului de la 16 mai 2012 la 16 octombrie 2012 și a menținut starea de
arest a acestuia.
A obligat pe inculpat
la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu parțial
avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de apel a apreciat că pedeapsa a fost corect individualizată
și nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului,
însă a constatat că trebuie aplicată pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
Împotriva acestei
hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București și inculpatul T.M.C.
Prin recursul
formulat, parchetul a solicitat, în esență, aplicarea pedepsei complementare prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. și a pedepselor
accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,
cât și a temeiului legal prevăzut de art. 35 alin. (1) C. pen., pentru
stabilirea pedepsei complementare ca urmare a aplicării tratamentului
sancționator al concursului de infracțiuni.
Prin recursul
formulat, inculpatul a solicitat, în esență, reducerea pedepsei și suspendarea
executării acesteia, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante în
favoarea acestuia.
În susținerea
recursurilor a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct.
14 C. proc. pen.
Analizând legalitatea
și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazului de casare invocat, conform
art. 385
6
alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs
examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Reține Înalta Curte
că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a
realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator
administrat în cele două faze ale procesului penal, recunoscut de inculpat care
a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.,
beneficiind de reducerea pedepsei, încadrarea juridică dată faptei este justă
și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se
impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Astfel, rezultă din
probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și
nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că faptele săvârșite de către
inculpatul T.M.C., care în data de 16 mai 2012 a vândut martorului-denunțător G.C.M.,
pentru suma de 80 lei, două „doze” ce conțineau cantitatea de 0,18 grame
heroină, iar în imobilul unde locuia fără forme legale a deținut fără drept,
atât în vederea traficului, cât și pentru consumul său propriu, un număr de 18
punguțe ce conțineau cantitatea totală de 1,62 grame heroină, întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și
deținere fără drept de droguri de mare risc pentru consumul propriu, prevăzute de
art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Cu privire la
criticile formulate de parchet prin recursul formulat, Înalta Curte constată că
instanța de apel a remediat aspectele sesizate, în sensul că s-a aplicat
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., inculpatului.
Referitor la motivul
de recurs formulat de inculpat și care vizează o nouă individualizare a
pedepsei în sensul reducerii acesteia, schimbării modalității de executare a
pedepsei, Înalta Curte constată că este întemeiat sub aspectul cuantumului
pedepsei.
Examinarea criticii
formulate de inculpat va fi analizată prin prisma cazului de casare menționat,
respectiv art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse
greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte
limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, Înalta Curte
constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, instanța de fond, precum și
instanța de control judiciar nu au avut în vedere împrejurările concrete în
care fapta a fost săvârșita, pericolul social al faptei și persoana
inculpatului.
În argumentarea
punctului de vedere îmbrățișat, Curtea reține că potrivit art. 72 C. pen., la
stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții
generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de
gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoanele infractorilor și
de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea
pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este
totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci, din contră, el trebuie să fie
rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după
anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a
criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea
explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea
acestuia este obligatorie pentru instanță.
Ca să-și poată îndeplini
funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii,
pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă
de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol
social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și
aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de
constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi
realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama
de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în
sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Sub aspectul
individualizării pedepsei, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a
criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de
pericol social al faptei comise, de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar
și de circumstanțele personale ale inculpatului (atitudinea cu privire la fapta
comisă, antecedența penală).
Exemplaritatea
pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului contribuind la
reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care
este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor
comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o
pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea
dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul
preventiv al pedepsei care totdeauna, prin mărimea privațiunii trebuie să
reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă
justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și
finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal
român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni.”
Firește, în lumina
criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea completă a unei activități
infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și
cuprinzător al tuturor elementelor interne specifice faptei și făptuitorului.
În același timp,
însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei,
judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma
legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere
deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în
vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui
condamnat.
Raportând aceste
considerații la speța dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că se impune
reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen. și, pe
cale de consecință, reducerea pedepselor aplicate inculpatului, pedeapsa
rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în regim de detenție,
constituind o replică socială adecvată gravității infracțiunii și
periculozității inculpatului de natură a realiza scopul și a îndeplini funcțiile
pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Prin urmare, față de
cele învederate și de circumstanțele reale și personale ale cauzei (conduita
bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, faptul că are un copil,
familie organizată, a acceptat să fie judecat conform art. 320
1
C.
proc. pen., a recunoscut și regretat fapta, starea de recidivă este atrasă de
comiterea unei infracțiuni în legătură cu circulația, Înalta Curte constată că
în cauză nu s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii dispusă față de
inculpat, motiv pentru care va admite recursurile declarate de parchet și de
inculpat, va casa decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 663
din 25 iulie 2012 a Tribunalului București, secția I penală și, în rejudecare,
va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani și 2 luni închisoare în pedepsele
componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa
aplicată inculpatului T.M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.
pen. și art. 320
1
C. proc. pen., de la 6 ani și 8 luni închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza I și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani, la 4 ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza II și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, urmarea reținerii
dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen.
Va revoca beneficiul
suspendării condiționate privind pedeapsa de un an și 6 luni închisoare
aplicată prin sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei
Sectorului 1 București, pe care îl va adăuga la pedeapsa aplicată, în final 5
ani și 6 luni închisoare.
Va reduce pedeapsa
aplicată inculpatului T.M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.
4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
și art. 320
1
C. proc. pen., de la un an și 4 luni închisoare la un
an închisoare, urmarea reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 lit.
d) C. pen.
Va revoca beneficiul
suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1
București, pe care o va adăuga la prezenta, în final pedeapsa de 2 ani și 6
luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a)
și art. 34 lit. b) C. pen., va aplica pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
A făcut aplicarea art.
71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate
inculpatului, durata prevenției de la 16 mai 2012 la 01 martie 2013.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat,până la prezentarea
apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu
soluționarea recursului declarat de parchet, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul T.M.C. împotriva deciziei
penale nr. 276 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează decizia
penală atacată și în parte sentința penală nr. 663 din 25 iulie 2012
a Tribunalului București, secția I penală și în rejudecare:
Descontopește pedeapsa
rezultantă de 8 ani și 2 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le
repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa
aplicată inculpatului T.M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.
pen. și art. 320
1
C. proc. pen., de la 6 ani și 8 luni închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza I și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani, la 4 ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza II și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, urmarea reținerii
dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen.
Revocă beneficiul
suspendării condiționate privind pedeapsa de un an și 6 luni închisoare
aplicată prin sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei
Sectorului 1 București, pe care îl adaugă la pedeapsa aplicată, în final 5 ani
și 6 luni închisoare.
Reduce pedeapsa
aplicată inculpatului T.M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.
4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
și art. 320
1
C. proc. pen., de la un an și 4 luni închisoare, la un
an închisoare, urmarea reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 76 lit.
d) C. pen.
Revocă beneficiul
suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 711 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1
București, pe care o adaugă la prezenta, în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni
închisoare.
În baza art. 33 lit. a)
și art. 34 lit. b) C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
Face aplicarea art. 71
– art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate
inculpatului, durata prevenției de la 16 mai 2012 la 01 martie 2013.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat,până la prezentarea
apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu
soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi
01
martie 2013
.