ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 722 din 27 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 72 din 09.03.2020 a Tribunalului Suceava, ca inadmisibil.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul a fot obligat să plătească statului suma de 400 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel Suceava a constatat că prin Sentința penală nr. 72 din data de 09.03.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, în temeiul disp. art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul revizuent A. împotriva Sentinței penale nr. 157 din 21.06.2019, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2018.

Examinând cererea de apel declarată împotriva Sentinței penale nr. 72 din data de 09.03.2020 a Tribunalului Suceava, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Curtea a constatat că este inadmisibilă, arătând, în esență, că potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", astfel că posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Totodată s-a susținut că în conformitate cu textul art. 408 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. Or, în speță petentul A. a formulat cerere de revizuire a Sentinței penale nr. 157 din 21.06.2019, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2018, prin care fost admisă excepția de necompetență a secției penale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect anulare act administrativ emis de autoritățile publice, formulată de petentul A., în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Suceava, hotărâre care, potrivit art. 50 alin. (4) din C. proc. pen., nu este supusă căilor de atac.

Astfel, Curtea a constatat că în cauză a fost exercitată calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri penale definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Împotriva Deciziei penale nr. 722 din data de 27 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat apel revizuentul A.

În cuprinsul motivelor de apel, s-a arătat, în esență, că instanța de judecată a refuzat să ia act de motivările aduse în cauză, aspect ce conduce la favorizarea unor persoane, având calitatea de funcționari publici sau magistrați (procurori și judecători).

S-a mai susținut că abținerea judecătorilor, în mod constant și repetat, de la soluționarea cauzei este efectuată cu bună știință în scopul tergiversării procesului penal, intrând sub incidența dispozițiilor din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04.09.2020, fiind fixat termen de judecată la data de 09.09.2020, cu citarea apelantului A.

Examinând apelul formulat de A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În urma unui scurt istoric al cauzei, se constată că prin Sentința penală nr. 157 din 21.06.2019 a fost admisă excepția de necompetență a secției penale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea cauzei la o altă secție din cadrul aceleiași instanțe.

Prin Sentința penală nr. 72 din 09.03.2020 a Tribunalului Suceava, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire declarată de A. împotriva Sentinței penale nr. 157 din 21.06.2019 a Tribunalului Suceava, secția penală.

Prin Decizia penală nr. 722 din 27.07.2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva Sentinței penale nr. 72 din 09.03.2020 a Tribunalului Suceava, secția penală, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (4) din C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă căilor de atac și prin urmare nici Sentința penală nr. 72 din 09.03.2020 nu este susceptibilă de apel, fiind pronunțată în aceeași materie (revizuire a unei soluții de declinare a competenței).

Așadar, prezenta cauză are ca obiect apelul formulat de A. împotriva Deciziei penale nr. 722 din 27 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, decizie care nu este supusă niciunei căi de atac.

Din interpretarea dispozițiilor art. 408 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., rezultă că fiind o cale de atac ordinară, apelul nu poate fi exercitat decât împotriva hotărârilor judecătorești nedefinitive, devenind inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri definitive.

Pe cale de consecință, se constată că revizuentul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac neprevăzute de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 722 din data de 27 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 722 din data de 27 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09 septembrie 2020.

GGC - ED