ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5631/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. 3717/1/2013 la data de 27

iunie 2013, numitul A.D. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

anularea Încheierii nr. 2910 din 28 mai 2013, pronunțată de această instanță în

Dosar nr. 74/1/2013.

În motivare,

revizuentul a arătat că, prin încheierea sus-menționată s-a dispus scoaterea de

pe rol a cauzei având ca obiect cererea de revizuire formulată împotriva

Sentinței civile nr. 5833 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și trimiterea spre

competentă soluționare Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Această soluție,

arată revizuentul, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziilor nr. 1634

din 9 mai 2000, pronunțată în Dosar nr. 67/2000 și nr. 231 din 19 ianuarie

2012, pronunțată în Dosar nr. 12602/2/2010 ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Condițiile de

admisibilitate a prezentei cereri de revizuire sunt îndeplinite, întrucât

hotărârile evocate au caracter definitiv, sunt potrivnice, există tripla

identitate prevăzută de art. 1201 C. civ., întrucât toate cele trei cauze au ca

obiect aceeași fișă a postului modificată nelegal la 3 februarie 1999, înscris

nou, descoperit în ședința publică de la 1 martie 2012.

Referitor la termenul

de declarare a cererii de revizuire arată că acesta este de o lună, încheierea

obiect al prezentei căi extraordinare de atac a fost pronunțată la data de 28

mai 2013, iar cererea a fost înregistrată la data de 27 iunie 2013.

Revizuentul mai arată

că în cauză sunt incidente inclusiv dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

susținând că fișa postului la care s-a făcut trimitere anterior, reprezintă un

înscris nou în accepțiunea acestui text de lege.

De asemenea,

consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, conform cărora „constituie

motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură

civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin

încălcarea principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148

alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României …”,

respectiv, în ceea ce privește drepturile salariale și dreptul la pensie deduse

judecății pe fond.

Mai arată că, prin

calificarea eronată a actelor contestate de revizuent, respectiv, Ordinul nr.

1108 din 10 noiembrie 2006, înregistrat în carnetul de muncă al revizuentului la

poziția 102, Ordinele nr. 1380 din 21 noiembrie 2006, nr. 257 din 28 februarie

2008 și nr. 289 din 3 martie 2008, neînregistrate în carnetul de muncă, și

refuzul nejustificat de a le cenzura în contencios administrativ și fiscal

conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004, prin hotărârile pronunțate,

instanțele au depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Examinând cererea de

revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a

cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta

Curte constată următoarele:

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac de retractare a unei hotărâri judecătorești

definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt

survenite după pronunțarea acesteia, motiv pentru care constituie un remediu

procesual numai în cazurile strict determinate de lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei

hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel prin neapelare,

sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

În speță, hotărârea

ce face obiectul prezentei cereri reprezintă o încheiere de ședință prin care

s-a examinat doar regularitatea formală a sesizării secției I civile a Înalte

Curți de Casație și Justiție, prin prisma competenței funcționale a acesteia,

dispunându-se scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei secției de contencios

administrativ și fiscal.

Cum această încheiere

premergătoare nu stipulează asupra unor probleme de fond ce țin de soluționarea

litigiului, de natură să aducă atingere puterii de lucru judecat a unei

hotărâri anterioare, ea nu poate constitui obiectul unei cereri de revizuire.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D., împotriva Încheierii nr.

2910 din 28 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM