ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2866/2013

Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 116 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a dispus printre altele condamnarea inculpatului T.C.V. pentru comiterea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. și ped. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate. Prin aceeași hotărâre au mai fost condamnați inculpații P.A.D. și M.A.C. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 22 martie 2012 emis în dosarul nr. 268/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în esență, s-a reținut că în data de 24 mai 2011 inculpatul T.C.V.

a fost oprit în trafic în timp ce conducea autoturismul proprietate personală pe strada S.B. din localitatea Șimleul Silvaniei, și testat cu aparatul alcooltest marca D., care a indicat valoarea de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar la solicitarea organelor de poliție de a se deplasa la unitatea sanitară pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat să însoțească organele de poliție, nu a oprit la unitatea spitalicească și și-a continuat deplasarea, sustrăgându-se de la recoltarea probelor biologice. S-a mai reținut că inculpatul T.C.V. a fost ajutat să se sustragă de la recoltarea de probe biologice de inculpatul M.A.C. care în momentele imediate opririi în trafic, s-a mutat în locul șoferului pentru a induce organelor de poliție ideea că el a fost conducătorul auto, l-a apelat telefonic pe inculpatul P.A.D.

pentru ca acesta să vină cu mașina personală să asigure fuga de la locul faptei și l-a însoțit pe inculpatul T.C.V. până când acesta a reușit să scape de organele de poliție, precum și de inculpatul P.A.D. care a asigurat fuga de la locul faptei conducând autoturismul inculpatului T.C.V. până când acesta a reușit să scape de organele de poliție. S-a reținut că prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanță inculpatul T.C.V.

a negat comiterea infracțiunii arătând că autoturismul a fost condus de martorul P.S., angajatul său care în mod obișnuit conduce autoturismul, că în momentul în care organele de politie au venit la mașină aceasta era oprită de mai mult timp deoarece se defectase astfel că nu a fost oprit în trafic pentru control de către organele de poliție, că nu a fost solicitat să se deplaseze la unitatea sanitară în vederea prelevării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, ci lăsat să plece de la fața locului pentru a se deplasa la service, că organele de poliție nu l-au testat cu aparatul alcooltest, iar testarea la care se face referire în actul de constatare aparține altei persoane și că ulterior organele de poliție au substituit probele prin folosirea muștiucului de unică folosință al aparatului alcooltest pe care l-au obținut cu ocazia unei testări anterioare a acestuia, astfel încât concluziile raportului de expertiză criminalistică sunt lipsite de eficiență.

Cu privire la poziționarea inculpaților în autoturism inculpatul a arătat că el a stat pe scaunul din dreapta, iar inculpatul M.A.C. pe bancheta din spate, însă în momentul sosirii organelor de politie testa mașina să vadă dacă pornește, încercând să "dea la cheie". La rândul său, inculpatul M.A.C. a susținut declarațiile inculpatului T.C.V. în privința apărărilor formulate de acesta, arătând că nu a avut vreo înțelegere expresă sau tacită să îi ajute pe acesta din urmă să fugă de la fața locului ori să se sustragă recoltării de probe biologice. În fața instanței, inculpatul P.A.D. a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, însă în declarația dată în cursul urmăririi penale a susținut varianta prezentată de inculpatul T.C.V., precizând că nu a înțeles să îl ajute pe avocat să fugă de la fața locului sau să se sustragă recoltării probelor biologice.

S-a arătat că, în cauză, s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare; protocolul alcooltest marca "D.", test 02278; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; rapoarte de serviciu; procese-verbale de investigații; declarațiile martorilor F.I.R.; L.C.G.; P.S., P.A.T., L.A.N., D.F.V., A.V.D., G.E., S.C.A.; raportul criminalistic nr. 1574392 din 6 februarie 2012 întocmit de M.A.I. - I.G.P.R, I.N.C., Serviciul de biocriminalistică; proces-verbal de redare; adresa nr. 117922 din 16 martie 2012 întocmită de Poliția Orașului Șimleu Silvaniei; declarațiile inculpaților T.C.V., M.A.C. și P.A.D.; print screen-uri ale bazei de date DEPABD și ale site-ului Baroului Sălaj; fișe de cazier.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a constatat, ca stare de fapt, că în data de 24 mai 2011 martorii L.A.N., D.F.V. și A.V.D., agenți de politie în cadrul Poliției Șimleul Silvaniei, au fost desemnați să facă parte dintr-un echipaj în vederea efectuării serviciului de supraveghere și control a traficului rutier pe raza localității Șimleul Silvaniei. Potrivit declarațiilor și rapoartelor celor trei martori menționați, în jurul orelor 20,00 au ajuns pe strada S.B. și au decis să acționeze simultan prin oprirea conducătorilor auto care circulau pe ambele sensuri de mers. De asemenea, martorii confirmă că aveau în dotare 2 aparate etilotest și că deplasarea s-a făcut cu un autoturism marca "Logan". Cu privire la procedura de testare, martorii au arătat că pentru fiecare operațiune se folosește muștiuc sigilat și steril, desigilarea se efectuează de către conducătorul auto supus testării, iar după folosire muștiucul se aruncă.

În jurul orelor 20,30 - 20,45, agentul de poliție L.A.N. a oprit pentru control autoturismul marca V.W.G., de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare X, proprietatea inculpatului T.C.V., avocat în Baroul Sălaj. Autoturismul circula din direcția Bădăcin spre localitatea Șimleul Silvaniei și era condus de inculpatul T.C.V., acesta fiind însoțit de inculpatul M.A.C. care ocupa locul din față dreapta. Potrivit declarației martorei L.A.N. aceasta a fost prima mașină oprită de ea pentru control. Toți cei trei martori menționați au arătat că fiecare dintre ei se afla angajat în verificarea altor participanți la traficul rutier. Totodată, martorii de mai sus au arătat că cei doi inculpați le erau cunoscuți deoarece inculpatul M.A.C.

a fost cercetat în numeroase cauze penale, iar inculpatul T.C.V. a asigurat asistentă juridică unor persoane cercetate penal, inclusiv inculpatului M.A.C. Inculpatului T.C.V. i s-a comunicat motivul opririi, respectiv testarea cu aparatul alcooltest și i s-a cerut să prezinte documentele personale și ale autoturismului pentru control. Totodată, martora l-a întrebat pe inculpatul T.C.V. dacă a consumat băuturi alcoolice, acesta confirmând că a băut o bere și că se deplasa la biroul său, situat în imediata apropiere. Sesizând că există riscul ca în urma testării să rezulte o situație nefavorabilă pentru inculpatul T.C.V., inculpatul M.A.C. a încercat să o înduplece pe martoră ca să renunțe la efectuarea testării, afirmând "hai lasă, domnișoară". Martora L.A.N.

a insistat în demersul său, însă inculpatul T.C.V. a prezentat doar dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare a autoturismului cu valabilitate expirată. Urmând să procedeze la testare, martora a solicitat prezența martorului D.V.F. Inculpatului T.C.V. i s-a dat să desigileze muștiucul de unică folosință, după care a fost supus testării cu aparatul alcooltest marca "D.", rezultatul testului nr. 02278 din data de 24 mai 2011, ora 20,47, indicând valoarea de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat. În aceste împrejurări, martora L.A.N. i-a făcut semn martorului A.V.D. că există o testare pozitivă și, pentru că acesta îl oprise în trafic în jurul orei 20,50 pe același sens de mers pe martorul F.I.R., i-a comunicat că pe locul șoferului mașinii situată în fața sa se află inculpatul T.C.V.

care a fost supus testării. Martorului F.I.R. i-a fost prezentat de către martora L.A.N. aparatul alcooltest cu care fusese testat avocatul și care indica valoarea de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat, aducându-i-se la cunoștință acestuia că testul a fost efectuat de inculpatul T.C.V. În timp ce martora L.A.N. s-a deplasat la mașina de serviciu pentru tipărirea protocolului, inculpatul T.C.V. s-a înțeles cu inculpatul M.A.C. asupra conduitei pe care urmau să o adopte în sensul că primul a coborât de la volanul autoturismului și s-a așezat pe locul din dreapta față a șoferului, iar al doilea s-a urcat la volanul autoturismului (deși nu este conducător auto), aspect reținut și de martorul F.I.R.

Deoarece inculpatul T.C.V. a refuzat să semneze protocolul afirmând că nu a condus autoturismul, ci a fost doar un ocupant al mașinii, instanța a considerat că concluzia care se desprinde este aceea că manevra de mai sus a fost efectuată cu scopul de a crea aparența că o altă persoană ar fi condus în realitate autoturismul. Martorul D.V.F. i-a pus în vedere inculpatului T.C.V. că trebuie să se prezinte la spitalul din localitate în vederea prelevării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge. Susținând că o altă persoană a condus autoturismul, inculpatul T.C.V. a refuzat să însoțească organele de poliție la unitatea sanitară cu autoturismul de serviciu al acestora, arătând că este de acord să facă deplasarea doar cu autoturismul personal ce urma a fi condus de "șoferul care a condus inițial". Acest refuz a fost menținut chiar dacă organele de poliție au insistat ca inculpatul T.C.V.

să accepte deplasarea la unitatea sanitară cu autoturismul din dotare. Despre faptul că martorul D.V.F. a purtat discuții intense cu susnumitul inculpat, chiar dacă nu a auzit conținutul acestora, relatează și martorul F.I.R. Același martor arată însă că, la un moment dat, martorul D.V.F. a afirmat că "nu se mai poate face nimic". Concomitent, inculpatul M.A.C. a efectuat mai multe convorbiri telefonice în încercarea de a asigura prezența unei persoane care să conducă autoturismul inculpatului T.C.V. În urma acestor demersuri, în final, în jurul orelor 21,06, la fața locului a venit inculpatul P.A.D. la care inculpatul M.A.C. s-a deplasat imediat pentru a discuta, apoi cei doi revenind la autoturismul avocatului.

Atât demersurile martorului D.V.F., cât ș cele ale inculpatului M.A.C. au fost înregistrate cu aparatul radar dat fiind faptul că martora L.A.N. a mutat mașina din dotare pe același sens de mers cu mașina inculpatului T.C.V. și a filmat cu aparatul radar evenimentele aflate în derulare. De asemenea, martora L.A.N. a reținut muștiucul cu care s-a făcut testarea fără însă a-l detașa de aparatul etilotest. Menționarea ridicării probei s-a făcut în procesul-verbal de constatare, iar sigilarea probei s-a făcut prin aplicarea ștampilei pe plicul în care a fost ambalată proba, în conformitate cu cerințele prevăzute în PL5.8 privind ambalarea și transportul probelor. Martorul D.V.F. a justificat această operațiune tocmai pentru a se preconstitui probe față de conduita inculpatului T.C.V.

Având în vedere că inculpatul M.A.C. era cunoscut organelor de poliție ca fiind o persoană extrem de agresivă, fiind cercetat în mai multe dosare, inclusiv pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj împotriva organelor de poliție din localitate, dar bazându-se și pe buna credință a inculpatului T.C.V., justificată de calitatea de avocat și ca fiind o persoană cu notorietate în oraș, agenții constatatori au fost de acord cu solicitarea acestuia (f. 37-50,151-163), fără a bănui care a fost adevărata natură a înțelegerii dintre inculpați în sensul de a nu se deplasa la spital. Camera de înregistrare a aparatului radar aflat în dotarea autovehiculului de serviciu al organelor de poliție a surprins momentul când, la ora 21:06:55, după stabilirea ultimelor detalii, agentul șef D.F.

se îndreaptă spre mașina de poliție, iar învinuitul P.A.D. se întoarce la autoturismul personal pentru a-l asigura, iar apoi se urcă în autoturismul inculpatului T.C.V. și împreună cu acesta (care ocupa poziția din dreapta față a șoferului) și cu inculpatul M.A.C. (care se afla pe bancheta din spate), pleacă de la fața locului, urmați îndeaproape de organele de poliție. Martorul D.V.F. a arătat că în momentul în care cu toții s-au urcat în mașini a afirmat cu voce tare că deplasarea se face la spital și că mașina politiei va veni din spate astfel că, a precizat instanța, chiar dacă nu s-a afirmat expres în acest context care era scopul deplasării, acesta era deja cunoscut de inculpatul M.A.C., iar inculpatul P.A.D.

îl putea deduce dat fiind calitatea de conducător auto a acestuia. Ajunși în dreptul unității sanitare, inculpatul P.A.D. nu a oprit, continuându-și deplasarea, astfel că s-a procedat la efectuarea de semnale acustice și luminoase, în final mașina în care se aflau inculpații oprind după circa 500 m, pe o altă stradă. În acest timp, mașina de politie a fost poziționată paralel cu cea în care se aflau inculpații și, prin geamurile deschise, martorul D.V.F. i-a cerut inculpatului T.C.V. să se deplaseze la spital pentru recoltarea probelor biologice, acesta afirmând că s-a răzgândit și că nu înțelege să se supună procedurii pentru că nu a condus autoturismul. Potrivit concluziilor raportul criminalistic întocmit de M.A.I., I.G.P.R.

- Institutul Național de Criminalistică, Serviciul de biocriminalistică nr. 1574392 din 6 februarie 2012, pe muștiucul aparatului marca "D." a fost identificată o microurmă biologică remanentă, iar examinarea profilului A.D.N. extras din aceasta a pus în evidență profilul genetic al învinuitului T.C.V. (f. 137-141). În ceea ce privește declarațiile inculpaților, Curtea a reținut că toate probele administrate au infirmat apărarea inculpaților, existând chiar între declarațiile acestora neconcordanțe vădite și fiind contrazise chiar de martorul P.S. propus în apărare, care prin depozițiile sale, în încercarea de a fi cât mai credibil, conțin numeroase contradicții. Astfel, a arătat instanța o primă contradicție este cea privind momentul la care s-au consumat faptele din cauză.

În acest sens, martorul P.S. plasează acțiunea care face obiectul dosarului în jurul orelor 15,00 - 16,00 zilei de 24 mai 2011 (potrivit declarației din faza de judecată) sau în după masa zilei de 24 mai 2011 (potrivit depoziției aceluiași martor și a inculpaților M.A.C. și P.A.D. din cursul urmăririi penale), contrar probelor din care rezultă că faptele s-au derulat în seara zilei de 24 mai 2011, respectiv începând cu orele 20,30. Apoi, deși martorul a arătat că la momentul la care a fost apelat de inculpatul T.C.V. era singur acasă și că s-a deplasat în zona Brădet de unde l-a luat pe inculpatul M.A.C., acesta din urmă a afirmat că se afla împreună cu martorul în oraș cu mașina avocatului atunci când acesta din urmă l-a sunat pe martor.

O altă contradicție rezultă din aceea că martorul P.S. a afirmat inițial că avocatul nu i-a comunicat unde anume trebuiau să facă deplasarea și în ce scop, ca apoi să arate că i s-a comunicat de către inculpatul T.C.V. că trebuie să meargă la un service fără a i se spune la care service sau despre ce mecanic ar fi fost vorba, iar în faza de judecată să afirme că ar fi fost vorba de martorul P. Dimpotrivă, inculpatul T.C.V. a arătat că i-a spus expres martorului că vor merge la mecanicul O.L. acasă, iar inculpatul M.A.C. a afirmat că martorului i s-a spus că vor merge la biroul avocatului. Cu privire la motivul opririi mașinii, martorul P.S. a afirmat că după ce l-a luat de la domiciliu pe inculpatul T.C.V., după o deplasare de circa 400 m motorul mașinii s-a oprit la locul numit "moară", fiind nevoit să parcheze pe partea dreaptă, în timp ce inculpații T.C.V.

și M.A.C. au arătat că au oprit deoarece avocatul a văzut o persoană cunoscută, iar apoi nu s-a mai reușit repornirea mașinii. De altfel, nerealitatea susținerii potrivit căreia mașina s-ar fi oprit din motive tehnice rezultă din chiar conduita inculpatului T.C.V. care nu a încercat remedierea pe loc a pretinsei defecțiuni, nu a solicitat asistență tehnică, iar în momentul în care i s-a solicitat prezența la unitatea spitalicească a insistat să facă deplasarea cu propriul autoturism ceea ce atestă că susnumitul știa că mașina va porni fără probleme. Mai mult, în momentul în care la volan s-a urcat inculpatul P.A.D. acesta a pornit mașina fără a exista vreun impediment tehnic. A mai reținut instanța că martorul P.S.

a precizat că a încercat repornirea mașinii, dar nu a reușit și inculpatul T.C.V. i-a cerut să meargă în oraș să găsească o mașină pentru a tracta autoturismul, că după 20 minute inculpatul l-a sunat și i-a comunicat că a venit numitul "M." care a reușit să pornească mașina, însă inculpatul T.C.V. a declarat că l-a sunat pe martor abia după ce, plecând de la fața locului, a trecut pe la mecanic. Ambele depoziții, a reținut instanța, sunt contrazise de înregistrările efectuate cu aparatul radar care atestă că singura persoană care a efectuat convorbiri telefonice la fața locului a fost inculpatul M.A.C. În privința conduitei urmate după plecarea de la fața locului, s-a arătat că inculpatul P.A.D.

a declarat că au mers la "atelierul lui O.", doar avocatul discutând cu mecanicul, fără a verifica mașina, inculpatul M.A.C. a indicat service-ul martorului P.A. care a și verificat mașina, fără a rămâne pentru reparații, în timp ce inculpatul T.C.V. a declarat inițial că mecanicul nu era acasă, apoi că a constatat că unul din cele două service-uri era închis, iar pentru cel de-al doilea a verificat din mersul mașinii dacă proprietarul se află la atelier și și-a continuat deplasarea fără a pătrunde în interiorul unității service pentru că nu a observat acolo mașina mecanicului. Apoi, a reținut instanța, inculpatul P.A.D. arată că i-a dus pe ceilalți inculpați acasă la avocat (aflat în apropierea locului unde a fost oprit pentru control de către organele de poliție) și s-a reîntors să-și ridice propriul autoturism, fără a face vorbire de prezența martorului P.S.

Acesta din urmă arată însă că s-a întâlnit cu cei trei inculpați în centrul orașului și, conducând mașina avocatului, l-a transportat pe inculpatul P.A.D. la locul faptei pentru a-și lua mașina și i-a dus pe ceilalți doi inculpați la un bar din centrul orașului. La rândul său, inculpatul M.A.C. nu pomenește nimic despre prezența martorului P.S. în această etapă a derulării evenimentelor și declară că toți trei inculpații s-au întors în oraș cu mașina avocatului condusă de inculpatul P.A.D., el rămânând la o terasă, în timp ce ceilalți doi și-au continuat deplasarea. Inculpatul T.C.V. a declarat în faza de urmărire penală că a fost dus acasă de martorul P.S. Prima instanță a arătat că rezultatul expertizei biocriminalistice a confirmat că inculpatul T.C.V.

a fost testat cu aparatul alcooltest de către organele de poliție. Instanța a considerat că susținerile acestuia potrivit cărora la efectuarea acestei expertize s-ar fi folosit un muștiuc păstrat de organele de poliție de la o testare anterioară și că valoarea indicată de testul de respirație provine de la testarea unei alte persoane se rezumă la simple afirmații și sunt infirmate de ansamblul probator.

Reținând aspectele menționate de agenții de politie cu privire la procedura urmată pentru testarea inculpatului T.C.V., instanța a arătat că din adresa nr. 117922 din 15 martie 2012 a IPJ Sălaj, rezultă că în cazul testării conducătorilor auto cu aparatul etilotest, conform procedurii PRO-PR-20, muștiucul sigilat se înmânează conducătorului auto testat care procedează la desigilare, îl introduce în orificiul aparatului după care se procedează la testare; îndepărtarea se efectuează cu ajutorul punguței din plastic în care a fost sigilat muștiucul după care este aruncat; testarea unui alt conducător auto se efectuează cu un alt muștiuc, acestea fiind de unică folosință. Instanța a reținut, din raportul din data de 14 martie 2012 întocmit de agentul S.G.

că acesta a fost detașat la formațiunea rutieră din cadrul Politiei Șimleul Silvaniei în perioada octombrie 2010 - 31 martie 2011, că în această perioada l-a supus testării pe inculpatul T.C.V. cu aparatul alcooltest A. când rezultatul a fost negativ și că a aruncat muștiucul imediat după testare. De asemenea, s-a arătat că în cauză au prezentat rapoarte și alți agenți din cadrul formațiunii rutiere care au infirmat faptul că l-au supus testării pe inculpatul T.C.V. Totodată, instanța a reținut că martorul F.I.R. declară că în momentul în care a fost oprit în trafic, cu excepția sa, a polițiștilor și a inculpaților T.C.V. și M.A.C. nu se aflau alte persoane la fața locului și că i s-a prezentat spre vedere valoarea rezultatului testării inculpatului T.C.V.

generată pe ecranul aparatului alcooltest. Prima instanță a considerat că nici apărările celorlalți doi inculpați în sensul negării ajutorului dat inculpatului T.C.V. pentru a se sustrage recoltării probelor biologice nu poate fi primit deoarece conduita acestora astfel cum a fost redată în considerente denotă existența atât a unei legături subiective între autor și complici, cât și un ajutor efectiv oferit de către complici autorului pentru comiterea infracțiunii. În drept, instanța a constatat că fapta inculpatului T.C.V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G.

nr. 195/2002. La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere potrivit art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al fiecărei fapte săvârșite, persoana fiecărui inculpat, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al fiecărei fapte comise s-a apreciat în baza art. 18 1 alin. (2) C. pen., urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis, urmarea produsă, precum și persoana și conduita fiecărui inculpat. Astfel, s-a ținut seama că inculpatul T.C.V.

este avocat, cunoscut cu o bună conduită și nu are antecedente penale și s-a prezentat la termenele de judecată ceea ce conduce la concluzia că a conștientizat importanta procedurii derulate în ceea ce îl privește și și-a asumat consecințele faptei comise astfel că instanța a considerat că este justificată reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința coborârii sancțiunii sub limita specială prevăzută de lege. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, s-a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

Instanța a apreciat că inculpatul este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a arătat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I, lit. c), d) și e) C. pen. Cu privire la modalitate de executare, Curtea a considerat că față de inculpatul T.C.V. scopul preventiv al sancțiunii și reinserția socială reală a acestuia se poate realiza și fără privarea de libertate, astfel că potrivit art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul T.C.V.

care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., instanța constată următoarele: Ca un prim aspect, instanța menționează că, dat fiind că hotărârea criticată nu poate fi atacată cu apel, în temeiul art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul T.C.V. nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., cauza urmând a fi examinată sub toate aspectele, și nu doar prin prisma temeiurilor și cererilor formulate de recurent. Instanța de recurs a procedat la audierea martorilor F.I.R., A.V.D. și L.A.N., constatând imposibilitatea audierii martorului P.S.

despre care s-a comunicat prin procesele-verbale din 11 iunie 2013 și 24 septembrie 2013, de îndeplinire a mandatelor de aducere, că nu a fost găsit la domiciliu și este plecat în loc necunoscut. Inculpatul T.C.V. a refuzat să dea declarație în recurs, precizând că-și menține declarațiile anterioare. Analizând probele administrate în cursul procesului, instanța constată că acestea dovedesc fără putință de tăgadă că recurentul inculpat T.C.V.

a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat de prima instanță constând în faptul că, în data de 24 mai 2011, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca VW cu nr. de înmatriculare X, pe strada Simion Bărnuțiu din localitatea Șimleu Silvaniei, jud. Sălaj, după ce a fost oprit în trafic pentru control de către organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Șimleu Silvaniei și testat cu aparatul alcooltest marca D., care a indicat valoarea de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat solicitarea polițiștilor de a-i însoți în vederea deplasării la unitatea sanitară pentru recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei sub pretextul că se va deplasa cu ajutorul autoturismului personal ce urma a fi condus de inculpatul P.A.D., chemat în acest scop de inculpatul M.A.C., iar apoi cu ajutorul acestora a părăsit locul faptei și nu a oprit la unitatea spitalicească, refuzând solicitarea echipajului de poliție și sustrăgându-se de la recoltarea probelor biologice.

În acest sens, prin procesul-verbal de constatare întocmit, la 24 mai 2011, de agenții D.F., A.V. și L.A.N. s-a arătat că la această dată, în jurul orei 20,45, aflându-se în serviciul de control a traficului rutier pe str. Simion Bărnuțiu din Șimleul Silvaniei, a fost oprit în trafic autoturismul VW de culoare roșie cu nr. X, la volan fiind T.C.V., iar pe scaunul din dreapta față M.A.C. Fiind testat T.C.V. pentru consumul de alcool, rezultatul testului nr. 02278 din 24 mai 2011, ora 20,47 a indicat o valoare a alcoolemiei de 0,57mg/l alcool pur în aerul expirat, testarea realizându-se cu aparatul etilotest marca D. Nefiind prezentă în zonă nicio persoană, după efectuarea testării a fost oprit autoturismul F. cu nr. Y condus de F.I.R.

căruia i s-a arătat valoarea indicată de aparat. S-a mai menționat că la momentul opririi autoturismului Y, conducătorul auto T.C.V. a coborât de la volan și s-a urcat pe locul din dreapta față a aceleiași mașini, iar M.A.C. care până atunci s-a aflat pe locul din dreapta față, s-a urcat la volanul autoturismului. Solicitându-i-se conducătorului auto T.C.V. să meargă la Spitalul Orășenesc Șimleul Silvaniei pentru a-i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la câteva minute a apărut la fața locului P.D.A., cu un alt autoturism, care a urcat la volanul autoturismului cu nr. X, în care se aflau M.A.C. și T.C.V., acesta din urmă consimțind să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice cu propria mașină.

Cu toate acestea, ajungând la intrarea în incinta spitalului, autoturismul în care se afla inculpatul T.C.V. și-a continuat deplasarea înainte, și fiind oprit de mașina seviciului de circulație care o urmase din spate, s-a constatat că inculpatul refuză să se mai prezinte la spital pentru recoltarea probelor biologice. Potrivit rezultatului alcooltest, la 24 mai 2011, ora 20,47, valoarea testului de respirație făcut de T.C.A., în prezența agentului de poliție - martora L.A., a fost de 0,57 mg/l. Această situație de fapt este prezentată de agenții de poliție D.F., A.V. și L.A.N., audiați ca martori atât la urmărirea penală cât și în instanțe. Astfel, martora L.A.N. a declarat că, în jurul orei 20,40-20,47 a oprit autoturismul VW de culoare roșie la volanul căruia se afla T.C.V.

pe care l-a recunoscut - fiind avocat, cu care se afla M.A.C., persoană cunoscută ca fiind implicată în mai multe dosare penale, care ocupa scaunul din dreapta față al mașinii. A procedat la testarea inculpatului T.C.V., căruia i-a dat să desigileze muștiucul, de unică folosință, rezultând 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat. A relatat martora că, colegul său, A.V. l-a oprit pe F.I.R. care a participat ca martor asistent, iar agentul șef D.F. i-a adus la cunoștință inculpatului T.C.V. că trebuie să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice, martora observând că, între timp, inculpatul T.C.V. schimbase locul în autoturism cu M.A.C. care a vorbit la telefon, s-a agitat, la fața locului venind P.A.D.

conducând o altă mașină. Martora a menționat că, după ce a început să facă înregistrările cu aparatul radar, au venit și colegii săi cu care a plecat în urma autoturismului inculpatului T.C.V., condus de P.A.D. și în care se afla și M.A.C. (care nu avea permis de conducere), îndreptându-se cu ambele mașini spre spital pentru a i se recolta probe biologice inculpatului T.C.V. Ajungând la spital, autoturismul în care se afla recurentul inculpat și-a continuat drumul, iar când mașina poliției a ajuns-o din urmă și martorul D.F i-a cerut, prin geam, explicații inculpatului T.C.V., acesta a spus că nu are de ce să vină la spital pentru că nu el a condus. În timpul judecării recursului, martora L.A.N.

a reiterat că, fiind agent de ordine publică detașat la formațiunea Poliție Rutieră, a oprit în trafic autoturismul condus de inculpatul T.C.V. care se afla la volanul mașinii cu nr. X, testarea cu aparatul etilotest făcându-se în timp ce recurentul inculpat se afla pe scaunul șoferului. A mai spus martora că muștiucul cu care a fost testat inculpatul T.C.V., nu a fost aruncat, fiind lăsat pe aparatul cu care a fost testat, și introdus în mașina poliției, iar la secția de poliție muștiucul a fost predat șefului de formațiune C.G. Martorul A.V.D. a confirmat că autoturismul oprit de martora L.A.N. a fost condus de inculpatul T.C.V., pe scaunul din față dreapta fiind M.A.C. și că acesta a fost primul autoturism oprit de echipajul din care ei făceau parte.

A auzit când martora L.A.N. a constatat că rezultatul testării alcooltest este pozitiv pentru inculpatul T.C.V., fiind în apropierea acesteia întrucât oprise un alt autoturism al cărui conducător auto a fost martor asistent acestuia arătându-i-se rezultatul testării recurentului inculpat. Totodată, martorul a menționat că, inițial, inculpatul T.C.V. a fost de acord să se deplaseze la spital pentru recoltarea probelor biologice, dar să fie lăsat să se deplaseze în propria mașină, ceea ce i s-a permis, autoturismul fiind condus de un prieten al inculpatului care a venit la fața locului. Însă, când mașina recurentului inculpat a ajuns în dreptul spitalului, aceasta și-a continuat deplasarea, iar când a fost oprită, la o anumită distanță de spital, inculpatul T.C.V.

a arătat că nu mai dorește să se prezinte pentru recoltarea probelor biologice. Martorul F.I.R. a declarat că a fost oprit pe str. Simion Bărnuțiu de un echipaj de poliție pentru a-i fi testată alcoolemia, la data de 24 mai 2011, în jurul orei 20,50, prilej cu care i s-a arătat rezultatul în valoare de 0,57mg/l obținut în urma testării cu aparatul etilotest a numitului T.C.V., pe care îl cunoștea, dar pe care nu l-a observat atunci, precizând însă că, la fața locului, în afară de mașina sa mai era oprită o mașină VW de culoare roșie, lângă care l-a observat pe M.A.C. pe care, de asemenea, îl știa. A mai declarat martorul, inclusiv în fața instanței de recurs, că a văzut cum, la un moment dat, persoanele aflate în mașină, și-au schimbat locurile.

În concordanță cu depozițiile martorilor anterior enunțați este cea a martorului D.F.V. care a arătat că a sesizat când martora L.A.N. a oprit o mașină VW de culoare roșie, la volanul căreia se afla T.C.V., iar pe scaunul din față era M.A.C. A declarat că inculpatul T.C.V. a fost testat cu aparatul etilotest în prezența sa, acesta fiind în interiorul autoturismului, la volan. A precizat că l-a observat pe martorul M.A.C. cum s-a schimbat de pe loc și că vorbea la telefon în interiorul mașinii și în afara acesteia, auzindu-l spunând "hai încoace că ai treabă". La fața locului a venit P.A.D., recurentul inculpat menționând că este de acord să meargă pentru recoltarea probelor biologice, dar să se deplaseze cu autoturismul său.

Au plecat către spital, mașina poliției fiind în spatele celei în care era recurentul inculpat, însă în momentul în care trebuia să vireze stânga pentru a intra în spital, mașina recurentului inculpat și-a continuat deplasarea, fiind oprită după circa 200 m, unde inculpatul T.C.V. a arătat explicit că refuză să se supună recoltării probelor biologice. Referitor la muștiucul folosit de recurentul inculpat T.C.V., martorul D.F.V. a precizat că a fost detașat de pe aparatul etilotest și sigilat în plic cel mai probabil de L.A.N. și C.G. Prin raportul de expertiză 1574392 din 6 februarie 2012, s-a concluzionat că genotiparea probei în litigiu "muștiuc aparat marca D., seria A." a pus în evidență un profil genetic identic la markerii genetici analizați cu profilul genetic obținut prin genotiparea probei biologice de referință recoltate de la numitul T.C.V.

Față de probele anterior expuse, se constată că apărarea recurentului inculpat T.C.V., în sensul că muștiucul pe care s-a pus în evidență un profil identic cu cel obținut prin genotiparea probei de referință ce i-a fost recoltată ar proveni de la o testare anterioară a sa cu aparatul etilotest, nu este întemeiată. Aceasta este o simplă susținere, având în vedere că nu s-a dovedit contrariul conținutului Raportului din 14 martie 2012 prin care agentul S.G. a arătat că înainte de 31 martie 2011, l-a testat cu aparatul alcooltest pe T.C.V., rezultatul fiind negativ, motiv pentru care nu s-a luat vreo măsură de sancționare contravențională a acestuia, iar muștiucul din plastic montat pentru testare a fost aruncat, fiind de unică folosință.

Pe cale de consecință, instanța de recurs consideră că cererea de a fi achitat întrucât fapta nu ar exista, formulată de recurentul inculpat T.C.V., nu poate fi primită. Se constată că, în încercarea lor de a fi exonerați de răspundere penală, recurentul inculpat T.C.V. și inculpații P.A.D. și M.A.C. au dat declarații care nu reflectă adevărul, ca și martorul P.S., fapt care răzbate cu evidență din împrejurarea că, la nivelul informațiilor de detaliu sau al circumstanțelor faptei, depozițiile acestora nu se coroborează. Astfel, declarațiile lor nu sunt concordante în ceea ce privește indicarea momentului zilei (ora) la care s-a săvârșit fapta, locul pe care l-au arătat ca fiind cel unde inculpatul T.C.V.

dorea să se deplaseze cu mașina când a fost supus controlului de agenții de poliție, motivul care ar fi determinat oprirea mașinii inculpatului T.C.V. pe str. Simion Bărnuțiu, existența unui moment al contactării telefonice a martorului P.S. de către inculpatul T.C.V., acțiunile desfășurate după plecarea de la fața locului, existența unei întâlniri a martorului P.S. cu recurentul inculpat și ceilalți inculpați, după cum în mod întemeiat a constatat și instanța de fond. Verificând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de recurs constată că nu există motive care să impună casarea acesteia, instanța realizând și o justă individualizare a pedepsei atât în ce privește cuantumul pedepsei închisorii aplicate, cât și al modalității de executare, fiind valorificate circumstanțele reale ale faptei, dar și cele personale ale inculpatului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.V. împotriva Sentinței penale nr. 116 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.V. împotriva Sentinței penale nr. 116 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2013. Procesat de GGC - AM