ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2866/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2866/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 116 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

s-a dispus printre altele condamnarea inculpatului T.C.V. pentru comiterea

infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea

stabilirii alcoolemiei prev. și ped. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr.

195/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1)

lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

S-a făcut

aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza

art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Potrivit

art. 359 C. proc. pen. s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.

pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării

condiționate.

Prin

aceeași hotărâre au mai fost condamnați inculpații P.A.D. și M.A.C. pentru

comiterea infracțiunii de complicitate la sustragere de la recoltarea probelor

biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. și ped. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din

22 martie 2012 emis în dosarul nr. 268/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Cluj, în esență, s-a reținut că în data de 24 mai 2011 inculpatul

T.C.V. a fost oprit în trafic în timp ce conducea autoturismul proprietate

personală pe strada S.B. din localitatea Șimleul Silvaniei, și testat cu

aparatul alcooltest marca D., care a indicat valoarea de 0,57 mg/l alcool pur

în aerul expirat, iar la solicitarea organelor de poliție de a se deplasa la

unitatea sanitară pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii

alcoolemiei, a refuzat să însoțească organele de poliție, nu a oprit la

unitatea spitalicească și și-a continuat deplasarea, sustrăgându-se de la

recoltarea probelor biologice.

S-a mai

reținut că inculpatul T.C.V. a fost ajutat să se sustragă de la recoltarea de

probe biologice de inculpatul M.A.C. care în momentele imediate opririi în

trafic, s-a mutat în locul șoferului pentru a induce organelor de poliție ideea

că el a fost conducătorul auto, l-a apelat telefonic pe inculpatul P.A.D.

pentru ca acesta să vină cu mașina personală să asigure fuga de la locul faptei

și l-a însoțit pe inculpatul T.C.V. până când acesta a reușit să scape de

organele de poliție, precum și de inculpatul P.A.D. care a asigurat fuga de la

locul faptei conducând autoturismul inculpatului T.C.V. până când acesta a

reușit să scape de organele de poliție.

S-a

reținut că prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în

instanță inculpatul T.C.V. a negat comiterea infracțiunii arătând că

autoturismul a fost condus de martorul P.S., angajatul său care în mod obișnuit

conduce autoturismul, că în momentul în care organele de politie au venit la

mașină aceasta era oprită de mai mult timp deoarece se defectase astfel că nu a

fost oprit în trafic pentru control de către organele de poliție, că nu a fost

solicitat să se deplaseze la unitatea sanitară în vederea prelevării probelor

biologice pentru stabilirea alcoolemiei, ci lăsat să plece de la fața locului

pentru a se deplasa la service, că organele de poliție nu l-au testat cu

aparatul alcooltest, iar testarea la care se face referire în actul de

constatare aparține altei persoane și că ulterior organele de poliție au

substituit probele prin folosirea muștiucului de unică folosință al aparatului

alcooltest pe care l-au obținut cu ocazia unei testări anterioare a acestuia,

astfel încât concluziile raportului de expertiză criminalistică sunt lipsite de

eficiență.

Cu

privire la poziționarea inculpaților în autoturism inculpatul a arătat că el a

stat pe scaunul din dreapta, iar inculpatul M.A.C. pe bancheta din spate, însă

în momentul sosirii organelor de politie testa mașina să vadă dacă pornește,

încercând să "dea la cheie".

La rândul

său, inculpatul M.A.C. a susținut declarațiile inculpatului T.C.V. în privința

apărărilor formulate de acesta, arătând că nu a avut vreo înțelegere expresă

sau tacită să îi ajute pe acesta din urmă să fugă de la fața locului ori să se

sustragă recoltării de probe biologice.

În fața

instanței, inculpatul P.A.D. a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere,

însă în declarația dată în cursul urmăririi penale a susținut varianta

prezentată de inculpatul T.C.V., precizând că nu a înțeles să îl ajute pe

avocat să fugă de la fața locului sau să se sustragă recoltării probelor

biologice.

S-a

arătat că, în cauză, s-au administrat următoarele mijloace de probă:

proces-verbal de constatare; protocolul alcooltest marca "D.", test

02278; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; rapoarte de

serviciu; procese-verbale de investigații; declarațiile martorilor F.I.R.;

L.C.G.; P.S., P.A.T., L.A.N., D.F.V., A.V.D., G.E., S.C.A.; raportul

criminalistic nr. 1574392 din 6 februarie 2012 întocmit de M.A.I. - I.G.P.R,

I.N.C., Serviciul de biocriminalistică; proces-verbal de redare; adresa nr.

117922 din 16 martie 2012 întocmită de Poliția Orașului Șimleu Silvaniei;

declarațiile inculpaților T.C.V., M.A.C. și P.A.D.; print screen-uri ale bazei

de date DEPABD și ale site-ului Baroului Sălaj; fișe de cazier.

Analizând

actele și lucrările dosarului Curtea a constatat, ca stare de fapt, că în data

de 24 mai 2011 martorii L.A.N., D.F.V. și A.V.D., agenți de politie în cadrul

Poliției Șimleul Silvaniei, au fost desemnați să facă parte dintr-un echipaj în

vederea efectuării serviciului de supraveghere și control a traficului rutier

pe raza localității Șimleul Silvaniei.

Potrivit

declarațiilor și rapoartelor celor trei martori menționați, în jurul orelor

20,00 au ajuns pe strada S.B. și au decis să acționeze simultan prin oprirea

conducătorilor auto care circulau pe ambele sensuri de mers.

De

asemenea, martorii confirmă că aveau în dotare 2 aparate etilotest și că

deplasarea s-a făcut cu un autoturism marca "Logan". Cu privire la

procedura de testare, martorii au arătat că pentru fiecare operațiune se

folosește muștiuc sigilat și steril, desigilarea se efectuează de către

conducătorul auto supus testării, iar după folosire muștiucul se aruncă.

În jurul

orelor 20,30 - 20,45, agentul de poliție L.A.N. a oprit pentru control

autoturismul marca V.W.G., de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare X,

proprietatea inculpatului T.C.V., avocat în Baroul Sălaj. Autoturismul circula

din direcția Bădăcin spre localitatea Șimleul Silvaniei și era condus de

inculpatul T.C.V., acesta fiind însoțit de inculpatul M.A.C. care ocupa locul

din față dreapta.

Potrivit

declarației martorei L.A.N. aceasta a fost prima mașină oprită de ea pentru

control. Toți cei trei martori menționați au arătat că fiecare dintre ei se

afla angajat în verificarea altor participanți la traficul rutier. Totodată,

martorii de mai sus au arătat că cei doi inculpați le erau cunoscuți deoarece

inculpatul M.A.C. a fost cercetat în numeroase cauze penale, iar inculpatul

T.C.V. a asigurat asistentă juridică unor persoane cercetate penal, inclusiv

inculpatului M.A.C.

Inculpatului

T.C.V. i s-a comunicat motivul opririi, respectiv testarea cu aparatul

alcooltest și i s-a cerut să prezinte documentele personale și ale

autoturismului pentru control. Totodată, martora l-a întrebat pe inculpatul

T.C.V. dacă a consumat băuturi alcoolice, acesta confirmând că a băut o bere și

că se deplasa la biroul său, situat în imediata apropiere.

Sesizând

că există riscul ca în urma testării să rezulte o situație nefavorabilă pentru

inculpatul T.C.V., inculpatul M.A.C. a încercat să o înduplece pe martoră ca să

renunțe la efectuarea testării, afirmând "hai lasă, domnișoară".

Martora

L.A.N. a insistat în demersul său, însă inculpatul T.C.V. a prezentat doar

dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare a autoturismului cu

valabilitate expirată.

Urmând să

procedeze la testare, martora a solicitat prezența martorului D.V.F.

Inculpatului T.C.V. i s-a dat să desigileze muștiucul de unică folosință, după

care a fost supus testării cu aparatul alcooltest marca "D.",

rezultatul testului nr. 02278 din data de 24 mai 2011, ora 20,47, indicând

valoarea de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În aceste

împrejurări, martora L.A.N. i-a făcut semn martorului A.V.D. că există o

testare pozitivă și, pentru că acesta îl oprise în trafic în jurul orei 20,50

pe același sens de mers pe martorul F.I.R., i-a comunicat că pe locul șoferului

mașinii situată în fața sa se află inculpatul T.C.V. care a fost supus

testării.

Martorului

F.I.R. i-a fost prezentat de către martora L.A.N. aparatul alcooltest cu care

fusese testat avocatul și care indica valoarea de 0,57 mg/l alcool pur în aerul

expirat, aducându-i-se la cunoștință acestuia că testul a fost efectuat de

inculpatul T.C.V.

În timp

ce martora L.A.N. s-a deplasat la mașina de serviciu pentru tipărirea

protocolului, inculpatul T.C.V. s-a înțeles cu inculpatul M.A.C. asupra

conduitei pe care urmau să o adopte în sensul că primul a coborât de la volanul

autoturismului și s-a așezat pe locul din dreapta față a șoferului, iar al

doilea s-a urcat la volanul autoturismului (deși nu este conducător auto),

aspect reținut și de martorul F.I.R.

Deoarece

inculpatul T.C.V. a refuzat să semneze protocolul afirmând că nu a condus

autoturismul, ci a fost doar un ocupant al mașinii, instanța a considerat că

concluzia care se desprinde este aceea că manevra de mai sus a fost efectuată

cu scopul de a crea aparența că o altă persoană ar fi condus în realitate

autoturismul.

Martorul

D.V.F. i-a pus în vedere inculpatului T.C.V. că trebuie să se prezinte la

spitalul din localitate în vederea prelevării probelor biologice în vederea

stabilirii alcoolemiei în sânge.

Susținând

că o altă persoană a condus autoturismul, inculpatul T.C.V. a refuzat să

însoțească organele de poliție la unitatea sanitară cu autoturismul de serviciu

al acestora, arătând că este de acord să facă deplasarea doar cu autoturismul

personal ce urma a fi condus de "șoferul care a condus inițial".

Acest

refuz a fost menținut chiar dacă organele de poliție au insistat ca inculpatul

T.C.V. să accepte deplasarea la unitatea sanitară cu autoturismul din dotare.

Despre faptul că martorul D.V.F. a purtat discuții intense cu susnumitul

inculpat, chiar dacă nu a auzit conținutul acestora, relatează și martorul

F.I.R. Același martor arată însă că, la un moment dat, martorul D.V.F. a

afirmat că "nu se mai poate face nimic".

Concomitent,

inculpatul M.A.C. a efectuat mai multe convorbiri telefonice în încercarea de a

asigura prezența unei persoane care să conducă autoturismul inculpatului T.C.V.

În urma acestor demersuri, în final, în jurul orelor 21,06, la fața locului a

venit inculpatul P.A.D. la care inculpatul M.A.C. s-a deplasat imediat pentru a

discuta, apoi cei doi revenind la autoturismul avocatului.

Atât

demersurile martorului D.V.F., cât ș cele ale inculpatului M.A.C. au fost

înregistrate cu aparatul radar dat fiind faptul că martora L.A.N. a mutat

mașina din dotare pe același sens de mers cu mașina inculpatului T.C.V. și a

filmat cu aparatul radar evenimentele aflate în derulare.

De

asemenea, martora L.A.N. a reținut muștiucul cu care s-a făcut testarea fără

însă a-l detașa de aparatul etilotest. Menționarea ridicării probei s-a făcut

în procesul-verbal de constatare, iar sigilarea probei s-a făcut prin aplicarea

ștampilei pe plicul în care a fost ambalată proba, în conformitate cu cerințele

prevăzute în PL5.8 privind ambalarea și transportul probelor.

Martorul

D.V.F. a justificat această operațiune tocmai pentru a se preconstitui probe

față de conduita inculpatului T.C.V.

Având în

vedere că inculpatul M.A.C. era cunoscut organelor de poliție ca fiind o

persoană extrem de agresivă, fiind cercetat în mai multe dosare, inclusiv

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj împotriva organelor de poliție din

localitate, dar bazându-se și pe buna credință a inculpatului T.C.V.,

justificată de calitatea de avocat și ca fiind o persoană cu notorietate în

oraș, agenții constatatori au fost de acord cu solicitarea acestuia (f.

37-50,151-163), fără a bănui care a fost adevărata natură a înțelegerii dintre

inculpați în sensul de a nu se deplasa la spital.

Camera de

înregistrare a aparatului radar aflat în dotarea autovehiculului de serviciu al

organelor de poliție a surprins momentul când, la ora 21:06:55, după stabilirea

ultimelor detalii, agentul șef D.F. se îndreaptă spre mașina de poliție, iar

învinuitul P.A.D. se întoarce la autoturismul personal pentru a-l asigura, iar

apoi se urcă în autoturismul inculpatului T.C.V. și împreună cu acesta (care

ocupa poziția din dreapta față a șoferului) și cu inculpatul M.A.C. (care se

afla pe bancheta din spate), pleacă de la fața locului, urmați îndeaproape de

organele de poliție.

Martorul

D.V.F. a arătat că în momentul în care cu toții s-au urcat în mașini a afirmat

cu voce tare că deplasarea se face la spital și că mașina politiei va veni din

spate astfel că, a precizat instanța, chiar dacă nu s-a afirmat expres în acest

context care era scopul deplasării, acesta era deja cunoscut de inculpatul

M.A.C., iar inculpatul P.A.D. îl putea deduce dat fiind calitatea de conducător

auto a acestuia.

Ajunși în

dreptul unității sanitare, inculpatul P.A.D. nu a oprit, continuându-și

deplasarea, astfel că s-a procedat la efectuarea de semnale acustice și

luminoase, în final mașina în care se aflau inculpații oprind după circa 500 m,

pe o altă stradă. În acest timp, mașina de politie a fost poziționată paralel

cu cea în care se aflau inculpații și, prin geamurile deschise, martorul D.V.F.

i-a cerut inculpatului T.C.V. să se deplaseze la spital pentru recoltarea

probelor biologice, acesta afirmând că s-a răzgândit și că nu înțelege să se

supună procedurii pentru că nu a condus autoturismul.

Potrivit

concluziilor raportul criminalistic întocmit de M.A.I., I.G.P.R. - Institutul

Național de Criminalistică, Serviciul de biocriminalistică nr. 1574392 din 6

februarie 2012, pe muștiucul aparatului marca "D." a fost

identificată o microurmă biologică remanentă, iar examinarea profilului A.D.N.

extras din aceasta a pus în evidență profilul genetic al învinuitului T.C.V. (f.

137-141).

În ceea

ce privește declarațiile inculpaților, Curtea a reținut că toate probele

administrate au infirmat apărarea inculpaților, existând chiar între

declarațiile acestora neconcordanțe vădite și fiind contrazise chiar de

martorul P.S. propus în apărare, care prin depozițiile sale, în încercarea de a

fi cât mai credibil, conțin numeroase contradicții.

Astfel, a

arătat instanța o primă contradicție este cea privind momentul la care s-au

consumat faptele din cauză. În acest sens, martorul P.S. plasează acțiunea care

face obiectul dosarului în jurul orelor 15,00 - 16,00 zilei de 24 mai 2011

(potrivit declarației din faza de judecată) sau în după masa zilei de 24 mai

2011 (potrivit depoziției aceluiași martor și a inculpaților M.A.C. și P.A.D.

din cursul urmăririi penale), contrar probelor din care rezultă că faptele s-au

derulat în seara zilei de 24 mai 2011, respectiv începând cu orele 20,30.

Apoi,

deși martorul a arătat că la momentul la care a fost apelat de inculpatul

T.C.V. era singur acasă și că s-a deplasat în zona Brădet de unde l-a luat pe

inculpatul M.A.C., acesta din urmă a afirmat că se afla împreună cu martorul în

oraș cu mașina avocatului atunci când acesta din urmă l-a sunat pe martor.

O altă

contradicție rezultă din aceea că martorul P.S. a afirmat inițial că avocatul

nu i-a comunicat unde anume trebuiau să facă deplasarea și în ce scop, ca apoi

să arate că i s-a comunicat de către inculpatul T.C.V. că trebuie să meargă la

un service fără a i se spune la care service sau despre ce mecanic ar fi fost

vorba, iar în faza de judecată să afirme că ar fi fost vorba de martorul P.

Dimpotrivă, inculpatul T.C.V. a arătat că i-a spus expres martorului că vor

merge la mecanicul O.L. acasă, iar inculpatul M.A.C. a afirmat că martorului i

s-a spus că vor merge la biroul avocatului.

Cu

privire la motivul opririi mașinii, martorul P.S. a afirmat că după ce l-a luat

de la domiciliu pe inculpatul T.C.V., după o deplasare de circa 400 m motorul

mașinii s-a oprit la locul numit "moară", fiind nevoit să parcheze pe

partea dreaptă, în timp ce inculpații T.C.V. și M.A.C. au arătat că au oprit

deoarece avocatul a văzut o persoană cunoscută, iar apoi nu s-a mai reușit

repornirea mașinii. De altfel, nerealitatea susținerii potrivit căreia mașina

s-ar fi oprit din motive tehnice rezultă din chiar conduita inculpatului T.C.V.

care nu a încercat remedierea pe loc a pretinsei defecțiuni, nu a solicitat

asistență tehnică, iar în momentul în care i s-a solicitat prezența la unitatea

spitalicească a insistat să facă deplasarea cu propriul autoturism ceea ce

atestă că susnumitul știa că mașina va porni fără probleme. Mai mult, în

momentul în care la volan s-a urcat inculpatul P.A.D. acesta a pornit mașina

fără a exista vreun impediment tehnic.

A mai

reținut instanța că martorul P.S. a precizat că a încercat repornirea mașinii,

dar nu a reușit și inculpatul T.C.V. i-a cerut să meargă în oraș să găsească o

mașină pentru a tracta autoturismul, că după 20 minute inculpatul l-a sunat și

i-a comunicat că a venit numitul "M." care a reușit să pornească

mașina, însă inculpatul T.C.V. a declarat că l-a sunat pe martor abia după ce,

plecând de la fața locului, a trecut pe la mecanic. Ambele depoziții, a reținut

instanța, sunt contrazise de înregistrările efectuate cu aparatul radar care

atestă că singura persoană care a efectuat convorbiri telefonice la fața

locului a fost inculpatul M.A.C.

În

privința conduitei urmate după plecarea de la fața locului, s-a arătat că

inculpatul P.A.D. a declarat că au mers la "atelierul lui O.", doar avocatul

discutând cu mecanicul, fără a verifica mașina, inculpatul M.A.C. a indicat

service-ul martorului P.A. care a și verificat mașina, fără a rămâne pentru

reparații, în timp ce inculpatul T.C.V. a declarat inițial că mecanicul nu era

acasă, apoi că a constatat că unul din cele două service-uri era închis, iar

pentru cel de-al doilea a verificat din mersul mașinii dacă proprietarul se

află la atelier și și-a continuat deplasarea fără a pătrunde în interiorul

unității service pentru că nu a observat acolo mașina mecanicului.

Apoi, a

reținut instanța, inculpatul P.A.D. arată că i-a dus pe ceilalți inculpați

acasă la avocat (aflat în apropierea locului unde a fost oprit pentru control

de către organele de poliție) și s-a reîntors să-și ridice propriul autoturism,

fără a face vorbire de prezența martorului P.S. Acesta din urmă arată însă că

s-a întâlnit cu cei trei inculpați în centrul orașului și, conducând mașina

avocatului, l-a transportat pe inculpatul P.A.D. la locul faptei pentru a-și

lua mașina și i-a dus pe ceilalți doi inculpați la un bar din centrul orașului.

La rândul său, inculpatul M.A.C. nu pomenește nimic despre prezența martorului

P.S. în această etapă a derulării evenimentelor și declară că toți trei

inculpații s-au întors în oraș cu mașina avocatului condusă de inculpatul

P.A.D., el rămânând la o terasă, în timp ce ceilalți doi și-au continuat

deplasarea. Inculpatul T.C.V. a declarat în faza de urmărire penală că a fost

dus acasă de martorul P.S.

Prima

instanță a arătat că rezultatul expertizei biocriminalistice a confirmat că

inculpatul T.C.V. a fost testat cu aparatul alcooltest de către organele de

poliție.

Instanța

a considerat că susținerile acestuia potrivit cărora la efectuarea acestei

expertize s-ar fi folosit un muștiuc păstrat de organele de poliție de la o

testare anterioară și că valoarea indicată de testul de respirație provine de

la testarea unei alte persoane se rezumă la simple afirmații și sunt infirmate

de ansamblul probator.

Reținând

aspectele menționate de agenții de politie cu privire la procedura urmată

pentru testarea inculpatului T.C.V., instanța a arătat că din adresa nr. 117922

din 15 martie 2012 a IPJ Sălaj, rezultă că în cazul testării conducătorilor

auto cu aparatul etilotest, conform procedurii PRO-PR-20, muștiucul sigilat se

înmânează conducătorului auto testat care procedează la desigilare, îl

introduce în orificiul aparatului după care se procedează la testare;

îndepărtarea se efectuează cu ajutorul punguței din plastic în care a fost

sigilat muștiucul după care este aruncat; testarea unui alt conducător auto se

efectuează cu un alt muștiuc, acestea fiind de unică folosință.

Instanța

a reținut, din raportul din data de 14 martie 2012 întocmit de agentul S.G. că

acesta a fost detașat la formațiunea rutieră din cadrul Politiei Șimleul

Silvaniei în perioada octombrie 2010 - 31 martie 2011, că în această perioada

l-a supus testării pe inculpatul T.C.V. cu aparatul alcooltest A. când

rezultatul a fost negativ și că a aruncat muștiucul imediat după testare. De

asemenea, s-a arătat că în cauză au prezentat rapoarte și alți agenți din

cadrul formațiunii rutiere care au infirmat faptul că l-au supus testării pe

inculpatul T.C.V.

Totodată,

instanța a reținut că martorul F.I.R. declară că în momentul în care a fost

oprit în trafic, cu excepția sa, a polițiștilor și a inculpaților T.C.V. și

M.A.C. nu se aflau alte persoane la fața locului și că i s-a prezentat spre

vedere valoarea rezultatului testării inculpatului T.C.V. generată pe ecranul

aparatului alcooltest.

Prima

instanță a considerat că nici apărările celorlalți doi inculpați în sensul

negării ajutorului dat inculpatului T.C.V. pentru a se sustrage recoltării

probelor biologice nu poate fi primit deoarece conduita acestora astfel cum a

fost redată în considerente denotă existența atât a unei legături subiective

între autor și complici, cât și un ajutor efectiv oferit de către complici

autorului pentru comiterea infracțiunii.

În drept,

instanța a constatat că fapta inculpatului T.C.V. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice

în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr.

195/2002.

La

individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere potrivit art. 72 C. pen., gradul

de pericol social concret al fiecărei fapte săvârșite, persoana fiecărui

inculpat, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și

limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al fiecărei

fapte comise s-a apreciat în baza art. 18

1

alin. (2) C. pen., urmând

a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit,

împrejurările concrete în care s-a comis, urmarea produsă, precum și persoana

și conduita fiecărui inculpat.

Astfel,

s-a ținut seama că inculpatul T.C.V. este avocat, cunoscut cu o bună conduită

și nu are antecedente penale și s-a prezentat la termenele de judecată ceea ce

conduce la concluzia că a conștientizat importanta procedurii derulate în ceea

ce îl privește și și-a asumat consecințele faptei comise astfel că instanța a

considerat că este justificată reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința coborârii sancțiunii sub limita

specială prevăzută de lege.

În ceea

ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele

menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii

săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, s-a apreciat că acesta

este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a-II-a și lit. b) C. pen., fiind justificată îndepărtarea acestuia de la

activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

Instanța

a apreciat că inculpatul este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și

având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de

aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de

exercitarea autorității părintești, instanța a arătat că nu se impune

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I, lit.

c), d) și e) C. pen.

Cu

privire la modalitate de executare, Curtea a considerat că față de inculpatul

T.C.V. scopul preventiv al sancțiunii și reinserția socială reală a acestuia se

poate realiza și fără privarea de libertate, astfel că potrivit art. 81 C. pen.

a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs inculpatul T.C.V. care a solicitat achitarea

în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, precum și în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

instanța constată următoarele:

Ca un

prim aspect, instanța menționează că, dat fiind că hotărârea criticată nu poate

fi atacată cu apel, în temeiul art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul declarat de inculpatul T.C.V. nu este limitat la motivele de casare

prev. de art. 385

9

C. proc. pen., cauza urmând a fi examinată sub

toate aspectele, și nu doar prin prisma temeiurilor și cererilor formulate de

recurent.

Instanța

de recurs a procedat la audierea martorilor F.I.R., A.V.D. și L.A.N.,

constatând imposibilitatea audierii martorului P.S. despre care s-a comunicat

prin procesele-verbale din 11 iunie 2013 și 24 septembrie 2013, de îndeplinire

a mandatelor de aducere, că nu a fost găsit la domiciliu și este plecat în loc

necunoscut.

Inculpatul

T.C.V. a refuzat să dea declarație în recurs, precizând că-și menține

declarațiile anterioare.

Analizând

probele administrate în cursul procesului, instanța constată că acestea

dovedesc fără putință de tăgadă că recurentul inculpat T.C.V. a săvârșit

infracțiunea pentru care a fost condamnat de prima instanță constând în faptul

că, în data de 24 mai 2011, în timp ce conducea autoturismul proprietate

personală marca VW cu nr. de înmatriculare X, pe strada Simion Bărnuțiu din

localitatea Șimleu Silvaniei, jud. Sălaj, după ce a fost oprit în trafic pentru

control de către organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Șimleu

Silvaniei și testat cu aparatul alcooltest marca D., care a indicat valoarea de

0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat solicitarea polițiștilor de

a-i însoți în vederea deplasării la unitatea sanitară pentru recoltarea

probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei sub pretextul că se va deplasa

cu ajutorul autoturismului personal ce urma a fi condus de inculpatul P.A.D.,

chemat în acest scop de inculpatul M.A.C., iar apoi cu ajutorul acestora a

părăsit locul faptei și nu a oprit la unitatea spitalicească, refuzând

solicitarea echipajului de poliție și sustrăgându-se de la recoltarea probelor

biologice.

În acest

sens, prin procesul-verbal de constatare întocmit, la 24 mai 2011, de agenții

D.F., A.V. și L.A.N. s-a arătat că la această dată, în jurul orei 20,45,

aflându-se în serviciul de control a traficului rutier pe str. Simion Bărnuțiu

din Șimleul Silvaniei, a fost oprit în trafic autoturismul VW de culoare roșie

cu nr. X, la volan fiind T.C.V., iar pe scaunul din dreapta față M.A.C. Fiind

testat T.C.V. pentru consumul de alcool, rezultatul testului nr. 02278 din 24

mai 2011, ora 20,47 a indicat o valoare a alcoolemiei de 0,57mg/l alcool pur în

aerul expirat, testarea realizându-se cu aparatul etilotest marca D. Nefiind

prezentă în zonă nicio persoană, după efectuarea testării a fost oprit

autoturismul F. cu nr. Y condus de F.I.R. căruia i s-a arătat valoarea indicată

de aparat. S-a mai menționat că la momentul opririi autoturismului Y,

conducătorul auto T.C.V. a coborât de la volan și s-a urcat pe locul din

dreapta față a aceleiași mașini, iar M.A.C. care până atunci s-a aflat pe locul

din dreapta față, s-a urcat la volanul autoturismului. Solicitându-i-se

conducătorului auto T.C.V. să meargă la Spitalul Orășenesc Șimleul Silvaniei

pentru a-i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la

câteva minute a apărut la fața locului P.D.A., cu un alt autoturism, care a

urcat la volanul autoturismului cu nr. X, în care se aflau M.A.C. și T.C.V.,

acesta din urmă consimțind să meargă la spital pentru recoltarea probelor

biologice cu propria mașină. Cu toate acestea, ajungând la intrarea în incinta

spitalului, autoturismul în care se afla inculpatul T.C.V. și-a continuat

deplasarea înainte, și fiind oprit de mașina seviciului de circulație care o

urmase din spate, s-a constatat că inculpatul refuză să se mai prezinte la

spital pentru recoltarea probelor biologice.

Potrivit

rezultatului alcooltest, la 24 mai 2011, ora 20,47, valoarea testului de

respirație făcut de T.C.A., în prezența agentului de poliție - martora L.A., a

fost de 0,57 mg/l.

Această

situație de fapt este prezentată de agenții de poliție D.F., A.V. și L.A.N.,

audiați ca martori atât la urmărirea penală cât și în instanțe.

Astfel,

martora L.A.N. a declarat că, în jurul orei 20,40-20,47 a oprit autoturismul VW

de culoare roșie la volanul căruia se afla T.C.V. pe care l-a recunoscut -

fiind avocat, cu care se afla M.A.C., persoană cunoscută ca fiind implicată în

mai multe dosare penale, care ocupa scaunul din dreapta față al mașinii. A

procedat la testarea inculpatului T.C.V., căruia i-a dat să desigileze

muștiucul, de unică folosință, rezultând 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat.

A relatat martora că, colegul său, A.V. l-a oprit pe F.I.R. care a participat

ca martor asistent, iar agentul șef D.F. i-a adus la cunoștință inculpatului

T.C.V. că trebuie să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice,

martora observând că, între timp, inculpatul T.C.V. schimbase locul în

autoturism cu M.A.C. care a vorbit la telefon, s-a agitat, la fața locului

venind P.A.D. conducând o altă mașină.

Martora a

menționat că, după ce a început să facă înregistrările cu aparatul radar, au

venit și colegii săi cu care a plecat în urma autoturismului inculpatului

T.C.V., condus de P.A.D. și în care se afla și M.A.C. (care nu avea permis de

conducere), îndreptându-se cu ambele mașini spre spital pentru a i se recolta

probe biologice inculpatului T.C.V. Ajungând la spital, autoturismul în care se

afla recurentul inculpat și-a continuat drumul, iar când mașina poliției a

ajuns-o din urmă și martorul D.F i-a cerut, prin geam, explicații inculpatului

T.C.V., acesta a spus că nu are de ce să vină la spital pentru că nu el a

condus.

În timpul

judecării recursului, martora L.A.N. a reiterat că, fiind agent de ordine

publică detașat la formațiunea Poliție Rutieră, a oprit în trafic autoturismul

condus de inculpatul T.C.V. care se afla la volanul mașinii cu nr. X, testarea

cu aparatul etilotest făcându-se în timp ce recurentul inculpat se afla pe

scaunul șoferului. A mai spus martora că muștiucul cu care a fost testat

inculpatul T.C.V., nu a fost aruncat, fiind lăsat pe aparatul cu care a fost

testat, și introdus în mașina poliției, iar la secția de poliție muștiucul a

fost predat șefului de formațiune C.G.

Martorul

A.V.D. a confirmat că autoturismul oprit de martora L.A.N. a fost condus de

inculpatul T.C.V., pe scaunul din față dreapta fiind M.A.C. și că acesta a fost

primul autoturism oprit de echipajul din care ei făceau parte. A auzit când

martora L.A.N. a constatat că rezultatul testării alcooltest este pozitiv

pentru inculpatul T.C.V., fiind în apropierea acesteia întrucât oprise un alt

autoturism al cărui conducător auto a fost martor asistent acestuia

arătându-i-se rezultatul testării recurentului inculpat.

Totodată,

martorul a menționat că, inițial, inculpatul T.C.V. a fost de acord să se

deplaseze la spital pentru recoltarea probelor biologice, dar să fie lăsat să

se deplaseze în propria mașină, ceea ce i s-a permis, autoturismul fiind condus

de un prieten al inculpatului care a venit la fața locului. Însă, când mașina recurentului

inculpat a ajuns în dreptul spitalului, aceasta și-a continuat deplasarea, iar

când a fost oprită, la o anumită distanță de spital, inculpatul T.C.V. a arătat

că nu mai dorește să se prezinte pentru recoltarea probelor biologice.

Martorul

F.I.R. a declarat că a fost oprit pe str. Simion Bărnuțiu de un echipaj de

poliție pentru a-i fi testată alcoolemia, la data de 24 mai 2011, în jurul orei

20,50, prilej cu care i s-a arătat rezultatul în valoare de 0,57mg/l obținut în

urma testării cu aparatul etilotest a numitului T.C.V., pe care îl cunoștea,

dar pe care nu l-a observat atunci, precizând însă că, la fața locului, în

afară de mașina sa mai era oprită o mașină VW de culoare roșie, lângă care l-a

observat pe M.A.C. pe care, de asemenea, îl știa. A mai declarat martorul,

inclusiv în fața instanței de recurs, că a văzut cum, la un moment dat,

persoanele aflate în mașină, și-au schimbat locurile.

În

concordanță cu depozițiile martorilor anterior enunțați este cea a martorului

D.F.V. care a arătat că a sesizat când martora L.A.N. a oprit o mașină VW de

culoare roșie, la volanul căreia se afla T.C.V., iar pe scaunul din față era

M.A.C. A declarat că inculpatul T.C.V. a fost testat cu aparatul etilotest în

prezența sa, acesta fiind în interiorul autoturismului, la volan. A precizat că

l-a observat pe martorul M.A.C. cum s-a schimbat de pe loc și că vorbea la

telefon în interiorul mașinii și în afara acesteia, auzindu-l spunând "hai

încoace că ai treabă". La fața locului a venit P.A.D., recurentul inculpat

menționând că este de acord să meargă pentru recoltarea probelor biologice, dar

să se deplaseze cu autoturismul său. Au plecat către spital, mașina poliției

fiind în spatele celei în care era recurentul inculpat, însă în momentul în

care trebuia să vireze stânga pentru a intra în spital, mașina recurentului

inculpat și-a continuat deplasarea, fiind oprită după circa 200 m, unde

inculpatul T.C.V. a arătat explicit că refuză să se supună recoltării probelor

biologice. Referitor la muștiucul folosit de recurentul inculpat T.C.V.,

martorul D.F.V. a precizat că a fost detașat de pe aparatul etilotest și

sigilat în plic cel mai probabil de L.A.N. și C.G.

Prin

raportul de expertiză 1574392 din 6 februarie 2012, s-a concluzionat că

genotiparea probei în litigiu "muștiuc aparat marca D., seria A." a

pus în evidență un profil genetic identic la markerii genetici analizați cu

profilul genetic obținut prin genotiparea probei biologice de referință

recoltate de la numitul T.C.V.

Față de

probele anterior expuse, se constată că apărarea recurentului inculpat T.C.V.,

în sensul că muștiucul pe care s-a pus în evidență un profil identic cu cel

obținut prin genotiparea probei de referință ce i-a fost recoltată ar proveni

de la o testare anterioară a sa cu aparatul etilotest, nu este întemeiată.

Aceasta este o simplă susținere, având în vedere că nu s-a dovedit contrariul

conținutului Raportului din 14 martie 2012 prin care agentul S.G. a arătat că

înainte de 31 martie 2011, l-a testat cu aparatul alcooltest pe T.C.V.,

rezultatul fiind negativ, motiv pentru care nu s-a luat vreo măsură de

sancționare contravențională a acestuia, iar muștiucul din plastic montat

pentru testare a fost aruncat, fiind de unică folosință.

Pe cale

de consecință, instanța de recurs consideră că cererea de a fi achitat întrucât

fapta nu ar exista, formulată de recurentul inculpat T.C.V., nu poate fi

primită. Se constată că, în încercarea lor de a fi exonerați de răspundere

penală, recurentul inculpat T.C.V. și inculpații P.A.D. și M.A.C. au dat

declarații care nu reflectă adevărul, ca și martorul P.S., fapt care răzbate cu

evidență din împrejurarea că, la nivelul informațiilor de detaliu sau al

circumstanțelor faptei, depozițiile acestora nu se coroborează. Astfel,

declarațiile lor nu sunt concordante în ceea ce privește indicarea momentului

zilei (ora) la care s-a săvârșit fapta, locul pe care l-au arătat ca fiind cel

unde inculpatul T.C.V. dorea să se deplaseze cu mașina când a fost supus

controlului de agenții de poliție, motivul care ar fi determinat oprirea

mașinii inculpatului T.C.V. pe str. Simion Bărnuțiu, existența unui moment al

contactării telefonice a martorului P.S. de către inculpatul T.C.V., acțiunile

desfășurate după plecarea de la fața locului, existența unei întâlniri a

martorului P.S. cu recurentul inculpat și ceilalți inculpați, după cum în mod

întemeiat a constatat și instanța de fond.

Verificând

hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de recurs

constată că nu există motive care să impună casarea acesteia, instanța

realizând și o justă individualizare a pedepsei atât în ce privește cuantumul

pedepsei închisorii aplicate, cât și al modalității de executare, fiind

valorificate circumstanțele reale ale faptei, dar și cele personale ale

inculpatului.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

T.C.V. împotriva Sentinței penale nr. 116 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel

Cluj, secția penală și de minori.

Va obliga

recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.V. împotriva Sentinței penale

nr. 116 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 septembrie 2013.

Procesat

de GGC - AM