ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3419/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3419/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.R.A.D.A.I. a chemat în judecată
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și ARAIEX, solicitând instanței ca în
contradictoriu cu pârâții să constate suspendarea executării Deciziei nr. 37
din 20 martie 2012, emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și
publicată în Monitorul Oficial până la pronunțarea instanței de fond cu privire
la anularea deciziei.
În motivarea cererii
reclamantul a arătat că, înființat încă din 1996 ca organism de gestiune
colectivă, a avut ca și obiect de activitate colectarea și repartizarea
remuneraților cuvenite titularilor de drepturi, artiști interpreți sau
executanți români și străini ale căror prestații artistice sunt utilizate pe
teritoriul României.
Începând cu anul
2011, reclamantul a arătat că a fost supus unui regim ostil din partea
Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, din rațiuni care țin de facilitarea
accesului pe piață în mod preferențial ARAIEX.
În Ședința publică de
la 24 aprilie 2012 pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a invocat
excepția lipsei calității procesuale active având în vedere că decizia se
referă la ARAIEX, și nu la CREDIDAM.
Tot la acest termen
pârâtul ARAIEX a invocat excepția lipsei de interes și a solicitat admiterea
acesteia, arătând că cei interesați în promovarea acțiunii sunt titulari de
drepturi, și nu ONG-urile.
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința
civilă nr. 2749 din 25 aprilie 2012 a respins excepția lisei calității
procesuale active și a lipsei de interes.
Totodată, a admis
acțiunea reclamantului și a constatat suspendată de drept Decizia nr. 37 din 20
martie 2012 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
Pentru a pronunța
această sentință instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale active s-a reținut că efectele actului atacat se
răsfrâng și asupra reclamantei, mai exact prin acest act se decide încetarea
calității reclamantei de colector al respectivelor remunerații, actul producând
în mod direct efecte cu privire la aceasta.
Cât privește lipsa de
interes, s-a reținut că dreptul la care se dispune prin actul atacat aparține
organismelor de gestiune colectivă, iar nu membrilor acestor organisme. Este
vorba de dreptul de a colecta și distribui anumite remunerații, ori intimatul a
statuat întocmai cu privire la acest drept.
Pe fondul cauzei, s-a
reținut că decizia atacată a fost emisă exclusiv cu scopul de a eluda efectele
hotărârii de suspendare a executării actului, situație în care devin aplicabile
dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, instanța constatând că
acest act este suspendat de drept.
Împotriva acestei
sentințe considerate nelegală și netemeinică au declarat recurs pârâții Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor și ARAIEX.
Motivele de recurs
invocate conform art. 304
1
C. proc. civ. se încadrează în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a
dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că în mod
greșit și nelegal prima instanță a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute
de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și a constatat suspendarea de drept
a Deciziei Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 37/2012 prin care
recurenta ARAIEX a fost desemnată colector al remunerației pentru
radiodifuzare.
Recurenții arată că
în cauză nu erau îndeplinite condițiile suspendării de drept deoarece Decizia
nr. 37/2012 are obiect diferit față de Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012,
emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, care a format obiectul
Dosarului nr. 1359/2/2012, soluționat prin Sentința civilă nr. 1707 din 9
martie 2012.
Se arată că atât
obiectul, cât și efectele sunt diferite și în consecință nu pot fi aplicabile
dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește
soluția de admitere a cererii de suspendare se arată de recurenți că în cauză
nu erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește existența unor cazuri bine
justificate, cât și în ceea ce privește existența unei pagube iminente în
sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) și t) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că în cauză
nu există aspecte de nelegalitate de natură a infirma prezumția de legalitate a
deciziei contestate și în consecință se solicită admiterea recursurilor și
modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare ca
nefondată.
La dosar
intimata-reclamantă a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor
ca nefondate.
Analizând recursurile
declarate, în raport de motivele invocate, Curtea le va aprecia ca nefondate,
pentru următoarele considerente:
În cauză, Curtea
apreciază că soluția de admitere a cererii de suspendare în baza art. 14 alin.
(5) din Legea nr. 554/2004 este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor
legale, fiind constatată corect suspendarea de drept.
Conform art. 14 alin.
(5) din Legea nr. 554/2004, "În ipoteza în care se emite un nou act
administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta
este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea
prealabilă".
Curtea constată că
prin motivele de recurs nu s-au invocat în concret aspecte de nelegalitate ce
privesc aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr.
554/2004 invocându-se neîndeplinirea condițiilor privind constatarea
suspendării de drept a Deciziei nr. 37/2012, emisă de Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor.
Curtea, verificând,
în baza art. 304
1
C. proc. civ., îndeplinirea acestor condiții,
constată că în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 14 alin. (5) din
Legea nr. 554/2004 prin sentința recurată.
Decizia nr. 37/2012
emisă de recurentul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor are același
conținut ca și Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012 emisă de aceeași autoritate.
Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor a fost suspendată, până la pronunțarea instanței de fond prin Sentința
civilă nr. 1707 din 9 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1359/2/2012,
sentință rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
nr. 668 din 8 februarie 2013.
La data pronunțării
sentinței recurate, 25 aprilie 2012, exista Sentința civilă nr. 1707 din 9
martie 2012 și, în consecință, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea
art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și a constatat suspendarea de drept a
Deciziei nr. 37/2012, în raport de Decizia nr. 10/2012.
Motivele de
nelegalitate care privesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 nu au legătură cu soluția recurată deoarece prima
instanță a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr.
554/2004 și nu a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește existența unor cazuri bine
justificate și a unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1)
lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004.
În mod legal, prima
instanță a făcut aplicarea art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, deoarece
Decizia nr. 37/2012 are același conținut ca și Decizia nr. 10/2012, fiind emisă
cu scopul de a eluda efectele hotărârii de suspendare a Deciziei Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor nr. 10/2012, dispusă prin Sentința civilă nr.
1707 din 9 martie 2012 a Curții de Apel București, definitivă și irevocabilă
prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 668 din 8 februarie 2013.
Față de cele expuse
mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge
recursurile ca nefondate, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată
de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și ARAIEX împotriva
Sentinței civile nr. 2749 din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 martie 2013.
Procesat
de GGC - AZ