ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 573/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 21 iulie 2020 sub nr. x/2020, reclamanta Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. a solicitat în contradictoriu cu Fondul Român de Contragarantare S.A. obligarea pârâtei la plata sumei de 312.000 RON și a dobânzii legale începând cu data de 16.01.2020.

Prin sentința civilă nr. 2346 din 24.11.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii S.A., în contradictoriu cu pârâta Fondul Român de Contragarantare S.A. și a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 312.000 RON, a dobânzii legale aferente începând cu data de 16.01.2020 și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7750,76 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Fondul Român de Contragarantare S.A., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanta Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii S.A., ca fiind neîntemeiată.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, dosarul a fost înregistrat la data de 18.02.2021.

Prin încheierea pronunțată la data de 3 iunie 2021, Curtea de Apel București a suspendat judecata apelului în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către apelantă a obligațiilor stabilite în sarcina sa, în sensul de a preciza valoarea dobânzii, calculate până la data apelului 11.02.2021 și prezentarea modului de calcul în vederea verificării timbrajului.

Prin cererea de reluare a judecății înregistrată la 27.08.2021, pârâta a solicitat repunerea cauzei pe rol și reluarea dezbaterilor.

Prin încheierea pronunțată la 7 octombrie 2021, Curtea de Apel București a respins cererea de reluare a judecății cauzei privind apelul declarat de apelanta-pârâtă Fondul Român de Contragarantare S.A. împotriva sentinței civile nr. 2346/24.11.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii S.A..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Fondul Român de Contragarantare S.A., solicitând admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății.

Motivele invocate sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă susține că în mod nelegal instanța de apel a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulate de aceasta.

Recurenta - pârâtă arată că prin cererea de reluare a judecății formulate la 27.08.2021 a indicat valoarea și modalitatea de calcul a dobânzii penalizatoare, atașând în acest sens înscrisurile doveditoare, precum și taxa de timbru în cuantum de 1950,1 RON aferentă cererii de repunere pe rol.

În continuare expune situația de fapt și arată că, deși potrivit Anexei 2 la cererea de reluare a judecății este indicată modalitatea de calcul a dobânzii legale penalizatoare calculate până la data apelului 11.02.2021, atât potrivit art. 3 alin. (2)

1

din O.U.G. nr. 13/2011, mai exact dobânda legală plus 8 puncte procentuale, dar și potrivit art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2011, instanța de apel a ignorant înscrisurile anexate la dosar privind calculul dobânzii penalizatoare.

De asemenea, susține că instanța de apel a încălcat regulile de procedură și a aplicat greșit normele de drept material prevăzute de O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru și art. 197, 200 și 482 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susține că deși prin cererea de reluare a judecății cauzei a îndeplinit toate obligațiile impuse de către instanță prin rezoluția din 05.03.2021, instanța de apel a respins în mod eronat reluarea cauzei.

Concluzionând, recurenta susține că trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și jurisprudența CEDO privind limitarea accesului la justiție, potrivit cărora nu trebuie să se restrângă dreptul petentului la un tribunal, până la punctul la care se atinge însăși substranța dreptului respectiv.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

Cu titlu prealabil, referitor la excepția nulității, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, instanța supremă reține că din cererea de recurs se desprind critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și va respinge excepția invocată.

Înalta Curte, verificând încheierea atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății", iar conform alin. (2) "la cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua".

Potrivit art. 482 C. proc. civ., "dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol".

Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispoziția legală evocată, constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa în cursul judecății, iar corespondentul în cadrul apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ. este apelantul.

Conform art. 241 alin. (4) C. proc. civ., judecătorul poate stabili pentru părți, precum și pentru alți participanți în proces îndatoriri în ceea ce privește prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relații scrise, precum și orice alte demersuri necesare soluționării cauzei.

Făcând aplicarea acestor dispoziții, instanța de apel a solicitat pârâtei să achite taxa judiciară de timbru de 3.362 RON și de a preciza care este valoarea dobânzilor, calculate până la data apelului 11.02.2021, de a prezenta modul de calcul și de a achita taxa judiciară de timbru calculată la această valoare.

În cauză, prin încheierea pronunțată la data de 03.06.2021 în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., s-a suspendat judecata cauzei având ca obiect apelul declarat de Fondul Român de Contragarantare S.A. împotriva sentinței civile nr. 2346 din 24.11.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina acesteia.

La data de 27.08.2021, pârâta a formulat cerere de reluare a judecății cauzei, precizând valoarea dobânzii, calculate până la data apelului 11.02.2021 și prezentarea modului de calcul, astfel cum i-a fost pus în vedere de către instanța de apel, anexând dovezi în acest sens. Totodată a arătat că prin adresa comunicată la 18.03.2021 a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.900,38 RON.

Prin închierea din 7 octombrie 2021, instanța de apel a respins recerea de reluare a judecății cauzei, constatând că deși recurenta a indicat valoarea dobânzilor calculate până la data apelului, nu s-a raportat la dobânda acordată de instanța de fond, respectiv dobânda calculată potrivit art. 3 alin. (2)

1

din O.U.G. nr. 13/2011, adică dobânda legală plus 8 puncte procentuale. Așadar, sancțiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat neîndeplinirea de către recurenta-pârâtă a obligațiilor stabilite de instanță în sarcina acesteia.

Examinând actele și lucrările dosarului instanței de apel, Înalta Curte constată că recurenta Fondul Român de Contragarantare S.A., prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei la data de 27.08.2021, existente la dosarul de apel, a formulat precizări cu privire la valoarea dobânzilor, modalitatea de calcul a dobânzii penalizatoare, atât la 4 puncte procentuale, cât și la 8 puncte procentuale, modalitatea de calcul a taxei de timbru aferentă dobânzii penalizatoare, precum și taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol, anexând acte în susținere.

Prin urmare, analizând modul de aplicare a art. 242 C. proc. civ., Înalta Curte va reține că aceste prevederi vizează suspendarea facultativă a judecății, aprecierea aplicării lor fiind la îndemâna instanței în vederea bunei administrări a justiției, iar măsura menținerii suspendării se impune a fi luată, numai dacă obligațiile stabilite în sarcina acestuia nu au fost îndeplinite.

Or, deși instanța a stabilit o serie de obligații în sarcina recurentei, iar aceasta, prin cererea de reluare a cauzei a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate, facând toate precizările necesare, reiese că menținerea măsurii de suspendare este nelegală, întrucât recurenta s-a conformat obligațiilor stabilite de instanță. Drept urmare, culpa procesuală nu aparține recurentei, context în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 496 - 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul, casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă FONDUL ROMÂN DE CONTRAGARANTARE S.A. împotriva încheierii din 7 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2022.