ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
I.C.C.J., secția
de contencios administrativ și fiscal, dedcizia nr. 2956 din 7 martie 2013
Prin cererea
formulată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ
și fiscal, la data de 19 iunie 2012, reclamanta S.C M.S. SA prin reprezentant C.M.
a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 116.051,2 lei depusă cu
recipisa de cosemnare din 1 din 09 iulie 2010 la C.E.C. B., în dosarul din 2010
pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că în dosarul din 2010 a solicitat instanței să dispună, în
temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de
impunere nr. 753 din 31 mai 2010 emisă de D.G.F.P. Dolj, iar pentru a se pronunța
asupra acesteia cereri a fixat cauțiunea la suma de 116.051,2 lei, dovada
achitării acesteia fiind făcută cu recipisa de cosemnare din 1 din 09 iulie 2010.
Prin Sentința nr. 348
din 9 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de suspendare a
executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond, hotărârea
fiind menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prian respingerea
recursului declarat de D.G.F.P. Dolj la data de 08 decembrie 2010.
Prin Sentința nr. 712
din 22 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ
și fiscal, a admis cererea de reclamantei și a dispus restituirea cauțiunii în
cuantum de 116.051,2 lei achitată la 9 iulie 2010 la C.E.C. Dolj, beneficiar
Curtea de Apel Craiova.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că deși se constată că fondul acțiunii
administrative nu a fost soluționat irevocabil, cum intimata pârâtă Direcția
Finanțelor Publice Dolj nu a formulat și nu și-a manifestat intenția de a
formula în temeiul prevăzut de 723
1
alin. 3 C. proc. civ. cerere de
plată a despăgubirii, a fost pornită executarea actelor administrativ-fiscale,
motiv pentru care reclamanta este îndreptățită să i se elibereze cauțiunea în
cuantum de 116.051,2 lei achitată la 9 iulie 2010 la C.E.C. Dolj, beneficiar
Curtea de Apel Craiova.
Recursul declarat în
cauză.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Dolj, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut,
în esență că fondul litigiul nu a fost soluționat irevocabil, astfel că
instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.
723
1
alin. (3) C. proc. civ.
Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin Sentința 712 din
22 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de SC M,S. SA și
a dispus restituirea cauțiunii achitată de societate la 9 iulie 2010, în cuantum
de 116.051,2 lei în dosarul din 2010 al aceleași instanțe.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța a reținut că cererea de suspendare a fost soluționata
irevocabil, că D.G.F.P a declanșat executarea silita a actelor administrative
și că această autoritate nu a formulat și nu a manifestat intenția de a formula
cerere de plata a despăgubirilor în temeiul art. 743
1
alin. (3) C. pocr.civ.
Într-adevăr, potrivit
art. 723
1
alin. 3 C. proc. civ. „cauțiunea se eliberează celui care
a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a
formulat cerere pentru plata de despăgubiri cuvenite până la împlinirea
termenului de 30 zile de la data la care prin hotărâre irevocabilă, s-a
soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată,
dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții
adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.”
În cazul de față,
însă, în dosarul de fond din
2010, Curtea de Apel Craiova, prin Sentința 370/2012, a
respins acțiunea formulata de SC M.S. SA împotriva A.N.A.F - D.G.E.P. Dolj,
prin care s-a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 753 din /31 mai 2010 și
a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 5646/2010 precum și a Deciziei nr. 159
din 18 august 2010 emise de D.G.F.P. Dolj.
Sentința fiind
executorie, D.G.F.P. Dolj a procedat la punerea în executare silită a actelor
administrative ce au făcut obiectul contestației, prin instituirea de popriri
pe conturile societății, deschise la unitățile bancare.
În procedura de
executare silită, din 15 mai 2012 societatea a achitat debitul principal în sumă
de 1.207.225 lei iar accesoriile debitului, calculate până la data achitării
debitului principal, au fost eșalonate prin Decizia nr. 505941 din 21 mai 2012
emisa de D.G.F.P. Dolj.
În consecință, în
cazul de față, cauțiunea depusă în cauză în scopul garantării sumelor stabilite
cu titlu de obligații fiscale prin actele administrative, nu se justifică.
Astfel că, încetând
rațiunile pentru care s-a fixat de către instanță și achitat de către
reclamantă cauțiunea, în mod corect instanța a dispus restituirea cauțiunii.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1). C. proc. civ., s-a respin recursul
declarat, ca nefondat.