ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1549/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1549/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 21 iunie 2022
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 28 septembrie 2020, în dosarul nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., prin reprezentant F., H., prin reprezentant F., I., prin reprezentant F., F., prin reprezentant F., J., prin reprezentant E., K., L., M., N. și O. prin reprezentant K., în contradictoriu cu pârâta P. S.A. au solicitat instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 300.000 euro în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale către reclamanta A. în calitate de bunica maternă a defunctului Q.; a sumei de 300.000 euro în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale către reclamanta C., în calitate de bunică paternă; a sumei de 300.000 de euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale către reclamantul B., în calitate de bunic patern; a sumei de câte 100.000 de euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale către reclamantele D., E. și K., în calitate de mătuși și către reclamanții F. și L., în calitate de unchi; a sumei de câte 100.00 euro în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale către G., H., I., N., O., în calitate de verișoare și către F., J. și M., în calitate de verișori ai defunctului.
Prin sentința civilă nr. 1244/2021 din 10 mai 2021, Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, prin care au formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 162/2022 din 31 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți împotriva sentinței primei instanțe.
Împotriva deciziei sus-menționate, recurenții-reclamanți au declarat recurs, prin care au solicitat casarea în parte a deciziei recurate în ceea ce îi privește pe recurenții-reclamanți A. (bunica paternă), C. și B. (bunici paterni) și, în rejudecare, admiterea apelului și admiterea acțiunii celor trei reclamanți, astfel cum a fost formulată.
În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă P. S.A. a depus la dosar întâmpinare, la 4 aprilie 2022, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, intimata-pârâtă a învederat că decizia recurată a fost pronunțată într-o cerere în materia asigurărilor, iar, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile date în materia asigurărilor.
Totodată, a solicitat respingerea cererii privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de petenți.
În privința cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, referitoare la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor pronunțate în materia asigurărilor, s-a format dosarul asociat cu nr. x/2020, în care s-a pronunțat încheierea din 21 iunie 2022, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus admiterea cererii formulată de petenți și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 referitoare la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor pronunțate în materia asigurărilor.
Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.
Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 162/2022 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor, întrucât pretențiile deduse judecății sunt pretinse de terții vătămați de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie și care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător și intervenientul forțat.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j
3
), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".
Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 28 septembrie 2020, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.
Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.
În temeiul dispozițiilor art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 și art. 453, coroborat cu art. 451 din același cod, va obliga recurenții-reclamanți la plata către intimata-pârâtă a sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., prin reprezentant F., H., prin reprezentant F., I., prin reprezentant F., F., prin reprezentant F., J., prin reprezentant E., K., L., M., N., prin reprezentant K. și O., prin reprezentant K., împotriva deciziei civile nr. 162/2022 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.
Obligă recurenții-reclamanți la plata către intimata-pârâtă a sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2022.