ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1485/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A., SUCURSALA REGIONALĂ C.F. CRAIOVA, solicitând obligarea acesteia la remiterea sumei de 50.000 RON reprezentând contravaloarea facturii neachitate seria x nr. x/01.07.2020, prin care s-a facturat amenda primită de la Primăria Rovinari, obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, până la data plății, conform contract, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 23.10.2020, reclamanta a depus cerere modificatoare, solicitând obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,02% din 50.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la 01.07.2020 până la data plății.

Prin sentința nr. 22 din 02 februarie 2021, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a admis acțiunea modificată, formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească suma de 5.000, de RON reprezentând contravaloarea facturii seria x nr. x/01.07.2020, precum și penalitățile de întârziere în cuantum de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 01.07.2020 și până la data plătii efective.

Prin încheierea din camera de consiliu din 19 martie 2021,Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantă și a îndreptat eroarea materială strecurată în sentința nr. 22 din 02 februarie 2021, în sensul că suma corectă la care a fost obligată pârâta către reclamantă este 50.000 RON și nu 5.000 RON, cum din eroare s-a menționat.

Prin decizia nr. 501 din 20 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A., SUCURSALA REGIONALĂ C.F. CRAIOVA împotriva sentinței nr. 22 din 02 februarie 2021, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.R.L.; a fost schimbată sentința, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, motivele fiind, în esență, următoarele:

Sub un prim aspect, recurenta-reclamantă susține că există contradicție între ceea ce afirmă instanța de apel la începutul considerentelor (pagina 10), respectiv faptul că apreciază apelul ca fiind nefondat, și ceea ce stabilește în final, respectiv admiterea apelului și schimbarea sentinței nr. 22/02.02.2021 pronunțate de Tribunalul Dolj.

Recurenta-reclamantă invocă și faptul că instanța de apel a făcut aplicarea greșită a prezumției lucrului judecat în ceea ce privește sentința nr. 9174/14.12.2017 a Judecătoriei Târgu-Jiu, înlăturând culpa intimatei și reținând în exclusivitate culpa sa, a executantului.

Astfel cum arată recurenta-reclamantă, prin sentința nr. 9174 din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Târgu-Jiu s-a stabilit faptul că "lucrările privind Reparații curente la instalațiile SCB pe raza secției CT 4 Târgu Jiu -instalații CED la stațiile Lunca Budeni, Cârbești, Rovinari, sunt lucrări de întreținere ce constau în înlocuirea unor cabluri deteriorate sau care prezintă rezistență de izolație sub normele admise, încadrându-se conform OMT nr. 290/13.04.2000, anexa 3, instalații SCB în clasa de risc IA. Săpătura executată de petenta A. S.R.L., în baza contractului nr. x/10.05.2016 și a caietului de sarcini privind înlocuirea cablului existent nu s-a executat conform caietului de sarcini pe o lungime de 50 ml din cei 1300 ml realizați pe raza orașului Rovinari, deoarece traseul existent trecea printr-o proprietate privată, ceea ce a necesitat părăsirea traseului cu 4-5 m spre linia CF".

Astfel cum susține recurenta-reclamantă, motivul pentru care a deviat de la traseu este că acesta trecea printr-o proprietate privată. Prin urmare, intimata-pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de a prezenta și de a obține o documentație care să corespundă cu realitatea din teren. Dacă s-ar fi făcut o cercetare cu privire la posibilitățile efective de a pune lucrarea în practică, s-ar fi constatat faptul că pe cei 50 ml nu s-ar putea respecta traseul inițial și că pentru deviere ar fi fost necesară obținerea unei autorizații de construire.

Mai mult decât atât, recurenta-reclamantă susține că intimata-pârâtă nu a emis nici ordin de sistare a lucrărilor, deși prin adresa nr. x/23.09.2016 înregistrată la Regionala C.F.R. Craiova sub nr. 1.2A/6918/28.09.2016, Primăria Orașului Rovinari a atenționat-o pe intimată să oprească imediat lucrările pe care le execută pe raza Orașului Rovinari, întrucât nu s-a solicitat obținerea autorizației de construire conform art. 26 din Legea nr. 50/1991.

Un aspect foarte important de subliniat este, în opinia recurentei-reclamante, faptul că a executat toate lucrările, inclusiv cele prin care a deviat de la traseu sub supravegherea permanentă și directă a delegatului intimatei-pârâte, iar decizia de deviere de la traseu nu a fost luată în mod singular de către aceasta.

Făcând trimitere la art. 12.4 din contractul de execuție lucrări nr. x/10.05.2016, recurenta-reclamantă arată că "executantul are obligația de a respecta și de a executa dispozițiile beneficiarului în orice problemă menționată sau nemenționată în contract, referitoare la lucrare".

Ca atare, recurenta-reclamantă apreciază că, deși, intimata-pârâtă cunoștea că, pentru continuarea lucrărilor, este nevoie de obținerea unei autorizații de construire și că potrivit dispozițiilor art. 13.1 din contractul nr. x/10.05.2016 beneficiarul avea obligația de a obține toate autorizațiile și avizele necesare în vederea executării lucrărilor, aceasta a rămas în pasivitate, nu a dispus sistarea lucrărilor și nici nu a făcut demersuri pentru obținerea autorizației de construire.

Aceastea sunt, în opinia recurentei-reclamante, inacțiunile prin care intimata-pârâtă a încălcat dispozițiile contractuale, care au dus la producerea unui prejudiciu în patrimoniul său în cuantum de 50.000 RON.

Faptul că intimata era obligată să obțină o autorizație de construire, că aceasta în mod culpabil nu a făcut acest lucru și că nici nu a dispus sistarea lucrărilor au fost constatate atât de către Judecătoria Târgu Jiu, cât și de către Tribunalul Gorj care în cadrul dosarului nr. x/2016, având ca obiect plângerea contravențională formulată de Regionala C.F. Craiova împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/29.09.2016, prin soluțiile pronunțate, instanțele constatând că intimata-pârâtă a fost sancționată în mod legal.

În plus, astfel cum susține recurenta-reclamantă, niciuna dintre instanțele care au soluționat cele două plângeri contravenționale, nu au constatat faptul că ar fi avut obligația de a obține autorizația de construire, ci faptul că lucrările au fost executate fără autorizație, aceasta fiind fapta sancționată prin cele două procese-verbale de contravenție, motiv pentru care apreciază că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a prezumției lucrului judecat anterior.

Recurenta-reclamantă invocă și faptul că instanța de apel a refuzat să aplice dispozițiile art. 1.350 C. civ., deși, din înscrisurile depuse la dosar, reiese fără îndoială culpa intimatei-pârâte în neîndeplinirea obligațiilor contractuale, culpă care potrivit art. 1.548 C. civ. se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.

Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă arată că, deși decizia recurată este dată în calea de atac a apelului, instanța și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care sunt incidente în materia recursului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Critica ce vizează contradicția dintre considerentele hotărârii recurate și dispozitiv, nu poate fi reținută.

Este adevărat că, la începutul considerentelor (pagina 10), instanța a apreciat că apelul este nefondat, pentru ca în dispozitiv soluția să fie cea de admitere a căii de atac și de schimbare a sentinței nr. 22 din 02.02.2021 pronunțate de Tribunalul Dolj, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Însă, contradicția dintre considerente și dispozitiv poate fi reținută în cazul în care motivarea hotărârii duce la o anumită soluție, însă, în dispozitiv, instanța se oprește la soluția contrară.

Or, această situație nu se regăsește în cauză, în condițiile în care toate argumentele expuse de instanța de apel conturează ideea admiterii căii de atac, în acord cu soluția din dispozitiv.

Ca atare, în raport de prevederile art. 445 C. proc. civ., Înalta Curte arată că îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii instanței de apel nu poate fi valorificată pe calea recursului, ci numai în condițiile prevăzute de art. 442-444 C. proc. civ.

Nici critica ce vizează faptul că instanța de apel a făcut aplicarea greșită a prezumției lucrului judecat a sentinței nr. 9174 din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Târgu-Jiu, înlăturând culpa intimatei și reținând în exclusivitate culpa recurentei-reclamante - executant, nu poate fi, de asemenea, reținută.

Înalta Curte arată că, prin efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care au legătură cu ceea ce se deduce judecății în litigiul actual.

Or, așa cum corect a reținut instanța de apel, dosarul nr. x/2016, în care s-a pronunțat sentința nr. 9174 din 14 decembrie 2017 de Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă, a avut ca obiect plângerea contravențională formulată de petenta A. S.R.L., reclamanta în prezenta cauză, împotriva sancționării sale pentru săvârșirea contravenției prevăzute și pedepsite de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, iar, ceea ce instanța a statuat a fost faptul că intimata-reclamantă avea obligația de a nu continua să efectueze lucrări în absența autorizației de construcție, obligație legală pe care a încălcat-o, fiind, astfel, în mod legal sancționată.

Astfel cum a reținut și instanța de apel, prin sentința nr. 9174/2017 nu s-a analizat fapta de a nu obține autorizație de construcție, obligație care revenea beneficiarului, ci faptul că A. S.R.L. a executat lucrări fără autorizație, fapte distincte, care nu se pot confunda.

Înalta Curte arată că argumentele recurentei-reclamante ce vizează faptul că intimata-pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de a prezenta și de a obține o documentație care să corespundă cu realitatea din teren, că aceasta nu a emis nici ordin de sistare a lucrărilor, deși prin adresa nr. x/23.09.2016 Primăria Orașului Rovinari a solicitat acest lucru, faptul că a executat toate lucrările, inclusiv cele prin care a deviat de la traseu sub supravegherea permanentă și directă a delegatului intimatei-pârâte, sunt aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Aspecte de netemeinicie sunt și argumentele recurentei-reclamante referitoare la art. 12.4 și la art. 13.1 din contractul de execuție lucrări nr. x/10.05.2016, în condițiile în care interpretarea contractului nu poate fi făcută decât prin intermediul mijloacelor de probă administrate.

Recurenta tinde, prin expunerea criticilor referitoare la situația de fapt reținută de instanța de apel și la interpretarea dispozițiilor contractuale, la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Înalta Curte mai reține că, nici interpretarea greșită dispozițiilor art. 1.350 C. civ. de către instața de apel nu reprezintă o veritabilă critică de nelegalitate, câtă vreme, în susținerea acesteia, recurenta-reclamantă invocă faptul că din înscrisurile depuse la dosar reiese culpa intimatei-pârâte în neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, prin argumentele expuse, recurenta-reclamantă urmărește o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii.

Nelegalitatea hotărârii recurate nu poate fi reținută nici în raport de ultima critică invocată de recurenta-reclamantă, respectiv aceea că, deși decizia recurată este dată în calea de atac a apelului, instanța și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care sunt incidente în materia recursului.

Deși în considerente, pagina 14, se menționează că, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va admite apelul, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a procedat la o analiză a cauzei din perspectiva motivelor de casare reglementate de dispoziția procedurală mai sus menționată, această mențiune încadrându-se în noțiunea de "eroare materială".

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 501 din 20 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 501 din 20 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.