ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1415/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, printre altele, înlocuirea expertului tehnic A., în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 și a stabilit un onorariu final cuvenit acesteia în cuantum de 3.000 RON.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel expertul tehnic A., solicitând instanței de apel să revină asupra dispozițiilor judecătorului sindic, referitoare la înlocuirea sa și la fixarea onorariului la suma de 3.000 RON.

Prin decizia civilă nr. 122/Ap A din 10 februarie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantei expert tehnic și a respins cererea de apel formulată de apelanta A. - expert tehnic contabil, membru C.E.C.C.A.R. Filiala Brașov, împotriva încheierii din 12 noiembrie 2020, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul x/2015 al, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

La 21 ianuarie 2021, recurenta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 122/Ap A din 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului, dosarul fiind înregistrat anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Examinând recursul în raport cu excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 122/Ap A din 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, care este o decizie definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, sunt definitive hotărârile curților de apel date în soluționarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic.

De asemenea, potrivit art. 46 alin. (1) din aceeași Lege, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Articolul 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 statuează că "dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. și ale C. civ..".

În considerarea celor expuse mai sus, recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil, deoarece hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, nefiind astfel susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 din C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac, Înalta Curte reamintind și dispozițiile art. 10 - "Obligațiile părților în desfășurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 122/Ap din 10 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2022.