ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1394/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la Tribunalul Călărași la 28 mai 2020 sub nr. x/2020, reclamantele A. S.R.L și B. S.R.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. S.R.L. și D. S.R.L. să se declare inopozabilitatea față de reclamante a contractului de vânzare autentificat sub nr. x din 25 februarie 2020 de către E..

Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 675 din 16 decembrie 2020 a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantele A. S.R.L. și B. S.R.L.

În cursul soluționării apelului, apelanta reclamantă A. S.R.L. și-a schimbat denumirea și a devenit F. S.R.L.; împotriva pârâtei C. S.R.L. s-a deschis procedura insolvenței, fiind desemnat administrator judiciar G.., iar la termenul de judecată din 23 noiembrie 2021 a fost depusă la dosarul cauzei de către apelanta reclamantă F. S.R.L., prin reprezentant convențional cu mandat special, declarația de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată.

Curtea de apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 2061/A din 23 noiembrie 2021, a admis apelurile formulate de reclamantele F. S.R.L. și B. S.R.L., a anulat sentința apelată, a luat act de renunțarea reclamantei F. S.R.L. la judecata cererii de chemare în judecată, a admis cererea formulată de reclamanta B. S.R.L. și a constatat inopozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 februarie 2020 față de reclamantă în limita sumei de 548.880,736 RON.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele C. S.R.L. și D. S.R.L.

Se cuvine menționat, în mod prioritar, că potrivit art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., excepția netimbrării recursului declarat de C. S.R.L. și excepția tardivității recursului declarat de D. S.R.L., Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la excepția netimbrării recursului declarat de C. S.R.L. Înalta Curte constată că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

De asemenea, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că recurentei C. S.R.L. prin administrator special i s-a pus în vedere, prin adresa comunicată la 3 februarie 2022, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării recursului.

Având în vedere că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

De menționat este și faptul că împotriva modului de stabilire a obligației de timbrare nu a fost formulată cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Aspectul referitor la neîndeplinirea obligației de timbrare a recursului a fost semnalat și prin raportul asupra admisibilității acestuia, comunicat recurentei, aceasta rămânând în pasivitate față de executarea obligației sale legale.

Așa fiind, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, anume 8 iunie 2022, autoarea căii de atac nu s-a conformat obligației de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de C. S.R.L.

În ceea ce privește excepția tardivității recursului declarat de D. S.R.L., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) teza I din C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

Totodată, potrivit art. 182 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, cu excepția situației în care este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, când termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile.

Înalta Curte constată că decizia atacată a fost comunicată recurentei D. S.R.L. la 29 noiembrie 2021, iar recursul a fost declarat de aceasta la 3 ianuarie 2022, data poștei, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Dând eficiență prevederilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea autoarei căii de atac a fost depusă după expirarea termenului de 30 zile.

De asemenea, se reține că recurenta D. S.R.L. nu a solicitat repunerea în termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condițiile art. 186 din C. proc. civ.

Așa fiind, recursul a fost declarat după împlinirea termenului, împrejurare care atrage incidența art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea părții din exercitarea dreptului, actul de procedură afectat de acest viciu fiind lovit de nulitate.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste și previzibile administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Reamintind și dispozițiile art. 10 - "Obligațiile părților în desfășurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.", în considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul declarat de D. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2061/A din 23 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2061/A din 23 noiembrie 2021 a aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2022.