ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2901/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată Ia 24 ianuarie 2013, reclamantul A.G. în contradictoriu cu pârâtul M.L.I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauza sa se constate existența dreptului de proprietate al pârâtului asupra autovehiculului marca A9. având număr de înmatriculare XXX, să se dispună radierea autovehiculului de pe numele său și obligarea pârâtului la înmatricularea autovehiculului pe numele lui și obligarea pârâtului la plata sumei de 4181,73 RON cu titlu de impozit aferent autoturismului marca A9. pentru perioada 03 august 2003 - 08 ianuarie 2013 cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1698/2013 pronunțată la data de 07 martie 2013, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanța din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negrești Oaș. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sibiu, în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu fără a o pune în discuția părților și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș, judecătorie în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul, conform art. 5 C. proc. civ., respectiv în localitatea R.O., jud. Satu Mare, constatând că în cauză este vorba de o competență teritorială absolută, exclusivă, reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile legale care reglementează competența teritorială alternativă.

Judecătoria Negrești-Oaș prin sentința civilă nr. 682/2013 din 5 iunie 2013 a admis excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Negrești-Oaș, invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Negrești-Oaș a reținut faptul că, reclamantul a înțeles să sesizeze Judecătoria Sibiu cu judecarea acestei cauze, apreciind că această instanță este cea în raza căreia a fost încheiat contractul dintre părți, fiind incidente disp. art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., conform cărora în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, mai este competentă pe lângă instanța de la domicilul pârâtului și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii și că în speța dedusă judecății obligația pârâtului derivă din contractele de vânzare cumpărare autovehicule ce constau în radierea acestui autovehicul de pe numele vânzătorului. De asemenea a reținut că necompetența teritorială este una de ordine privată, că la primul termen nu a fost invocată nici o excepție de necompetența teritorială de ordine privată, că instanța nu o putea invoca din oficiu, dat fiind faptul că potrivit art. 12 C. proc.

civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. 3 C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului îl constituie constatarea existenței dreptului de proprietate a! pârâtului asupra autovehiculului marca A9 având număr de înmatriculare XXX, radierea autovehiculului de pe numele reclamantului și obligarea pârâtului Ia înmatricularea autovehiculului pe numele iui și obligarea pârâtului la plata sumei de 4181,73 lei cu titlu de impozit aferent autoturismului marca A9 pentru nerioaoa 03 august 2008 - 08 ianuarie 2013. În ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale în soluționarea litigiului dedus judecății și care a generat ivirea conflictului negativ de competență trebuie arătat că potrivit art. 5 teza l C. proc.

civ., „cererea se face la instanța domiciliului pârâtului". Totodată, art. 10 C. proc. civ. reglementează o serie de situații în care, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului mai sunt competente teritorial și alte instanțe. Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afara instanței de la sediul pârâtului - în cazul cererilor privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract - mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii. Din analiza acestor dispoziții legale rezulta că acestea instituie norme de competență teritorială alternativă, astfel că necompetența teritorială este de ordine privată, conform dispozițiilor art. 159 alin. (2) C. proc.

civ. Art. 159 1 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necopetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Fiind în discuție competența teritorială alternativă ce este reglementată de norme dispozitive, reclamantul are alegerea în cazul de față - între doua instanțe deopotrivă competente și anume: instanța de la domiciliul pârâtului care este în localitatea R.O. nr. 43, jud. Satu Mare - Judecătoria Negrești-Oaș, ori instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea obligației, fie chiar în parte-Sibiu, respectiv Judecătoria Sibiu, instanța mai întâi sesizată. Cum, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul are dreptul de a alege între instanțele competente, odată alegerea făcută înseamnă că prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența instanței respective.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 159 1 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd neechivoc și expres faptul că necompetența teritorială relativă poate fi invocată doar de pârât, că Ia primul termen de judecată nu a fost invocată nici o excepție de necompetența teritorială de ordine privată, că instanța nu o putea invoca din oficiu și având în vedere faptul că reclamantul a înțeles să sesizeze Judecătoria Sibiu cu cererea de chemare în judecată, locul prevăzut în contract pentru executarea obligației - Sibiu, iar pe de altă parte pârâtul nu s-a opus într-o formă sau alta stabilirii competenței teritoriale în favoarea acestei instanțe, în raport și de dispozițiile art. 12 C. proc. civ. care prevăd că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, coroborate cu cele ale art. 19 din același cod care prevăd că părțile pot înlătura competența teritorială, de ordine privată, se reține că aceasta este instanța competentă să soluționeze pricina.

Așa fiind, Înalta Curte urmează a stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea formulată de reclamantul A.G. în contradictoriu cu pârâtul M.L.I., față de considerentele anterior expuse și de dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., este Judecătoria Sibiu, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.