ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2901/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată Ia 24

ianuarie 2013, reclamantul A.G. în contradictoriu cu pârâtul M.L.I. a solicitat

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauza sa se constate existența

dreptului de proprietate al pârâtului asupra autovehiculului marca A9. având număr

de înmatriculare XXX, să se dispună radierea autovehiculului de pe numele său și

obligarea pârâtului la înmatricularea autovehiculului pe numele lui și obligarea

pârâtului la plata sumei de 4181,73 RON cu titlu de impozit aferent autoturismului

marca A9. pentru perioada 03 august 2003 - 08 ianuarie 2013 cu obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 1698/2013 pronunțată la data de 07 martie 2013, Judecătoria Sibiu a admis

excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanța din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negrești Oaș.

Pentru a dispune

astfel, Judecătoria Sibiu, în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepția

necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu fără a o pune în discuția părților

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș,

judecătorie în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul, conform art. 5

C. proc. civ., respectiv în localitatea R.O., jud. Satu Mare, constatând că în cauză

este vorba de o competență teritorială absolută, exclusivă, reținând că nu sunt

aplicabile dispozițiile legale care reglementează competența teritorială alternativă.

Judecătoria Negrești-Oaș

prin sentința civilă nr. 682/2013 din 5 iunie 2013 a admis excepția lipsei competenței

teritoriale a Judecătoriei Negrești-Oaș, invocată de reclamant și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

A constatat intervenit

conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a se pronunța

astfel, Judecătoria Negrești-Oaș a reținut faptul că, reclamantul a înțeles să sesizeze

Judecătoria Sibiu cu judecarea acestei cauze, apreciind că această instanță este

cea în raza căreia a fost încheiat contractul dintre părți, fiind incidente disp.

art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora în cererile privitoare la

executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, mai este competentă

pe lângă instanța de la domicilul pârâtului și instanța locului prevăzut în contract

pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii și că în speța dedusă judecății

obligația pârâtului derivă din contractele de vânzare cumpărare autovehicule ce

constau în radierea acestui autovehicul de pe numele vânzătorului.

De asemenea a

reținut că necompetența teritorială este una de ordine privată, că la primul termen

nu a fost invocată nici o excepție de necompetența teritorială de ordine privată,

că instanța nu o putea invoca din oficiu, dat fiind faptul că potrivit art. 12

C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul dispozițiilor

art. 22 alin. 3 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind

competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru

următoarele considerente:

Obiectul litigiului

îl constituie constatarea existenței dreptului de proprietate a! pârâtului asupra

autovehiculului marca A9 având număr de înmatriculare XXX, radierea autovehiculului

de pe numele reclamantului și obligarea pârâtului Ia înmatricularea autovehiculului

pe numele iui și obligarea pârâtului la plata sumei de 4181,73 lei cu titlu de impozit

aferent autoturismului marca A9 pentru nerioaoa 03 august 2008 - 08 ianuarie 2013.

În ceea ce privește

stabilirea competenței teritoriale în soluționarea litigiului dedus judecății și

care a generat ivirea conflictului negativ de competență trebuie arătat că potrivit

art. 5 teza l C. proc. civ., „cererea se face la instanța domiciliului pârâtului".

Totodată,

art. 10 C. proc. civ. reglementează o serie de situații în care, pe lângă instanța

de la domiciliul pârâtului mai sunt competente teritorial și alte instanțe.

Astfel, potrivit

art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afara instanței de la sediul pârâtului

- în cazul cererilor privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea

unui contract - mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru

executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

Din analiza acestor

dispoziții legale rezulta că acestea instituie norme de competență teritorială alternativă,

astfel că necompetența teritorială este de ordine privată, conform dispozițiilor

art. 159 alin. (2) C. proc. civ.

Art. 159

1

alin. (3) C. proc. civ. prevede că necopetența de ordine privată poate fi invocată

doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie,

cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Fiind în discuție

competența teritorială alternativă ce este reglementată de norme dispozitive, reclamantul

are alegerea în cazul de față - între doua instanțe deopotrivă competente și anume:

instanța de la domiciliul pârâtului care este în localitatea R.O. nr. 43, jud. Satu

Mare - Judecătoria Negrești-Oaș, ori instanța de la locul prevăzut în contract pentru

executarea obligației, fie chiar în parte-Sibiu, respectiv Judecătoria Sibiu, instanța

mai întâi sesizată.

Cum, în cazul

competenței teritoriale alternative, reclamantul are dreptul de a alege între instanțele

competente, odată alegerea făcută înseamnă că prin introducerea acțiunii s-a fixat

în mod definitiv competența instanței respective.

Prin urmare, față

de dispozițiile art. 159

1

alin. (3) C. proc. civ., care prevăd neechivoc

și expres faptul că necompetența teritorială relativă poate fi invocată doar de

pârât, că Ia primul termen de judecată nu a fost invocată nici o excepție de necompetența

teritorială de ordine privată, că instanța nu o putea invoca din oficiu și având

în vedere faptul că reclamantul a înțeles să sesizeze Judecătoria Sibiu cu cererea

de chemare în judecată, locul prevăzut în contract pentru executarea obligației

- Sibiu, iar pe de altă parte pârâtul nu s-a opus într-o formă sau alta stabilirii

competenței teritoriale în favoarea acestei instanțe, în raport și de dispozițiile

art. 12 C. proc. civ. care prevăd că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe

deopotrivă competente, coroborate cu cele ale art. 19 din același cod care prevăd

că părțile pot înlătura competența teritorială, de ordine privată, se reține că

aceasta este instanța competentă să soluționeze pricina.

Așa fiind,

Înalta Curte urmează a stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze

cererea formulată de reclamantul A.G. în contradictoriu cu pârâtul M.L.I., față

de considerentele anterior expuse și de dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., este Judecătoria Sibiu, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 septembrie 2013.