ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.06.2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1718/2015

HOTĂRÂRE
19.06.2015
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1718/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra conflictului

negativ, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 08

septembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. 19466/211/2014, astfel

cum a fost precizată la 02 decembrie 2014, reclamantul F.N. a chemat în judecată

pe pârâtele SC E.I. SRL și M.E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța,

să fie obligate în solidar să se prezinte la Serviciul de înmatriculări Auto Cluj

pentru radierea autoturismului marca O. de pe numele reclamantului și înmatricularea

acestuia pe numele pârâtei persoană fizică, iar în caz contrar, să fie autorizat

reclamantul să efectueze radierea pe cheltuiala pârâtelor, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea

depusă la 03 noiembrie 2014, pârâta SC E.I. SRL a invocat excepția necompetenței

teritoriale a instanței în baza dispozițiilor art. 107 C. proc. civ. și față de

faptul că sediul său se află în București, B-dul l.M.

Prin sentința

civilă nr. 2456 din 06 martie 2015, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței

sale teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Pentru a hotărî

astfel, instanța inițial învestită a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile

art. 107 alin. (1) Noului C. proc. civ., care reglementează competența teritorială

de drept comun în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Totodată, instanța

a înlăturat incidența prevederilor art. 109 Noul C. proc. civ. coroborat cu

art. 113 alin. (2) din același Cod, reținând că în cauză contractul în litigiu a

fost încheiat de reclamant cu pârâta SC E.I. SRL, iar nu cu un dezmembrământ fără

personalitate juridică al acesteia.

A mai reținut

de asemenea, că în speță competența sa teritorială nu poate fi atrasă nici potrivit

art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., întrucât obligația de a face dedusă

judecății în cauză nu este o obligație contractuală, ci una legală, pe de o parte,

iar pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit

din 02 noiembrie 2012 nu cuprinde mențiunea locului executării obligațiilor asumate

în temeiul acestei convenții.

În considerarea

acestor argumente a apreciat că din punct de vedere teritorial, competența soluționării

cauzei aparține Judecătoriei sectorului 6 București, în a cărei rază teritorială

își are sediul pârâta persoană juridică.

Urmare declinării,

cauza a fost înregistrată la 10 aprilie 2015 pe rolul Judecătoriei sectorului 6

București sub același număr de dosar.

Prin sentința

civilă nr. 3621 din 18 mai 2015, Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă,

a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată de reclamant și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Totodată, constatând

ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune

în acest sens, Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, a dat eficiență

dispozițiilor art. 109 Noul C. proc. civ., reținând din verificarea actelor dosarului

că încheierea contractului dedus judecății s-a făcut la Cluj-Napoca, ștampila aplicată

pe semnătura reprezentantului cumpărătoarei-pârâte cuprinzând mențiunea SC E.I.

SRL punct lucru Cluj".

Astfel, constatând

că încheierea contractului s-a făcut prin punctul de lucru al pârâtei din municipiul

Cluj-Napoca, jud. Cluj, a apreciat că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă alternativ

să soluționeze cauza și, reținând și că învestirea acestei instanțe a fost exprimarea

opțiunii inițiale a reclamantului, a concluzionat că aceasta rămâne competentă să

soluționeze cauză și a declinat competența în favoarea acesteia.

Față de dispozițiile

art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență,

în temeiul art. 134 coroborat cu art. 135 alin. (1) din același Cod a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 Noul C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca,

pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor

instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială

și teritorială.

În principiu,

normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția

situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă,

de ordine publică.

Regula de drept

comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 Noul C.

proc. civ., conform căruia „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu

prevede altfel."

Prin urmare, regula

înscrisă în art. 107 Noul C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție

legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Potrivit art.

109 Noului C. proc. civ., cererea de chemare în judecată formulată împotriva unei

persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are

un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi

executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului

ori din fapte săvârșite de acesta.

Conform art. 113

alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112,

mai sunt competente (...) instanța locului prevăzut în contract pentru executarea,

fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea,

rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

În speță, Înalta

Curte constată că reclamantul F.N. a învestit Judecătoria Cluj-Napoca cu o acțiune

în obligație de a face derivând din contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul

folosit încheiat între părțile în litigiu la 02 noiembrie 2012.

Din verificarea

înscrisului mai sus aminitit, aflat la dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, rezultă

că în cuprinsul acestuia s-a menționat locul încheierii contractului ca fiind municipiul

Cluj-Napoca, iar pe ștampila aplicată pe semnătura reprezentantului cumpărătoarei-pârâte

este inscripționată mențiunea SC E.I. SRL punct lucru Cluj.

De asemenea, la

pct. 5 al contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 02

noiembrie 2012, pe care reclamantul și-a fondat pretențiile, s-a menționat că autoturismul

a fost predat și primit, iar prețul a fost plătit la încheierea contractului.

Față de cele anterior

reținute, din care rezultă că încheierea și executarea parțială a contractului dedus

judecății s-a făcut în municipiul Cluj-Napoca, Înalta Curte reține incidența în

cauză a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., care statuează

competența teritorială alternativă a instanței locului prevăzut în contract pentru

executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea,

anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Totodată, Înalta

Curte reține incidența dispozițiilor art. 109 alin. (2) Noul C. proc. civ. raportat

la faptul că, în speță, convenția de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit a

fost încheiată de societatea pârâtă printr-o entitate fără personalitate juridică,

respectiv prin punctul său de lucru din Cluj-Napoca.

Astfel, concluzionând

că, în speță operează competența teritorială alternativă, instituită de prevederile

art. 113 alin. (1) pct. 3 și art. 109 alin. (2) Noul C. proc. civ. și că potrivit

art. 116 Noul C. proc. civ. reclamantul are opțiunea între două sau mai multe instanțe

deopotrivă competente, având în vedere alegerea inițial făcută de reclamant pentru

Judecătoria Cluj-Napoca, Înalta Curte reține că, o dată introdusă cererea la una

dintre instanțele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanță rămâne

legal învestită, neputându-și declina competența.

Față de considerentele

anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) Noul C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Cluj-Napoca.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 19 iunie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, decizie (scj.ro #122536)
xx466/211/2014, astfel cum a fost precizată la 02.12.2014, reclamantul F.N. a chemat în judecată pe pârâtele SC E.I. SRL și M.E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate în solidar să se prezinte la Serviciul de Înmat
ÎCCJ 2017-10-19
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1506/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara la data de 22 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în
ÎCCJ 2013-10-11
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3262/2013
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la 12 noiembrie 2012 și înregistrată sub nr. 3345/289/2012, reclama
ÎCCJ 2017-03-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 545/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman, sub nr. x/2016 din 12.10.2016, reclamanta A. în contradi
ÎCCJ 2013-01-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 45/2013
La data de 21 septembrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca sub nr. 29787/211/2010 acțiunea civilă formulată de reclamantul S.P.Ș. având ca obiect obligația de a face, prin care s-a solicitat ca pârâtul P.L. să fie oblig
Sursă