ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1133/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

A.Acțiunea arbitrală

Prin cererea de mediere și arbitraj înregistrată la Baroul București sub nr. x din 4 decembrie 2015, reclamantul avocat A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul avocat B..

1.să constate că retragerea din societate a operat la cererea sa, încă de la data notificării către celălalt asociat B.;

2.să constate că este nelegală retragerea de către pârâtul B. a propriei cereri de retragere din societate, imediat după depunerea spre aprobare la Baroul București a celor două cereri de retragere din societate formulate de către cei doi asociați;

3.să constate că este nelegală deschiderea și operarea unor conturi bancare de către pârâtul B., fără știrea reclamantului;

4.să dispună retragerea din societate a asociatului A., cu recunoașterea și obligarea pârâtului B. la plata către acesta a tuturor drepturilor ce i se cuvin;

5.să dispună stabilirea și întinderea drepturilor ce-i revin asociatului A. ca urmare a retragerii sale din societate, corespunzător cotei sale de participare la capitalul social (respectiv 50%), precum și Statutului Societății, indicând etapele și modalitățile de realizare în fapt a acestor drepturi, inclusiv cu ajutorul unui raport de expertiză contabilă realizat de către un expert neutru;

7.să dispună ca pârâtul B. să fie obligat să returneze în contul bancar al Societății constituit pentru colectarea creanțelor Societății, în mod provizoriu și potrivit măsurii asigurătorii solicitate mai jos, valoarea tuturor acestor cheltuieli indicate la punctul de mai sus, precum și sumele distribuite către asociați ca urmare a actualizării contului de profit și pierdere, ca și sumele reprezentând taxele și impozitele datorate potrivit legii;

8.să dispună ca repartizarea cheltuielilor asociaților să se efectueze în conformitate cu înțelegerea dintre asociați la data constituirii asocierii lor;

Precum și măsuri provizorii:

A.să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor aflate în conturile bancare ale Societății precum și asupra activelor Societății până la soluționarea definitivă a prezentului litigiu;

B.să dispună accesul deplin al reclamantului la orice documente referitor la activitatea Societății indiferent de suportul pe care acestea se află precum și la toate facilitățile și bunurile Societății până la soluționarea definitivă a prezentului litigiu;

C.să dispună ca sumele de bani la care se referă drepturile de creanță pe care societatea le are împotriva unor terțe persoane (în valoare de aproximativ 328.509 Euro la data de 20 octombrie 2015) să fie colectate de urgență precum și sumele care deja au fost colectate până la data prezentei și să fie depuse într-un cont bancar separat aflat sub controlul solidar al reclamantului și al pârâtului și care să nu fie folosit de nicio altă entitate sau persoană fizică până la soluționarea definitivă a prezentului litigiu.

B.Sentința arbitrală.

Sentința arbitrală nr. 1 din 5 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Arbitraj Profesional a Avocaților, în dosarul nr. x/2016 a admis în parte acțiunea arbitrală formulată de reclamantul A., astfel cum aceasta a fost precizată la data de 29 iulie 2016 și 19 august 2016, astfel:

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul B. ca neîntemeiată; a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de pârâtul B., în limita unei sume de 63.685,59 RON; a admis în parte acțiunea arbitrală formulată de reclamantul A. la data de 4 decembrie 2015, astfel cum aceasta a fost precizată la data de 29 iulie 2016 și 19 august 2016, în ceea ce privește petitele de la lit. a), b), c), d), j) și k) din cererea precizatoare din 19 august 2016; a stabilit că drepturile ce revin reclamantului A., drepturi calculate potrivit petitelor de la lit. a), c) și d) din cererea precizatoare din 19 august 2016, ca urmare a retragerii acestuia din Societatea Profesională de Avocați "E." SCA, sunt în cuantum de 479.004 RON, reprezentând cota de 50% din veniturile asocierii; a obligat pârâtul B. la plata sumei de 415.318,59 RON, potrivit petitelor de la lit. b), c) și d) din cererea precizatoare din 19 august 2016, ca diferență între suma de 479.004 RON reprezentând cota de 50% din veniturile asocierii și suma de 63.685,59 RON pentru care Tribunalul Arbitral a stabilit că a intervenit prescripția extinctivă;

A admis petitul de la lit. f) din cererea precizatoare din data de 19 august 2016, privind împărțirea între asociați a bunurilor și activelor Societății și a obligat pârâtul B. la plata sumei de 31.173 RON, sumă reprezentând echivalentul a 50% din contravaloarea bunurilor și activelor Societății "E." SCA la momentul retragerii din asociere a reclamantului; a admis cererea reclamantului A. în ceea ce privește petitul de la lit. j) din cererea precizatoare din 19 august 2016 și a obligat pârâtul B. la plata sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale pentru folosirea fără drept a numelui și reputației reclamantului pe website-urile F., precum și a website-urilor G., C. și D.; a admis cererea reclamantului A. în ceea ce privește petitul de la lit. k) din cererea precizatoare din 19 august 2016 și a obligat pârâtul B. la plata sumei de 19.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciile aduse reclamantului; a respins acțiunea formulată de reclamantul A. astfel cum a fost precizată la data de 29 iulie 2016 și 19 august 2016, în ceea ce privește petitele de la lit. c), h) și i) din cererea precizatoare din 19 august 2016 ca nefondată; a luat act că în ceea ce privește petitul de la lit. g) din cererea precizatoare din 19 august 2016, Tribunalul Arbitral s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 23 noiembrie 2016, când a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul B. și pârâta F. cu privire la acest petit; a obligat pârâtul B. la plata sumei de 38.999,86 RON cu titlu de taxe și onorarii arbitrale; a dispus compensarea cheltuielilor constând în onorarii achitate de părți pentru efectuarea expertizelor administrate în cauză; a luat act că reclamantul și-a rezervat dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separată; a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de arbitrare constând în onorariu de avocat.

C.Acțiunea în anulare.

Prin cererea înregistrată la 11 iunie 2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat, în temeiul art. 608 C. proc. civ. și respectiv art. 612 și 484 alin. (2)-(5) și 7 C. proc. civ., anularea hotărârii arbitrale nr. 1 din 5 februarie 2020 și a încheierii din data de 30 octombrie 2019 și respectiv suspendarea titlului, Sentința arbitrală nr. 1 din 5 februarie 2020 pronunțate de Tribunalul Arbitral al Curții de Arbitraj Profesional a Avocaților a Baroului București.

D. Hotărârea Curții de Apel.

Prin sentința civilă nr. 158 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins cererea de anulare a sentinței arbitrale nr. 1 din 5 februarie 2020 și a încheierii din 30 octombrie 2019 formulată de reclamantul B., ca neîntemeiată.

E.Calea de atac împotriva hotărârii Curții de Apel.

Împotriva sentinței civile nr. 158 din 16 decembrie 2020 a declarat recurs B., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Instanța de anulare face confuzie între dreptul solicitat și limita în care acest drept a fost solicitat, sentința concretizând astfel ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cât timp motivarea încalcă dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. f) și cele ale art. 9 C. proc. civ. și respectiv art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

A fost confirmată sentința instanței arbitrale prin raportare la drepturile deduse judecății fără să se observe și încălcarea limitelor, a cuantumului drepturilor solicitate, limitele stabilite de reclamant în arbitraj.

Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, iar sentința Curții cu încălcarea dispozițiilor art. 9 și 22 alin. (6) C. proc. civ., menține această soluție. Criticile aduse sentinței se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a pus în discuție și încălcarea de către Tribunalul arbitral a dispozițiilor art. 608 lit. f), g), h) C. proc. civ. prin aceea că a acordat "altceva decât s-a cerut pe capătul f) din cererea de arbitraj.

Sentința este contradictorie sub aspectul motivării - pe de o parte se reține că nu sunt sume încasate ulterior retragerii, iar pe de altă parte că în mod corect au fost luate în considerare în contra pârâtului B. raportat la declarația autentificată a acestuia.

Tribunalul Arbitral reține nelegal o stare de indiviziune și deși arată că împărțirea în natură nu este posibilă raportat la probatoriu și la dispozițiile legale aplicabile, atribuie respectivele bunuri pârâtului B., stabilind un drept de creanță în echitate în favoarea reclamantului în cuantum de 31.173 RON.

Modificarea considerentelor sentinței arbitrale sau nepronunțarea asupra motivelor invocate raportat la considerentele sentinței arbitrale atacate nu constituie decât o încălcare a dispozițiilor art. 613 alin. (3) pct. b cât timp din logica dispozițiilor art. 613 alin. (1) pct. b asemănător apelului sau recursului, instanța numai admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, chiar și pentru cazul în care se menține soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

S-a invocat ți încălcarea dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. h) - hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii.

Sub acest aspect instanța de anulare aplică dispozițiile art. 1925 - 1929 raportat la art. 1 alin. (2) Noul C. civ. cu privire la toate drepturile asociatului retras cât timp societatea civilă nu era decât un simplu contract supus legii în vigoare la momentul semnării acestuia, iar sentința în anulare este dată cu încălcarea legii.

S-au pus în discuție și încălcările dispozițiilor art. 608/alin. (1) lit. f), g) și h) în soluționarea capetelor de cerere j) și k) din cererea de arbitraj.

Soluția de obligare a pârâtului B. la plata sumei de 19.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciile aduse reclamantului este nelegală cât timp reclamantul nu a precizat niciodată pentru ce fapte solicită aceste daune morale și analiza nu s-a făcut așadar prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată.

Sentința arbitrală depășește cadrul procesual stabilit de reclamant. Aceasta nu a solicitat daune morale pentru fapte de lovire sau alte violențe. Au fost reținute o serie de declarații de martori în condițiile în care nu a fost încuviințată o astfel de probă nici în fața instanței arbitrale și nici în fața instanței de anulare.

Reținerea soluției de clasare a cauzei întrucât fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege nu este suficientă pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, fiind necesar a se face dovada producerii unui prejudiciu concret cauzat de fapta ilicită, precum și stabilirea legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs și reținut de instanța de arbitraj și de instanța de anulare.

Se solicită admiterea recursului și rejudecarea cauzei, anularea sentinței arbitrale și pe fond respingerea celor două capete de cerere ca nefondate.

F.Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat și acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motive pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare sancționează neîndeplinirea obligației legale și convenționale de motivare a hotărârii judecătorești, iar controlul exercitat asupra motivării hotărârii examinate constituie premisa indispensabilă pentru exercitarea misiunii instanței de recurs, respectiv examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Hotărârea recurată răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât în cadrul considerentelor sunt arătate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au respins cererile părților.

Motivarea hotărârii se înfățișează într-o asemenea manieră încât corespunde imperativelor logicii. Motivele invocate în hotărâre nu sunt dubitative și oferă o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

În realitate, recurentul este nemulțumit de soluția pronunțată de instanță, iar în recurs nu se pot analiza din nou motivele invocate în acțiunea în anulare și, în nici un caz nu se poate verifica legalitatea sentinței arbitrale. Instanța de recurs poate statua asupra legalității hotărârii recurate.

Obligația de motivare a hotărârii judecătorești este o rezultantă a exigențelor ce decurg din art. 6 paragraf 1 al Convenției Europene a drepturilor Omului. Această exigență care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument al părților, instanța poate să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun și să ofere un răspuns în cadrul unui singur considerent.

În speță, instanța a răspuns tuturor criticilor invocate prin acțiunea în anulare și, ca urmare, nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Acest motiv presupune că instanța a recurs la texte de lege aplicabile speței, dar le-a încălcat, în litera sau în spiritul lor, sau le-a aplicat greșit.

Deși invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul consideră că în cauză a fost încălcat principiul disponibilității, respectiv dispozițiile art. 9 și art. 22 alin. (6) C. proc. civ.. Principiul disponibilității acoperă atât dreptul justițiabililor de a se adresa instanțelor de judecată, în modul, forma și în contradictoriu cu persoanele pe care le doresc, dar și dreptul de a dispune în tot sau în parte de drepturile conferite de lege în cadrul unui litigiu pendinte. Acest principiu beneficiază de o reglementare suplimentară celei de la art. 9 C. proc. civ. și anume alin. (6) art. 22. Judecătorul este dator să se pronunțe asupra tuturor aspectelor cerute și totodată, trebuie să se abțină să depășească limitele competențelor cu care a fost învestit. Această normă are menirea de a sublinia preeminența principiului disponibilității față de cel al rolului activ al instanței de judecată.

În cauză, instanța nu a încălcat principiul disponibilității, analiza acesteia limitându-se la ceea ce au solicitat părțile, astfel că nu a acordat altceva decât s-a cerut.

S-a reținut în mod corect faptul că legea aplicabilă în cauză este Noul C. civ. în raport cu datele speței și situația juridică de dezlegat, respectiv legea aplicabilă la data retragerii asociatului din societatea profesională de avocați, fapt juridic din anul 2015.

Așa fiind, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1925 - 1929 Noul C. civ., cu privire la drepturile asociatului retras.

În ceea ce privește obligarea recurentului la plata daunelor morale, hotărârea instanței este motivată sub aspectul răspunderii civile delictuale, curtea de Apel reținând că "simpla împrejurare că a dorit să ignore descrierea faptelor ilicite din cererea de arbitrare cu precizările ei până la 19 august 2016 și materialul probator administrat la tribunalul arbitral, susținând că nu ar fi fost descrise faptele ilicite, neputând conduce la admiterea cererii de anulare a sentinței arbitrale care s-a pronunțat în mod legal în privința respectivelor daune morale și a prezentat în considerente pe scurt dar lămurit faptele ilicite și urmările lor (întinderea prejudiciilor morale asupra integrității fizice și sănătății și respectiv asupra demnității părții căreia reclamantul cererii de anulare i-a încălcat drepturile la respectarea integrității fizice și demnității) în raport cu dezdăunările pe care le-a acordat într-o sumă redusă (19.000 RON)".

Este de reținut faptul că acțiunea în anulare este calea de atac ce se exercită împotriva hotărârii arbitrale și poate fi exercitată exclusiv pentru motivele enumerate limitativ la alin. (1) lit. a) - i) din art. 608 C. proc. civ.. Această cale de atac nu este una devolutivă, instanța sesizată cu acțiunea în anulare având a verifica exclusiv dacă hotărârea arbitrală ar putea fi desființată pentru unul din motivele arătate în lege.

Așa fiind, Curtea de Apel a analizat criticile aduse hotărârii arbitrale din perspectiva dispozițiilor legale.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și pe cale de consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva sentinței civile nr. 158 din 16 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 mai 2022.